Ziua națională a României

Ziua națională a României

Marea Adunare Națională de la Alba-

Iulia
Sărbătorită de România
Semnificație Ziua Marii Uniri
Data 1 decembrie
parade militare
Festivități
focuri de artificii
Modifică date / text 

1 decembrie 2018: Drapelul României fluturând de centenar pe cel mai înalt vârf din țară, vârful Moldoveanu.

Intrarea Regimentului 16 Dorobanți „Fălticeni“ în Cluj, 1918

Ziua națională a României a fost între 1861-1866 ziua de 24 Ianuarie, între 1869-

1947 ziua de 10 Mai, apoi, între 1948-1989, ziua de 23 August. Prin legea nr. 10 din 31
iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95
din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată drept zi națională și sărbătoare
publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991,
articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru
adoptarea zilei de 16 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în
stenogramele dezbaterilor parlamentare.[1]

Istoric[modificare | modificare sursă]
Noțiunea de zi națională este o „invenție“ recentă, ea neputând preceda apariția noțiunilor
de nație/națiune și/sau popor, în modul în care acestea sunt percepute astăzi, noțiuni care
au apărut abia în sec. XIX. Trebuie menționat că este necesar a se face distincție
între sărbătoarea națională (pot fi mai multe) și ziua națională, în sens modern (care
este una singură). Singura sărbătoare națională ce a fost menționată expressis verbis ca
fiind Zi Națională a fost data de 1 Decembrie (în 1990). Toate celelalte doar au fost
considerate „zile naționale“ prin sugestiile guvernanților și acceptanța publicului (10 Mai, 8
Iunie și 23 August).
Abia în 1897[2] apare prima reglementare a sărbătorilor: la finele listei cuprinzând 14 zile
bisericești erau menționate și cele două zile laice: 24 Ianuarie și 10 Mai. În 1910[3],
guvernul a revenit asupra regimului de zile libere, reducându-le la 11 dar menținând cele
două zile laice. În fine, ultima modificare din timpul Regatului adusă regimului zilelor de
sărbătoare a fost în 1925[4], care a mai introdus o zi laică și anume 1 Mai, zi ce a înlocuit
„Înălțarea Domnului“ pentru a rămâne tot 11 zile libere. Instituțiile, fiind exceptate de la
aceste zile libere, vor avea parte de legiferări specifice, cum ar fi cea din 1942, care le
acorda un număr de 25 de zile libere[5]. În afara acestor legiferări în bloc, au existat și
decrete sau legi care au instituit individual zile drept sărbători naționale, ce urmau să
beneficieze de prevederile legale anterior menționate (parade, zile libere etc.). Cazul Zilei
Eroilor este unul special în acest sens, pentru că data a fost special aleasă pentru a se
suprapune peste o sărbătoare religioasă[6], declarată zi liberă (la acea dată).
Codul Muncii actual prevede la Art. 139 un număr de 15 zile nelucrătoare, deopotrivă
bisericești și laice: „1 și 2 ianuarie; 24 ianuarie; Vinerea Mare; prima și a doua zi de Paști;
1 mai; 1 iunie; prima și a doua zi de Rusalii; Adormirea Maicii Domnului; 30 noiembrie (Sf.
Apostol Andrei); 1 decembrie; prima și a doua zi de Crăciun; două zile pentru fiecare dintre
cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât
cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora.“

24 Ianuarie, Ziua Micii Uniri[modificare | modificare sursă]

Prima atestare documentară a unei sărbători naționale, este anul în 1860, când
Kogălniceanu propune aprobării Domnului prima inițiativă în acest sens: „...Subsemnatul
are dar onoarea a propune Înălțimii Voastre să binevoiți a încuviința ca în viitor numai 24
Ianuarie să se serbeze în Principatele Unite, ca Sărbătoare Națională, ca ziua care
făcându-vă Domnitorul României, v-au încredințat prin însuși această nobilă misie de a
realiza marea dorință și trebuință a Națiunii Noastre“. Vodă Cuza a aprobat propunerea la
data de 27 decembrie 1860 sv[7].
Începând deci cu 1861, ziua de 24 ianuarie a început a fi sărbătorită cu mult fast.[8]
După abdicarea lui Cuza, ziua de 24 ianuarie a decăzut în importanță, fiind totuși în
continuare sărbătorită, mai ales în Moldova[9], dar pierzând întâietatea în fața zilei de 10
Mai.
Deși în cursul vremii au existat mai multe încercări de a restabili în mod oficial și data de
24 ianuarie drept sărbătoare națională de prim rang, acest lucru a putut fi realizat abia în
1920[10].