- Mami, sa nu uiti sa-mi aduci o bucata de parama, mai auzi Myrtis vocea subtirica, tipata a

lui Leo, pe cand iesea pe usa. Baiatul colectiona bucati de parama de la fiecare nava care
se lansa in santier iar maica-sa avea grija sa-i aduca de fiecare data cate un mic fragment
de sfoara groasa, butucanoasa, impletita in trei si stransa la capete cu nelipsita panglica
tricolora. Era un privilegiu ca putea obtine asa ceva, o farama din parama care sustinea
nava pe sanii inainte de lansare dar Myrtis era maestra de ceremonie a lansarilor de nava si
primea intotdeauna acest mic dar de la muncitorii aflati pe cala. Leo era extrem de mandru
de colectia sa care acum ii ocupa un intreg raft din biblioteca si cu care se falea mereu
inaintea prietenilor cand acestia ii veneau in vizita.

- Sigur, motanel, nu uit, raspunse Myrtis alintandu-l cu apelativul ei preferat in chiar clipa
cand iesea pe usa tropaind pe tocurile ascutite. Te pupa mama, sa fii cuminte !

Pentru Myrtis incepea o zi plina de emotii covarsitoare pe care si-ar fi dorit sa le consume
cat mai pe indelete, sa le guste dulceata previzibilului, sa se imbibe de senzatiile care déjà ii
furnicau pielea gandindu-se la ele. Urma o lansare de nava, una din acele zile care o
aduceau in centrul atentiei tuturor colegilor si participantilor la ceremonie in mod firesc. Era
organizatoarea evenimentului si maestra de ceremonii, activitati care faceau parte din
sarcinile serviciului pe care il avea la cunoscutul santier de la malul Dunarii. Myrtis ura
momentele de expunere la care o obligau astfel de ocazii, privirile miilor de ochi atintite
asupra ei pe podium chiar daca nu ea era vedeta evenimentului ci nasa navei, o secatuiau
minutios de toata vlaga. Era si chin si voluptate, ai fi zis ca se obisnuise de atata vreme de
cand lucra in santier si totusi emotiile nu o paraseau nicicand, glasul inca ii tremura usor
cand vorbea la microfon, genunchii i se inmuiau cand trebuia sa dirijeze atent secventele
ceremoniei iar obrazul drept i se crispa intr-un spasm care nu o parasea pana nu se vedea
ajunsa inapoi in micul ei birou. Si totusi, cateva brazde de mandrie desteleneau terenul arid
al introvertirii ei native mai ales in clipele de climax cand nava luneca maiestuos in apa.
Atunci simtea ca intr-adevar merita sa traiasca asemenea momente. Si nu fusesera
putine…

Astazi insa, pe langa tot cortegiul de sentimente care o napadeau de fiecare data, mai era
ceva. Il invitase pe F la lansare iar prezenta lui in publicul cvasi-cunoscut nu era de natura
s-o linisteasca. Dimpotriva, simtea boldul placerii, crunt dar dorit cand el isi oprea gales
privirile moi, umede asupra ei parca ii scurgeau zeama sufletului prefacand-o din sloi in
suvoi, din gheata in lava mocnita.

Odata ce cheia intra in contactul masinii si motorul micului ei Chevrolet incepu sa sforaie
usor ca un calut gata de galop, Myrtis isi ordona gandurile si le canaliza catre lansare. Pe
masura ce conducea catre santier, privea in dreapta Dunarea care marginea strada lunga,
rectilinie, acelasi fluviu lat, cenisiu ca o spinare de anaconda, pe ale carui ape curgeau lin
slepuri incarcate cu minereu. Un peisaj familiar, acasa dar si la serviciu, Dunarea era langa
ea, tacuta, insinuanta, nepasatoare. Era foarte devreme, in jur de 7, lansarea era la 11 dar
rastimpul asta de cateva ore ii permitea sa-si verifice, de fapt sa reverifice, toate
aranjamentele marunt notate in agenda evenimentului, lucruri firesti, la care nu se gandea
nimeni atunci cand firul evenimentului incepea sa curga usor. Discursurile, buchetul de flori
pentru nasa, sampania, primirea clientilor si a vizitatorilor, ordinea pasilor de desfasurare a
ceremoniei in fata miilor de ochi nerabdatori sa vada, iarasi si iarasi cum un colos de metal,
atent plamadit de atatea maini maiastre se rupe de tarm precum fatul paraseste uterul
protector al mamei, toate trebuiau coordonate, inlantuite, conectate astfel incat cele
aproximativ 30 de minute cat dura ceremonia sa curga natural, lin, oferind un spectacol
maret.

In cateva minute ajunse, locuia aproape, la doar 10 minute de mers cu masina si imediat se
puse pe treaba. Parca grabita apoi se indrepta spre cladirea principala la parterul careia isi
avea biroul. Privi rapid pavilioanele déjà arborate, fluturand usor in vant, saluta cativa colegi
si intra in birou. Incepea numaratoarea inversa si stia ca de acum incolo trebuie sa isi
dramuiasca timpul cu grija, sa se asigure ca nu a uitat nimic si, cel mai greu sa afiseze o
morga de calmitate si un suras permanent pe fata cu care sa raspunda tuturor.

Myrtis privi la ceasul mare aflat exact deasupra usii salii de receptie unde invitatii discutatu
animati intre ei. Nasa, sotia unuia dintre directorii companiei armatorului, o nemtoaica inalta,
uscata, cu un nas incovoiat tronand falnic pe fata patratoasa, cu maxilare puternic
conturate, o vazu si ii facu semn sa se apropie. Se duse imediat desi ii displacea femeia,
parea prea inchegata in siguranta de sine iar Myrtis era realmente fascinate de genul asta
de oameni, bine proptiti in dinamica lumii in care traiau si in care jucau mereu partitura celui
pe deplin edificat. Afla ca doamna Ulrich adaugase cateva cuvinte in discursul pe care urma
sa-l rosteasca botezand nava, si ii multumi ca o anuntase. Nu ar fi fost prima oara cand
trebuia sa trebuia sa faca fata unor astfel surprize, fiind astfel nevoita cand traducea in fata
multimii, sa improvizeze sau sa adapteze portiuni sau secvente de cuvinte declamate adhoc
de vorbitori pe podium.

Chiar cand parasea cladirea principala, telefonul suna, era F. Venise conform intelegerii si o
astepta la poarta. Fiind simplu vizitator, nu putea sa intre in santier decat daca vreunul
dintre angajati venea sa il preia, confirmand astfel ca cineva il invitase sa participe la
ceremonie. Myrtis avea o sumedenie de alte lucruri de care s-ar fi ocupat acum dar nu ave
ape cine sa trimita in locule i si pe urma, nici n-ar fi vrut ca vreunul dintre colegi sa afle
despre legaturile ei personale. Era o femeie singura, bine incheiata la nasturii
comportamentului si cu o imagine si reputatie ferite de suspiciuni concupiscente.
Porni asadar catre poarta intersectandu-se pe drum cu siruri lungi, ordonate de copii, veniti
sa participe la lansare. Privindu-i, mai ales pe fetitele cochete, fluturandu-si cositele ravasite
de briza usoara, dintr-un pliu al mintii tasnira franturi din copilaria ei de scolarita cand maica-
sa o trezea cu noapte-n cap ca sa-i prinda cozile. Isi amintea si acum, cu o exactitate
surprinzatoare, durerea crunta pe car eo simtea cand elasticul dur ii sechestra cu fire de foc
cele doua cozi groase pe care mama le descalcea din claia de par auriu, bogat, ravasit de
dulcele somn al diminetii. Myrtis aproape ca simti aievea senzatia aceea de smulgere acuta
a firelor de par si automat duse mana la cap. Contactul cu coafura simpla, dreapta a parului
usor aranjat cu placa si lasat acum sa cada, fara nici o silnicie peste umeri, o linisti.

Ajunse déjà la poarta si incepu sa scormoneasca cu privirea dupa F. Il zari, mai degraba
freamatul ei hormonal ii intui prezenta. Tanar, mult mai tanar ca ea, grizonat, cu o usoara
umbra intunecata de barba si buze pline, F purta o camasa alba impecabil calcata, asa cum
ii placea ei, si o pereche de pantaloni de culoarea mustarului. Nu prea inalt, subtirel dar
fibros, mai mereu zambitor, cu o alura de licean care vrajeste fetele in pauza, nimanui nu i-
ar fi trecut prin cap ca lucreaza in politie si inca intr-o bransa deloc usoara. Cand il vedea,
Myrtis, de altfel cerebral taioasa ca otelul suedez, simtea furnicaturi pe sub cearsaful pielii
de parca toate simturile i se invalmaseau frangandu-i armura protectoare si lasand-o
despuiata, cu gaura sufletului la vedere. F o vazu si veni spre ea apoi pornira impreuna
direct catre cala de lansare.

Grupuri de muncitori se indreptau déjà spre nava, de fapt din toate partile santierului
curgeau oameni intr-un flux pe care-l simteai viu, pulsand de bucurie. Urmau clipe de fericire
pentur toti si pe fetele multora, sapate de grijile si necazurile cotidiene, rasareau acum
brazde de mandrie. Mandrie pentru ca abia acum rodul muncii lor capatase forma, si inca
una maiestuoasa iar lansarea, pleoscaitul colosului de otel in apele tulburi ale Dunarii era
incununarea multor luni de zdruncin si sudoare si absolut toti, de la lacatus constructor
naval la director, de la proiectant la coordonator de nava, de la contabil la inspector de
calitate, primeau azi o confirmare solida a muncii lor inchegata intr-un produs care urma sa
le duca numele pe mari si oceane nestiute din toate colturile lumii.

Pe drum, Myrtis ii povestea lui F cate ceva despre nava si despre clientul ei intr-o flecareala
lejera, neatenta, mintea fiindu-i déjà acolo, in locul de care se apropiau cu fiecare pas.
Amestecandu-se in sirurile de angajati care se indreptau catre cala, curand ajunsera in
dreptul imenselor macarale care inca se mai tarau pe sinele groase in scrasnetul asurzitor al
rotilor uriase imbucandu-se pe caile de rulare. Erau ultimele manevre si intr-adevar, curand
se oprira lasand sa se auda statia care imprastia in zona acordurile din DJ Vasile ale lui
Zdob si Zdub. Myrtis ii arata lui F unde sa stea, in spatele liniei care demarca zona de
lansare de cea destinata publicului, il ruga sa ii tina telefonul mobil si apoi trecu pe partea
cealalta unde se intindea platforma de ciment libera cu covorul rosu pe mijloc pe unde
urmau sa treaca invitatii. Pentru Myrtis de aici incepea practic rolul ei vizibil, de maestra de
ceremonii. Traversand afabila, cu buchetul de flori al nasei culoarul liber din fata navei,
Myrtis se indrepta catre podium unde pupitrul cu microfoane astepta inceperea ceremoniei.
Lasa buchetul pe masuta aflata si e ape podium, merse la baietii ccare aveau grija de
sonorizare si se asigura ca totul e in regula, apoi la maistru lansator si, in cele din urma la
Florentina care fixase franghia tricolora ce lega podiumul de sticla sde sampnaie care urma
sa fie sparta, conform vechii traditii marinaresti. Despaturi discursurile tiparite cu caractere
mari, labartate, pe foile albe lucioase – incepuse sa isi piarda din acuitatea vizuala – si isi
arunca o ultima privire pe ele. Departe, in celalalt capat al culoarului se vedea déjà grupul
oficialilor care se apropiau incept, clientul navei se mai oprea si strangea mainile
muncitorilor inarmati cu topoare grêle pe cand sotia lui se fotografia alaturi de multimea de
copii, frumos aliniati in spatele liniei de demarcare, fluturand stegulete si muscand cu pofta
din briosele care le fusesera oferite la intrarea in santier.

Cand oficialii ajunsera in fata podiumului, Myrtis ii invita sa urce treptele apoi le indica usor
locul de unde urmau sa asiste la lansare. Si ceremonia incepu, timp plamadit din cuvinte.
Anuntand la microfon numele vorbitorilor si ordinea discursurilor, prinse din zbor privirea
sagalnica a lui F care o proiecta in camaruta inghesuita din zona Inelului de Rocada unde
primea, flamanda, dezmierdarile lui natangi dar patimase.

- Tinere, ii spusese acum un an Myrtis la sala cand se nimerisera amandoi la acelasi aparat,
cum stai cu memoria ? Exagerase intentionat, diferenta de varsta dintre ei nu era état de
mare ca sa justifice acel apelativ, voise insa sa puncteze cumva limitele stricte ale
interesului ei. Interes reciproc, de altfel, care mocnea de vreo cateva saptamani de cand
Myrtis il remarcase executand corect tractiuni libere. F o privise intrebator iar Myrtis
continuase : 0744.848430, tine-l minte ca nu il repet. Asa incepuse una dintre cele mai
placute dar si surprinzatoare interactiuni – nu ii placea cuvantul « relatii »pentru ca astea
erau alta mancare de peste – din viata ei de proaspata femeie divortata. F se dovedise un
amant sarmant, cuviincios chiar, avea o politete a faptelor carnii, o bine placuta ravna in a
incinge vatra dorintelor, care fusese pentru Myrtis ca o randunica a unei primaveri noi ivita
chiar cand incepuse sa rugineasca depresiv in mlastina rutinei si singuratatii.

Cand o intampinase cu flori la prima intalnire, se fastacise si urcase repede in masina lui de
teama sa nu o vada vecinii intr-o postura care ii parea vag ridicola. In fond, stiau amandoi
de ce se intalneau si deghizamentul asta de idila adolescentina i se parea putin ridicol. De-
abia dupa aceasta prima intalnire, lucruile se complicasera, cel putin pentur Myrtis care nu
intelesese ruperea brusca a lui F din ceea ce ei ii paruse inceputul unei indelungi si bogate
vietuiri tainice. Tu ce anume vrei de la mine, il intrebase Myrtis direct cand se intalnisera, la
cererea ei, dupa un schimb de mesaje nearticulat si insuficient. O relatie?, plusase ea desi
stia ca era o aberatie ca asa ceva sa se poata incropi intre un barbat tanar si singur, cu
toata viata inainte si dornic sa isi domoleasca freamatul tineresc in hotare conjugale si ea, o
femeie matura, cu un baiat major si satula de indigenta unei lungi casnicii ratate.

- Myrtis, incepuse F, protocolar si pastrand crusta de politete care nici in momentele de

orgasm nu suferea fisuri, stii ca te plac si…..aaaa, eu te apreciez, esti o femeie frumoasa si
puternica, apoi captiv in balbaieli, se opri.

Myrtis lasa tacerea sa balteasca jenant, fortandu-l sa exprime tot ce simtea ca adunase
indaratul acelei taceri tiuitoare. Si F continua scurt, fara prea multe menajamente

- Eu sper sa ne mai vedem asa, din cand in cand , la un suc.

- Hai sa spunem lucrurilor pe nume, F, continuase Myrtis, nici eu nu cred ca se pune

problema unei relatii intre noi, e absurd. Doar ca eu

Cand o intampinase cu flori la prima intalnire, se fastacise si urcase repede in masina lui
de teama sa nu o vada vecinii intr-o postura care ii parea vag ridicola. In fond, stiau
amandoi de ce se intalneau si deghizamentul asta de idila adolescentina i se parea putin
ridicol. De-abia dupa aceasta prima intalnire, lucruile se complicasera, cel putin pentur
Myrtis care nu intelesese ruperea brusca a lui F din ceea ce ei ii paruse inceputul unei
indelungi si bogate vietuiri tainice.

- Tu ce anume vrei de la mine, il intrebase Myrtis direct cand se intalnisera, la cererea ei,
dupa un schimb de mesaje nearticulat si insuficient. O relatie?, plusase ea desi stia ca era o
aberatie ca asa ceva sa se poata incropi intre un barbat tanar si singur, cu toata viata
inainte si dornic sa isi domoleasca freamatul tineresc in hotare conjugale si ea, o femeie
matura, cu un copil in grija si satula de indigenta unei lungi casnicii ratate.

- Myrtis, incepuse F, protocolar si pastrand crusta de politete care nici in momentele de

orgasm nu suferea fisuri, stii ca te plac si…..aaaa, eu te apreciez, esti o femeie frumoasa si
puternica, apoi captiv in balbaieli, se opri.

Myrtis lasa tacerea sa balteasca jenant, fortandu-l sa exprime tot ce simtea ca adunase
indaratul acelei taceri tiuitoare. Si F continua scurt, fara prea multe menajamente :

- Eu sper sa ne mai vedem asa, din cand in cand , la un suc, sopti scurt.

- Hai sa spunem lucrurilor pe nume, F, continuase Myrtis, nici eu nu cred ca se pune

problema unei relatii intre noi, e absurd. Doar ca eu speram intr-o oarecare regularitate a
intalnirilor noastre, credeam ca ma placi suficinet de mult ca sa iti doresti sa ma vezi ceva
mai des si nu doar din cand in cand, adica din an in pasti.

Intalnirea lor se terminase in coada de peste cu un F ambiguu si retras si o Myrtis mistuita

de pacat si decisa sa iasa din blocajul plictiselii si sa giste cat mai des din extazul evadarii in
propriul eros. Fara nici o colncluzie, dupa cateva samptamani bune, F o cautase si
reluasera intalnirile fara ca nici unul dintre ei sa mai aminteasca acea discutie. Pur si simplu
se bucurau de noptile petrecute impreuna, de infinitele plonjari in trupul celuilalt, de
necontenita frangere care le zdruncina temeiniceste ordinea intima a carnii.