Precipitatiile

acide
Precipitatiile acide :
Sunt precipitatiile care au un pH mai mic decât 5,6, având deci un caracter acid pronunțat.

Termenul de ploaie acidă a fost folosit pentru prima dată de chimistul britanic Robert Agnus Smith, în 1872,
într-un tratat de 600 pagini în care examina corelația dintre cerul îmbâcsit de deasupra Manchesterului , în
Anglia, și aciditatea ploilor din regiune. Măsurată pe o scară chimică de la 0 la 14 pH (de la cea mai acidă
la cea mai alcalină), ploaia acidă este definită ca o precipitație cu pH sub 5,6. În majoritatea zonelor
industrializate ale Europei, precipitațiile sub formă de ploaie acidă au ajuns la un pH între 4,5 și 5,5. În
unele regiuni ale Italiei, au fost înregistrate cote și mai scăzute, până la 2,6, cu aciditate mai mare decât a
otetuluii comestibil (utilizabil în industria alimentară), al cărui pH admisibil este 2,9 Apa curată nepoluată
este slab acidă, cu un pH puțin mai mic decât 7, dar nu mai mică decât 5,6.

Precipitațiile acide apar de obicei în situațiile în care cantități mari de dioxid de sulf (SO2) Sau de monoxid
de azot (NO) sunt emise în atmosferă. Acestea reacționează cu oxigenul din atmosferă formând trioxid de
sulf (SO3) respectiv dioxid de azot (NO2). Trioxidul de sulf (SO3) și dioxidul de azot (NO2) reacționează cu
apa din nori formând acid sulfuric (H2SO4) și acid azotic (HNO3). Soluția formată din restul de apă
împreună cu acizii sulfuric și azotic este ploaia acidă.
Aceste particule intra in reactie cu vaporii de apa, transformandu-le in amestecuri acide, ce
scad pH-ul apei de ploaie. Formarea in cantitati mari a oxizilor se formeaza in urma arderii
petrolului si carbunelui. Cea mai mare cantitate de oxizi se intalneste in orase. Ploile acide
duc la distrugerea suprafetelor date cu lac si vopsea, pierderea lumii vii a bazinelor
acvatice, la coroziunea podurilor si monumentelor arhitecturale, determina toxicitatea apei
potabile in urma dizolvarii in apa a Pb din conducte si scade transparenta apei, duce la
scaderea fertilitatii solului.

Pentru prima data termenul a fost introdus de Angus Smith.

pH-ul slab acid al apei de ploaie se datoreste faptului ca substantele naturale din
atmosfera, asa cum e CO2, participa in reactie cu apa de ploaie: CO2+H2O H2CO3. pH-ul
ideal al apei de ploaie e 5,6-5,7, iar pH-ul real e variabil de la o regiune la alta. Aceasta
depinde de compozitia gazului.

Intrand in reactie cu vaporii de apa, SO2 si NOx se transforma in acizii H2SO4, HNO3,
HNO2 si H2SO3. Apoi, impreuna cu ploaia sau zapada, cad la pamant.

Cele mai dese ploi acide au loc in SUA, Germania, Cehia, Slovacia, tarile fostei Iugoslavii,
Niderlanda, Elvetia, Australia, alte tari ale lumii.