Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs 5
Curs 5
1
Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan", Editura Univers
Enciclopedic, 1998
2
M.N. Costin, O încercare de definire a noţiunii răspunderii juridice, în R.R.D. nr. 5/1970, p. 83
Constrângerea venită din partea societăţii, corespunzătoare normei morale, se poate
concretiza în oprobiul public, prin ironizare, marginalizare etc. Diminuarea antrenării răspunderii
morale s-a datorat lipsei identificării reale a instituţiei faţă de care are loc răspunderea morală şi
gradul scăzut al severităţii sancţiunilor impuse de societate. Conştientizând nevoia creşterii
responsabilităţii morale şi a formalizării răspunderii morale au fost introduse în diferite sfere a
societăţii diferite structuri sociale (comitete, agenţii,etc.) în vederea creşterii responsabilităţii şi
răspunderii morale şi a conştientizării sancţiunilor. Prin aceste acţiuni s-a încercat eliminarea
aspectului aleatoriu care plana cu privire la răspunderea morală.
Prin raportarea răspunderii morale la divintate aceasta dobândeşte noi valenţe. Teologia
morală fără a face o distincţie clară între răspundere şi responsabilitate, defineşte responsabilitate
ca "obligaţia ce-i revine unei persoane de a se recunoaşte ca autor liber al faptelor sale şi de a lua
asupra sa urmările acestora" . În strânsă legătură cu responsabilitatea stă imputaţia morală, care
este
"judecata prin care o persoană este declarată drept autor liber al unei fapte, dimpreună cu urmările
ei" . Cu toate că au existat şi există opinii care neagă existenţa răspunderii morale, existenţa ei este
"strâns legată de conştiinţa noastră morală şi înainte de a fi declaraţi responsabili din punct de
vedere moral din partea altor foruri, propria noastră conştiinţă este forul cel dintîi care ne declară
responsabili" .
Cu referire la etica în afaceri profesorul Mureşan susţine că "responsabilităţile etice obligă
societăţile comerciale de a întreprinde ceea ce este just, corect şi echitabil chiar dacă nu sunt silite
să procedeze astfel de actele normative existente la un moment dat . Prin aceasta se sugerează
indirect că răspunderea morală preexistă răspunderii juridice şi este prezentă în societate chiar în
absenţa unor norme juridice.
A2 - Distincţii
În teoria dreptului, referitor la instituţia răspunderii juridice, s-au conturat două curente:
adepţii primului curent consideră că răspunderea este o sancţiune, o constrîngere ce apare doar în
urma încălcării normelor juridice, iar susţinătorii celui de-al doilea curent prezintă răspunderea
juridică sub două aspecte: pozitiv - responsabilitatea juridică, şi retrospectiv, negativ - răspunderea
juridică propriu- zisă. Făcînd abstracţie de unele nuanţe, aceste curente acoperă, practic, întreg
conţinutul teoriei răspunderii juridice.
Astfel s-au conturat două categorii de relaţii conceptuale între răspundere şi
responsabilitate, un raport de independentă şi un raport de interdependenţă.
a) Răspundere şi responsabilitate - un raport de independenţă Această perspectivă susţine
că "responsabilitatea nu îşi are fundamentul în norma juridică şi nu presupune aplicarea
constrângerilor statale", pentru că "responsabilitatea este una din coordonatele existenţei sociale
a omului şi îşi are fundamentul în liberul său arbitru" . Astfel responsabilitatea este liberă de orice
condiţionare a normelor juridice fiind prezentă în orice tip de răspundere din conglomeratul
răspunderii sociale. Potrivit acestei viziunii responsabilitatea este mult mai legată de natura umană
decât de norma juridică. Cu toate acestea datorită degradării naturii umane de-a lungul vremurilor
afectându-i până şi libertatea se ridică legitima întrebare în ce măsură se mai poate exercita un
grad ridicat de responsabilitate?