Botezul Domnului

În data de 6 ianuarie se prăznuiește Botezul Domnului, sărbătoare care este cunoscută

în popor sub numele de Bobotează.

Începutul acestei sărbători datează din secolul al II lea , acesta fiind atestată pentru
prima dată de către Clement Alexandrinul în Alexandria. În „Testamentul Domini” din
secolul al IV lea aflăm faptul că epifania este singura sărbătoare pomenită alături de
Rusalii și de Paște. În primele secole sărbătoarea Bobotezei era sărbătorită alături de
sărbătoarea Nașterii Domnului, iar în secolul al VI lea au fost despărțite, Nașterea
Domului fiind prăznuită pe data de 25 decembrie iar sărbătoarea Bobotezei prăznuită pe
data de 6 ianuarie.

Această sărbătoare se mai numește și epifanie sau teofanie care înseamnă arătare iar
în cărțile de cult această sărbătoare se mai numește și „Sfânta și Dumnezeiasca
Arătare”. Mai demult epifania era momentul când o personalitate mai însemnată cum ar
fi un rege se arăta poporului său iar teofania este arătarea lui Dumnezeu precum reiese
din troparul acestei sărbători „În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii
s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul,
în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase
Dumnezeule şi lumea ai luminat, Slavă Ţie” că în momentul în care Hristos s a botezat s
a arătat Sfânta Treime de asemenea atunci când Iisus Hristo s a botezat de către Ioan
cerurile s au deschis și glasul lui Dumnezeu s a auzit.

Mântuitorul vine la Ioan ca să fie botezat însă botezul Lui nu este spre mărturisirea
păcatelor ci pentru începutul activității Sale publice. Cu această ocazie avem o teofanie
iar Sfântul Ion Botezătorul constată prezența Sfintei Treimi în lucrarea Mântuitoare a lui
Iisus Hristos, Fiul întrupat în persoana lui Iisus Hristos, Tatăl grăind din ceruri din
ceruri confirmând lucrarea Fiului, iar Duhul Sfânt se pogoară peste Iisus în forma de
porumbel. Sfântul Ioan protestează și îi spune lui Iisus că: „Eu sunt cel ce are trebuință
să fie botezat de Tine, și Tu vi la mine?„(Mt.3,14) însă Mântuitorul nostru Iisus Hristos
îi răspunde:„Lasă acum, că astfel se cuvine ca noi să împlinim toată dreptatea
”(Mt.3,15). După ce a fost Botezat și a ieșit din apă cerurile s au deschis iar Duhul
Domnului s a pogorât peste Iisus în formă de porumbel: „Atunci l a lăsat. Și după ce a
fost botezat, Iisus a ieșit îndată din apă, și iată cerurile I s au deschis; și Ioan a văzut
Duhul lui Dumnezeu pogorându se ca un porumbel și venind peste dânsul”(Mt.3,16).
Glasul lui Dumnezeu s a auzit din ceruri : „ Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru care
am binevoit”(Mt.3,17).

Locul unde Mântuitorul nostru Iisus a fost botezat este râul Iordan care are o lungime
de 320 de kilometri și izvorăște din munții Antiliban și asceta este cel mai mare râu din
Țara Sfânta. Sfinții părinții ai biserici noastre în special Origen și Eusebeiu localizează
botezul lângă Betabara (trecătoare).
D. Rădulescu→ afirmă faptul că: „arătarea lui Dumnezeu în mijlocul firi este un act de
condescendența, de micșorare de sine, ca și coborârea lui în mijlocul unității prin
înomenirea Sa. Este un act de chenoză, ca firea să nu fie mistuită de focul dumnezeirii.
Hristos în mijlocul firii este focul ce încălzește și purifică firea întreagă a apelor. Deși
este foc, el tot nu topește stihiile, fiindcă nu vine ca un stăpân ci ca un rob. Apele îi fac
loc stăpânului lor să se așeze în mijlocul lor ca să le sfințească. Apele Iordanului se
despică în două ca pe vremea lui Iosua, când preoți au trecut cu chivotul legii prin
mijlocul Iordanului ca pe uscat, primind și privind în sânul lor pe Hristos care se
botează pentru mântuirea noastră. Domnul Iisus Hristos Se botează în mijlocul firii ca să
acorde o deosebită importanța creației sale”.

Pavel Alexandrovich Florensky→ spunea că :„prin faptul că Hristos vine în sânul ei,
Dumnezeu nu tulbură însă cu nimic legile dezvoltare a creaturilor, nu aruncă nici un
fulger asupra lumii și nu o adoarme cu bubuitul tunetului. Nici o dezordine și nici o
revoltă din partea naturii nu se observă cu prilejul botezului. Dimpotrivă, o armonie
desăvârșită cuprinde întreaga fire. Ea se regăsește în atmosfera de armonie de altădată
cu Dumnezeu”.

Sfântul Grigore al Neocezareei→ spune că „ cât de mare este smerenia Stăpânului! Ce

mare pogorâre! Împăratul cerurilor s a dus la Ioan, înaintemergătorul Lui, și n a luat cu
El oștirile îngerești, nici nu a trimis mai înainte puterile netrupești, ci vine la ostașul său,
sub chipul unui ostaș de rând. Vine la Ioan ca unul din mulțime. Judecătorul stă la în
același rând cu cei judecați. Păstorul cel bun stă în turmă la un loc cu oile cele pierdute.
Vine la Ioan cel ce s a pogorât din cer pentru oaia cea rătăcită. Cel ce n a părăsit
cerurile, bobul cel ceresc crescut fără sămânță, cu care neghina nu i amestecată.”

Tot Sfântul Grigore al Neocezareei→ tălmăcește astfel cuvintele „lasă acum că așa se
cuvine să plinească toată dreptatea”: „ Lasă acum… Dăruiește Botezătorule, tăcerea
timpului întrupării Mele! Caută să voiești ce voiesc și eu. Caută să Mi slujești în acela
pe care Eu mă grăbesc să l împlinesc. Nu iscodi voile Mele (….) Sunt legiuitor și fiul
legiuitorului.. Trebuie ca Eu să plinesc mai întâi legea și apoi să dau harul. Trebuie ca
Eu să fac să înceteze mai întâi legea veche și apoi să predic legea nouă, să scriu în
inimile oamenilor, să o iscălesc cu sângele Meu și să o pecetluiesc cu duhul Meu.
Trebuie ca Eu să mă sui pe cruce și să fiu pironit cu piroane și să pătimesc atât cât firea
poate suferi, ca prin patimi să vindec patimile, iar prin lemnul cel din rai. Trebuie să mă
botez acum cu botezul acesta , iar mai târziu să dăruiesc tuturor oamenilor în numele
Treimii celei de o ființă. Dă mi botezul ca fecioara laptele, ține capul Meu, Căruia I se
închină serafimi. Ține capul înrudit cu dreapta ta. Botează mă pe Mine Cel ce am să
botez pe credincioși cu apă, duh și foc: cu apă, pentru că are puterea să spele taina
păcatelor, cu duhul pentru că poate să facă duhovnicești pe cei trupești, cu focul pentru
că poate să ardă sinii nelegiuirilor. Când Botezătorul a auzit aceste cuvinte a cunoscut
ce vrea Mântuitorul înțelegând taina pe care a primit o a slujii poruncile dumnezeiești și
întinzându și dreapta care tremura ușor a botezat pe stăpânul.”
Sfântul Ioan Gură de Aur→ explică pentru ce s au deschis cerurile: „ Ca să afli că și
la botezul tău s au deschis cerurile, ca Dumnezeu să te cheme spre patria cea de sus și să
te înduplece să nu ai nimic în comun cu pământul. Atunci la Botez s a arătat și
porumbelul ca să arate ca și cum ar fi arătat cu degetul celor de față și lui Ioan pe Fiul
lui Dumnezeu. Porumbelul nu mai scoate din corabiei un singur om, ci, arătându
se,ridică la cer întreaga lume, iar în locul de stâlpare de măslin aduce lumi înfierea”.

Sfântul Grigore al Neocezareei→ tâlcuiește astfel aceste cuvine: „Acesta este Fiul
Meu cel iubit”:„ Acesta Iisus , nu Ioan. Cel botezat, nu botezătorul. Cel născut din
Maria după trup, nu cel născut din Elisabeta când nu mai avea nădejde. Cel crescut la un
loc cu voi, nu cel care a crescut în pustie. Nu i altul Fiul Meu și un altul Fiul Mariei, ci
acesta este Fiul Meu cel iubit, văzut și nevăzut. Când vă va spune „Eu și Tatăl una
suntem”, de el să ascultați!”

Părintele Sofian Boghiu→ ne spune că prin Botezul Domului, Iisus ne învață cum
putem deveni dumnezei prin har, prieteni ai Lui, asemenea cu el prin har, prin dragostea
Lui, prin bunătatea Lui. Iisus nu se botează pentru El, ci pentru ca să ne îndemne și pe
noi la botez.

Părintele Teofil Părăian→ ne spune că la Botezul Domnului, Duhul Sfânt s a pogorât

peste Domnul Hristos, adeverind întărirea Tatălui Ceresc. Același lucru se întâmplă li la
Botezul fiecărui creștin, pentru că, de fiecare dată, la Botez, Duhul Sfânt este prezent.
Numai prin Sfântul Duh i se descoperă celui botezat, la vremea potrivită, că este fiu al
lui Dumnezeu, că are tată în cer.

Părintele Constantin Galeriu→ zice că Mântuitorul nostru Iisus Hristos S a botezat,

dar nu pentru păcat, căci el nu avea păcate. Și Iisus a intrat în apele Iordanului ca un
miel, prefigurând jertfa de pe cruce, moartea și Învierea, intrând în apele Iordanului și
sfințindu le.

Părintele Ilie Cleopa→ ne zice că atunci când prăznuim Botezul Domnului se cuvine
să arătăm câte sunt botezurile care au închipuit botezul creștin de la începutul lumii.
După mărturia Sfântului Damaschin sunt opt botezuri: primul botez a fost potopul, al
doilea botez a fost trecerea evreilor prin mare, al treilea botez este tăierea împrejur, al
patrulea botez este botezul lui Ioan, al cincilea botez este botezul prin apă și prin Duhul
Sfânt, al șaselea botez este botezul prin pocăință și prin lacrimi adică Sfânta
Spovedanie, al șaptelea botez este botezul prin sânge și mucenicie pentru dreapta
credință iar ultimul adică al optulea botez este focul veșnic de după judecata obștească.

Tradiții și obiceiuri în ziua de Bobotează

Sfințirea apei are loc în ziua de bobotează în timpul slujbei de Iordan. Locul săvârșiri
acestei slujbe este ales de către preot alături de credincioși unde să fie o fântână sau un
râu . Pentru acest moment se aduce apă, care se pune în alte vase și în unele părți unde o
este mai frig se taie o cruce de gheață.
 După slujba de sfințire a apei care este transformată în agheasmă fiecare sătean își ia
apă sfințită și o duc la casele lor pe care o păstrează pentru tot anul. După ce aceștia
ajung la casele lor sfințesc cu agheasma adusă: grajdul, pomii din livadă, fântâna,
animalele din ogradă și exteriorul casei. Sfințirea cea mare a apei sau Agheasma Mare,
care se săvârșește doar cu prilejul sărbătorii Bobotezei și este una dintre cele mai
frumoase slujbe. Agheasma Mare se gustă pe nemâncate timp de 8 zile. Aceasta este
vindecătoare de bolile sufletești și trupești. Sfântul Luca al Crimeei zice:„Beți agheasmă
cât de des posibil. Este cel mai bun și cel mai eficient medicament. Spun asta nu în
calitate de episcop, ci ca doctor, din experiența mea în medicină”. În unele părți se
obișnuiește ca preotul să arunce o cruce de lemn în Dunăre, mare sau râuri iar cei mai
curajoși se aruncă în apele înghețate ca să o aducă înapoi . Se zice că cine se aruncă în
apă oricât ar fi de înghețată acesta nu răcește.

Bibliografie

https://basilica.ro/%E2%80%A0-botezul-domnului-boboteaza-dumnezeiasca-aratare/

https://www.crestinortodox.ro/religie/botezul-domnului-boboteaza-98634.html

„Cele mai frumoase predici”−volum îngrijit de Marius Vasileanu

„Sărbătorile Eterne”−Pr. Prot. Ic. Stavrofor Matei Popovici