Mitropolitul Dosoftei

Dintre urmașii mitropolitului Varlaam cel mai de seamă a fost mitropolitul Dosoftei care a
păstorit în împrejurări destul de vitrege între anii 1671-1686.

Viața
S-a născut în 1624 la Suceava. A învățat la Liov la școala frăției ortodoxe reorganizată de
mitropolitul Petru Movilă întrucât avea rude aici. La 25 de ani era călugăr la mănăstirea Probota. În
1658 a ajuns episcop la Huși, iar în 1659 episcop la Roman, iar după 12 ani de păstorire la Roman
adică în 1671 a fost ales mitropolit al Moldovei.
Activitatea

În tot timpul păstoririi sale vlădica Dosoftei a fost preocupat de probleme cărturărești,
traducând în românește cărți de slujbă și învățătură. Pentru că vechea tipografie din timpul lui
Varlaam se distrusese Dosoftei a fost nevoit să-și tipărească primele lucrări în mănăstirea ucraineană
de la Uniev. Aici a tipărit în 1673 cea mai de seamă lucrare a sa „Psaltirea în versuri” lucrând la ea
cum spune el însuși „cu multă trudă și vreme îndelungată 5 ani, cu foarte mare osârdie”. Aceasta a
fost prima încercare de versificare în limba noastră cu peste 8600 de versuri având de luptat cu
greutățile începutului când limba literară românească nu era încă mlădiată pentru a putea fi folosită în
versuri. Psalmii versificați de mitropolitul Dosoftei au adus multă mângâiere în sufletele
credincioșilor unii din ei ajungând în cântece de stea și colinde.

Alte lucrări
În anul 1679 a încercat să refacă vechea tipografie a lui Vasile Lupu de la Iași tipărind
„Dumnezeiasca liturghie” în românește, a doua traducere după Coresi și prima făcută de un ierarh. În
anii 1682-1686 a scos o altă lucrare tradusă din grecește și slavonește „Viața și Petrecerea Sfinților”
în patru volume, la traducerea căreia a ostenit vreo 25 de ani.
Ultimii ani de păstorie ai lui Dosoftei

În 1686 regele Poloniei a pornit un nou război împotriva turcilor și a intrat în Moldova
crezând că va putea atrage de partea sa pe domnitorul Constantin Cantemir, dar regele polon a fost
nevoit să se retragă și a luat cu sine în Polonia ca ostatic pe Mitropolitul Dosoftei care a luat cu el
moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava.
În Polonia pentru mitropolit ca și pentru ceilalți a urmat zile grele de sărăcie. Totuși a
continuat munca de traducere. Astfel, a tradus aici din grecește în rusește o seamă de lucrări.
A tradus și în limba română epre ex. din „Expunerea credinţei ortodoxe” (Dogmatica) a
Sfântului Ioan Damaschinul.
A întocmit şi o mică antologie de texte patristice şi liturgice ce prezintă poziţia Bisericii
ortodoxe în privinţa epiclezei şi a prefacerii Darurilor.
 Mitropolitul Antim Ivireanul al Ţării Româneşti (1708-1716)

1. Context. Date biografice

⚫ Epoca lui C-tin Brâncoveanu (1688-1714) este caracterizată de concurenţa a 4 curente
culturale:
- italian – reprezentat de secretarul domnitorului Antonio del Chiaro+alţi cărturari
din anturajul său; de profesorii Academiei de la Sf. Sava, cu studii în Italia la Veneția
și Padova, toţi mesageri ai spiritului Renaşterii italiene la noi);
- grecesc – repezentat de ierarhii greci veniţi aici și care se stabileau câțiva ani;
veneau după ajutoare financiare întrucât credincioșii lor erau sub ocupație arabă sau
otomană
- românesc autohton reprezentat de umanişti români precum Stolnicul Constantin
Cantacuzino; frații Radu și Șerban Greceanu sau episcopii Damaschin și Mitrofan de
Buzău, toți mari cărturari ai vremii.

Antim:
⚫ 1689-1690 - ajunge în Ţara Românească
- născut în Iviria (1650), s-a numit Andrei
- din tinerețe ajunge rob la C-nopol, după eliberare rămâne pe lângă Patriarhie,
unde învață: sculptura în lemn, caligrafia, pictura, broderia; și limbile: greaca, araba şi
turca.
2. Antim Ivireanul călugăr tipograf

Ajuns la noi va învăța repede limbile slavonă și română dar și arta tiparului, devenind
în scurt timp cel mai priceput tipograf al vremii. Activitatea sa tipografică s-a derulat
la:
a) Bucureşti (1691-1694) î
- 1691 conducător al tipografiei bucureştene
- 1691-1694 tipăreşte 4 cărţi
b) Snagov (1694-1701)
- ajuns egumen al acestei mănăstiri (Snagov); transferă o parte a utilajului
tipografic de la București aici – Mănăstirea devine centru editorial, unde se imprimă
cărţi în mai multe limbi – în scopul susţinerii Ortodoxiei din Răsăritul ocupat de
turci
- 1696-1701 a editat 15 cărţi: greceşti, româneşti, slavone şi arabe: cel mai
important de amintit este Liturghierul greco-arab (1701) prima carte ortodoxă cu
caractere arabe şi Floarea Darurilor (1701, în limba română, lucrare polemică în
care sânt combătute cele 4 puncte florentine)
- tot la Snagov crează o şcoală de ucenici: Mihail Ştefan (trimis în Alba Iulia unde
tipărește: Chiriacodromion; Bucoavnă – primul abecedar românesc, 1699; apoi este
trimis în Georgia unde pune bazele primei tipografii de aici)
c) Bucureşti (1701-1705)
- activitatea sa din această perioadă este cea mai prolifică din
activitatea sa editorială
 - tipăreşte 15 cărţi: greceşti, româneşti, slavone şi arabe (Noul Testament,
1703 – după ediţia de la Bălgrad)
- dăruieşte tipografia cu caractere arabe patriarhului Antiohiei (instalată la
Alep)
3. Antim Ivireanul episcop al Râmnicului (1705-1708)

⚫ Activitate:
- Aici înființează o nouă tipografie (prima în istoria Râmnicului):
- A tipărit 9 cărţi:
- greceşti (cea mai importantă Tomul Bucuriei , 1705- imprimată pe
cheltuiala patrh. Dositei al Ierusalimului)
- slavo-române (tipicul, lecturile biblice şi sinaxarul în limba română,
cântările şi rugăciunile în slavonă)
- româneşti (Evhloghion-ul 1706, cuprinde Liturghierul şi Molitvelnicul)

4. Antim Ivireanul mitropolit (1708-1716)

- s-a impus în plan editorial, literar, omiletic, ctitoricesc, ecumenic şi naţional

a) Activitatea tipografică:
- activează laTârgovişte unde între 1708-1715 tipărește 18 cărţi :
- în româneşte (Psaltirea; Octoihul, Ceaslovul, Liturghierul, Catavasierul,
Molitvelnicul)
- între 1715-1716 mută tipografia la Bucureşti (la M-rea Antim)

Activitatea editorială desfășurată între 1691-1716 însumează 63 de tipărituri:

- 38 lucrate de el însuşi, celelalte de ucenici
- 21 în lb. română
- 4 cărţi scrise de el însuşi:
- conţinutul cărților: liturgice, biblice, polemice, didactico-pastorale,
omiletice, filosofice, populare etc.

Tipăriturile sale:
- asigură introducerea definitivă a limbii române în Biserică (debut în sec XVI
Filip Moldoveanul şi Diaconul Coresi)
- contribuie la făurirea unei limbi liturgice româneşti, care dăinuieşte până astăzi
(a pus temelie modernă limbii române de cult).

b) Opera literară:
cele mai importante sânt:
- Chipurile Vechiului şi Noului Testament... (sau Arborele genealogic al lui Iisus
Hristos, 1709): adică o istorie rezumativă a V.T., cu trimiteri la istoricii şi filosofii
vechi dar şi la Sfinţii Părinţi, în paginile căreia adaugă 503 portrete în medalion cu
personaje din V.T. şi N.T. – fără să aibă vreun izvor de inspiraţie sau vreun manuscris
asemănător
c) Opera omiletică:
 - Didahiile: 28 predici la diferite duminici şi sărbători şi 7 cuvântări
ocazionale – toate originale – prin această lucrare se plasează între cei mai de seamă
predicatori bisericeşti din toate timpurile.
d) Mănăstirea Antim (hramul „Toţi Sfinţii”, 1713-1715)
- ridicată după planurile sale - cunoştinţe de arhitectură
- i-a făcut numeroase danii;
- i-a lăsat un testament (dispoziţii privind administrarea averii şi organizarea
asistenţei sociale din veniturile mănăstirii: ajutorarea copiilor săraci care manifestau
interes pt. carte, ajutorarea celor din închisori, găzduirea străinilor, cercetarea
bolnavilor, îngroparea celor săraci)
e) Antim sprijinitor al Ortodoxiei ecumenice:
- a jutat Bisericile Ort. din Orient, prin tipăriturile sale şi prin tipografiile
lucrate de el sau de ucenicii săi, ajunşi peste graniţe: cărţi în limba arabă pt.
credincioşii arabi din Patriarhia Antiohiei; trimiterea lui Mihail Ştefan în Georgia (a
întemeiat prima tipografie de aici); a ajutat cu cărţi greceşti liturgice şi teologice pe
creştiniii din celelalte patriarhii ecumenice
- sprijinul acordat românilor transilvăneni:
- indirect prin sutele de exemplare editate ca mitropolit, care s-au
răspândit şi aici (unele lucrări polemice, îndreptate împotriva catolicismului
- direct, prin trimiterea ucenicului său Mihail Ştefan, prin luarea
sub cârmuirea sa a credincioşilor din Braşov şi Ţara Bârsei

f)Antim Ivireanul patriot:

- dârz apărător al drepturilor Bisericii şi ale neamului românesc: a pledat
pt. prerogativele sale de mitropolit în cazul mănăstirilor închinate Sf. Mormânt şi a
militat pt. apropierea de Rusia lui Petru cel Mare, fiind adeptul politicii antiotomane
(conflict cu C-tin Brâncoveanu - apologiile din 1712

5. Sfârşitul mitropolitului

⚫ învinuit că a intrat în legătură cu austriecii şi că ar fi uneltit împotriva turcilor şi a

domnului, este arestat la ordinul lui N. Mavrocordat şi închis în înhisoarea palatului
domnesc
⚫ N. Mavrocordat cere şi obţine caterisirea din partea patriarh. ecumenic

⚫ 1716 (toamna) luat într-o noapte şi trimis spre M-rea Sf. Ecaterina din Sinai, unde n-a
mai ajuns - escortele turceşti l-au ucis, aruncându-i trupul într-un râu din Bulgaria
(Tundja, lângă Adrianopol)
⚫ Canonizat în 1992 şi sărbătorit la 27 septembrie