Răscoala lui Horea,Cloșca și

Crișan
Botcă Nelia
Izbucnirea răscoalei
 Pe data de 28 octombrie 1784, fiind zi de târg la Brad, judeţul
Hunedoara, un număr semnificativ de iobagi se aflau în această
localitate. Crişan s-a dus la acest târg şi s-a întâlnit pe ascuns, sub
podul de peste Criş, cu ţărani din mai multe sate din Zărand, pe care i-a
convocat la o întâlnire la biserica din satul Mesteacăn, în ziua de 31
octombrie, duminică.
 În ziua de 31 octombrie 1784 se adunaseră la biserica din Mesteacăn 600
ţărani iobagi din Zărand şi din Munţii Apuseni. La întâlnire au venit
Crişan şi Cloşca, Horea fiind bolnav nu a putut participa. Crişan le-a
arătat ţăranilor o cruce de aur primită de la Horea, care i-ar fi fost
dăruită acestuia din urmă de însuşi împăratul Iosif al II-lea odată cu o
scrisoare prin care împăratul îi îndemna pe români să meargă să se
înroleze în regimentele de grăniceri. Preotul din Mesteacăn a întărit
cele spuse de Crişan, astfel că iobagii au pornit imediat spre Alba Iulia
spre a se înrola în armată, pentru a scăpa de iobăgie.
Programul răscoalei
 La puţine zile de la izbucnirea răscoalei Horea a trimis nobilimii maghiare,
reprezentată prin Tabla comitatului Hunedoara, un ultimatum care cuprinde de fapt
scopurile izbucnirii răscoalei. Punctele acestui program sunt:
 „1. Ca nobilul comitat dimpreună cu toţi posesorii şi cu toată seminţia lor să
pună jurământul sub cruce!”
 „2. Nobilime (nemeşime) să nu mai fie, ci fiecare nobil, dacă va putea să capete
vreo slujbă împărătească, să trăiască din aceea.”
 „3. Stăpânii nobili să părăsească odată pentru totdeauna moşiile nobilitare.”
 „4. Că dânşii (nobilii) încă să plătească dările întocmai ca poporul contribuabil
plebeu.”
 „5. Pământurile nemeşeşti să se împărţească între poporul plebeu, în înţelesul
poruncii ce o va da Maiestatea Sa Împăratul.”
 Programul răscoalei a fost iniţial unul social, având ca scop nivelarea diferenţelor de
clasă socială şi instaurarea unei echităţi sociale. Datorită faptului că cea mai mare parte
a nobililor din Transilvania era de origine maghiară (sau români maghiarizaţi complet)
a fost necesar doar un mic pas pentru a se trece de la scopul social al răscoalei la scopul
naţional al acesteia, răsculaţii din Zărand şi Munţii Apuseni fiind în majoritate români.
Desfășurarea răscoalei
 Răscoala izbucnită pe data de 31 octombrie 1784 la Mesteacăn, judeţul Hunedoara, s-a
întins cu repeziciune în toată Transilvania. În mai puţin de două săptămâni răscoala
cuprinsese comitatele de pe actuala suprafaţă a judeţelor Alba, Arad, Hunedoara, Cluj,
Mureş şi Sălaj.
 Cea mai violentă manifestare a răscoalei a avut loc în judeţele Hunedoara şi Alba, unde
aceasta izbucnise şi de unde îşi aveau originea şi conducătorii răscoalei.
 Pe data de 1 noiembrie 1784 ţăranii răsculaţi se aflau deja la Curechiu, judeţul Hunedoara,
în drum spre Alba Iulia, unde doreau să se înroleze în regimentele de grăniceri. Câţiva
slujbaşi ai nobililor din Brad şi Baia de Criş au încercat în seara zilei de 1 noiembrie să îi
oprească, dar au fost ucişi de răsculaţi.
 La 2 noiembrie Crişan a adunat iobagii răsculaţi în afara satului Curechiu, încercând să îi
convingă să continue drumul spre Alba Iulia, ţăranii fiind speriaţi de intervenţia
trimişilor nobilimii, chiar dacă aceasta nu a reuşit. Ei se temeau că mergând la Alba Iulia
le vor fi atacate familiile rămase acasă. Adunarea ţăranilor s-a mutat la biserica din sat,
unde până la urmă Crişan a reuşit să îi convingă să atace nobilimea .
 Desfășurarea răscoalei
 De la Curechiu mulţimea iobagilor s-a îndreptat spre Crişcior, unde a sosit înainte de
vremea amiezii. Aici a avut loc primul atac asupra nobililor, fiind ucişi aproape toţi nobilii
întâlniţi în cale, iar casele şi clădirile care le aparţineau au fost devastate şi bunurile
jefuite[4]. Familia nobiliară Kristyori, cea mai afectată de atac, avea origini româneşti, dar
se maghiarizase în decursul timpului.
 În jurul orei 15, în aceeaşi zi de 2 noiembrie, iobagii au atacat oraşul Brad, unde după ce
au ucis o parte din nobilii care opuneau rezistenţă, au distrus toate bunurile nobiliare
găsite[5].
 De la Brad oastea răsculaţilor s-a împărţit în două, o parte plecând spre Ribiţa, alta spre
Mihăileni.
 Nobilii din satul Ribiţa au fost atacaţi miercuri, 3 noiembrie, dis-de-dimineaţă. Aceştia au
opus rezistenţă, ucigând nouă ţărani. După ce rezistenţa nobililor a fost înfrântă, o parte
dintre ei au fost ucişi, iar bunurile lor distruse sau jefuite. Una dintre cele mai afectate
familii nobiliare a fost familia Ribitzei, care avea rădăcini româneşti, dar în timp se
maghiarizase[6]. În aceeaşi zi au fost atacaţi nobilii din satul Mihăileni, câţiva dintre ei
ucişi, iar averile lor jefuite sau distruse [7]. În cursul zilei de 3 noiembrie s-au ridicat şi
ţăranii români din satele Hărţăgani şi Sălişte cu scopul de a ataca curţile generalului conte
Francisc Gyulay din satul Trestia. Întorşi din drum de un ştempar care le spusese că în sat
sunt numai bunuri imperiale, pe care să nu le prade, ţăranii au fost readuşi la Trestia de
de doi iobagi români ai generalului şi toate averile nobiliare au fost jefuite sau distruse.
Iobagii din satul Trestia au continuat jaful şi a doua zi, cei din cele două sate vecine
întorcându-se acasă după prima zi. Provizorul generalului a fost ucis la Lunca, iar
Desfășurarea răscoalei
 La 4 noiembrie ţăranii au atacat Baia de Criş, unde au atacat reşedinţa călugărilor
franciscani bulgarici. Doi călugări care nu se refugiaseră încă în Ungaria au fost bătuţi de
răsculaţi, iar tot ce aparţinea de biserica acestora a fost prădat sau distrus.
 În satul Băiţa au fost distruse alte bunuri nobiliare. În 5 noiembrie în satele Ociu, Aciua (azi
Avram Iancu, judeţul Arad), Aciuţa, Pleşcuţa, Hălmagiu, Hălmăgel, Tomeşti şi Ţărmure au
fost jefuite, distruse sau incendiate averile nobiliare găsite, fiind afectate de pierderi
materiale mai multe persoane din familia nobiliară Hollaki .
 Din Zărand răscoala s-a întins spre Deva şi spre Abrud.
 La 5 noiembrie 1784 Horea, Cloşca şi Crişan intră în oraşul Câmpeni, judeţul Alba, în
fruntea răsculaţilor. În Câmpeni şi în toate satele din împrejurimi s-au întâmplat aceleaşi
scene ca şi în Zărand, iobagii încercând să şteargă diferenţele de statul social dintre ei şi
nobilii de orice origine etnică, maghiară sau română. După căderea oraşului Câmpeni în
mâna iobagilor români, au urmat Abrudul şi Roşia Montană, unde de asemenea nobilii care
au vrut să scape cu viaţă au fost obligaţi să treacă la religia ortodoxă.
 La 12 noiembrie 1784 la Tibru, judeţul Alba, se afla staţionată o parte însemnată a oastei
iobagilor români, cca 1.400 oameni, condusă de Cloşca şi de fiul lui Horea, Ion. Ea avea ca
ţintă localitatea Galda, unde se aflau închişi de câţiva ani câţiva ţărani români acuzaţi de
răzvrătire şi pe care dorea să îi elibereze. De aici oastea urma să atace oraşul Aiud.
Desfășurarea răscoalei
 Un detaşament al armatei austriece, din regimentul secuiesc ecvestru de graniţă, sub
comanda vicecolonelului Schultz, a primit misiunea de a se pune în legătură cu răsculaţii
pentru a le afla intenţiile şi a încerca să îi determine să renunţe la acţiune şi să se întoarcă
acasă. Armata, neavând ordin despre cum să procedeze împotriva răsculaţilor, nu îndrăznea
să îi atace pentru a stârni şi mai mult furia iobagilor. Scopul armatei era să tragă de timp
până când ar fi primit instrucţiuni de la împărat despre modul de tratare a iobagilor
răsculaţi. Primul demers a fost făcut de locotenentul Xaverius Probst, care la 7 noiembrie
plecă în munţi cu un detaşament de 24 husari. La 10 noiembrie el a întâlnit oastea
răsculaţilor, la locul numit Părău Turcului. Dându-se drept român, locotenentul Probst a
reuşit să comunice cu românii, aflând doleanţele lor.
 Armistiţiul instituit la 12 noiembrie a folosit însă austriecilor, pentru că după cele 8 zile de
la întreruperea ostilităţilor, furia ţăranilor se domolise şi aceştia nu mai aveau forţa de a se
opune şi de a continua răscoala.
 În Zărand a fost trimis pentru a obţine un armistiţiu cu ţăranii răsculaţi medicul
român Ioan Piuariu-Molnar din Sibiu. Acesta a obţinut de la iobagii răsculaţi un armistiţiu
de 15 zile, promiţându-le că va remite autorităţilor revendicările lor.
 Pe 30 noiembrie guvernul Transilvaniei a publicat amnistia generală, pentru a stăvili
reînceperea răscoalei, dar ţăranii au refuzat-o şi au continuat să atace patrulele de soldaţi
trimise împotriva lor.
Înfrângerea răscoalei
 Odată cu publicarea amnistiei generale, armata austriacă a pornit spre centrul
Munţilor Apuseni pe mai multe drumuri. În unele localităţi au avut loc lupte cu
răsculaţii, cele mai multe fiind câştigate de iobagii români. Unele localităţi răsculate
au depus armele, fiind convinse să se liniştească de către episcopii sârbi care
însoţeau armata austriacă.
 Lovitura de graţie dată răscoalei ţărăneşti a iobagilor români din Munţii Apuseni a
fost dată în lupta de la Mihăileni. Câteva sute de ţărani înarmaţi în majoritate cu
unelte agricole au fost somaţi de armata austriacă să depună armele şi să se întoarcă
în linişte acasă. Apelul nu a avut ecou în rândul răsculaţilor, astfel încât episcopul
Nichitici, care însoţea armata, încearcă şi el să convingă răsculaţii să se liniştească.
Vorbind stricat româneşte, este luat în derâdere de către răsculaţi, care refuză să se
dezarmeze. În urma acestor eşecuri în pacificarea răsculaţilor, armata austriacă
deschide focul împotriva iobagilor români, care fiind prost înarmaţi, sunt înfrânţi
rapid şi cu mari pierderi.
 Pe 27 decembrie 1784, fiind trădaţi de câţiva ţărani români din zona Albac, Horea şi
Cloşca sunt prinşi de armata austriacă. Iată cum descrie din Abrud, la data de 1
ianuarie 1785, vicecolonelul Kray capturarea lui Horea şi Cloşca.
Înfrângerea răscoalei
 La 30 decembrie 1784 sunt duşi la Abrud, iar la 2 ianuarie 1785 ajung la Alba Iulia,
unde sunt întemniţaţi în cetate, Horea într-o celulă aflată la etajul porţii Carol al VI-
lea, iar Cloşca în clădirea Gărzii mari. Erau păziţi zi şi noapte de santinele postate în
faţa uşii şi în interiorul celulelor.
 La 30 ianuarie 1785 este prins şi Crişan, care se ascundea în munţi deghizat în
cerşetor. Crişan a fost şi el prins prin trădare, cu concursul unor ţărani români. El a
fost adus la cetatea din Alba Iulia pe data de 1 februarie 1785 şi întemniţat tot în
fortăreaţă, în temniţa de sub poarta nouă.
 Pentru răsplătirea celor care au participat la prinderea lui Horea şi Cloşca, împăratul
Iosif al II-lea a dispus la 14 ianuarie 1784 recompensele. Astfel, cei şapte ţărani
români din Albac care i-au prins efectiv pe Horea şi Cloşca urmau să fie eliberaţi din
iobăgie, atât ei, cât şi urmaşii lor, şi să primească suma de 600 ducaţi pe care să o
împartă între ei. Pădurarul Meltzer urma să primească 100 ducaţi. La capturare au
colaborat, deşi nu direct, 2 ofiţeri şi 159 soldaţi din cavalerie şi infanterie. Ei au
primit ca răsplată câte 50 de ducaţi ofiţerii (locotenenţii Vajda şi Jeney), câte 3
ducaţi subofiţerii şi câte 2 ducaţi soldaţii de rând. Vicecolonelul Kray a primit
mulţumiri din partea împăratului[
Urmările răscoalei
 O parte dintre ţăranii capturaţi în timpul evenimentelor au fost executaţi de
nobilimea maghiară, fără judecată, în cele mai oribile moduri, drept
răzbunare. O altă parte a fost întemniţată şi a fost eliberată doar după ce
împăratul Iosif al II-lea a decretat amnistia pentru toţi participanţii la
răscoală. Cei consideraţi mai periculoşi dintre răsculaţi au fost deportaţi în
zone mai îndepărtate de localităţile lor de baştină, în Banat şi în Maramureş.
 În urma răscoalei iobagilor români din Munţii Apuseni s-au emis unele
decrete imperiale care aveau rolul de a le uşura situaţia economică, dar
acestea au avut un ecou prea slab pentru a conta semnificativ pentru aceştia.
Ei au rămas în continuare iobagi până în anul 1848.
 Răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan a avut un important rol în
cristalizarea conştiinţei naţionale a românilor din Munţii Apuseni, cu
serioase implicaţii în deceniile ce vor urma, contribuind la
succesul revoluţiei române din Transilvania din anul 1848 şi la Marea Unire
din anul 1918.