NATO 

încearcă să ne organizeze, UE încearcă să ne domesticească. Degeaba.

Ţine cu dinţii de specificul lui naţional. Şi tocmai de aceea sunt pesimist. Cred că,
nu ne vom schimba niciodată. Străzile vor rămâne mereu betege, pline de gropi şi
asfaltate cu gumilastic, autostrăzile, dacă vor exista, vor fi nişte şantiere perpetue,
şoferii „profesionişti sau amatori" vor conduce bezmetic, isteric, mitocăneşte. Îşi
vor parca maşinile în poarta ta, în curtea ta, în sufletul tău şi, dacă protestezi, te
vor înjura exterminator sau vor zâmbi suveran, de la înălţimea limuzinei proprii.
Justiţia va fi mereu o loterie, ziarele vor evita orice urmă de decenţă şi de nobleţe.
Limba se va strica zi de zi, televiziunile vor atinge culmi de manipulare şi
trivialitate…. „Relaţiile”, pilele, bacşişul vor fi la fel de greu de înlăturat ca şi
câinii vagabonzi, politicienii vor perora obscen despre patrie şi se vor gândi strict
la găştile de partid şi la conturile personale… Toate scursurile vor ajunge vedete,
toţi derbedeii vor deveni campioni ai dreptăţii. Vom fi sufocaţi de proasta creştere,
de incultură, de muzică proastă şi de fast-food. Prostia va avea bani, iar
nepriceperea va avea putere. Aerul se va umple de invidie, ură şi băşcălie. …La
noi e altfel. Neregulile, inconfortul, arbitrarul, lipsa de educaţie, nesimţirea,
ilegalitatea, aproximaţia, mă rog, toată ornamentica „milenară” a ţărişoarei
ilustrează o tradiţie durabilă.»