UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE CHIMIE, BIOLOGIE, GEOGRAFIE

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ

CONFLICTE MILITARE:
EFECTELE RĂZBOIULUI DINTRE
GERMANIA ȘI POLONIA ÎN
PERIOADA 1939-1945

COORDONATOR: STUDENT:
Drd. Denisa Muszkopf Ianca-Bianca
Gondec

Timișoara
2023
Cuprins
2.AREAL DE STUDIU...................................................................................................................4

3. EFECTELE RĂZBOIULUI / HOLOCAUSTULUI.................................................................6

4. CONCLUZII................................................................................................................................8

5. BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................9
 1.INTRODUCERE

Al Doilea Război Mondial a fost un război global care a durat din 1939 până în
1945, deși unele conflicte asociate lui au început și mai devreme. El a implicat marea
majoritate a țărilor lumii, inclusiv toate marile puteri, care au format două alianțe militare
opuse: Aliații și Axa (fig.1). A fost cel mai întins război din istorie, și a implicat direct mai
mult de 100 de milioane de oameni din peste 30 de țări. Cei mai importanți participanți și-
au dedicat întreaga capabilitate economică, industrială și științifică efortului de război, într-
o stare de „război total”, ștergând distincția între resursele civile și cele militare (Tyner,
2009).
Marcat de moartea masivă a civililor, inclusiv de Holocaust (în care au fost uciși
aproximativ 11 milioane de oameni) și de bombardamentele strategice ale centrelor
industriale și demografice (în care au murit aproximativ un milion de oameni, și în cadrul
cărora s-au distins bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki), el a dus la între
50 și 85 de milioane de decese, mai mult decât orice alt conflict din istoria omenirii (Stier,
1975)
Declanşată în urmă cu peste şapte decenii, această mare conflagraţie a cauzat
omenirii pierderi incalculabile în vieţi omeneşti şi valori materiale şi spirituale. Între
principalele cauze care au determinat acest înspăimântător măcel vom aminti doar câteva.
Mai întâi trebuie să ţinem seama de faptul că tratatele de pace încheiate la sfârşitul
Primului Război Mondial nu au satisfăcut doleanţele tuturor actorilor participanţi la această
primă mare
conflagraţie a Secolului al XX-lea. De aici, chiar imediat după semnarea acestor tratate,
mai de voie – mai de nevoie, de către reprezentanţii statelor învinse, acestea au promovat
imediat o atitudine politică revanşardă, vindicativă în scopul satisfacerii doleanţelor lor
economice, politice, dar mai ales teritoriale (Ciobanu, 2010)
Începutul războiului în Europa este în general considerat a fi ziua de 1 septembrie
1939, începutul invaziei germane a Poloniei (fig.2); Regatul Unit și Franța au declarat
război Germaniei două zile mai târziu. Data de început a războiului în Pacific este uneori
dată ca fiind cea a izbucnirii celui de al Doilea Război Sino-Japonez la 7 iulie 1937, sau
chiar invazia japoneză a Manciuriei din 19 septembrie 1931 (Mawdsley, 2015).
 Fig.1.

Fig.2. Tancurile germane din timpul invaziei Poloniei, septembrie 1939

 2.AREAL DE STUDIU

Invadarea Poloniei din 1939 a fost inițiată de Germania Nazistă, Uniunea

Sovietică și statul marionetă Slovacia, fiind evenimentul care a declanșat al doilea război
mondial. Dacă asupra momentului declanșării celei de-a doua conflagrații mondiale mai
există discuții, este acceptat de către toată lumea că invadarea Poloniei a marcat începutul
celui de-al doilea război mondial în Europa, de vreme ce aliații continentali ai Poloniei
(Regatul Unit și Franța) au declarat război Germaniei pe 3 septembrie, gest urmat la scurtă
vreme de Canada, Australia și Noua Zeelandă. Invazia a început pe 1 septembrie 1939
(fig.3), la numai o săptămână după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, și s-a încheiat
pe 6 octombrie, odată cu ocuparea întregii Polonii de agresorii germani și sovietici
(Baliszewski, 2004).
După un presupus "atac polonez" de pe 31 august 1939, o înscenare germană de fapt,
forțele germane au atacat Polonia din nord, sud și vest în ziua următoare. Cu liniile de
apărare mult prea întinse de-a lungul granițelor țării, forțele poloneze au fost nevoite să se
retragă spre răsărit. După înfrângerea din bătălia de pe râul Bzura de la mijlocul lunii
septembrie, germanii au cucerit un avantaj indiscutabil. Forțele poloneze au început să se
retragă către sud-est, conform unui plan care prevedea o apărare îndârjită în zona așa-
numitului cap de pod românesc, unde urmau să aștepte promisul contraatac Aliat.
Pe 17 septembrie 1939, Armata Roșie sovietică a atacat regiunile răsăritene ale
Poloniei în cooperare cu Germania. Sovieticii ocupau zonele convenite în anexa secretă a
Pactului Molotov-Ribbentrop, care împărțea Europa Răsăriteană între sferele de influență
sovietică și nazistă. Trebuind să facă față luptei pe două fronturi, guvernul polonez a decis
că apărarea în zona capului de pod românesc nu mai era posibilă și a ordonat evacuarea
trupelor și tezaurului Băncii Naționale prin România neutră. Până pe 1 octombrie, trupele
germane și sovietice au ocupat în totalitate teritoriul polonez, dar guvernul polonez nu s-a
predat niciodată. În plus, o mare parte din soldații armatelor terestre și aeriană poloneze au
fost evacuați în România și Ungaria. Numeroși militari polonezi evacuați au emigrat pentru
a se alătura nou create Armate poloneze din Franța, din Siria sub mandatul francez și din
Regatul Unit (Kennedy, 1980).
Polonia fiind asuprită de germanii naziști, aceștia au început planul de exterminare
împotriva evreilor, aceștia făcând în Polonia și alte țări, lagăre de exterminare pentru
aceștia, iar cel mai mare fiind din Polonia, lagărul de la Auschwitz (fig..4), cu toate astea,
începând holocaustul evreilor.

Fig.3. Soldații germani la punctul de frontieră al Poloniei

Holocaustul este termenul care reprezintă cel mai mare masacru din istorie. În timpul celui
de-al Doilea Război Mondial au fost asasinați circa șase milioane de evrei de toate vârstele,
majoritatea din Europa dar, ca parte din „soluția finală a problemei evreiești” au fost
persecutați și asasinați evrei și în Asia și nordul Africii, conform programului de
exterminare a evreilor plănuit și executat de regimul național-socialist din Germania,
condus de Adolf Hitler și de colaboratorii acestuia (Niewyk, 2000).
Termenul de „Holocaust” se referă exclusiv la masacrarea evreilor, și nu la alte asasinate -
fasciștii și acoliții lor au asasinat și ne evrei, precum romi, polonezi, cetățeni sovietici și
alte grupuri etnice slave, prizonieri de război, homosexuali, Martori ai lui Iehova, negri,
adversari politici ai naziștilor și handicapați fizic și mental. Se estimează că peste 200.000
de asasini au comis crime asociate Holocaustului. Toate ramurile birocrației de stat în
regimurile fasciste, sub coordonarea SS, cu îndrumări din partea conducerii Partidului
Nazist au fost implicate în logistica și în punerea în aplicare a acestei politici criminale.
Uciderile au fost comise în toată Europa ocupată de germani, precum și în Germania
Nazistă propriu-zisă și în teritoriile controlate de aliații acesteia. Circa 42.500 de centre de
detenție au fost utilizate la concentrarea victimelor în scopul comiterii de încălcări
flagrante ale drepturilor omului (Friedlander, 2007).

Fig.4. Taberele și lagărele de exterminare

(sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Holocaust#/media/Fi%C8%99ier:WW2-Holocaust-Europe.png)

3. EFECTELE RĂZBOIULUI / HOLOCAUSTULUI

În cazul supraviețuitorilor s-a înregistrat o scădere semnificativă a volumului

materiei cenușii din creier, comparativ cu persoanele din grupul control care nu au fost
expuse direct Holocaustului.
Într-un studiu s-a ținut cont și de vârsta pe care supraviețuitorii Holocaustului o
aveau în anul 1945. Astfel, s-a observat că scăderea volumului materiei cenușii a creierului
a fost mai evidentă în cazul persoanelor cu vârste sub 12 ani. Motivul poate fi pus pe
seama unui grad mai ridicat de vulnerabilitate în fața unui mediu stresant în perioada
copilăriei. Comparativ cu alte studii, această lucrare a descoperit că există asemănări în
ceea ce privește reducerea materiei cenușii din zonele creierului asociate cu stresul post-
traumatic (PTSD) în rândul veteranilor de război și efectul întâlnit în cazul
supraviețuitorilor Holocaustului. Cu toate acestea, în ciuda experiențelor traumatizante pe
care le-au trăit, supraviețuitorii Holocaustului afirmă că se simt satisfăcuți cu viața lor
personală și profesională de după război (EAN, 2019).
Oraşele şi regiunile cuprinse în harta de desfăşurare a Holocaustului s-au dezvoltat
mai puţin, au un PIB scăzut pe cap de locuitor, dar şi un salariu mediu mai redus. Totodată,
în aceste regiuni s-a observat, după căderea URSS, că acei candidaţi de extremă stângă,
comunişti, au obţinut mai multe voturi decât ceilalţi.
Autorii studiului subliniază şi faptul că uciderea evreilor a afectat structura socială a
regiunilor, prin faptul că au fost omorâte persoane cu deplină capacitate de muncă, dar şi o
parte din clasa de mijloc a societăţii, ca doctori, ingineri, supraveghetori, membrii ai
partidelor.
Studiul limitează, în analiza sa, efectul factorilor antebelici, ca situaţia şi
caracteristicile economiei, dar şi alte efecte negative ale ocupaţiei naziste. Această
cercetare este primul pas în vederea determinării impactului evenimentelor istorice în
lungul proces de dezvoltare a acestor regiuni (Sigal, 1989).
Ideologia nazistă a rămas din păcate în zilele noastre la multă lume de origine germană,
ceea ce duce la o discriminare rasială.
Din punct de vedere al războiului, la sfârșitul acestuia, milioane de refugiați din întreaga
Europă nu mai aveau niciun fel de locuință, economia era în criză profundă, iar o bună
parte a infrastructurii industriale a continentului era distrusă. Uniunea Sovietică a fost
puternic afectată, aproximativ o treime din economia sa fiind distrusă.
Cea mai importantă și gravă consecință a conflictului a fost cantitatea mare de
pierderi umane, cuantificând cel puțin 50 de milioane de decese dar pot ajunge cu ușurință
la 60 de ani. Marea majoritate a acestor victime au fost civili, iar moartea lor s-a datorat nu
numai acțiunii directe a armatelor (focuri încrucișate, bombardamente, genocid sau
persecuție), ci și derivate din foamete, pierderea gospodăriilor și sărăcia care a urmat
războiului. După sfârșitul războiului și în așteptarea apariției altor evenimente similare, s-
ar forma o conferință internațională la care vor participa aproximativ 50 de țări și care va
ajunge să genereze actualele Națiuni Unite, înlocuind Liga eșuată a Națiunilor. Al Doilea
Război Mondial a fost un conflict foarte virulent și cu mare impact asupra întregii țesături
a societății, inclusiv a zonelor economice și chiar urbane. Și în timpul războiului multe
orașe au fost practic șterse de pe hartă, de exemplu, pierzând Varșovia aproximativ 80%
din clădirile sale și trebuind să fie reconstruite.

În plus, industria comunicațiilor și a industriei europene (cu excepția armelor, care au avut
o mare dezvoltare) căzuseră, ceea ce ar genera un nivel ridicat de sărăcie. Bunurile și
serviciile au dispărut practic. Agricultura a suferit și ea: s-au pierdut multe recolte și în
unele teritorii câmpurile au fost chiar pline de mine. În ciuda numărului mare de vieți
pierdute, țări precum Statele Unite au reușit să le facă favorabil sfârșitul războiului, reușind
să devină cea mai mare putere din lume. De asemenea, Uniunea Sovietică a reușit să
anexeze un număr mare de teritorii, în ciuda faptului că economia sa nu ar fi niciodată la
fel de bună ca cea americană.
Cu puterile europene practic distruse, ele vor ajunge să constituie două blocuri
mari de țări fie anexate, fie aliați care ar genera două blocuri ideologice clar diferențiate și
în cele din urmă confruntate, reprezentate de cele două superputeri rămase: blocul
capitalist condus de SUA și blocul comunist al URSS. Cultura a fost, de asemenea, aspru
pedepsită în timpul conflictului: infrastructură deteriorată, artă furată, instituții de
învățământ distruse ... În primii ani de după război, analfabetismul a crescut într-o mare
măsură în Europa, deși încetul cu încetul în deceniile următoare a început să fie
implementat. masiv și pentru a facilita accesul la universitate (Bromley, 2010).

4. CONCLUZII

În concluzie, aceste atrocități care s-au întâmplat asupra Poloniei, și nu numai, au dus la pierderi
omenești, o criză economică uriașă pentru toată lumea, mai ales pentru statele mari care au
cheltuit cei mai mulți bani din cauza armelor și tot ce a fost necesar pentru război. Pierderile
omenești din perioada Holocaustului au fost mai mult un capriciu a lui Hitler de a obține el rasa
pură pe care și-o dorea, dar mai bine că nu a reușit. În final, acest război și acest genocid asupra
evreilor a dus la multe suferințe și pierderi asupra omenirii.
5. BIBLIOGRAFIE
Ciobanu. N., (2010), Al doilea război mondial, cea mai mare conflagrație a secolului XX, Ed.
Academia oamenilor de știință din România, București
Stier. H., (1975), Istoria lumii în date, Ed. Westermann
Tyner. J., (2009), War, violence and population: Making the Body count, The Guilford Press ediția
1, p. 49
Mawdsley. E., (2015), The Cambridge History of the Second World War, Volume I: Fighting the
War
Baliszewski. D., (2004), Most honoru, Tygodnik "Wprost", nr. 1138
Kennedy. R., (1980), The German Campaign in Poland (1939), Ed. Zenger Pub Co
Niewyk. D., (2000), The Columbia Guide to the Holocaust, Ed. Columbia University Press
Friedlader. S., (2007), Nazi Germany and the Jews 1939–1945: The Years of Extermination, Ed.
HarperCollins
https://raportuldegarda.ro/ean2019-impactul-holocaustului-asupra-functiilor-creierului/- accesat în
01.04.2023
Sigal. J., (1989), Trauma and rebirth: Intergenerational effects of the Holocaust, Ed. Praeger
Publishers
Bromley. P., (2010), The Holocaust as history and human rights: A cross-national analysis of
Holocaust education in social science textbooks, 1970–2008,