Micoze cutaneo-mucoase

Etiologie
Definitie - manifestări produse de agenţi fungici (uneori sunt
şi alţi agenţi etiologici).
I. Dermatofiţii = ciuperci filamentoase, organul lor
vegetativ = hifă, suferă o segmentare = filament micelian -
separarea şi rotunjirea lor = artrospori (organ de înmulţire);
• sunt ciuperci keratofile, parazitează părţile keratinizate ale
tegumentului: păr, unghii.
• Sunt trei genuri:
• Microsporum
• Trichophyton
• Epidermophyton
– Specii: antropofile, zoofile, geofile
 Etiologie

II. Levuri = ciuperci unicelulare, se înmulţesc prin înmugurire;

în condiţii de patogenitate formează pseudofilamente sau
filamente veritabile;
Genul Candida
Genul Torulopsis (nu formează filamente)
Genul Pityrosporum

III. Actinomicete = agenţi microbieni cu morfologie: levurică

şi filamentoasă;
Genul Actinomyces

IV. Fungi dimorfi = cu dublă morfologie: levurică şi

filamentoasă;
Genul Sporotrichum
Genul Coccidioides
 Clasificarea
I. Micoze cutaneo-mucoase superficiale:
Dermatofitoze:
Pilomicoze = dermatofitoze ale părului (foliculare)
Epidermomicoze nefoliculare = dermatofitozele pielii glabre
Onicomicoze dermatofitice
Keratomicoze:
Pitiriazis versicolor
Eritrasma
Candidoze cutaneo-mucoase

II. Micoze cutaneo-mucoase profunde (subcutanate)

Actinomicoza
Sporotrichoza
Micetomul
 Pilomicoze

• Definitie = tinea capitis, micoze foliculare, dermatofitoze ale

scalpului şi bărbii;
• Manifestări clinice:
• tricofiţia uscată,
• microsporia,
• tricofiţia inflamatorie,
• favusul
 Tricofitia uscată
• aparţine genului Trichophyton, specii antropofile;
• afecţiune întâlnită la copil până la pubertate,
• atinge obişnuit zona păroasă a scalpului;

Tegumentul:
• leziuni cutanate sub forma unor plăci eritematoase, cu scuame foarte
fine pitiriaziforme, cu dimensiuni mici, cu diametrul de 1,5 – 2 cm,
neregulate, sunt foarte numeroase, pot conflua formând placarde.

Firul de păr:
• părul este fragil şi se rupe uşor, la nivele diferite faţă de emergenţa lor
din tegument;
• fire de păr foarte scurte, rupte chiar la emergenţă = puncte negre;
• fire de păr cu lungime de câţiva milimetri;
• îşi pierd tonicitatea şi se încurbează – pot lua aspect de Z, S, ?;
• sunt înglobate în scuame dând impresia unei alopecii.
 Tricofitia uscată

Pielea glabră: herpes circinat:

- plăci rotunde, circinate, bine delimitate, cu marginea
mai eritematoasă şi centrul mai palid;
- periferia prezintă mici vezicule sau pustule).

Unghia:
- onicomicoze dermatofitice cu debut la marginea liberă
a unghiei
 Tricofitia uscată

Formă clinică particulară: Tricofiţia cronică a adultului:

• uneori se vindecă spontan la pubertate, alteori

persistă şi după pubertate;
• leziunile de pe pielea scalpului au aspect cicatricial sau
alopecic;
• există atingeri unghiale – manifestări cu evoluţie
cronică.
 Microsporia
• dermatoză foliculară tondantă (rupe firul de păr);
• întâlnită la copil, până la pubertate, când se vindecă spontan;

• leziuni cutanate:
– plăci discret eritematoase, cu scuame foarte fine, cu
dimensiuni mari (până la câţiva cm), rotunde, puţine ca
număr (1 până la 5 – 6 plăci), pe scalp;
– uneori - aspect atipic: plăci numeroase neregulate;

• modificările firului de păr :

- firul se rupe la nivelul emergenţei,
- îşi păstrează tonicitatea – la atingere dă senzaţie de perie,
- colorat alb-cenuşiu = decolorare deoarece părul este
înconjurat de microspori;
 Microsporia

• pielea glabra = aspect de herpes circinat, palid,

discret (trebuie diferenţiat de herpesul circinat dat
de trichophyton);

• atingeri unghiale = nu sunt prezente;

• posibil cu atingeri sprâncenare;
• atingeri ale bărbii (excepţional, la adult);
 Tricofitia inflamatorie
• micoză a scalpului la copil, până la pubertate; după pubertate
contaminarea la adult apare pe alte zone păroase (la bărbaţi: barba
şi mustaţa);

• initial apare la ostiumul folicular o pustulă înconjurată de un discret

eritem (proces inflamator) - inflamatia progresează în profunzimea
foliculului şi formează un nodul inflamator dur, relativ dureros

• nodulii inflamatori:
– confluează cu timpul şi rezultă o formaţiune cu diametrul de
câţiva cm, rotundă sau ovalară, congestivă, proeminentă şi cu
suprafaţa acoperită de pustule foliculare. La început
formaţiunea este dură, relativ dureroasă, dar în evoluţie se
produce ramolirea (abcedare) – kerion celsi;
– Evolueaza izolat – sicosis tricofitic.
 Tricofitia inflamatorie

• părul – firele de păr parazitate, cad cu timpul; firele

de păr care nu au rădăcina complet distrusă pot fi
epilate cu uşurinţă (fără durere) = semn important de
diagnostic;

• poate fi o singură formaţiune, rezultată prin

confluare = kerion (supuraţie profundă, gravă) sau pot
fi mai multe formaţiuni.
 Tricofitia inflamatorie

Evoluţia este spre supuraţie, cu căderea

părului şi vindecare cu cicatrici cu alopecie.

• după pubertate, afecţiunea nu mai este întâlnită pe

zona scalpului;

• atingeri la bărbatul adult : barba şi mustaţa – kerion

sau leziuni mai separate, cu oarecare tendinţă de
confluare – sicozis trichofitic.
 Tricofitia inflamatorie

Alte atingeri

• herpes circinat subinflamator : plăci rotunjite, bine

delimitate, eritematoase, toată suprafaţa este
acoperită de pustule – pustulele se dezvoltă pe firele
de păr de tip velus de pe suprafaţa glabră

• atingeri unghiale nu sunt remarcate.

Stare de sensibilizare a organismului gazdă =

trichophitide, cu aspect de erupţie lichenoidă =
lichen trichophitic: (erupţie pe faţă, membre)
 Favusul
Clinic:
• forma obişnuită = favus cu godeuri – pe firele de păr
parazitate apar iniţial pustule, la ostiumurile foliculare,
care se usucă rapid;
• in jurul firelor de păr parazitate se constituie plăcuţe
deprimate în centru, cu diametrul de câţiva mm,
formate din filamente miceliene = godeu favic (galben
ca sulful) ;
• firul de păr parazitat persistă lung, decolorat (alb-
cenuşiu), fără luciu (ca un păr de porc);
• după ani de zile părul cade, lăsând cicatrici de alopecie
definitivă;
• la periferie rămâne o coroană de păr sănătos, care nu
va fi niciodată interesat =coroana favic;
• leziunile degajă un miros neplăcut (cuib de şoareci).
 Favusul

Forme atipice :

• pitiriaziformă: lipsesc godeurile; firele de păr sunt

modificate de tip favic

• impetigoidă: leziuni tegumentare crustoase (gălbui),

păr modificat

• cicatricială: formă evolutivă, cu cicatrici întinse şi

alopecice
 Favus

Alte atingeri:

• pielea glabră: herpes circinat; mai rar pot fi văzute

godeuri favice = scutulă
• ganglionii regionali, în special cei suboccipitali şi
laterocervicali
• unghiale: aspectul unei onicomicoze dermatofitice

Evoluţie: afecţiune întâlnită la orice vârstă, contaminarea în

copilărie duce la evoluţia bolii după vârsta pubertăţii.
 Pilomicozele
Epidemiologie pilomicoze:
• Microsporia: este cea mai contagioasă.
• Trichophiţia uscată: este mai puţin contagioasă
(frecvenţa scade foarte mult).
• Favusul: este mai puţin contagios – contact mai
strâns – familial.
• Trichophiţia inflamatorie: se transmite de la
animalele bolnave, cel mai adesea indirect (bovidee,
cabaline).

Frecvenţa pilomicozelor a scăzut.

 Pilomicoze uscate: tondante + favus
Tratament general cu antimicotice:

• Griseofulvina – antimicotic p.o.: fungistatic: impregnează foliculul

pilos din profunzime spre suprafaţă = baraj pentru agentul micotic
- durata tratamentului este de 4 – 6 – 8 săptămâni,

• Compuşi imidazolici:
– Ketoconazol: - acţiune asupra dermatofiţilor; fungistatic şi
fungicid; se administrează p.o. timp de câteva săptămâni (3 –
4); are toxicitate hepatică (reacţie de tip idiosincrazic)

• Compuşi triazolici:
– Itraconazol: se administrează p.o.; este bine tolerat;
fungistatic şi fungicid; se administrează timp de câteva
săptămâni
– Fluconazol

• Alilamine: Terbinafina, Butenafina

 Pilomicoze uscate: tondante + favus
Tratament topic: - pe durata tratamentului general:
• prima manevră este raderea părului – la începutul şi la sfârşitul
tratamentului / din 10 în 10 zile – are ca efect îndepărtarea
mecanică a agentului; după radere se spală cu apă şi săpun
- se aplică medicamentul antimicotic topic
= unguent Whitefield,
= alcool iodat1%
= medicaţie modernă: compuşi imidazolici, triazolici,
alilamine

Controlul vindecării: ex. MO al firelor de păr, ex. cu lampa Wood

(pentru microsporie)
 Tricofitia inflamatorie
Tratament general
# antimicotic:
Griseofulvina / alt compus
durata tratamentului: 10 – 14 zile (scurtă) –
antimicoticele pătrund mai puţin bine din cauza
supuraţiei şi pentru că părul este epilat;

# antimicrobian:
Peniciline de sinteză / semisinteză

# antiinflamatorii:
- corticoterapie generală (corticosteroizii
favorizează dezvoltarea agentului micotic) – cură
scurtă, doze moderate
 Tricofitia inflamatorie
Tratament local:

I. manevră – epilarea cu penseta a firelor de păr parazitate

II manevră – spălarea cu apă şi săpun a scalpului
III manevră – aplicarea medicamentelor topice antimicotice:
Clasic: soluţie Lugol (iodo-iodurată 1‰)
Modernă: imidazoli, alilamine – soluţie sau creme

Profilaxia:

– tratament corect, izolarea bolnavului în spital / ambulator

– controlul în colectivităţi de copii (microsporii) şi în familii (favus)
– dezinfecţia lenjeriei şi îmbrăcăminţii – a căciulii cu formol
– antimicotice sub formă de spray sau pudre
 Dermatofitozele pielii glabre
HERPESUL CIRCINAT (Tinea corporis)
• dermatofitoză localizată oriunde pe suprafaţa glabră

Clinic:
• plăci rotunde / circinate / poliedrice, cu evoluţie
excentrică; una sau multiple; marginile delimitate de
tegument sănătos; marginea mai activă (mai
eritematoasă) decât centrul plăcii¸ prezintă vezicule sau
pustule; centrul este mai palid, scuamos

• Formă particulara : herpes circinat subinflamator

(Foliculita conglomerată): plăci rotunjite, bine
delimitate, eritematoase, toată suprafaţa este acoperită
de pustule – pustulele se dezvoltă pe firele de păr de tip
velus de pe suprafaţa glabră
 EPIDERMOPHIŢIA EXTREMITĂŢILOR
(Tinea pedis, Tinea manum)
Forma intertriginoasă: spaţiul III – IV de la picior - in fundul
pliului - macerare a tegumentelor, zonă rozie zemuindă;
asociază prurit.

Forma dishidroziformă: picior + mână – plăci eritematoase,

acoperite de vezicule (în special la periferia plăcilor) sau
pustule;
– la picior: părţile laterale ale degetelor şi plantar, partea
dorsală a degetelor şi piciorului – plăci bine delimitate, cu
marginile circinate;
– la mână: faţa laterală a degetelor, faţa dorsală a
degetelor, faţa dorsală / palmară a mâinii – aspect
circinat;
– se poate asocia prurit.

Forma hiperkeratozică: localizare de predilecţie în palmă / talpă

– leziuni cu aspect eritemato-scuamos, cu scuame groase,
uscate
 Tratament
Tratament Topic (esenţial)
• Medicaţia clasică antimicotică:
– Alcool iodat 1% - badijonare
– Unguente cu acid salicilic şi acid benzoic:
• durata tratamentului este de câteva săptămâni funcţie de tipul
clinic
– Coloranţi sub formă de soluţie apoasă:
• se folosesc în Intertrigo (Tinea pedis):
• Albastru de metilen 1%, Violet de genţiană 1%, Eosină 2%, Verde +
Violet de metil 1%, Fenosept sub formă de soluţie sau cremă 1‰
– Compuşi imidazolici cu aplicaţie topică:
• CLOTRIMAZOL, ISOCONAZOL, ECONAZOL, KETOCONAZOL
– Compuşi triazolici:
• TERCONAZOL
– Alilamine:
• NAFTIFINA, TERBINAFINA, BUTENAFINA
– Derivaţi de morolfine:
• AMOROLFINA
– CICLOPIROXOLAMINA cu acţiune asupra dermatofiţilor
 Tratament
Tratament General: este rezervat cazurilor severe, extinse ce nu
răspund la medicaţia topică (ex: Tinea pedis hiperkeratozică)
Medicamente utilizate:
TERBINAFINA
ITRACONAZOL
FLUCONAZOL
GRISEOFULVINA
VIBRACONAZOL

durata tratamentului este de minim 5 – 6 săptămâni

Profilaxia:
• tratamentul corect pentru a preveni recidivele
• dezinfecţia lenjeriei, îmbrăcămintei (Actisept comprimate) şi
încălţămintei (Scholl, Titania spray antimicotic pentru incaltaminte):
• fierbere şi călcare
• evitarea folosirii în comun a unor obiecte de îmbrăcăminte şi
încălţăminte
• controlul hiperhidrozei piciorului
• evitarea îmbrăcămintei şi a încălţămintei sintetice
 Onicomicoze dermatofitice: TINEA UNGUIUM
ONICOMICOZA SUBUNGHIALĂ DISTALĂ – unghia prinsă de la extrem.
liberă
• iniţial apare o hiperkeratoză pe patul unghiei, ca o reacţie la infecţiile
dermatofitice – zona devine modificată de culoare: alb-gălbuie / cenuşiu-
maroniu
• în continuare este prinsă lama unghiei de pe partea profundă a unghiei,
care devine striată, boselată, friabilă; se ajunge la onicoliză; leziunile
înaintează de la marginea liberă spre baza unghiei
• uneori avem onicoliză veritabilă, în formele severe

ONICOMICOZA ALBĂ SUPERFICIALĂ

• manifestările de debut pot fi oriunde pe suprafaţa unghiei
• este interesată unghia de la haluce
• debutul este sub forma unei pete albe cu tendinţă la extensie
• lama unghială este striată şi friabilă, putând duce la onicoliză

ONICOMICOZA SUBUNGHIALĂ PROXIMALĂ (rară)

• debutează la baza unghiei
• contaminarea se face din repliul periunghial
• modificări de culoare a lamei, cu striaţii – onicoliză
• leziunile progresează de la bază către extremitatea liberă
 Onicomicoze dermatofitice
Tratamentul general:
Alilamine:
TERBINAFINA – 1 cp/zi, 2-3 luni;

Compuşi triazolici:
• ITRACONAZOL: zilnic / discontinuu (1 săptămână pe lună): 2
– 3 luni consecutiv
• FLUCONAZOL câteva luni
• KETOCONAZOL (fungicid) zilnic , timp de câteva luni (3 –
4), toxic hepatic

• GRISEOFULVINA (fungistatic): durata tratamentului:

6 luni la mână, 12 luni la picior, apar efecte secundare
 Onicomicoze dermatofitice
Tratament topic:
1. medicaţie keratolitică puternică – distruge lama
unghiei + fungii
2. medicaţia topică antimicotică clasică /
modernă:
• actualmente: lacuri speciale pentru unghii (pot rezolva
uneori o onicomicoză):
Amorolfina, Ciclopiroxolamină: 1 –2 ori/spt
• frecvent asociate cu medicaţie generală
 Candidoze cutaneo-mucoase
Atingeri cutanate localizate:
• Intertrigo candidozic
• Foliculita candidozică
• Otita externă candidozică

Atingeri cutanate diseminate

Onixis şi perionixis candidozic

• Intertrigo candidozic - inflamaţie a pliurilor produsă de
Candida

• Clinic: eritem, edem, sub formă de plăci care au la

periferie pustule care se deschid şi formează
eroziuni sau se usucă şi se detaşează, rămânând un
guleraş de descuamare;
• tegumentul este macerat în fundul pliului;
• interesate frecvent - pliurile interdigitale ale mâinii,
pliul submamar la femeie; rar: pliul inghinal.

• Diagnostic diferenţial
• epidermofiţia pliurilor;
• eczema pliurilor;
• eritrasma;
• intertrigo streptococic.
• Perionixisul candidozic:
– Clinic: edem şi eritem cu desprinderea cuticulei;
• la apăsare de sub repliul unghiei apare o mică cantitate
de puroi alb-gălbui cremos.
– Diagnostic diferenţial se face cu:
• perionixis stafilococic;
• leziuni de psoriazis periunghiale.

• Onixisul candidozic:
– Clinic: afectare unghiala de la bază sau de la partea laterală
şi urmează unui perionixis;
• lama unghială prezintă modificare de culoare, striaţii,
este friabilă, suferind procesul de onicoliză.
– Diagnostic diferenţial:
• onixis stafilococic;
• onicomicoza dermatofitică;
• onicomicoza din afecţiunile generale.
 Candidoze mucoase

1. Candidoza bucală:
• candidoza pseudomembranoasă acută (muguet)
• candidoza atrofică acută
• candidoza atrofică cronică
• candidoza cronică hiperplazică (leucoplazia candidozică)
• glosita romboidă mediană
• limba neagră piloasă
• cheilosis candidozic (cheilita angulară candidozică, perlèche
candidozic)
• cheilita candidozică

2. Candidoza genitală:
Candidoza pseudomenbranoasă acută (Muguet)
– plăci eritematoase, edem, eroziuni şi depozit cremos, care
se detaşează cu greutate;
– la nivelul mucoasei bucale se prezintă sub forma unor
grăunţe separate, care pot conflua şi formează
pseudomembrane;
– se asociază cu simptomatologie ca arsura, usturime şi
durere.

Candidoza atrofică acută

– zonă de depapilare a mucoasei limbii, strălucitoare;
– apare după antibioterapie;
– clinic: eritem intens la nivelul mucoasei, cu aspect atrofic,
arii de edeme şi papilomatoză secundară;
• Candidoza atrofică cronică (stomatita de proteză):
– întâlnită la persoane purtătoare de proteze dentare;
– leziunile sunt localizate pe palat;
– simptomatologie subiectivă scăzută sau absentă.

• Candidoza cronică hiperplazică (leucoplazie candidozică):

– pe mucoasa bucală sunt zone de culoare albă, uşor infiltrate;
– diagnostic diferenţial se face cu alte leucoplazii (leucoplazia tabacică).

• Glosita romboidală mediană (nu are întotdeauna etiologie candidozică):

– se caracterizează clinic printr-o zonă de depapilare a mucoasei limbii pe
partea dorsală cu formă aproximativ romboidală, situată imediat anterior
papilelor circumvalate, cu suprafaţa netedă sau uşor mamelonată;
– leziunea este asimptomatică şi are caracter autolimitant.

• Limba neagră piloasă (nu are întotdeauna etiologie candidozică):

– se caracterizează prin hipertrofie a papilelor linguale, care devin alungite
ca nişte fire de păr;
– keratinizarea vârfului papilelor filiforme şi oxidarea în contact cu aerul
determină apariţia pigmentaţiei bucale.
• Stomatita angulară (perleşul) – atingere a comisurii bucale
– Clinic se constată:
• o macerare a semimucoasei la nivelul comisurii;
• în fundul pliului apare o fisură acoperită de cruste;
• diagnostic diferenţial se face cu eroziunea produsă
de streptococ şi leziunile de sifilis secundar.

• Cheilita angulară – inflamaţia buzei produsă de Candida

– Clinic:
– eritem, edem şi eroziune, pe mucoasă şi semimucoasa
buzelor şi uneori depozite albe cremoase.
Balanita sau balanopostita candidozică
• Clinic:
• mucoasele sunt eritematoase, edematoase, cu mici pustule
la nivelul glandului, cu eroziuni în şanţul balanoprepuţial, cu
depozite alb-cremoase;
• leziunile se extind spre pliuri – aspect eritemato-scuamos;

• diagnostic diferenţial:
– balanita;
– herpes simplu;
– lichen plan;
– eritroplazia
Vulvovaginita candidozică
– Clinic:
• mucoasa vaginală este congestionată, edematoasă, cu
eroziuni şi depozite alb-cremoase;
• se observă scurgere vaginală cu secreţie alb-brânzoasă;
• prurit;
• există şi un aspect aparte cu secreţie redusă, cu atrofia
mucoasei, cu depozite reduse;
• leziunile se extind la vulvă, cu eritem, edem, eroziuni şi
depozite; se pot extinde şi la pliul interfesier;
• evoluează cronic, recidivant.

– Diagnosticul diferenţial al vulvo-vaginitelor candidozice

• vulvo-vaginitele bacteriene;
• leucoreea fiziologică;
• trichomoniază;
• dermite de contact vulvare
 Candidoze cutaneo-mucoase
Tratament - Terapia sistemică
• amfotericina B , actiune fungistatică şi fungicidă în administrare
intravenoasă sau orală.

• flucitozina , acţiune fungistatică şi fungicidă, bine tolerată oral,

efectele secundare fiind reduse.

• imidazolii: ketoconazolul, agent fungicid cu administrare orală.

Hepatotoxicitatea poate fi un efect secundar sever;

• triazolii: fluconazol, itraconazol sunt agenţi fungicizi, cu

administrare orală, bine toleraţi;

• alilaminele: terbinafina, butenafina sunt agenţi fungicizi, cu

administrare orală, bine toleraţi;

• natamicina, un antibiotic polienic, este fungistatic şi fungicid, cu

administrare orală, bine tolerat.

• Doza zilnică uzuală şi durata tratamentului variază cu timpul

manifestării.
– acut, 10-14 zile,
– cronic - câteva luni.
 Candidoze cutaneo-mucoase
Tratament - Terapia topică
• nistatinul (antibiotic polienic), cu absorbţie
gastrointestinală limitată: soluţie, cremă, ovule;

• imidazolii: clotrimazol, econazol, isoconazol,

ketoconazol, fenticonazol, bifonazol, croconazol ş.a.:
soluţie, cremă, ovule.

• triazolii: terconazol cremă;

• alilaminele (terbinafina, naftifina): soluţie, cremă;

• ciclopiroxolamina: soluţie, cremă, preparate vaginale.

 Infectii produse de Pityrosporum

• Pitiriazis versicolor (Tinea versicolor, Tinea flavea)

• Foliculita pitirosporică
• Dermatita seboreică
 Pitiriazis versicolor
Medicatia topică antifungică
• derivatii imidazolici (ketoconazolul, clotrimazolul,
miconazolul, izoconazolul, miconazolul),

• alilaminele (terbinafina, naftifina),

• ciclopiroxolamina.
 Micoze cutaneo-mucoase
• De retinut:
• În cazul onicomicozelor, a micozelor profunde,
tratamentul topic nu este suficient şi trebuie asociat
cu cel sistemic.
– Fungistatic
– Fungicid