ERORI DE MEDICAȚIE

Audit clinic

Autori: Ionescu Carla

Ivan Laura-Elena
Manea Denisa
Mănăilă Neli-Georgiana
Mușat Livia-Nicoleta
Nicoară Alexandra

Coordonator: Prof. Univ. Dr. Med. Liliana Rogozea

Abstract: Erorile de medicație sunt o parte nefericită a sistemului de furnizare a
asistenței medicale. Atitudinile furnizorilor de servicii medicale trebuie să se schimbe
în abordarea de prevenire a acestor erori. Comunitatea de asistență medicală trebuie să
recunoască faptul că atât oamenii, cât și sistemele contribuie la erorile de medicație.
Erorile de medicație nu sunt comise în mod deliberat de personalul medical. Peronalul
implicat în sistemul de sănătate este instruit să furnizeze servicii medicale lipsite de
erori. Cu toate acestea, atunci când survin erori de medicație, atitudinea generală este
de învinuire a personalului medical implicat.

Cuvinte cheie: medication errors, medical, primary care

Introducere

Erorile medicale sunt “acte neintenționate de omisiune sau comisiune, acte prin care
nu sunt obținute rezultatele medicale dorite” (Leape, 1994). Multe erori medicale nu
au vreo consecință asupra pacientului, însă există și erori care duc la scurtarea vieții
sau chiar la decesul acestuia (Makary & Daniel, 2016). Erorile pot fi întâlnite atât la
pacienții internați într-un spital, cât și la cei tratați în ambulatoriu, la domiciliu sau la
pacienții din centrele de îngrijire precum azilurile de bătrâni. Erorile medicale sunt
parte dintr-un concept mai larg numit siguranța pacientului. Acest concept presupune
“reducerea la un minim a riscului de daune inutile în îngrijirea medicală, ținând cont
de resursele sistemului, context și cunoștințele științifice din acel moment”
(Slawomirski et al. 2017). OMS consideră că nu se poate obține acoperirea universală
cu servicii de sănătate dacă pacienții nu sunt tratați în siguranță (WHO, 2014).

Problemele legate de siguranța pacientului sunt întâlnite atât în țările în curs de

dezvoltare, cât și în țările dezvoltate. Conform OMS, erorile medicale se află în
primele zece cauze mondiale de deces și dizabilitate (WHO, 2019), pe când
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică le clasează pe locul
paisprezece ca și cauză de povară globală a bolilor (Slawomirski et al., 2017).
Estimativ 15% din cheltuielile de spitalizare din țările OCDE sunt date de rezolvarea
 problemelor cauzate de o îngrijire medicală nesigură, care duc la un număr crescut de
zile de spitalizare, investigații și tratamente (Slawomirski et al., 2017). România are
un profil de siguranță sub majoritatea țărilor din UE (Flott et al., 2019).

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește un eveniment legat de siguranța

pacientului ca fiind „un eveniment care a avut loc (sau s-ar fi putut produce) și a
produs un prejudiciu involuntar unui pacient, printr-un act voluntar sau prin omisiune,
și nu a fost datorat problemei medicale de bază a pacientului” .(Fig.1)

Fig.1
Factorii care pot influența apariția erorilor în medicină

OMS subliniază situații care cresc riscul de producere a erorilor și sugerează o serie de
modalități pentru a evita apariția lor:

Lipsa de experiență - deși medicina bazată pe dovezi pune pe ultimul loc

experiența în luarea deciziilor, personalul medical trebuie să se informeze și să
deprindă efectuarea unor manevre și proceduri înainte de a le aplica pacienților,
eventual să fie supervizați în perioada de început.
Graba (presiunea timpului) - așa cum știm cu toții, presiunea timpului poate fi
frecvent generatoare de greșeli. Uneori poate avea rezultate grave. Alteori
poate avea rezultate negative peste un timp îndelungat. Exemplul banal este
lipsa rutinei de spălare a mâinilor după orice intervenție sau consultație. Unele
cadre medicale consideră că din lipsă de timp se poate sări peste acest mic
amănunt, dar care poate avea urmări negative legate de transmiterea unor
agenți patogeni.
Situațiile de urgență. În unitățile medicale mai mici, deși asigurarea urgențelor
nu este o activitate de rutină, cazurile deosebite pot aduna întreaga echipă
pentru acordarea unui prim ajutor. În lipsa unor proceduri clare, echipele ad-
hoc pot reacționa diferit, lăsând loc producerii unor erori. Exemplul clasic în
literatură este legat de acțiunile în caz de dezastru, în care intervenția nu este
bine coordonată sau participă echipe care nu au o experiență comună.
Verificarea neadecvată. Orice acțiune efectuată pacientului, mai ales cele cu
risc crescut, trebuie făcută după o atentă verificare a datelor. Chiar și în
practica curentă de medicină de familie, trebuie în permanență avute în vedere
toate informațiile legate de un tratament, doze, frecvență, comorbidități etc.
Mai ales atunci când reglementările CNAS sunt atât de încurcate, verificările
trebuie efectuate. Un sistem informatic poate fi util, dacă este conceput
ergonomic, dacă include regulile atât medicale, cât și cele administrative.
Lipsa de proceduri. Desfășurarea unei activități medicale de calitate se poate
face doar într-un mediu în care există proceduri clare și ele sunt respectate.
Acesta este de fapt scopul adoptării unor sisteme de calitate, care încearcă să
pună ordine în cele mai importante puncte ale activității cabinetului medical.
Din păcate, în România, acest lucru este departe de a fi implementat, atât din
lipsa de viziune a politicii sanitare, cât și din continua hărțuire a medicilor de
către sistemul de asigurări. Lipsa unor proceduri clare conduce la erori care pot
 fi descoperite peste ani buni, și ele pot pune în pericol întreaga funcționare a
echipei medicale.
Informațiile neadecvate și insuficiente. Întreaga activitate medicală implică și
un transfer impresionant de informații în toate direcțiile. Se poate discuta aici
despre acuratețea cu care se înregistrează informațiile pacientului în evidența
primară a cabinetului (pe hârtie sau electronic), dar și de transferul de
informații între medic și pacient. Presiunea timpului intervine și aici,
favorizând apariția erorilor. De asemenea, informarea pacientului privind
deciziile medicale și mai ales modalitatea de aplicare a tratamentului pot fi
insuficiente, ceea ce conduce la rezultate mai slabe ale actului medical, uneori
punând chiar în pericol pacientul. Un aspect important este reprezentat de
eroarea prin omisiune, din nou favorizată de presiunea timpului, care poate
conduce la temporizări inutile sau întârzieri în actul medical. (Bogner M.S.,
1994).

Factori individuali care predispun la erori

Lapsusul. Medicii, de obicei, au o memorie bună, dar până la urmă capacitatea

de memorare este și ea limitată. Mai ales când informațiile sunt legate de
aspecte marginale sau externe practicii medicale (a se citi reglementări și
legislație prost concepute), erorile pot apărea frecvent. Dacă ele nu sunt
corectate la timp, se pot perpetua.
Oboseala. Oboseala afectează atenția, studiile arătând că efectele deprivării de
somn sunt similare cu ale consumului de alcool.
Stresul, foamea, boala. Starea de sănătate a personalului medical poate
influența, desigur, calitatea serviciilor și siguranța pacientului. Continuarea
peste o anumită limită expune personalul la apariția sindromului de burnout.
 Limbajul (bariera lingvistică). Personalul medical trebuie să găsească cea mai
bună cale de comunicare, astfel încât pacientul să înțeleagă informațiile
primite. În caz contrar, rezultatele îngrijirilor medicale pot avea mult de suferit.
Atitudinile periculoase. Mai ales începătorii, până la instalarea unor rutine, s-
ar putea hazarda să încalce reguli, unele chiar elementare, în special când
acționează fără supervizare. (Comisia Europeană, 2014).

Managementul situațiilor de risc pentru erori medicale

Managementul riscurilor este legat direct de îmbunătățirea calității și siguranței

îngrijirilor medicale, prin identificarea circumstanțelor și a situațiilor care expun pacienții
la risc și, apoi, prin luarea unor măsuri de prevenire sau control al acestor riscuri.
Principalii pași în managementul riscurilor sunt:

identificarea riscului;
evaluarea frecvenței și a gravității riscului;
reducerea sau eliminarea riscului;
evaluarea costurilor economisite prin reducerea riscului sau evaluarea
costurilor care s-ar fi produs dacă acel risc nu ar fi fost înlăturat (WHO, 2006).

Atitudinea cu privire la erorile de medicație

Erorile de medicație nu sunt comise în mod deliberat de personalul medical. Personalul

implicat în sistemul de sănătate este instruit să furnizeze servicii medicale lipsite de erori.
Cu toate acestea, atunci când survin erori de medicație, atitudinea generală este de
învinuire a personalului medical implicat. (Whittaker et all., 2018).

Pedeapsa formală poate consta în aplicarea unor amenzi, suspendarea sau chiar revocarea
dreptului de liberă practică. În plus, persoana considerată responsabilă de eroarea de
medicație poate fi pedepsită informal, prin pierderea respectului colegilor, atitudine ce
poate avea consecințe mai importante asupra actului medical decât cele rezultate din
aplicarea unei pedepse formale. (Wheeler et all., 2018).

În ultimii ani, această cultură a învinuirii a început să se diminueze, iar erorile de

medicație sunt acum privite ca o problemă a sistemului, fiind considerate un rezultat, mai
degrabă, decât o cauză. Pentru a le putea remedia, instituțiile încearcă să se concentreze
pe înțelegerea modului în care sistemul a dat greș, și nu pe schimbarea comportamentului
individual al fiecărui angajat al sistemului medical. (Tong et all., 2017).

Erorile medicale în România în studiile de specialitate

Nivelul redus al calității serviciilor medicale din România contribuie la apariția erorilor
medicale. Aproximativ 73% din pacienți au o opinie negativă cu privire la calitatea
serviciilor medicale din România, un procent de aproape trei ori mai mare decât media
europeană (25%) (Murgu et al., 2017). Factorii care determină o calitate redusă a actului
medical includ comunicarea inadecvată a personalului medical (Popa et al., 2017) și
extenuarea cadrelor medicale (Spânu et all., 2013).

Concluzii

Observăm că siguranța pacientului depinde într-adevăr de pregătirea medicală a

personalului medical, pentru a reduce erorile medicale legate de diagnostic și
tratament, dar există o mulțime de alte puncte nevralgice ale sistemului de îngrijiri
ce necesită o intervenție amplă din partea celor care decid politica sanitară.
O bună organizare atât la nivelul sistemului, cât și la nivelul fiecărei unități unde
se oferă îngrijiri de sănătate este foarte importantă.
Un mediu în care deopotrivă furnizorii și pacienții se vor simți într-o perpetuă
stare de nesiguranță nu poate avea efecte pozitive în ceea ce privește calitatea
îngrijirilor medicale.
Sunt necesare programe de îmbunătățire a siguranței pacientului și chiar de
creștere a calității serviciilor medicale. Trebuie să existe o deschidere spre
învățarea din greșeli, și nu de ascundere a lor. Politicile sanitare trebuie să fie
centrate pe pacient, bazate pe informație și organizate pentru siguranță.

Erorile de medicație sunt o parte nefericită a sistemului de furnizare a asistenței

medicale. Atitudinile furnizorilor de servicii medicale trebuie să se schimbe în
abordarea de prevenire a acestor erori.

Educația pacientului este un aspect important al oricărui program de prevenire a

neajunsurilor legate de medicamente. Organizații precum ISMP și FDA, precum și
organizațiile individuale de îngrijire gestionată pot ajuta la evaluarea cauzei
erorilor de medicație.

Colectarea datelor despre erori și analiza în procesul de livrare a asistenței

medicale va minimiza riscul erorilor de medicație și va îmbunătăți siguranța
pacientului.

Comunitatea de asistență medicală trebuie să recunoască faptul că atât oamenii, cât

și sistemele contribuie la erorile de medicație. Accentul ar trebui să fie pe
identificarea aspectelor predispuse la erori ale continuumului de utilizare a
medicamentelor cu scopul de a îmbunătăți siguranța și fiabilitatea sistemului prin
acțiuni de remediere. Nici săvârșirea, nici raportarea unei erori nu ar trebui să
devină baza unei acțiuni disciplinare sau punitive din partea unui angajator.

Fiecare eroare ar trebui să fie examinată pentru a determina ce elemente din

sistem au permis să se întâmple. În acest fel, cei care gestionează sistemele de
sănătate pot învăța din erori și pot determina ce corecții sunt necesare pentru a
preveni erori similare în viitor.

Programele de reducere a erorilor de medicație sunt necesare pentru a îmbunătăți

îngrijirea pacienților și pentru a satisface cererea publicului pentru un sistem de
sănătate mai sigur.
Bibliografie

Amanda J. Wheeler, Shane Scahill, David Hopcroft, Helen Stapleton,

Reducing medication errors at transitions of care is everyone’s business,
Australian Prescriber, 1 Jun., 2018 Available from:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6003014/
Bogner M.S., Human Error in Medicine, Hillsdale, N.J.: Lawrence Erlbaum
Associates, 1994
Chanel F. Whittaker, Margaret A. Miklich, Roshni S. Patel, Jeffrey C. Fink,
Medication Safety Principles and Practice in CKD, Clinical Journal of the
American Society of Nephrology, Vol. 13, Issue 11, 7 Nov., 2018, pp. 1738–1746
Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6237057/
Comisia Europeană, Grupul de lucru privind siguranţa pacienţilor și calitatea
asistenţei medicale. Principalele constatări și recomandări cu privire la sistemele
de raportare și învăţare pentru incidentele în materie de siguranţa pacienţilor în
Europa. Mai 2014. Accesibil la:
http://ec.europa.eu/health//sites/health/files/patient_safety/docs/
guidelines_psqcwg_reporting_learningsystems_ro.pdf
Erica Y. Tong, Cristina P. Roman, Biswadev Mitra, Gary S. Yip, Harry Gibbs,
Harvey H. Newnham, De Villiers Smit, Kirsten Galbraith, Michael J. Dooley,
Reducing medication errors in hospital discharge summaries: a randomised
controlled trial, The Medical Journal of Australia, 16 Jan., 2017 Available from:
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.5694/mja16.00628
Flott, K., Fontana, G., Darzi, A., The Global State of Patient Safety, Institute of
Global Health Innovation . London: Imperial College, 2019.
Leape, L. L., Error in medicine, Jama, 272(23), 1851-1857, 2014
Makary, M. A., Daniel, M., Medical error—the third leading cause of death in
the US, Bmj, 353, 2016
Murgu, A., Boldureanu, G., Ciubotarasu, L. P., Voda, A. I., & Costuleanu, C.
L., The quality of the healthcare services in Romania in comparison with EU. An
approach from the perspective of patient, doctor and hospital management,
Bulletin of Integrative Psychiatry, 23(3), 15-26, 2017
Popa, D., Druguș, D., Leașu, F., Azoicăi, D., Repanovici, A., & Rogozea, L. M.,
Patients’ perceptions of healthcare professionalism—a Romanian experience,
BMC health services research, 17(1), 1-9, 2017
Slawomirski, L., Auraaen, A., & Klazinga, N. S., The economics of patient
safety: Strengthening a value-based approach to reducing patient harm at
national level, OECD, 2017.
Spânu, F., Băban, A., Bria, M., Lucăcel, R., Dumitraşcu, D. L, A study of
health professionals’ burnout and quality of care in Romania, Procedia-Social and
Behavioral Sciences, 84, 1149-1153, 2014
World Alliance for Patient Safety Project to Develop an International Patient
safety Event Classification, The Conceptual Framework of an International
Patient Safety Event Classification. Geneva: WHO; 2006.
World Health Organization, Patient safety. Global action on patient safety.
Report by the DirectorGeneral, 2015
World Health Organization, Universal health coverage and patient safety &
quality, 2014