Fandom[a] 

(formerly known as Wikicities and later Wikia[b]) is a wiki hosting service that

hosts wikis mainly on entertainment topics (i.e. video games, TV series, movies, entertainers, etc.).
[9]
 The privately held, for-profit Delaware company was founded in October 2004 by Jimmy
Wales (co-founder of Wikipedia) and Angela Beesley.[5][10] Fandom was acquired in 2018 by TPG
Inc. and Jon Miller through Integrated Media Co.[11]
Fandom uses MediaWiki, the open-source wiki software used by Wikipedia. Fandom, Inc. derives its
income from advertising and sold content, publishing most user-provided text
under copyleft licenses.[12] The company also runs the associated Fandom editorial project, offering
pop-culture and gaming news.[13] Fandom wikis are hosted under the domain fandom.com, but some,
especially those that focus on subjects other than media franchises, were hosted
under wikia.org until November 2021. In recent years Fandom.com has become one of the top 50
most visited websites in the world, ranking the 47th most visited website in the world as of April
2023, according to Similarweb.[14]
O centrală solară este o centrală electrică funcționând pe baza energiei termice rezultată din
absorbția energiei radiației solare. Centralele solare termice, în funcție de modul de construcție pot
atinge randamente mai mari la costuri de investiții mai reduse decât instalațiile pe bază de panouri
solare fotovoltaice, necesită în schimb cheltuieli de întreținere mai mari și sunt realizabile doar
pentru puteri instalate depășind un anumit prag minim. Totodatată sunt exploatabile economic doar
în zone cu foarte multe zile însorite pe an.
Pentru utilizarea energiei conținute în radiația solară în scopul producerii de energie electrică s-au
conceput mai multe metode. Tehnologiiile rezultate se impart în două mari grupe în funcție de
utilizarea energiei radiației concentrate într-un spațiu restrâns, sau utilizare fără concentrare.

Centrale solare termice cu concentrarea radiației solare directe

(CSP)[modificare | modificare sursă]

Ilustrație ce prezintă prin mărimea pătratelor roșii suprafața deșertică ce ar fi suficientă pentru acoperirea
necesarului de energie: Globală, a Europei, a Germaniei

Aceste centrale utilizează oglinzi concave pentru a concentra razele solare pe suprafața absorbantă.
Oglinda sau suprafața absorbantă își vor modifica orientarea în funcție de poziția soarelui.
Centralele solare cu jgheaburi parabolice colectează energia cu oglinzi distribuite pe suprafețe mari
ce concentrează radiația pe suprafețe absorbante situate în centrul focal al fiecărei oglinzi, pe când
cele cu turn, toate oglinzile au același punct focal situat în turn.
În diverse studii realizate spre exemplu la Deutsches Zentrum für Luft- und Raumfahrt|Deutschen
Zentrums für Luft- und Raumfahrt (DLR) și Trans-Mediterranean Renewable Energy Cooperation
(TREC) se previzionează un potențial însemnat în aceste modalități de obținere economică a
energiei în zonele deșertice din Africa de Nord și Orientul Mijlociu precum și în transportul cu
pierderi reduse (HVDC) spre Europa.
Sistemele de generare de abur se pot compatibiliza cu cele solare pentru compensare reciprocă și
economisirea în acest mod a combustibililor convenționali din termocentrale. În centrale solare
independente, oscilațiile datorate condițiilor atmosferice pot fi compensate cu ajutorul unor rezervore
de înmagazinare a căldurii, sau utilizând purtători de energie alternativă.

Centrale solare cu câmpuri de colectoare[modificare | modificare sursă]

Câmpul de colectoare ale centralei este compus din mai multe jgheburi parabolice sau colectoare
Fresnel legate în paralel și numite concentratoare liniare. Construirea de câmpuri de colectoare
paraboloide este de asemenea posibilă, dar vizavi de concentratoarele liniare sunt foarte
costisitoare. În ceea ce privește instalațiile cu jgheburi parabolice acestea sunt deja în exploatare
comercială.
În câmpul de colectoare se produce încălzirea unui agent termic care poate fi ulei mineral sau abur
supraîncălzit. La instalațiile cu ulei se poate atinge o temperatură de până la 390 °C care într-un
schimbător de căldură va genera aburi. Dacă agentul termic este abur(instalații de tip DISS = Direct
Solar Steam), atunci nu este nevoie de schimbător de căldură, aburul fiind generat direct în
conductele de absorbție. În acest caz este posibilă atingerea de temperatri de peste 500 °C. Aburul
astfel generat este colectat și alimentează o turbină cu aburi la care este cuplat un generator de
energie electrică.
Avantajul acestui tip de centrale constă în faptul că utilizează în parte tehnologie convențională
disponibilă.
Centrale solare cu jgheaburi parabolice[modificare | modificare sursă]

Colectoarele cu jgheaburi parabolice la Kramer Junction in California

Colectoarele cu jgheaburi parabolice sunt constituite din oglinzi lungi curbate transversal pe un profil
de parabolă concentrând fluxul radiației solare pe un tub absorbant situat în linia focală. Lungimea
acestui tip de colectoare este cuprinsă în funcție de tip între 20 și 150m. Tubul absorbant este
constituit dintr-o țeavă de metal acoperită în exterior cu un strat absorbant și prin care curge agentul
termic și care este în interiorul unui alt tub, de astă dată de sticlă de borosilicat rezistent la acțiuni
mecanice și chimice fiind acoperit de un strat antireflectorizant. Între cele două tuburi este creat vid
pentru a reduce pierderile prin convecție. Energia radiației solare este transformată în energie
calorică și cedată agentului termic. Oglinzile parabolice sunt așezate de regulă în rânduri una după
alta pe direcția N-S. Având un singur grad de libertate, rotația în jurul axei focale.
Încă din anul 1912 s-au utilizat colectoare cu jgheaburi parabolice de către firma Shumann und Boys
pentru generarea de aburi necesari acționării unei pompe de 45 kW în Meadi/Egipt. Colectoarele
aveau o lungime de 62m și acopereau o suprafață de 1200m²
Între 1977 și 1982 au fost puse în funcțiune în SUA instalații pilot utilizând colectoare cu jgheaburi
parabolice.
În 1981 a fost pusă în funcțiune o instalație pilot de producere energie electrică de 500 kW la
European Test Centre for Solar Energy Applications din Plataforma Solar de Almería situat la
marginea deșertului desierto de Tabernas
Exploatarea comercială a acestui tip de centrale a început în anul 1984 în SUA în deșertul Mojave
din California. Cele 9 centrale SEGS' = Solar Electricity Generation System au o putere instalată
totală de 354 MW. În colectoarele cu jgheaburi parabolice cu o lățime de 6m și o lungime de până la
180m se poate atinge o temperatură de 400 °C. Randamentul centralei este de 14% și asigură
energia necesară pentru cca 200000 locuințe. În luna iunie 2007 s-a dat în funcțiune centrala
Nevada Solar One [1] de lângă Boulder City/Nevada cu o putere instalată de 64MW cu posibilitatea
de extensie până la 200MW. Energia temică este produsă de 19.300 oglinzi de 4m lungime
înzestrate cu conducte absorbante (PTR70 Receiver) livrate de către firma SCHOTT AG [2]. Se
prevede construirea de centrale similare în Maroc, Algeria, Mexic și Egipt.
Din anul 2006 se află în stadiu de construcție centrala Andasol 1 de 50MW, în prezent cea mai mare
din Europa, proiectată de firma Solar Millennium[3]
Instalații solare de tip Fresnel[modificare | modificare sursă]
O dezvoltare a tehnologiei cu jgheaburi parabolice o reprezintă așa numitele colectoare cu oglinzi
Fresnel. În acest caz în locul unei oglinzi parabolice se utilizează mai multe fâșii de oglinzi plane
situate toate la nivelul solului și care se pot roti în jurul razei longitudinale pentru a putea fi orientate
câte una astfel ca să reflecte radiația solară în direcția tubului absorbant, în spatele căruia se află o
altă oglidă liniară cu rol de concentrare a fascicolelor primite de la oglinzi într-o linie cât mai subțire.
Acest concept este în faza de testare.
Acest mod de construcție îmbină principiul de funcționare al colectoarelor cu jgheaburi parabolice cu
cel al centralelor cu turn, dar renunțând atât la oglinzile curbate cât și la dispozitivele de orientare cu
mai multe grade de libertate rămânând doar construcția modulară. Utilizând oglinzi plate ușor de
construit se scontează pe un preț scăzut. Utilizarea conductei absorbante este necesară în
continuare. Rezultă posibilitatea utilizării de conducte mai lungi , fără coturi, ceea ce reduce
pierderile datorită rezistenței hidraulice, în schimb apar pierderi de radiație solară datorită umbririi
reciproce a oglinzilor.
Din anul 2004 o astfel de instalație este testată pe lângă o centrele termică pe bază de cărbune din
Australia de către Universitatea din New South Wales și Sydney [4]. După terminare instalația va
produce cca 15 MWth energie pentru încălzirea apei de alimentare a centralei din Lidell/Hunter Valley
și va contribui la economisirea de combustibil. Un modul format din 12 oglinzi acoperă o suprafață
de cca 1350m² și concentrează radiația solară pe o conductă absorbantă aflată la o distanță de 10m
deasupra lor. Se produce abur în mod direct la o temperatură de 285 °C.

Centrale cu turn solar[modificare | modificare sursă]

Cuptorul solar de la Odeillo

Turnul de la Solar Two

Centrala pilot Solar Two

Oglinzi (heliostat) de la Solar Two

(Centrale cu receiver central)

În cazul centralelor cu turn solar este vorba de obicei de centrale pe bază de aburi generați cu
ajutorul energiei solare. Focarul (camera de combustie) încălzit până acum cu păcură, gaz natural
sau cărbune, este înlocuit de un focar solar așezat în vârful unui turn. Radiația solară, a sute, chiar
mii de oglinzi cu orientare automată după poziția soarelui este reflectată către o suprafață
absorbantă centrală numită receiver. Datorită puternicei concentrări de radiație, în turn apar
temperaturi de ordinul a mii de grade. Temperatura exploatabilă rațional este în jur de 1300 °C.
Nivelele de temperaturi și prin acestea, randamentul termic posibil de atins, sunt mult mai mari decât
la centralele solare cu câmpuri de colectoare. Ca agent termic se utilizează nitrați fluizi, aburi sau
aer cald. Acest principiu este utilizat de fapt și la cuptorul de topire solar din Odeillo. În acest mod se
pot genera temperaturi cu valori adaptate necesităților proceselor tehnologice sau cerințelor
accelerării proceselor chimice. De regulă însă, căldura generată este utilizată totuși prin intermediul
unei turbine de gaz sau de aburi la generarea de curent electric. În receiver agentul termic este
încălzit pînă la 1000 °C și în final utilizat la generarea de aburi. Curentul electric generat este livrat în
rețea. Centrala cu turn solar este deci o altă modalitate îndeajuns de pusă la punct pentru a putea
genera – cu sprijinul programelor de încurajare – energie electrică la preț competitiv. Cea mai mare
instalație de acest tip existentă la ora actuală este „Solar Two“ de 10MW din California, având o
temperatură de lucru de 290-570 °C și instalațiile de cercetare din Almeria/Spania. În iulie 2006 s-a
început construcția unei centrale termice experimentale de 1,5MW în Jülich/NRW cu termen de
predare anul 2008.[5] Variațiile intensității radiației solare vor fi compensate cu ajutorul unui tip nou de
instalație de înmagazinare. Prin aceasta, generarea de energie electrică se poate regla independent
de intensitatea de radiație solară, în funcție de cererea de consum. În viitor acest tip de centrală, în
lipsa radiației solare, va putea fi acționată utilizînd biomasă. Pe termen lung se prevede posibilitatea
generării de hidrogen cu acest tip de tehnologie.[6]. La Sanlucar la Mayor, 25 km de Sevilia se
construiește un parc solar care la terminare, în 2013, va produce 300MW energie electrică prin
utilizarea a diferite tehnologii. La sfârșitul lunii martie 2007 s-a conectat la rețea prima centrală -
PS10 – construită între 1 iulie 2001 și 31 decembrie 2005 având o putere instalată de 11MW și o
producție anuală de 23GWh. Cheltuielile cu investiții s-au cifrat la 35 milioane € cu o contribuție de 5
milioane € din fonduri din programele de cercetare ale EU. În faza următoare se va construi o
centrală cu turn solar de 20MW (PS20) apoi o instalație de 20MW (AZ20) urmată de alte 5 centrale
a câte 50MW.[7][8][9].

Centrale cu oglinzi parabolice[modificare | modificare sursă]

Oglindă cu motor Stirling cu capacitatea de 10 kW în Spania

Oglinzile parabolice sunt construite cu două grade de libertate putând urmări poziția soarelui pe cer.
Ele sunt montate pe un stativ și concentrează razele solare într-un punct focal propriu fiecărei oglinzi
unde este montat un receptor de energie termică. Acest mod de construcție este foarte compact.
Oglinzile sunt fabricate cu un diametru cuprins între 3 și 25m rezultând o putere instalată de până la
50 kW pe modul. La instalațiile de acest tip receptorul este conectat la un motor Stirling care
transformă energia termică direct în energie mecanică putând acționa un generator electric. Aceste
instalații ating un randament înalt în transformarea energiei solare în energie electrică (peste 30%).
Modularitatea acestor instalații permite atât utilizarea lor în locuri izolate sau independente cât și
conectarea mai multora formând o centrală virtuală în cadrul generării distribuite a energiei electrice.
O soluție mai rară o constituie parcurile(fermele) de oglinzi parabolice. În punctual focal comun
tuturor oglinzilor se află o suprafață absorbantă cu ajutorul căreia este încălzit un agent termic
utilizat în continuare pentru generare de aburi. Conectarea în grup a mai multor oglinzi parabolice
constituie o abordare mai puțin economică decât centralele cu jgheaburi parabolice sau cele cu turn
solar.

Centrale solare termice fără concentrarea radiației

solare[modificare | modificare sursă]
Aceste centrale solare nu dispun de reflectoare orientate, utilizând totuși întreaga energie conținută
în radiația solară atât cea directă cât și cea difuză.
La centralele cu iaz solar rolul colectorului și stratului absorbant este preluat de straturile de apă
sărată cu diferite concentrații pe când la centralele termice solare acest rol revine unui acoperiș de
mari dimensiuni ce produce un efect de seră.

Centrale cu iaz solar[modificare | modificare sursă]

(Engleză: Salinity Gradient Solar Ponds/Lakes)
La acest tip de centrale în iazuri cu apă sărată puțin adânci se creează în mod natural o combinație
de colector solar și acumulator de energie. Fenomenul a fost observat pentru prima dată la începutul
secolului XX la lacurile sărate din Transilvania [10][11]. Apa de la bază este mult mai sărată și astfel
mai densă decât cea de la suprafață. Prin absorbția energiei conținute în razele solare de către
stratul mai sărat de la bază, acesta se încălzește până la o temperatură de 85-90 °C. Între stratul de
la suprafață și cel din adânc există un strat de gradient cu concentrație variabilă ce nu permite
ridicarea apei încălzite cu concentrație salină mai mare, rezultă că nu există convecție, ca urmare
căldura rămâne înmagazinată în stratul de jos. Căldura înmagazinată poate fi utilizată printre altele
pentru acționarea unei turbine cuplate cu un generator de energie electrică. Deoarece temperaturile
atinse sunt totuși destul de mici, este nevoie de utilizarea unui agent termic cu temperatură de
fierbere mai mică decît cea a apei. Transformarea energiei calorice în energie electrică se va putea
realiza astfel cu ajutorul așa numitelor centrale Organic Rankine Cycle (ORC) funcționând pe bază
de amoniac, sau un compus asemănător freonului[12]. Deoarece diferența de temperatură atinge doar
o valoare de cca. 60 K randamentul acestui tip de centrală este mic – din considerente
termodinamice, teoretic maxim 15 %, practic 1 %. Totuși acest tip de centrală prezintă interes mai
ales pentru țările în curs de dezvoltare, unde cu investiții mici se pot utiliza resursele naturale,
radiația solară din belșug și suprafețe aride neconstruite.

Centrale termice solare cu vânt ascensional[modificare | modificare sursă]

Centralele termice solare utilizează așa numitul efect de coș, la care aerul cald datorită densității
mici se ridică. Din punct de vedere constructiv, rolul colectorului solar îl are o suprafață de ordinul
hectarelor prevăzută cu acoperiș transparent, sub care aerul și solul se încălzesc sub efectul de
seră. Aerul cald se mișcă spre centrul construcției unde se află un coș prin care se ridică în sus.
Vântul ascensional astfel creat acționează mai multe turbine cuplate cu generatoare de energie
electrică. Cu toate că din punct de vedere tehnic realizarea este destul de simplă, dezavantajul
constă în randamentul scăzut de cca. 1 % în cel mai bun caz. Pentru a obține o putere comparabilă
cu cea a unei centrale pe bază de cărbune este nevoie ca întreaga construcție să acopere o
suprafață de mai mult de 100 km2 și să se construiască un coș cu înălțimea de 1000 m sau mai mult.
O instalație pilot a fost construită în anii 1980 în Manzanares/Spania având un diametru de 244 m și
un turn înalt de 194 m și lat de 10 m rezultând o putere de 50 kW
Actualmente se află în studiu un proiect de astfel de instalație în Windhoek/Namibia [13]. Suprafața
acoperită ar fi de 38 km2 și turnul înalt de 1500m. Puterea instalată ar atinge 400 MW. Pentru a mări
eficiența economică, suprafața acoperită ar fi utilizată în parte pentru desalinizarea apei și în rest
pentru producție agricolă cu suprafață irigată.
O dezvoltare a acestei idei este crearea de vârtejuri de aer artificiale alimentate de energia reziduală
a unor centrale convenționale, mărind eficiența acestora.[14].

Centrale termice solare cu vânt descendent[modificare | modificare sursă]

Acest tip de centrale există doar în stare de concept [15].. Constau dintr-un turn înalt (1000 m) în
vârful căruia se extrage energie termică din aerul înconjurător prin pulverizare de apă. Datorită răcirii
în urma evaporării, și a greutății apei aerul se va mișca de sus în jos, acționând turbinele situate la
baza turnului. Acest tip de centrală este concepută pentru zonele cu climă caldă și uscată și cu mari
rezerve de apă.

Centrale solare pe bază de panouri solare

fotovoltaice[modificare | modificare sursă]

Centrală solară în Atzenhof

Centrală solară în Göttelborn

Centralele de producere a energiei electrice pe bază de panouri solare fotovoltaice câștigă teren
Centrala solară din Atzenhof suburbia orașului Fürth/Germania produce 1 MW energie electrică cu
ajutorul a 144 panouri solare ce acoperă o fostă haldă de deșeuri menajere.
Centrala solară din Quierschied suburbia orașului Göttelborn /Germania construită pe o suprafață de
165000 mp în 2004/2005 produce 7,4 MW energie electrică utilizând panouri solare.
Actualmente cea mai mare centrală solară se află în Pocking/ Bavaria compusă din 57912 panouri
solare de înaltă performanță cu o putere de 10 MW. În Shinan/Corea de Sud a început construirea
unei mari centrale solare cu o putere instalată de 20 MW, producție anuală estimată la 27000 MWh
ce va acoperi cu 109000 panouri solare o suprafață egală cu cea a 80 de terenuri de fotbal. În
Brandis/Saxonia/Germania a început construirea celei mai mari centrale solare având o putere de
40 MW, pe un teren al unei foste baze militare, acoperindu-se o suprafață egală cu a 200 terenuri de
fotbal cu 550.000 panouri solare din film subțire. Se preconizează ca în primul an de funcționare să
se recupereze integral cheltuielile de construcție care se estimează a costa cu 20%-40% mai puțin
decât prețul comercial. Primele module vor fi operaționale la sfârșitul lunii iunie.