REFERAT

Transportul rutier

Este o formă de transport terestru şi totodată un subsistem al sistemului

naţional al transporturilor care asigură deplasarea în spaţiu a mărfurilor şi
persoanelor cu ajutorul vehiculelor (mijloace de transport autopropulsate) şi a
mijloacelor tractate (remorci, trailere). Se situează pe primul loc în derularea traficului
turistic, atât pe plan internaţional cât şi intern. Se realizează cu ajutorul autocarelor,
autobuzelor, microbuzelor, autoturismelor.
Transportul reprezintă una din componentele de baza ale prestaţiei turistice,
asigurând deplasarea turiştilor de la locul de reşedinţă la locul de petrecere a
vacantei sau pe diferite trasee turistice cât şi a diferitelor produse de la producător la
beneficiarul operator turistic. Altfel spus, permite întâlnirea cererii cu oferta şi
transformarea potenţialului turistic într-unul efectiv. Timpul total de vacanta este
compus din doua elemente majore: timp de transport şi timp de sejur.
Dezvoltarea serviciilor din industria turismului intern şi internaţional precum şi
cerinţele de produse agricole şi alimentare, necesitatea dezvoltării economice,
intensificarea schimburilor pe plan intern între localităţi şi pe plan extern între ţări, au
determinat sporirea de la an la an a volumului de transport în condiţiile ridicării
calităţii respectiv a siguranţei prestaţiei.
Organizarea transporturilor trebuie să ţină seama de asocierea într-un sistem
de atribute rapid-confortabil-sigur.
Logistica se referă la ansamblul operaţiunilor: de transport, de stocare, de
distribuţie, de vămuire a mărfii permiţând punerea acesteia la dispoziţie la/în
termenele şi în cantităţile cerute pe/în/la nivelul: spaţiile de producţie, de distribuţie
sau de cumpărători. Este o funcţie destul de cuprinzătoare care depăşeşte cadrul
simplu al transportului internaţional.
Finalitatea sa este de a optimiza costurile de aprovizionare şi de stocare, de a
face întreprinderea cât mai competitivă pe pieţele (externe) şi de a pune în valoare
eforturile cu caracter de marketing care vor (care se vor realiza ulterior) urma a fi
realizate.
Deci prin această optică întreprinderea trebuie să realizeze mai multe alegeri
ce îi vor conduce la o mai bună stăpânire a fluxului de informaţii şi a mărfurilor.
Aceste alegeri intervin în cadrul unei gândiri globale care asigură coerenţa politicii
logistice a întreprinderii.
Transporturile rutiere se realizează cu următoarele mijloace:
 autocare şi microbuze pentru transporturile de grup;
 autoturisme proprietate personală pentru transporturile individuale şi
familiale;
 autoturisme închiriate în sistem “rent-a-car”, cu sau fără şofer,
pentru transport individual;
 autoturisme închiriate sau comandate în sistem de taximetrie;
 transport în comun.
Autocarele şi microbuzele se folosesc în forme organizate de turism, pentru
transporturile în grup, fiind administrate de firmele organizatoare de turism.
Autoturismele utilizate sunt de regulă proprietatea turiştilor, dar pot aparţine şi
societăţilor specializate, care le oferă prin sistemul de închiriere, cu sau fără
13
Sisteme de transport

conducător auto. Opţiunea majoritară a turiştilor pentru transportul rutier este

motivată de avantajele pe care le oferă, în mod deosebit, autoturismul, adică -
libertatea de mişcare, accesabilitatea în locuri în care nu pot pătrunde alte mijloace
de transport, atractivitatea voiajului, costurile călătoriei.
Avantajele transportului rutier sunt:
 autonomia în alegerea rutelor pe care turiştii vor călători în circuitele lor
sau spre destinaţiile de vacanţă pentru care au optat;
 o disponibilitate mai mare a mijlocului de transport pe perioada unui sejur
în cadrul unei anumite destinaţii turistice;
 o posibilitate mai mare pentru turistul automobilist de a controla traseul
ales, plecarea şi timpul de sosire, precum şi orice oprire făcută pe parcurs;
 uşurinţa în transportul bagajelor personale şi în utilizarea acestora fără
constrângeri de vreun fel;
 facilitarea accesului pentru atingerea mai multor destinaţii; dorinţa
turistului de a cunoaşte cât mai multe într-un interval cât mai scurt
primează faţă de comoditatea călătoriei, uneori, chiar şi faţă de distanţă,
făcând ca autoturismul, prin accesibilitatea pe care o asigură, să fie
preferat altor mijloace de transport;
 diminuarea costului personal, când două sau mai multe persoane
călătoresc cu acelaşi automobil.
Transportul cu autocarul sau microbuzul:
 poate fi considerat corespondentul transportului automobilistic adaptat la
turismul de grup
 preţ rezonabil, accesibil
 o contribuţie importantă la dezvoltarea turismului
 ameliorare semnificativă a echipamentelor şi serviciilor (confort,
climatizare, radio, TV, bar, ghizi, asistenţi), securităţii; adaptare la
necesităţile turismului
 coeficientul de utilizare a capacităţii autocarelor depăşeşte 75%, fiind
superior celor din transportul feroviar şi aerian
 clientela turismului cu autocarul este formată, în special, din tineri sau din
membrii unor asociaţii, întreprinderi.
 tariful se calculează în funcţie de capacitatea autocarului sau
microbuzului, distanţa efectiv parcursă, numărul de ore sau zile efective,
taxele rutiere, parcarea, întreţinerea autovehiculului.
Serviciile oferite de transportatori specialişti în domeniu se divizează în:
 rute expres – interne şi internaţionale.
 închirierea de autocare sau rute la cerere (charter).
 organizarea de circuite sau excursii.
 operaţiuni de transfer.
Organizatorii de voiaje în autocar pot fi de trei tipuri:
 cei care asigură, cu propriile vehicule, pe întreaga perioadă a anului şi pe
linii regulate, servicii de transport pentru anumite categorii de călători
(elevi, muncitori), completate cu excursii şi activităţi turistice sezoniere
(prin curse speciale).
 cei care, posedând vehicule proprii, se pun la dispoziţia unui tour-operator
sau a unei agenţii receptive (ori care îşi organizează propriile producţii de
voiaje).

14
 Transporturi

 cei care, nedispunând de vehicule proprii, au servicii specializate în

organizarea de voiaje de autocar (apelând la mijloacele de transport ale
altora).

Închirierea automobilelor:
 închirierile de maşini, cu sau fără şofer, reprezintă astăzi un sector
important al turismului auto;
 dezvoltarea închirierilor de maşini fără şofer este în mare parte legată de
progresele realizate în domeniul transportului aerian, peste 2/3 din
agenţiile de închiriere de maşini fiind situate pe aeroporturi;
 mai multe formule permit combinarea închirierii de autoturisme cu alte
modalităţi de transport, de exemplu, combinaţia „Fly and drive” , „Rail-
route” (avion + maşină şi tren + maşină) sau “Package-tour” (aranjament
semi-organizat de transport rutier şi croaziera maritimă).
Tendinţe în dezvoltarea turismului automobilistic
 dezvoltarea continuă, pe traseele turistice rutiere, a reţelei de unităţi de
cazare dotate la nivelul actual al cerinţelor turiştilor;
 dezvoltarea reţelei de terenuri de campare;
 completarea echipării şoselelor cu staţii de benzină, unităţi de întreţinere,
comerciale şi de alimentaţie;
 diversificarea itinerariilor şi a produselor “Package-tour”, cu noi destinaţii;
 rezervarea prealabilă şi a unor servicii complementare, specifice turismului
automobilistic;
 dezvoltarea formulelor combinate: transport rutier cu transportul aerian, cu
cel feroviar (vagoane-platformă pentru autoturisme) sau cel maritim
(similar, autoturismul se transportă separat, pe autocamioane-platformă);
 o serie de factori influenţează dezvoltarea turismului automobilistic:
– producţia industriei de automobile;
– evoluţia preţului energiei;
– dezvoltarea întreprinderilor care închiriază automobile şi tarifele
practicate;
– reţeaua rutieră şi de autostrăzi;
– facilităţi vamale şi de frontieră.
Rent-a-car
Agenţiile oferă 3 tipuri de servicii de închiriere de autoturisme:
 închirieri de maşini fără şofer
 închirieri de maşini cu şofer
 închirieri pe termen lung, sub forma unui contract de leasing.
Tarifele practicate sunt de 2 tipuri:
 standard (se aplică pentru un interval de timp şi un număr limitat de km)
 cu număr nelimitat de km.
Unele agenţii de transport derulează activităţi de rent a car, în baza unor
contracte de franciză (licenţă) cu firme de prestigiu internaţional (Hertz, considerat
cel mai mare prestator în domeniu, Avis, Budget, National, Dollar şi Eurodollar,
Eurocar etc.), cu acoperire foarte largă, conectate la sisteme de rezervare
computerizate, colaborând cu diverse formule cu companiile aeriene sau feroviare.
Închirierile de autoturisme pot fi asociate cu programe diverse, atractive pentru
turişti, oferindu-se pachete speciale – programe combinate. Spre exemplu, firma

15
Sisteme de transport

Hertz oferă tarife speciale pentru vizitarea complexului de agrement „Disneyland-

Paris”, pentru programe cu tarife la zi, tarife per număr de persoane, pachetele
includ: transport, asigurare de accidente, asigurare personală, acces nelimitat la
mijloacele de agrement. Pentru asemenea programe turistice, turistul contactează
oficiul Hertz şi alege produsul care îl interesează.
În România activitatea de rent a car s-a dezvoltat mai ales după 1990.
Principalele agenţii rent a car sunt: AVIS (in parteneriat cu TAROM şi British
Airways), HERTZ (parteneriat cu Austrian Airlines), EUROPCAR, BUDGET,
EURODOLAR, la care se adaugă alte agenţii naţionale de închirieri maşini.
Principalii clienţi sunt oameni de afaceri străini.
Datorită acestor calităţi autoturismul devine tot mai prezent în formulele
combinate de transport. Dinamica transportului rutier este direct influenţată de gradul
de dezvoltare a reţelelor de drumuri, în privinţa densităţii acesteia şi mai ales a
calităţii, la care se mai adaugă numărul staţiilor de întreţinere/reparare (service-uri),
semnalizarea orizontală şi verticală (marcaje, indicatoare).
Infrastructura tehnică a transporturilor turistice rutiere:
 dotări şi servicii necesare: staţii de benzină, service auto, servicii mobile
de asistenţă rutieră, hanuri, moteluri şi hoteluri de tranzit, popasuri
turistice, magazine specifice pentru turişti automobilişti, puncte de schimb
valutar, servicii sanitare, locuri de parcare etc. – toate concentrate în
complexe comerciale şi de servicii.
 investiţiile pentru construcţia şi întreţinerea şoselelor şi autostrăzilor sunt
foarte mari; în plus, şi alţi factori pot frâna derularea traficului rutier:
caracterul pronunţat sezonier al traficului, blocaje, dependenţa de
condiţiile meteo, restricţii de viteză, etc.
Durata deplasării este un element important în adoptarea deciziei de
vacanţă, în opţiunea pentru o anumită destinaţie, mai ales în cadrul turismului
internaţional.
Confortul vizează condiţiile oferite în interiorul mijloacelor de transport, dar şi
alte elemente legate de organizarea deplasării, cum ar fi asigurarea transportului de
la staţia de destinaţie la locul de cazare şi invers, transferul intre diferite mijloace de
transport, efectuarea unor operaţii similare (transportul bagajelor, produselor, servicii
de ghid).
Costul călătoriei este avantajos, cheltuielile de transport rămânând relativ
constante, indiferent de gradul de ocupare.
Un aspect important se referă la ponderea relativ ridicată a serviciilor de
transport, în cadrul industriei turismului. Sub acest aspect, este necesar să se
asigure corespondenţa între conţinutul serviciilor prestate la nivelul tarifelor, precum
şi o stabilitate a acestora sau în anumite situaţii, facilităţi/reduceri în perioadele cu
slaba activitate turistică. Reducerea costurilor nu trebuie sa se realizeze prin
diminuarea calităţii serviciilor, ci printr-o utilizare raţională a capacităţii de transport şi
prin corespondenţa avansată intre diferite modalităţi de transport.
Se apreciază ca în cazul traficului rutier turistic, transporturile deţin 70 % din
media transporturilor iar traficul rutier turistic internaţional din România ajunge la
50%.
Fiind un domeniu sensibil la modernizări tehnice şi ştiinţifice, există în
permanenţă posibilitatea optimizării duratei de deplasare, a gradului de confort oferit
respectiv capacitatea şi siguranţa transportului.

A. Convenţie CMR

16
 Transporturi

Transportul internaţional rutier este reglementat de Convenţia de la Geneva

din 19 mai 1956, în vigoare în toate ţările europene în afară de Irlanda. Această
convenţie numită CMR se aplică pentru toate transporturile de mărfuri cu titlu oneros,
la plecare sau destinaţie.

B. Contractul de transport
Obligaţiile părţilor
Obligaţiile expeditorului Obligaţiile transportatorului
Primirea mărfii după verificarea numărului
Ambalarea şi etichetarea mărfii
de colete şi starea mărfii (masă şi
Respectarea reglementarilor privind
conţinut dacă este cerut)
marcarea, informarea transportatorului
Livrarea mărfii la destinaţie în locul
de indicatorii specifici mărfii
prevăzut
Încărcarea mărfii pentru mai mult de 3
Asigurarea mărfii pentru mai puţin de 3
tone
tone
Să fie atent la redactarea documentului
Emiterea documentului de transport în
de transport internaţional
contul exportatorului
Să achite preţul transportului
Să regularizeze operaţiunile de tranzit.
Documentul de transport emis în cadrul juridic internaţional reprezintă o
scrisoare de trăsură CMR, care este semnată de transportator şi expeditor şi se
stabileşte în cel puţin 3 exemplare originale.

C. Responsabilităţile transportatorului
Transportatorul este responsabil de marfă după ce a primit-o în grijă până în
momentul livrării, pentru dauna totală sau parţială. Această responsabilitate poate fi
atenuată de menţiunile făcute de transportator sau de motivele exonerării prevăzute
în convenţie.
Noţiunea de livrare: Sosirea mărfii la destinaţie nu este suficientă pentru a-l
elibera pe transportator de obligaţiile sale. Acesta trebuie să anunţe destinatarul de
sosirea mărfii şi să treacă la livrarea ei. Dificultatea apare pentru că noţiunea de
livrare nu este definită în CMR şi trebuie reţinută definiţia dată de tribunale: “livrarea
reprezintă primirea fizică a mărfii pentru destinaţia menţionată în documentul de
transport”.
În practica transportatorul semnează al doilea exemplar al CMR, în mod
normal destinatarul trebuind să semneze CMR-ul de abia după verificarea coletelor şi
stării aparente a mărfii.
Menţiunile făcute de transportator
Menţiunile trebuie motivate pe scrisoarea de trăsură, şi acceptate de
expeditor. Acesta trebuie să scrie “ menţiuni acceptate” şi să semneze. Cu toate
acestea transportatorul nu este exonerate de toate responsabilităţile sale. De
exemplu, un defect al ambalajului nu justifică lipsa coletelor la sosire. Aceste
menţiuni permit transportatorului să dovedească că avariile constatate la sosire sunt
aceleaşi cu cele pe care le-a menţionat acesta la primirea mărfii. În absenţa
menţiunilor, marfa se presupune a fi în stare bună la primirea mărfii la destinaţie.
Motive pentru exonerare
Scrisoarea CMR prevede 2 tipuri de motive care permit transportatorului sa
fie exonerate:

Cauze generale Cauze specifice

- instrucţiuni greşite, ordine eronate - lăsarea vehiculului deschis, întreţinere,
- viciu propriu al mărfii ancorarea mărfii, încărcarea sau

17
Sisteme de transport

descărcarea de către expeditor sau

destinatar
- natura particulară a mărfii care presupune
- forţă majoră
anumite riscuri
- marcarea insuficientă a ambalajului
- transportul animalelor vii
Dacă transportatorul aduce dovada că
Dacă stabileşte că paguba a rezultat ca
există o legătură între pagubă şi cauza
urmare a unei cauze specifice.
generală va fi exonerat

C. Recepţia mărfii

Practica a prevăzut preavize de sosire ale vehiculelor şi ale locului de

întâlnire. Destinatarul trebuie să:
 verifice documentele de transport şi să execute formalităţile vamale;
 verifice starea mărfii, dacă corespunde cu ceea ce este prevăzut în
contract şi în scrisoarea de trăsură;
 descarce vehiculul pentru o expediţie mai mare de 3 tone.
În caz de întârziere sau pagube constatate, destinatarul trebuie efectueze
formalităţile potrivite.

Art. 30- CMR

Avarii sau lipsuri Întârzieri
Transportatorul şi destinatarul trebuie să
Menţiuni anunţate în scris
constate pagubele în manieră
transportatorului, cel mai târziu
contradictorie, pe cât posibil;dacă nu:
21 de zile din momentul punerii
- pagube aparente: menţiuni la livrare
la dispoziţia destinatarului a
- pagube care nu sunt aparente: menţiuni
mărfii.
în cel puţin 7 zile care urmează livrarea

Indemnizaţia vizată este de 8.33 DTS pe kg la greutate brută. Nu

compensează decât prejudiciul material al mărfii. Întârzierea se indemnizează în
limita preţului de transport.
Exista 3 ipoteze:
 declaraţie de valoare: valoarea declarata constituie plafonul
indemnizaţiei datorată de transportator;
 greşeală gravă;
 declaraţie de interes la livrare: permite obţinerea indemnizaţiei pentru
alte prejudicii decât cele materiale.
Principiul general aplicat este acela al liberei negocierii de tarife.
Transportatorii propun tarife în funcţie de zonele de plecare şi sosire, de distanţa
parcursă, de cantitatea şi volumul mărfii.
Principii: Raportul greutate-volum este de 1 tona la 3 m 3. Astfel greutatea
minimă considerată nu poate fi mai mica decât produsul ă principal în metri cubi la
330 kg. Dacă marfa ocupă o lungime determinate din vehicul, greutatea taxată nu
poate fi mai mică decât produsul de aceeaşi lungime la 1790 kg (greutate/metro
liniar).
Se poate aplica la fel ca şi pentru transportul aerian regula “plătit pentru”.
Importanţa şi regularitatea transportului permite obţinerea de tarife avantajoase.

18
 Transporturi

1.5.2 Transportul feroviar

Reprezintă unul dintre vechile forme de transport turistic. Asigură deplasarea

în spaţiu şi timp a bunurilor şi persoanelor cu ajutorul locomotivelor şi vagoanelor,
care circulă după un program prestabilit, pe trasee fixate (căile ferate).

Ca principale avantaje pot fi enumerate următoarele:

 regularitatea şi siguranţa deplasării, ca urmare a exclusivităţii acestor căi;
 costul mai redus, îndeosebi comparativ cu transporturile aeriene;
 viteza relativ ridicată de deplasare;
 comoditatea oferită în interior (vagon de dormit, vagon restaurant).
Caracteristici:
 transportul este asigurat, de regulă, la preţuri mai scăzute decât cele
practicate în transportul auto şi aerian, îndeosebi pe distanţe medii şi
lungi;
 procesul de transport se desfăşoară neîntrerupt, ziua şi noaptea şi în tot
cursul săptămânii, în condiţii de regularitate şi potrivit unor grafice
prestabilite;
 prezintă un grad ridicat de siguranţă, ca urmare a respectării stricte a
normelor de siguranţă a circulaţiei pe căile ferate;
 din punct de vedere turistic, transportul feroviar este aproape exclusiv
“european”.
Avantaje:
 regularitatea şi certitudinea deplasării, ca urmare a independenţei
relative a mijloacelor feroviare faţă de starea vremii;
 costul relativ mai scăzut al călătoriei faţă de mijloacele aeriene,
asociat cu viteza mare de deplasare. Pot fi menţionate în acest sens
trenurile de mare viteză de tipul ICE (Intercity Express) în Germania, TGV
(Train a Grand Vitesse) în Franţa, TAV (Treno Alla Velocita) în Italia
asigură, pe lângă deplasarea foarte rapidă, legături multiple (sub
denumirea Eurostar circulă, prin tunelul de sub Canalul Mânecii, 60 de
trenuri de mare viteză care leagă Londra cu Paris şi Bruxelles);
 comoditatea oferită prin vagonul de dormit şi vagonul-restaurant;
 posibilităţi mult mai largi de vizionare a peisajului:
 faptul că îmbarcarea şi debarcarea se realizează, în general, în
interiorul localităţilor, pentru ajungerea la hotel nemaifiind necesar
transferul.
 în ceea ce priveşte oferta de programe, întrucât s-a constatat un
declin al rutelor standard, s-au creat trenuri recreative (în Italia, China,

19
Sisteme de transport

Spania, Elveţia), au fost revitalizate sau create rute care îmbină

deplasarea cu agrementul (Trans-Siberian Express, Orient-Express,
Veneţia Simplon Orient-Expres, American Orient-Expres).
 în organizarea transporturilor turistice cu mijloace feroviare se
folosesc atât cursele regulate, cât şi cele speciale (charter). În cazul
curselor de linie, agenţiile de turism închiriază o parte a capacităţii
garniturilor; în situaţia traseelor mai aglomerate se realizează
suplimentarea capacităţii trenurilor obişnuite. Cursele speciale (charter)
sunt organizate în perioadele de sezon şi la sfârşitul săptămânii. Ele pot fi
exploatate, integral sau parţial, de organizatorii de turism.
 în concordanţă cu evoluţiile în domeniul rezervărilor s-a iniţiat şi pe calea
ferată un astfel de sistem (SOCRATE – Systeme Offrant a la Cliente la
Reservation D’Affaires et de Tourisme en Europe) în conexiune cu Sabre,
care asigură serviciile de călătorie şi cazare, s-au introdus tichete
automate (ATB – Automated Ticket and Boarding Pass) în vederea
standardizării operaţiunilor, se promovează cooperarea între transportatori
diferiţi (feroviari, aerieni, rutieri), între aceştia şi agenţiile de voiaj etc.
 tarifele internaţionale se determină, în principiu, ca o sumă a tarifelor
naţionale. Fiecare ţară îşi fixează propriile reduceri tarifare (pe perioade
de timp, categorii de trenuri, tarife de grup).
 agenţiile de turism obţin prin Uniunea Internaţională a Căilor Ferate, de la
reţelele ţărilor membre, un comision de circa 10% pentru promovarea
aranjamentelor turistice feroviare.
Aranjamente pe calea ferată:
 Rail Inclusive Tour (RIT) presupune comercializarea de către agenţii de
voiaj a unui pachet de servicii turistice pentru grupuri organizate, la un preţ
global, folosind ca mijloc de transport trenul.
 În aranjament RIT clasa I sau a II-a, se pot realiza următoarele variante de
călătorii: dus-întors pe un anumit traseu, circuite speciale într-o singură
direcţie, curse combinate cu folosirea pe anumite parcursuri a autocarului.
Restricţiile, legate de acest aranjament turistic, prevăd un număr minim de
înnoptări hoteliere care variază de la un aranjament la altul.
 Tariful se stabileşte în contractul încheiat între agentul de voiaj şi calea
ferată şi poate fi aplicat în mai multe variante tarifare, în funcţie de tipul de
aranjamente RIT.
Variante ale RIT:
 RIT-I este folosit de turişti individuali şi presupune o reducere a tarifului
feroviar cu circa 20%, fără a fi limitat volumul minim al traficului în acest
aranjament.
 RIT-IG este utilizat tot de către călători individuali sau de grupuri mici şi
presupune reduceri tarifare de până la 40%. În contractul încheiat între
parteneri se prevede un volum minim de trafic, aliniat celui din anul
precedent.
 RIT-GP este folosit de grupuri de turişti care sunt programaţi pe
subperioade de timp, prevăzându-se pentru fiecare un anumit minim de
trafic. Reducerea de tarif este de până la 45%, generând pentru agenţiile
de voiaj importante beneficii suplimentare.
 RIT-Y şi RIT-YP sunt aranjamente destinate tinerilor sub 26 de ani, fără
programare sau cu programarea transportului şi presupunând reduceri
tarifare până la 50%.
20
 Transporturi

 RIT-G reprezintă o variantă de RIT practicat la cele mai scăzute tarife,

având scop promoţional şi utilizare conjuncturală.
Indiferent de tipul de aranjament RIT, condiţiile de vânzare sunt:
 vânzarea RIT se face numai prin agenţiile de voiaj care capătă acest drept
de comercializare în urma încheierii unui acord-contract cu administraţia
căilor ferate din ţara de reşedinţă;
 agenţia de voiaj trebuie să lanseze şi să facă publicitate pentru un
aranjament RIT ce nu poate depăşi 12 luni şi pentru care precizează
tipurile de prestaţii turistice şi datele programate;
 preţul minim de vânzare al aranjamentului turistic trebuie să depăşească
cu minimum 10% preţul transportului pe ruta respectivă, pentru călătorii
izolaţi;
 tariful transportului nu poate fi publicat separat, ci numai inclus în preţul IT
al aranjamentului;
 publicitatea realizată prin materiale uzuale (pliant, broşură) de către
agentul de voiaj trebuie să îndeplinească anumite condiţii privind
conţinutul. Ea trebuie să cuprindă: durata călătoriei, tipul de cazare folosit,
clasa calitativă, tipurile de prestaţii, preţul de vânzare.
Agenţiile de voiaj pot oferi legitimaţii de călătorie în trafic internaţional, cu
tarife reduse, astfel:
 INTER-RAIL - un aranjament de transport feroviar ce se organizează
pentru posesorii de legitimaţii cu acelaşi nume şi implică acordarea unor
reduceri tarifare de 50% la vagoane de clasa a II-a pe tot parcursul
feroviar al ţărilor ce au aderat la acest sistem. Sistemul se adresează
tinerilor sub 21 de ani şi este girat de căile ferate franceze;
 EURAIL (-Tariff...-Group...-Pass) - adresat turiştilor din ţările
extraeuropene care pot achiziţiona biletele cu acelaşi nume de la
reprezentanţii unor administraţii ale căilor ferate europene sau agenţii de
voiaj acreditate în America de Nord şi Sud, Africa, Japonia, Australia,
pentru destinaţii europene;
 B.I.J. – tinerilor sub 26 de ani, cu reduceri intre 20 şi 50%, în funcţie de
destinaţie (ţară europeană);
 BALKAN FLEXIPAS – număr nelimitat de călătorii în ţările balcanice, într-
o lună; tinerii sub 20 de ani au reduceri de 45% din tariful integral;
 EURO MINI GRUP – pentru călătorii în Europa, pentru grupuri de
minimum 2 persoane, din care un tânăr sub 16 ani.
Cu toate acestea transportul feroviar, în activitatea turistică internaţională,
deţine doar 4-5 % din total. Există ţări în care ponderea este mai mare, cum ar fi
Rusia, în România şi Italia 25 %.
Se folosesc cursele regulate, precum şi cele speciale. În cazul celor regulate,
agenţia de turism închiriază o parte a capacităţii garniturilor sau pe trasee mai lungi
se suplimentează. Cursele speciale sunt organizate în vârfurile de sezon şi la sfârşit
de săptămână şi cu prilejul sărbătorilor legale.

A. Convenţia CIM
Transportul internaţional feroviar este reglementat prin Convenţia de la Berna
din 14 octombrie 1890 şi prin COTIF intrată în vigoare la 1 mai 1985 prin scrisoarea
de trăsură CIM revizuită. Aceste texte definesc transportul internaţional al mărfurilor
periculoase RID, containerele RI Eo, coletele expres RI Ex, vagoanele particulare
RIP.
21
Sisteme de transport

Contractul se realizează în momentul în care Căile Ferate au acceptat marfa

şi au pus ştampila gării expeditoare pe scrisoarea de trăsură internaţională.
Încheierea contractului nu creează obligaţii specifice expeditorului dacă nu este
vorba de un ambalaj neadecvat şi încărcătura are mai mult de trei tone.
Pentru transportul cu amânuntul Căile Ferate au obligaţii distincte:

Transport complet Transport în grupaj

- obligaţia este a transportatorului, dar
cu condiţia ca Căile Ferate să - nu mai există obligaţia
concentreze traficul internaţional pe transportatorului, transporturile
rutele cele mai cerute pot face obiectul expedierii în
- în consecinţă expeditorul nu are grupaj.
posibilitatea alegerii itinerariului

Convenţia CIM fixează termene susceptibile de prelungire pentru formalităţile

vamale, verificări. Pe anumite destinaţii, expeditorul poate obţine un termen garantat.
Scrisoarea de trăsură internaţională este stabilită pe un formular completat de
expeditor, pentru a pleca pe căile ferate. Originalul este remis destinatarului
transportului, nu se menţionează decât un expeditor şi un destinatar. Expeditorul
este responsabil de greşeli sau de menţiunile inexacte.

B. Responsabilitatea transportatorului
Căile Ferate au o responsabilitate colectivă pentru totalitatea drumului
parcurs. Există prezumpţia de responsabilitate în caz de pierdere totală sau parţială,
avarie sau întârziere, după primirea mărfii şi până în momentul livrării.

Drept de verificare al scrisorii de trăsură

În absenţa verificării

Vagoane de coletărie sau grupaj Vagoane complete

Se menţionează masa şi Masa nu face obiectul dovezii împotriva
numărul de colete pe CIM Căilor Ferate dacă s-a pus timbrul şi s-a
verificat marfa, dacă nu declaraţia de
greutate nu are valoare

La fel ca şi în celelalte cazuri Căile Ferate pot fi exonerate de vină în

următoarele cazuri:

Cauze generale Cauze specifice

Viciu propriu al mărfii
Circumstanţe inevitabile (greve,
întârziere în vamă)
- transport în vagon descoperit
- absenţa sau defectul
ambalajului
- încărcare defectuoasă
menţionată pe scrisoarea de trăsură
- nerealizarea vămii de către
Căile Ferate
- risc inerent al mărfii
- animale vii şi fără escortă

22
 Transporturi

Declarantul are în toate cazurile posibilitatea de a aduce o probă contrarie.

C. Recepţia mărfii
Formalităţile impuse destinatarului sunt definite în CIM (ART. 52):

Avarie/Lipsuri Întârzieri
Daune aparente
- trebuie cerută o copie a procesului
verbal de constatare înainte de
Livrare inutilă
acceptarea mărfii
Dar,
- dacă procesul verbal precizează că
Reclamaţia făcută în 60 zile
vina este a expeditorului atunci acesta
de la livrare sub verdict de
poate cere o expertiză judiciară.
decădere din drepturi.
Daune neaparente
Cererea stabilirii procesului verbal în 7
zile după acceptarea mărfii

Indemnizaţiile se aloca în funcţie de prejudiciul adus:

Indemnizaţie pentru pierdere
totală (art. 40 CIM)
- în funcţie de valoarea
mărfii cu un max de 17 DTS pe -
kg de greutate brută
- mai multe taxe şi
- taxe vamale
- exclude toate celelalte
pagube (prejudiciu comun)
Indemnizaţie pentru Indemnizaţie pentru
avarie (art. 42 CIM) întârziere (art. 43)
- în funcţie de
deprecierea mărfii
excluzând
toate prejudiciile Repararea prejudiciului
- taxe de justificată în limita: de 3
transport şi vamale ori preţul transportului.
restituite în măsura
în care s-a
depreciate marfa.

23