ACADEMIA NAVALĂ ‘’MIRCEA CEL BĂTRÂN’’

Proiect:
Optimizarea funcţionării instalaţiilor auxiliare de bord

Sistemul de balastare

Întocmit,
Rusu Andrei
 ACADEMIA NAVALĂ ‘’MIRCEA CEL BĂTRÂN’’

1. Generalitati privind instalatia de balast

Întrucât condiţiile de exploatare a navelor sunt de aşa natură încât acestea sunt
puse în situaţia de a naviga complet încărcate, goale sau parţial încărcate, s-a impus ca
necesitate crearea unei instalaţii care să poată asigura navei o stabilitate cât mai bună.
Se cunoaşte faptul că nava este calculată să navigheze cu o anumită încărcătură având
centrul de greutate într-o poziţie care asigură navei o stabilitate pozitivă şi astfel aceasta
poate înfrunta condiţiile uneori grele întalnite în voiajele sale. Pentru menţinerea acestei
stabilităţi se recurge la ambarcarea sau debarcarea unei cantităţi de apă de mare în
tancuri special amenajate pentru acest scop.
Astfel, instalaţia de balast deplasează centrul de greutate al navei, pentru a o
aduce la asieta dorită, prin ambarcarea, deplasarea sau debarcarea balastului constituit
din apa de mare.
La navele comerciale, prin descărcarea mărfurilor înălţimea metacentrică a
navei se reduce, înrăutăţind stabilitatea. Pentru a asigura o stabilitate suficientă în
condiţiile de navigaţie de pe marea liberă, în tancurile de balast se ambarcă apă de mare
de greutate B, care se adaugă deplasamentului navei goale, Δg.
În diagrama de caracteristici de carene drepte ale navei se intră cu valoarea
deplasamentului navei balastate Δ1= Δg+B şi pe curba Δ(T) se va obţine pescajul navei
balastate T1=T+δT. Intersecţia dreptei T1= const cu curba Zc(T) va da cota
metacentrului de carenă Zc1, iar intersecţia cu curba r(T) se obţine noua rază
metacentrică r1. Cota centrului de greutate după balastare, ZG1 este:

∆𝑔 ∙ 𝑍𝐺 + 𝐵 ∙ 𝑍𝐵
𝑍𝐺1 =
∆1

unde: ZB – este cota centrului de greutate al apei de balast.

După ambarcarea apei de balast, înălţimea metacentrică finală h1 creşte la
valoarea:

ℎ1 = 𝑟1 + 𝑍𝑐1 − ∆𝑔 ∙ 𝑍𝐺 + 𝐵 ∙ 𝑍𝐵

∆1
 ACADEMIA NAVALĂ ‘’MIRCEA CEL BĂTRÂN’’

Pentru ca această creştere să fie maximă, cota ZB trebuie să fie minimă, deci tancurile de
balastare transversală trebuie aşezate sub puntea dublului fund.
La mineraliere datorită densităţii foarte mari a mărfii, o dată cu încărcarea,
centrul de greutate coboară mult înălţimea metacentrică transversală şi deci stabilitatea
navei devine excesivă, cu urmări de disconfort pentru echipaj. Prin excepţie la acest tip
de nave se utilizează tancuri de balast-aripă plasate sub puntea principală (cota ZB
mare), care sunt umplute odată cu încărcarea navei. Această soluţie se aplică uneori şi
la navele de transport mărfuri generale.

T
r1
Zc1 Δ
(
(c T
δT

ZT )
)
T1
T

r
Δ, r,Zc
Δg B (
Δ1 T
)
Figura 1 - Diagrama de carene drepte

2. Rolul instalaţiei de balast

Instalaţia de balast are rolul de a asigura:

 stabilitatea navei prin modificarea centrului de greutate a navei balastate;
 pescajul minim la pupa necesar funcţionării propulsorului;
 posibilitatea corectării asietei navei provocate de încărcarea neuniformă a mărfii
la bord sau a eventualelor avarii produse sub linia de plutire a corpului navei.
Pentru ca instalaţia de balast să-şi poată îndeplini rolurile funcţionale, ea trebuie sa
îndeplinească următoarele condiţii de siguranţă:
- asigurarea funcţionării perfecte, folosind o cantitate minimă de balast;
- asigurarea unei deplasări reversibile a lichidelor prin tubulaturi;
- împiedicarea pătrunderii lichidului de balast în tancurile şi compartimentele cu
altă destinaţie;
 ACADEMIA NAVALĂ ‘’MIRCEA CEL BĂTRÂN’’

- asigurarea nescufundabilităţii navei din cauza pătrunderii apei prin conductele

instalaţiei.

3. Clasificarea instalaţiilor de balast

În funcţie de gradul de generalitate al utilizării, instalaţiile de balast se clasifică:

a)instalaţii de balast generale care se întâlnesc la navele de transport mărfuri generale, cu scopul
de a realiza modificarea pescajului mediu şi de a corecta înclinările (longitudinală şi transversală).
b) instalaţii de balast specializate care se întâlnesc la spărgătoarele de gheaţă, la navele port-
containere, portbarje, la docurile plutitoare şi la submarine.
La navele spărgătoare de gheaţă se pune problema ca instalaţia de balast să realizeze pe
timpul staţionării navei oscilaţii cu perioade foarte mari, astfel încât, pe timpul staţionării,
nava să nu fie prinsă de gheaţă.
La navele portcontainer, portbarje sau Ro-Ro, ce îmbarcă greutăţi concentrate mari, se pune
problema corectării rapide a înclinărilor cauzate de dispunerea excentrică a greutăţii la bord. Există
nave portbarje la care încărcarea barjelor, se face prin balastarea navei de bază.

4. Construcţia instalaţiei de balast

Instalaţiile de balast sunt compuse din:

1. pompe centrifuge;
2. tubulaturi de balast;
3. tancuri de balast;
4. clapeţi de bordaj;
5. magistrala Kingstone;
6. armături de comandă şi control.

În figura următoare este prezentată schema unei instalaţii de balast de la bordul unui
mineralier de 55000 tdw.
 ACADEMIA NAVALĂ ‘’MIRCEA CEL BĂTRÂN’’

1 2 3 4 5 6 7

1 2 3 2 8 10 5 9 4 7

Figura 2 - Dispunerea instalaţiei de balast la bordul navei

În figură s-au utilizat următoarele

notaţii: 1 – tancul de balast din
afterpic; 2 – sorbul instalaţiei de
balast;
3 – tubulatura de aerisire a instalaţiei de
balast; 4 – valvule;
5 – pompa instalaţiei de balast;
6 – filtrul Kingstone;
7 – tancul de balast din
forepic; 8 – valvula Kingstone;
9 – casetă de valvule;
10 – clapet de bordaj;

Pe conducta care duce la forepic, în interiorul tancului se montează o armătură de

închidere, acţionată de pe puntea pereţilor etanşi, în scopul preîntâmpinării inundării navei
prin tubulatura de balast, atunci când în forepic ar apărea o gaură de apă.
Tancurile de sub linia de plutire se pot umple şi gravitaţional.
Apa de mare intră în instalaţie prin prizele de fund formate din chesoanele de gurnă (1)
sau de fund (2) şi valvulele Kingstone (5).
 ACADEMIA NAVALĂ ‘’MIRCEA CEL BĂTRÂN’’

6
6

5 5

8
9

4 1 2 7 3 4 2

Figura 3 - Prize de fund

Semnificaţia elementelor componente ale figurii anterioar este:

1 – cheson de
5 – valvulă Kingstone;
gurnă; 2 – cheson
6 – roată de manevră; 7
de fund;
– valvulă de izolare; 8
3 – grătar de protecţie;
– bordajul navei;
4 – tubulatură de suflare cu aer
9 – valvule.
comprimat sau abur;

Pompele de balast sunt, în general, de tip centrifugal, care la funcţionare au debite

mari şi sunt autoamorsabile. Ele trebuie să îndeplinească condiţii atât pe aspiraţie, cât şi pe
refulare. Registrele de clasificaţie impun dublarea pompei de balast - deobicei aceasta este
dublată de pompa de santină.
Tubulaturile instalaţie de balast sunt formate din:
- tubulatura principală prin care circulă apa de mare;
- tubulatura de aerisire a tancului de balast;
- tubulatura instalaţiei de măsură şi control
 ACADEMIA NAVALĂ ‘’MIRCEA CEL BĂTRÂN’’

La tancurile de balast din pupa

V12
M
V1
V15

V2
V8

balast din prova

La tancurile de
V10 V11
V7 V9 Pompă
V6
V3

V13 V14

V4
La instalaţia de santină

V5
Bordajul navei

Figura 4 - Schema instalaţiei de balast

Tubulatura instalaţiei de balast se cuplează la un capăt cu magistrala de apă de mare,

iar la celălalt capăt cu tancurile de balast.
Deplasarea lichidului de balast prin conductele instalaţiei în ambele sensuri se
realizează prin instalarea unor valvule de reţinere pe tubulaturi astfel, încât să se poată asigura
manevra balastului în tancuri şi din tancuri.
Pentru a nu permite pătrunderea apei de balast în alte tancuri, magazii sau alte
compartimente, conductele instalaţiei de balast se dispun prin dublul fund al navei sau se
dublează cu tunele la trecere prin tancuri cu alte lichide.
La celalalt capăt al instalaţiei se amenajează tancul de balast (4) cu elementele lui:
tubulatura instalaţiei de balast (6) folosită pentru umplerea şi golirea tancului (3), tubulatura
de aerisire (5) şi tubulatura de măsură şi control (4).
 ACADEMIA NAVALĂ ‘’MIRCEA CEL BĂTRÂN’’

3
6
2
1

Figura 5 - Tancul de balast

1 – sorb; 4 – tubulatură sondă;

2 – trecere etanşă; 5 – tubulatură de aerisire;
3 – tanc de balast prova; 6 – tubulatură instalaţie de balast;

Sorburile sunt executate ca ajustaje convergente (pâlnii de aspiraţie), şi sunt plasate în

pupa fiecărui tanc, în zona planului diametral. În scopul golirii complete a tancurilor se pot
plasa sorburi şi în zona gurnei. Suma secţiunilor găurilor din sorbul instalaţiei (1) trebuie să
fie mai mică decât secţiunea tubulaturii de aerisire pentru a nu crea suprapresiune la umplere
şi vacuum la golirea tancului.
Volumul şi dispunerea tancurilor de balast se face în conformitate cu calculele
hidrostatice, astfel încât să se asigure pescajul mediu al navei şi posibilitatea de reglare a
asietei.
Tancul de balast este prevăzut cu :
1. Ramificaţie cu rol de umplere şi golire a tancului de balast.
2. Aerisire cu rol de a asigura ieşirea aerului din tanc la umplere. Permite de asemenea
închiderea tubulaturii când puntea intră sub apă.
3. Tub de sondă - permite controlul local al cantităţii de balast din tanc. Cantitatea de
balast poate fi măsurată şi de la distanţă cu ajutorul traductoarelor de nivel. La navele
moderne există sisteme automate de control şi monitorizare cu următoarele aplicaţii: măsoară
automat nivelul din tancurile de balast, apă potabilă, combustibil sau de marfă, urmăreşte şi
semnalizează diverşi parametri (detecţia golirii şi respectiv încărcării tancului, temperatură,
presiune, densitate).
Folosirea unei cantităţi minime de balast pentru funcţionarea instalaţiei se poate
realiza prin folosirea compartimentelor de coliziune, a dublului fund şi a tancurilor din
borduri, dispuse sub planul neutru al navei.
 ACADEMIA NAVALĂ ‘’MIRCEA CEL BĂTRÂN’’

Prevederi ale societății de clasificare Bureau Veritas

Instalaţia de balast trebuie deservită de cel puţin o pompă. Se recomandă determinarea
debitului pompei de balast, ţinandu-se seama de asigurarea vitezei apei de cel puţin 2 m/s cu
diametrul tubulaturii de aspiraţie calculat cu ajutorul formulei:
3
d = 18 v [mm]

pentru tancul de balast cu volumul cel mai

mare.
Pot fi folosite ca pompe de balast pompele de serviciu general cu debit suficient ca,
pompa de santină, pompa de incendiu sau pompa de rezervă a apei de răcire.
Utilizarea pompei de incendiu se admite în condiţiile îndeplinirii cerinţelor de
diametru a tubulaturii.
Dacă tancurile de combustibil sunt utilizate regulat ca şi tancuri de balast, atunci
folosirea pompei de rezervă a apei de răcire sau a pompei de incendiu, drept pompă de balast,
ca şi a pompei de balast ca pompă de incendiu sau pompă de rezervă a apei de răcire, nu este
permisă.
Pompele folosite la pomparea apei de balast din tancurile dublului fund trebuie să fie
autoamorsabile.
Diametrele interioare ale racordurilor tubulaturii de balast d pentru fiecare tanc se
determină cu formula:
3
d = 18 v
în care:
[mm]

v – capacitatea tancului de balast.

Diametrul se va lua după dimensiunea standard
cea mai apropiată.
Diametrul tubulaturii principale de balast trebuie
să fie cel puţin egal cu cel mai mare
diametru al racordului de aspiraţie determinat cu următoarea formulă:
3
d = 18 v [mm]
Amplasarea racordurilor de aspiraţie trebuie să fie făcută astfel încât să se asigure
pomparea apei din orice tanc de balast când nava se află în poziţie dreaptă sau are o înclinare
transversală de cel mult 5o.
Se recomandă încălzirea tancurilor de balast din zona dublului fund situate în zona
magaziilor de mărfuri.
Tubulatura de umplere şi de golire a tancurilor de balast curat nu se vor racorda la
 ACADEMIA NAVALĂ ‘’MIRCEA CEL BĂTRÂN’’

chesoanele prizelor de fund sau la alte tubulaturi ce deservesc tancurile de încărcare.

 ACADEMIA NAVALĂ ‘’MIRCEA CEL BĂTRÂN’’

5. Sistemul principal de control a tancurilor de balast

Instalaţia de balast trebuie să permită următoarele manevre absolut necesare în

procesul de exploatare a navei: ambarcare – debarcare balast, manevra apei între tancuri,
babord - tribord şi invers, manevra balastului din pupă în prova şi invers. Nivelul apei din
tancuri este urmărit în permanent cu ajutorul unor traductoare de nivel. Aplicaţiile marine
sunt executate printr-o tehnologie de vârf, care a fost încercată şi testată în mii de aplicaţii de-
a lungul anilor, ceea ce înseamă că pentru traductoarele de nivel cu plutitor, tehnologia
plutitorilor trebuie să permită satisfacerea condiţiilor dure din domeniul marin pentru a
funcţiona continuu ani de-a rândul fără a se deteriora . Dificultatea accesului la traductorul
aparaturii de măsurare a nivelului din tanc implică dotarea navelor în acest sens cu
echipamente din cele mai fiabile.

Cel mai întâlnit traductor de nivel este plutitorul (fig. 4.6), utilizat în principal pentru
avantajele ce le prezintă şi anume: plutitoarele urmăresc adevăratele suprafeţe ale lichidului
şi nu extrapolarea rezultatelor obţinute din indicaţii indirecte cum sunt : presiunea sau ecoul;
funcţionează perfect în tancurile cu pereţii curbaţi sau alte forme, unde alte tehnologii pentru
sesizarea nivelului lichidului nu pot funcţiona; prezintă unica capacitate de a monitoriza
nivelele de lichid din aproape orice tanc indiferent de mărime şi formă; poate opera cu lichide
de greutăţi specifice diferite; acurateţea măsurătorilor nu poate fi afectată de schimbări în
greutatea specifică, temperatura şi presiunea din această cauză nu sunt necesare reglări şi
recalibrări scumpe; pot monitoriza zonele de contact între lichide şi emulsii.

rece ptor

sursă
transmiţător plutitor +

Indicator
Di
t vizor de
ensiune

tanc

Figura 6 – Schema simplificată a unui traductor de nivel cu plutitor

 ACADEMIA NAVALĂ ‘’MIRCEA CEL BĂTRÂN’’

Cu ajutorul traductoarelor cu plutitor se pot măsura nivelele unor lichide de

concentraţii sau greutăţi specifice diferite care se află adeseori în acelaşi tanc - unul plutind
deasupra celuilalt (fig. 7). Cele mai multe traductoare doar urmăresc nivelul cel mai de sus al
unei suprafeţe de lichid sau conţinutul unui tanc ca întreg, dar cu senzorii plutitori montaţi ca
în figura 7.
Se poate monitoriza cu uşurinţă zona de contact între două lichide diferite, inclusiv
emulsiile, spumele şi murdăriile care se formează între ele. Ajustând greutatea specifică a
plutitorului magnetic, senzorii sunt reglaţi să monitorizeze interferenţa dintre lichidele
aparţinând unei game largi de produse. Folosiţi împreună cu alarme de nivel şi sisteme
automate de control, senzorii dau siguranţa că doar lichidul necesar, este pompat dintr-un
tanc în altul.

Aparat de
afişare

r1

r2

Figura 7 - Traductorul de nivel cu plutitor magnetic

În acest caz emiţătorul este montat vertical în tanc şi conectat prin cablu la un receptor
aflat în altă parte a vasului. Emiţătorul se compune dintr-o tijă lungă de-a lungul căreia se
mişcă un plutitor magnetic o dată cu suprafaţa lichidului. În interiorul corpului ermetic al tijei
se află un divizor de voltaj (o reţea - combinaţie de mai multe comutatoare şi rezistenţe), care
se întinde pe toată lungimea de indicare a tijei .
O anumită tensiune de curent continuu este aplicata la capetele emiţătorului, în timp
ce plutitorul se mişcă cu suprafaţa lichidului daschizând comutatoarele, pe baza acţiunii
câmpului magnetic.
Rezultatul este o gamă largă de semnale electrice induse proporţional cu nivelul de
lichid din tanc. Semnalul de ieşire poate fi trimis oricărui tip de receptor, inclusiv celor
analogice sau digitale.
Sunt cele mai bune indicatoare, deoarece: un magnet permanent încorporat în fiecare
lamelă formează o legătură sigură cu lamelele adiacente. Alinierea corespunzătoare este
asigurată şi nu este afectată de şocuri, vibraţii, valuri, sau schimbări rapide ale nivelului de
 ACADEMIA NAVALĂ ‘’MIRCEA CEL BĂTRÂN’’

lichid; un ghid permite utilizarea unui magnet tip bara în interiorul plutitorului. Ghidul este
integrat în interiorul canalului cu lamele, deci indiferent de poziţie, magnetul din plutitor este
întotdeauna aliniat; un magnet permanent puternic stă într-o poziţie orizontală în interiorul
comutatorului şi din această cauză rotaţia lamelei este sigură şi neînşelătoare;

Acest tip de traductor se poate utiliza, printr-un montaj adecvat, pentru tancurile
foarte adânci sau tancurile cu pereţi înclinaţi, unde emiţătoarele sunt legate în serie şi montate
suprapus. Astfel se creează o zona de măsurare neîntreruptă.

Receptor
semnal

Figura 8 – Transmiterea semnalului din tanc la receptor

Plutitorul, prin construcţia şi forma lui, are capacitatea de a funcţiona şi în cazul

lichidelor a căror densitate variază în limite largi. Astfel de sisteme sunt tot mai răspândite pe
navele de ultimă generaţie, întrucât dau posibilitatea monitorizării (semnalizări când se ating
nivele periculoase) şi automatizării proceselor de balastare – debalastare, mai ales la navele
specializate ce ambarcă greutăţi concentrate mari.