Introducere:

Fiul cel mic îi cere partea de avere de la tatăl său, pleacă de acasă și o risipește pe toată, după care
se întoarce acoperit de rușine. Apoi, spre uimirea lui, tatăl îi iese în întâmpinare alergând să îl
întâlnească și dă un mare ospăț în cinstea lui. Tânărul este primit acasă ca un fiu, deși nu merita (și în
ciuda cârtelilor fratelui mai mare.

Imaginați-vă acum că, după un an sau doi, un gând nepoftit se strecoară în mintea tânărului. Viața a
intrat din nou pe un făgaș monoton. Fratele lui mai mare îl tolerează mai mult sau mai puțin
prezența; tatăl lui îmbătrânește. Își amintește cu un suspin de ușurare ziua în care a urcat drumul
spre casă, iar tatăl i-a ieșit în întâmpinare alergând.. Apoi își zice: „Ce-ar fi dacă aș mai face-o o dată?
Dacă mi-aș lua cu mine destul cât să mă descurc, dacă aș fugi de acasă pentru câteva săptămâni,
pentru ca apoi să joc iarăși rolul omului cuprins de căință și să mă întorc? Poate voi avea parte de
încă o petrecere!

Sunt multi oameni care se gândesc așa. Un filozof celebru declara că „Dumnezeu mă va ierta; asta e
slujba Lui”. Mulți alți contemporani astăzi spun că singurul mesaj pe care ar trebui să îl transmită
Biserica este cel al iertării. Astăzi celor care păcătuiesc nu putem să le spune nimica altceva decât
„Nu e nicio problemă; Dumnezeu te iubește!”.

Pavel se pare că se lupta cu o astfel de mentalitate. Iar capitolele 6-8 din Romani, se învârt în jurul
unei întrebări, în jurul acestei întrebări, pe care o găsim în v.1 și în v.15. Dacă mântuirea se primește
nu pe baza a ceea ce facem – se ridică intrebarea, dacă mantuirea e doar prin har de ce sa nu traim
cum vrem? De ce am vrea sa ne schimbam ?

Pavel răspunde la această întrebare – oferă câteva principii sau câtiva pași prin care să ne putem
schimba profund.

1. Recunoașterea robiei spirituale. (v.15-16)

- Atunci când ne gândim la robie sau la sclavie, ne gândim la ea prin filtrul nostru istoric, ca
fiind ceva rău (și este un lucru rău), care este bazat pe discriminare rasială, pe ură, care ține
o viață întreagă.
-
- Însă sclavia în primul secol nu era văzută printr-o lentilă așa de negativă. De exemplu dacă
aveai o datorie imensă pe care nu o puteai nicicum plăti, te puteai vinde ca sclav acelei
persoane, te puteai oferi de bunăvoie ca rob al acelei persoane pentru o perioadă de timp
(5-10-15 ani), până când datoria respectivă era plătită, însă ideea e că primești totul ceva în
schimb (scapi de datorie). Din momentul ăla, acea persoană devenea stăpânul tău , avea
control asupra vieții tale. Un lucru normal pentru secolul I.
-
- Ceea ce face Pavel este că aduce ilustrația asta în viața spirituală.
- Există 2 categorii de oameni : Oameni care ii sunt supuși lui Dumnezeu.
Oameni care sunt robi spirituali al altor lucruri.

- Prim poruncă: Să nu ai alți Dumnezeu în afară de Mine. Eu sunt Dumnezeul tău – nu face din
nimic altceva dumnezeul tău. ORI ÎL FACI PE DUMNEZEU DUMNEZEU – ORI ORICE ALTCEVA
ESTE DUMNEZEUL TĂU. Nu există nimeni fără Dumnezeu (chiar și ateii care spun că nu cred
în niciun Dumnezeu).
 - Cum adică? Toată lumea trăiește pentru cineva sau ceva. Să trăiești pentru cineva sau ceva
înseamnă că acel ceva reprezintă modul tău principal de trăire – acel ceva reprezintă
siguranța ta principală – acel ceva te face să te simți important si valoros – acel ceva te
ajută să înfrunți dificultățile și pericolele vieții.
-
- Ce este acel ceva? Poate însemna orice: Cariera ta, familia, realizările, independența
personală, puterea și influența, aprobarea din partea oamenilor, cauza politica, banii,
romanța și așa mai departe.
-
- Pentru ceva anume tot trăiești – indiferent ce e acel lucru – însă acel ceva te controlează,
te-ai oferit lui, ești sub controlul lui – este stăpânul tău spiritual.
-
- V.12 – Ideea de stăpânire – Nu lăsa păcatul să stăpânească. Indiferent va exista un stăpân
spiritual și vei fi rob a ceva sau a cuiva. Orice ar fi acel lucru te controlează.
- Poftele trupului – Filmia – dorințe sau impulsuri (nu are conotație negativă), ci înseamnă
dorințe normale pentru lucruri bune.
-
- Aici se pierde controlul – lucruri bune din viața noastră care devin un ultimatum pentru noi
– care pun stăpânire peste noi – care ne oferă semnificație, împlinirea și siguranță.
- Test/ Aplicații:
- Mânia – dacă nu ți se împlinesc anumite dorințe, dacă un anumit lucru bun ne este blocat –
devenim poate nervoși, mânioși. Dacă pierdem acel ceva de importanta maximă pentru noi
– devenim ca niște vulcani, explodezi, faci un scandal enorm și spui lucruri pe care nu ai
vrut să le spui.
- Întâmpini probleme cu iertarea? La radacina probleme este acel „stapan spiritual„ care pune
stapanire peste tine si te controleaza.

- Frica – (1) te îngrijorezi, poate te panichezi puțin. (2) ești paralizat de frică, te destrami, nu
poți să îți controlezi anxietatea. Te pierzi cu totul – atunci iti dai seama că acel lucru te
controlează.

- Tristețea – (dacă pierzi) (1) plângi, te întristezi. (2) te arunci de pe pod, viața nu mai are
semnificație.
- Dacă ești obsedat după modul în care areți – ești controlat de imagine, de aprecierea altora.
- Dacă ești obsedat de locul de muncă (workaholic) – te lași controlat de idolul banilor sau a
statutului sau a realizărilor.
- Dacă ești într-o relație și toată lumea știe ca e o relație toxică dar nu poți renunța la ea – esti
controlat de afecțiunea pe care partenerul tău ți-o oferă – nu poți să îți imaginezi viața fără
ea.

- Asta ne spune Pavel – fiecare dintre noi avem un stapan spiritual – vom fii robii cuiva.
- Nimeni în lume nu e liberă, crezi că ești în control, crezi că ești tu însuți, dar nu ești.
- Dacă nu scăpăm de acestă iluzie nu vom face niciodată schimbarea pe care o dorim.

Să ne înțelegem – să înțelegem forma de robie spirituală care ne controlează ( care diferă).

2. Trăirea conform noii identități. (v.6; 11-12).

- V.6 – Omul nostru vechi a fost răstignit – Omul nostru vechi nu mai există – primim o două
identitate.
- Când devii creștin nu mai ești aceeași persoană – ai o nouă identitate – iar prin această
identitatea trupul păcatului (firea pământească) să nu mai aibă nici o putere.
-
- Nu înseamnă că trupul nostru fizic nu mai este păcătos sau că nu mai există nici o posibilitate
să mai păcătuim. Însă ceea ce Pavel ne spune este că trupul nostru (firea pământească)
este acum sub stăpânirea stăpânului nostru spiritual.
-
- Viața ta, trupul tău, acțiunile tale, deciziile tale – felul cum trăim viața – prin noua
identitatea avem puterea să rupem orice formă de robie, orice fel de stăpânire, asupra
oricărui lucru care ne controlează.
-
- V.11 – Identitatea este secretul ( nu se întâmplă într-un mod automat). Trebuie să te
consideri mort față de păcat, trebuie să îți amintești cine ești acuma.
-
- V.12 – Dacă nu te schimbi în modul în care trebuia să te schimbi nu înseamnă că îți lipsesc
resursele necesare. Dumnezeu prin Hristos ți-a oferit totul – ai toate resursele. Însă aceste
resurse trebuie să ni le asumăm, schimbare nu se întâmplă automat.
-
- Dacă eșuezi în schimbarea pe care vrei să o faci, dacă nu trăiești așa cum ai vrea să trăiești
înseamnă că nu conștientizezi cine ești cu adevărat – nu ești conștient de cine ești, ai uitat
cine ești în Hristos. Asta este cheia – cine ești în Hristos – identitatea ta.
-
- Ilustrația cu Augustin.
Înainte să fie creștin avea probleme de imoralitate. După ce a devenit creștin, într-o
circumstanță s-a întâlnit cu o fostă prietenă de a lui, o anumită femeie de care era într-un
mod particular atras. O dată ce îl vede pe Augustin, aceasta încearcă să îl atragă la ea acasă,
îl invită la ea acasă. Răspunsul lui Augustin este: mă bucur că te văd, însă răspunsul meu este
nu și pleacă. Prima impresia a femeii a fost că poate nu l-a recunoscut. Așadar îl strigă -
Augustin : sunt eu!.
De ce durează așa mult schimbarea? Da știu, însă nu sunt eu.
Ce înseamnă? Obișnuiam să fiu acea persoană care spunea da, când aveam nevoie de acel
lucru.
Am un nou stăpân - când mă gândesc cine sunt si ceea ce crede Dumnezeul despre mine - nu
mai am nevoie de aceste lucruri - Dumnezeu îmi este de ajuns - e umple acel gol.
Eram acea persoană care nu suporta criticile - pentru ca voiam tot timpul să am dreptate -
oamenii să mă suporte.
- Ilustrația lui M.L. Jones.
- Imaginează-ti o tara in care un grup de oameni pentru o perioada lungă sunt sub robia unei
alte grupe de oameni. Oricând o anumita persoană care avea autoritatea peste acel rob,
putea să ii spună orice iar acea persoană trebuia neapărat să se supună, putea sa il bata
putea chiar sa îl omoare. Însă un rege bun vine la putere - si abolește robia și sclavia. Robii
acum sunt liberi.
- Realitatea este că acuma o persoană care a trăit o viață întreagă sub robie, fiind un sclav,
chiar si sub această realitate a libertății, ca un sclav s-ar întâlni cu o persoană care aveau
autoritate peste ei, el în continuare i-ar fi frică, ar claca. Iar când un asupritor ar ordona in
continuare, sclavul ar face la fel.
- Asupritorul nu mai avea putere - însă in continuare sclavul continua sa se comporte la fel -
pentru că chiar dacă statutul li s-a schimbat - eu nu au putut sa înțeleagă, nu si-au realizat
statutul, nu si l-au asumat - nu au trăit conform noului statut.
- Aceasta condiția este motivul pentru care poate încă nu ne putem schimba - condiția pentru
care încă alergam după dorințe greșite.