Principalul lucru este că nu numai părinții își adoră micul sânge, ci și copilul le oferă părinților căldură,

afecțiune și bunătate. Nu e de mirare că relația dintre un bărbat și o femeie este încadrată în familie. Luăm un
exemplu de la cei dragi și, fără să ne dăm seama, încercăm să ne creăm propria familie ca ei. Dar adesea
părinții noștri, sacrificându-se, își subordonează viața în folosul unui copil drag. Cred că un astfel de sacrificiu
nu trebuie acceptat de la ei. Și ei au dreptul la propria lor viață, la propriile lor bucurii și la propria lor iubire.
Noi, copiii, nu ar trebui să fim atât de egoiști cu părinții noștri. Ne-au crescut, ne-au dat o educație și atunci
trebuie să ne construim propriul destin și familia. Nu ne putem transfera grijile și problemele asupra celor
dragi. Acum este momentul să le răsplătim celor dragi pentru simpatia, bunătatea și sprijinul lor. M-am
căsătorit devreme, la 19 ani. Ea însăși este încă un copil, dar în curând s-a născut fiica mea, Olenka. Câtă
bucurie și fericire! Am devenit mamă, dar nu știam să fac nimic. Mulțumesc foarte mult mamei mele, care în
această perioadă dificilă pentru mine nu doar m-a susținut moral, ci m-a și ajutat în toate modurile posibile.
Deși ea însăși încă a lucrat și a ținut întreaga familie pe umerii ei fragili. Câte nopți nedormite a petrecut la
patul nepoatei sale, dându-mi astfel măcar puțin somn. Mami, dragă, îți mulțumesc nu numai că mi-ai crescut
fiica, ci și că mi-ai salvat familia. Fără mama mea, este puțin probabil ca eu și soțul meu să fi făcut față
problemelor noastre atunci. Divorțul ar fi inevitabil. Doar experiența în familie a mamei mele, tactul și
sinceritatea ne-au ajutat să ne salvăm dragostea și familia. Astăzi, familia mea (mama, tatăl, soțul și două
fiice) este în spatele meu și de încredere. Știu că nu mă vor trăda niciodată și mă vor sprijini în orice situație.
Adesea, tinerii sunt speriați de problemele și necazurile domestice. Aș vrea să le spun băieților și fetelor de
astăzi: nu respingeți cuvintele și sugestiile oamenilor apropiați și care vă iubesc. Cu toții ne dorim ca copiii
noștri să fie fericiți. Crede-mă, de-a lungul anilor doar dobândim experiență de viață, învățăm să fim mai
toleranți cu ceilalți, să distingem principalul de secundar. Și în familie, principalul lucru este dragostea,
înțelegerea și sprijinul celor dragi. Toată lumea vrea să aibă un spate puternic care să te accepte și să te
înțeleagă mereu. Nimic nu doare atât de mult decât indiferența rudelor. La orice vârstă, ne dorim să avem o
familie puternică și fericită, să iubim și să fim iubiți. Nominalizare „Proză” - 12-16 ani Despre autor Anastasia
are 15 ani, este o elevă de 9 clasă Liceul Tehnic, locuiește în orașul Ukhta. Interesele ei sunt muzica rock
(H.I.M.), poveștile polițiste Agatha Christie și colecționarea de figurine de bufnițe. „Eu și familia mea” Îți
place să vorbești? Este atât de ușor să stai seara cu o ceașcă de ceai fierbinte și să te gândești la ceva. E bine să
te gândești când plouă sau să te uiți la oraș, la străzile pe jumătate goale. Ei bine, cel puțin pentru mine.
vorbesc destul de des. Și cea mai mare parte a lucrării mele este un eseu. Pot dezvolta orice subiect: de la cele
atât de serioase precum politica, morala în societatea modernă până la cele mai ușoare și simple, de exemplu,
viața copacilor (nu din punct de vedere biologic, desigur). Ce este o familie? Aceștia sunt oameni care pot
exista doar împreună. Ei depind și au grijă unul de celălalt. Ei împart totul în părți egale: durere, fericire,
probleme, surprize și sentimente. Aceasta este baza vieții umane. Familia în care a crescut o persoană joacă un
rol important în formarea caracterului său. Copilăria și tinerețea sunt timpul creării caracterului moral al unei
persoane. Ca un sculptor care sculptează o sculptură, rudele modelează moralitatea la un adolescent. În educa

Read more at: https://minikar.ru/ro/health-and-beauty/esse-o-seme-sochineniya-o-seme/