Balta Albă

4. În secvența dialogată observăm formulele de adresare „Alon,

domnule!” , „Iubite compatriotule, fiindcă Dumnezeu au binevoit ca să
ne întâlnim în fundul Evropei” care dezvăluie originile occidentale, și
demonstrează caracterul bine împământenit al personajului.

3. Elemente care sugerează atmosfera favorabilă povestirii unei

întâmplări neobișnuite sunt „Afară cerul era învelit de nori vineți, care se
spărgeau deasupra lacului” , „o atmosferă de fum vrednică de sală
selamnicului a unui pașă.”

7. Sintagmele care exprimă atitudinile străinului față de Valahia

sunt : „Din toate părțile auzeam răsunând pe podul vaporului cuvintele :
valah, Valahia” , „Eu eram încredințat că, de la granița nemțască și până
în Marea Neagră, se întindea numai Turcia Evropei.” , „Plecând din
Paris, spre a întreprinde un voiaj în Orient, lucru ce, precum știți s-au
făcut astăzi de modă, am agiuns bun sănătos la Viena, și de aici m-am
îmbarcat pe un vas de vapor cu gând de a coborî Dunărea păn-în Marea
Neagră, făr-a mă opri nicăieri.” , „În sfârșit căpitanul, ce vorbea puțin
franțuzește, îmi tălmăci că pământul ce se videa de-a stânga noastră se
numea Valahia și că era locuit de un neam de oamini cu totul străini de
nația otomană!... ” .
8.
Prima etapă începe cu întâlnirea personajului principal cu consulul
francez : „Niciunul din oaminii adunaţi acolo pe mal nu mă băgă în samă
şi,în loc de duşmani,mă trezii faţă-n faţă cu cu consulul franţez din
Brăila,carele,cunoscându-mă de compatriot,mă pofti la dânsul acasă.”
 A doua etapă se remarcă prin plecarea personajului la Balta Albă :
„Cum auzii pomenind de o asemenea minune, rugai pe d. consul să-mi
înlesnească vreun chip de a mă duce îndată la Balta-Albă…”
A treia etapă este venirea nopții unde personajul doarme acasă la
un străjer : „Domnule, altă casă neocupată nu se află acum aici decât
bordeiul acestui străjer, mergi cu dânsul și noapte bună.”
A patra etapă vizează dimineața, personajul fiind uimit de
mulțimea de oameni : „Giumătate spăriet și buimăcit de somn, ieșii iute
afară, cu pistoalele în mâni, dar în loc de cele ce gândeam, văzui plin de
mirare vreo triizeci de trăsuri de toată forma (…) toate îndreptându-se,
în fuga mare, cătră o baltă ce steclea departe la razele soarelui.”