Măgarul şi privighetoarea

(adaptare de Ciucă Lucia-Luminiţa şi Uzum Oxana)

Măgarul a văzut o privighetoare.

-„Prieteno – i-a zis – te rog să mă asculţi;
Eu am tot auzit o vorbă de la mulţi,
Că tu la cântat eşti meşteriţă mare,
Şi iată, acum vreau
Să judec eu singur măiestria (priceperea) ta.
Iar buna păsărică, hotărî să cânte,
Ȋntâi cântă liniştit,
Apoi parcă nu se auzea,
Altă dată tare şuiera,
Când glasu-i tremura,
Apoi, prin dulcea ei strigare,
Pentru plecarea dragostei gingaşe
Pe iubitul său chema,
Şi pădurea încânta, cântecul ei răsuna;
Iar lumea ascultând
Tăcea şi se mira.
Măgarul s-a rezemat însă cu fruntea de pământ,
Şi a răcnit aşa: "Tu cânţi placut plăcut,
Dar dacă asculţi
Cocoşul de la noi, vei cânta mai bine. "
Auzind acestea în suflet s-a întristat.
Acea privighetoare
De atunci a încetat
Să mai cânte pentru măgari.

Dumnezeu să ne ferească
De judecata măgărească.