Curs 5

Densitatea apelor marine

Densitatea prezinta valori care cresc o data cu adancimea determinand in mare masura distributia pe
vertical a principalelor componente chimice cu toate procesele pe care le implica. In distributia sa pe
vertical se observa urmatoarele etaje:
1. Stratul superficial – 10-15 m, cu o densitate de 10-11 kg/m³.
2. Stratul picnoclinei permanente – 20-120 m, unde densitatea creste pana la 16 kg/m³.
3. Stratul profund – la adancimi mai mari de 120 m, unde densitatea este de 16,5 kg/m³.
Prezenta picnoclinei permanente influenteaza desfasurarea pe verticala a proceselor de transfer, insa pe
timpul iernii vantul intens genereaza procese de convectie care determina ventilarea locala a picnoclinei si
a apelor profunde pana la 400-500 m.
Oxigenul dizolvat
Cantitatea de oxigen dizolvat se exprima in micromoli/litru si inregistreaza valori in stratul superficial
dintre suprafata si adancimea de -10 m, ce pot atinge un maxim dupa care urmeaza spre adancime o
scadere a cantitatii de oxygen spre adancime.
La -100 m cantitatea de oxygen scade sub 5 micromoli/l in partea central a bazinului adanc si la 275-300
micromoli/l in apropierea versantului continental.
Sub adancimea de -150 m cantitatea de oxygen scade rapid, iar apoi dispare intre -190,-200 m.
Distributia pe vertical a cantitatii de oxigen din bazinul adanc urmeaza urmatorul model:
1. Stratul superficial – 0, -5 m, unde au loc cele mai intense schimburi cu atmosfera si se
caracterizeaza prin cantitati mari de oxygen dizolvat pana la 380 micromoli/l.
2. Stratul de amestec : -5, -35 m, unde oxigenul provine din atmosfera din schimbul de gaze si din
activitatea fotosintetica a fitoplanctonului care asigura productia primara. In acest strat cantitatea de
oxygen variaza sezonier in functie de temperature, salinitate si gradul de agitatie al suprafetei apelor ce
determina solubilitatea oxigenului si in care se desfasoara procese de productie primara. Cantitatea de
oxygen variaza intre 300-350 micromoli/l.
3. Stratul oxiclinei: -35, -60 m unde cantitatea de oxygen este de doar 5-6 micromoli/l, iar aceasta
scadere se datoreaza consumului active al acestuia in procesele de oxidare a materiei organice si a
sulfurilor.
4. Stratul oxic (anoxic) poate fi numit suboxic: -60, -120 m si de aici tot mai jos, unde cantitatea de
oxygen dizolvat scade la valori apropiate de 0. In bazinul adanc, de la -120 m pana la cele mai mari
adancimi, stratul de oxygen dispare. In acest strat suboxic ia nastere o masa de apa specifica Marii Negre.
Distributia pe vertical a cantitatii de oxygen variaza de la un loc la altul in functie de dinamica maselor de
apa, astfel incat de multe ori se poate identifica o repartitie chiar uniforma pentru intreg bazinul Marii
Negre.
Hidrogenul sulfurat si sulfurile din apa Marii Negre
Distributia pe vertical a cantitatii medii de hydrogen sulfurat reflecta o crestere continua de la -150 m pana
la -2000 m. Intre adancimile de -500, -1000 m se observa un orizont cu o productie maxima, un orizont de
consum maxim la -500 m si un orizont neutru de la -1000 spre cele mai mari adancimi.
Formarea hidrogenului sulfurat incepe cu advectia sulfurilor la suprafata marii in functie de fenomenele de
turbulent de la suprafata. In stratul suboxic au loc procese de oxidare a sulfurilor in doua stadia: la inceput
sulfurile sunt oxidate sub forma sulfurilor elementare si a tiosulfatilor, iar mai apoi tiosulfatii sunt oxidati
cu ajutorul bacteriilor chemolitho-autotrofe, mai ales cele din specia thiomicrospira.
Acvatoriul Marii Negre este un sistem chimic cu autoreglare, in care procesele de intrare a hidrogenului
sulfurat sunt controlate prin feed-back de procesele de consum a hidrogenului sulfurat. In acest fel se
explica si stabilitatea nivelului interfetelor oxic, suboxic, anoxic, cel putin in ultimii 100 de ani.
Masele de apa
In Marea Neagra sunt prezente 3 straturi de apa cu proprietati originale specific numai acestei mari.
Aceste straturi sunt:
1. Stratul intermediar rece
2. Stratul suboxic
3. Stratul anoxic
La acestea se mai adauga masele de apa mediteraneene care patrund prin stramtoarea Bosfor in Marea
Neagra.
1. Stratul intermediar rece
Se caracterizeaza printr-o inversiune termica fiind delimitat la partea superioara si la cea inferioara de
hidroizoterma de 8° C. Acest strat cuprinde ape cu temperature minima de 7,1-7,2° C si o salinitatea intre
17,5-18,2‰.
Geneza stratului intermediar rece se pare ca stratul de apa s-ar avea originea in apele selfului nord-vestic
ce reprezinta central genetic al acestui strat de unde ajung prin advectie in bazinul adanc. Aici apele S.I.R
sunt preluate de curentii secundari de la periferia Curentului Principal al Marii Negre, ajungand in
vartejurile acestuia.
2. Stratul suboxic
Este un strat foarte stabil ce are o limita superioara la 55-60 m si una inferioara ce coboara pana la 120 m.
Acesta este un strat in care cantitatea de oxygen scade fara sa dispara insa, dar in care se observa o
crestere a cantitatii de hydrogen sulfurat. Trei mecanisme asigura mentinerea si structura acestui strat.
a. Oxidarea sulfurilor
b. Procesele de fotosinteza anoxigenate care se realizeaza prin descompunerea unor cantitati mari de
pigmenti de bacterio-clorofila ce se dezvolta in conditii de iluminare redusa.
c. Oxidarea hidrogenului sulfurat prin patrunderea in stratul suboxic a unor pene de apa mai bogate
in oxygen.
3. Stratul anoxic
Acest strat este situate sub -200 m, reprezinta o masa de apa stabila, iar in ultimul timp s-a dovedit ca are
si o dinamica. Activitatea dinamica din acest strat se datoreaza proceselor geostrofice, a diferentelor de
densitate, a patrunderii apelor mediteraneene si nu in ultimul rand datorita miscarilor convective datorate
fluxului geothermal resimtit in stratul de apa de la -300, -500 m deasupra fundului Marii Negre.
Masele de apa mediteraneene patrund prin stramtoarea Bosfor spre Marea Neagra. La iesirea din
stramtoare apele au un volum de aproximativ 300 km³/an, adica un debit de 10.000 m³/s. Aceste ape au o
salinitate de 35,5‰ si o temperature de 14,5° C.
Apele mediteraneene coboara pe selful sud-vestic, se racesc de la 14,5°C la 8°C deasupra muchiei selfului
si pierd din salinitate de la 35,5‰ la 22,8‰. Pe masura ce aceste ape coboara in lungul selfului
continental, spre adancime se formeaza pene de apa care sunt impinse in masa de apa spre central
bazinului adanc.