Catedrala Notre-Dame din Paris

Roza de nord

Catedrala Notre-Dame din Paris (în română Catedrala Doamna

Noastră, cu referire la Fecioara Maria) este un monument al arhitecturii
gotice timpurii din Franț. Catedrala se află în centrul Parisului.
Construcția a început în anul 1163, pe locul unui lăcaș de cult
dedicat sfântului diacon Ștefan. În 1182, episcopul Maurice de Sully a sfințit
altarul, dar construcția catedralei a durat din 1163 până în 1345.
Construcția clădirii cu cinci nave s-a terminat prin lucrările de pe fațada
vestică, iar pe la mijlocul secolului al XIII-lea, prima capodoperă a
stilului gotic timpuriu era gata. Cu toate că desenele inițiale evocau încă
stilul romanic, aici s-au aplicat pentru prima oară soluții  stilului gotic.
Fațada dantelată și cele două turnuri patrulatere de câte 69 m fiecare
radiază echilibru. Intrarea în catedrală se face prin trei porți bogat
ornamentate, care evocă simbolurile goticului târziu. Deasupra celor trei
porti poti vedea o galerie cu 28 de statui ale regilor Israelului,Impresia
spațială în interiorul bisericii este copleșitoare, zidurile ei se înalță pe trei
rânduri de coloane. De proporții impozante, 130 m lungime, 45 m lățime, 35
m înălțime, unde încap până la 10.000 de persoane. Nava principală
este împodobită cu statui și picturi.
În timpul iacobinilor (1793-1794), catedrala a fost profanată
devenind Templu al Rațiunii și loc unde erau citite și dezbătute
operele iluminiștilor.
Aici a fost incoronat Napoleon devenind imparat al Frantei pe
data de 2 decembrie 1804, catedrala redevenind catolică.
Catedrala Notre-Dame este considerată cea mai întunecată
catedrală dintre marile catedrale gotice.