Cum se face unirea opuselor?

Unirea opuselor se face cu argumentatie, mai ales atunci cand programele sunt vechi si
inradacinate. In situatiile in care ramanem in stare de liniste, argumentatia nu este necesara.

De fiecare data se aduc argument si pentru respingere si pentru absolutizare pana cand mintea
este convinsa ca NU EXISTA VINOVATI SI CA PRIN ANUMITE EXPERIENTE AM PRIMIT
BINECUVANTARI. CONCLUZIA SA FIE CA TOTUL ESTE BINE.

Exemplu:

Egalarea opuselor: Minciuna si adevarul sunt egale. Si daca cineva minte si daca nu minte
este perfect. Si daca cineva spune adevarul si daca nu il spune este perfect.

Argumentatia:

Respingand minciuna am atras situatii de minciuna in viata in care am fost mintita si am

mintit pentru ca o vedeam ca fiind aceva rau. Insa de fapt aceste situatii mi-au aratat ca
impart in bine si rau si ca Il resping pe Dumnezeu atunci cand minte, avand o preferinta pe
adevar. Deci daca imparteam in rau si bine si vedeam minciuna ca fiind ceva rau, inseamna
ca eram rigida, polarizata si preferam adevarul. Ori sufletul nu imparte, nu are dorinte si nu
are preferinte. Sufletul doar este. Sufletul accepta tot ceea ce ii vine din fata. Sufletul nu
imparte in bine si rau, nu imparte in minciuna si adevar. Iata ca si in Vechiul Testament, Iacob
isi minte propriul Tata pentru a deveni primul nascut si pentru a se implini voia Tatalui ca
Iacob sa fie parintele lui Israil; din el se va naste Iosif care va fi vandut si va ajunge in Egipt
ca apoi intreg poporul lui Israil sa fie inrobit 430 de ani, asa cum Dumnezeu ii promisese lui
Avraam in urma cu 400 de ani. Deci TOTUL ESTE DIN VOIA DOMNULUI SI DUMNEZEU ESTE
IN TOT SIIN TOATE. Si in minciuna caci asta este voia lui, iar minciuna nu are eticheta tot la
fel cum adevarul nu are. Deci ele sunt egale. Practic, respingand minciuna, am fost mintita si
am mintit la randul meu. Experimentand minciuna, pentru ca o respingeam si o vedeam mai
jos decat adevarul, situatiile in care am fost mintita mi-au provocat o mare durere. Si a fost
foarte bine asa pentru ca egoul a fost scazut prin durere iar sufletul incarcat cu energie subtila.
Deci toti cei care m-au mintit, de fapt m-au salvat de propia absolutizare si este foarte bine
ca au facut asa, caci Dumnezeu a lucrat prin ei. De asemenea au fost situatii in care eu am
mintit, desi respingeam minciuna si tocmai asta am facut. Aceste situatii au generat frica, iar
frica, fiind egotica, a atras situatii dureroase sau de boala in care egoul a fost scazut si sufletul
incarcat cu energie subtila. Deci respingand minciuna, Dumnezeu m-a adus inapoi in iubire,
adica in zero, incarcand sufletul cu energie subtila si salvand sufletul.
Absolutizand adevarul, am atras situatiile opuse din fata; adica tot situatii in care am mintit
si am fost mintita. Aici egoul mi-a aratat ca impart in bine si rau, ca prefer adevarul si tocmai
de aceea din fata totul a venit pe invers, pentru a se ajunge inapoi in zero. Sufletul nu imparte,
nu are preferinte si nu are absolutizari. Sufletul iubeste indiferent de consecinte, situatii,
absolutizari egotice. Sufletul este liniste, nu se apara, si nu imparte in bine si rau. Deci, practic
am atras aceleasi situatii ca mai sus pentru ca era necesara anularea absolutizarii pe care o
aveam. Deci si absolutizarea adevarului a creat situatii de minciuna care au scazut egoul si au
incarcat sufletul cu energie subtila. Deci absolutizand adevarul, am fost adusa inapoi in stare
de zero, adica inapoi la Iubire. Si este perfect asa.