Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Avortul, cunoscut si sub numele de "intrerupere de sarcina" sau "chiuretaj", este un pãcat
foarte mare inaintea lui Dumnezeu. Din nefericire, statisticile arata faptul ca Romania are
cea mai mare rata de avorturi din lume. Materialele incluse in aceasta pagina nu fac decat
sa arate gravitatea acestui pacat.
Copilul la 15 saptamani
Sfatuiesc atat femeile care au facut avort in trecut, cat si barbatii care au indemnat sau
care si-au dat acordul lor pentru infaptuirea avortului, sa se opreasca a mai face lucrul
acesta in viitor, si sa mearga cat mai repede la preot pentru a-si marturisi pãcatul. Iertare
exista pentru orice pãcat marturisit, indiferent de gravitatea lui. Asadar, si pentru pãcatul
avortului exista iertare, atata timp cat persoana in cauza are cainta si parere de rau pentru
el si nu-l mai repeta in viitor.
In cazul in care aveti vreo intrebare, nedumerire, sau aveti nevoie de vreun sfat, puteti
scrie prin e-mail Parintelui Iulian Nistea, la adresa: inistea@yahoo.com
Webmaster,
OrthodoxPhotos.com
"Femeile care fac avort se imbolnavesc deseori de boli grele, nevindecabile, imbatranesc
inainte de vreme, sufera mai ales de nervi, nasc copii bolnavi si infirmi, nu se inteleg cu
barbatii lor, au mustrare de constiinta pana la moarte, sau cel putin timp de zece ani, daca
se pocaiesc si primesc canonul randuit de duhovnicii lor. Iar daca nu, le asteapta canonul
cel vesnic in muncile iadului, de care sa ne fereasca pe toti Bunul nostru Mantuitor."
Pr. Cleopa
"E atât de important, pe de-o parte, si de delicat, pe de altã parte, sã poti sã comunici
public canonul pe care îl dai pentru diferite pãcate. Consider cã acest pãcat este printre
cele mai mari pãcate posibile. Mi-am zis în sinea mea - motivat - cã a ucide un copil în
pântece e mult mai grav decât a omorî un om botezat. Mai întâi de toate, acest copil e
autonom. Mama care îl poartã în pântece n-are drept asupra vietii lui. El e, fãrã discutie,
liber sã creascã fãrã alt stãpân decât Dumnezeu."
Pr. Arsenie
Un cercetator britanic a reusit sa obtina, cu ajutorul unui nou tip de scanare prin
ultrasunete, imaginea inedita a unui fetus de 12 saptamani "mergand" prin uterul matern.
Imaginile realizate prin noua tehnica arata, de asemenea, festusi care par sa caste si sa se
frece la ochi.
In aceasta sectiune se pot citi marturiile unor femei care au ales sa-si destainuie
suferintele psihice provocate de avort. Aceste suferinte constau in principal din mustrari
de constiinta, cosmaruri, neliniste in suflet, si altele.
Se intampla adeseori ca femeile sa vrea sa faca avort din diferite motive precum... "s-ar
putea sa am un copil cu malformatii", "nu am cu ce sa-l cresc", "am destui copii, nu-mi
mai trebuie altii", si altele asemenea... Intamplarile din aceasta sectiune arata faptul ca
daca femeia se opreste a mai judeca cu mintea ei si in schimb isi pune increderea in
Dumnezeu, atunci intotdeauna lucrurile vor avea un sfarsit bun si fericit. Aceste relatari
nu sunt fictive - ele arata ca Dumnezeu ii ajuta pe cei care-si pun nadejdea lor in El si
inceteaza a-si face propriile lor calcule si socoteli!
"Daca ne-am intreba care este cel mai mare dar pe care ni l-a dat Dumnezeu, am putea
raspunde cu toata certitudinea: VIATA. Si aceasta, nu numai pentru ca acum ne putem
bucura de frumusetile acestei lumi, ne putem indeplini dorintele, dar mai ales pentru ca
dupa aceasta existenta, ne asteapta viata vesnica. Viata este o taina dumnezeiasca. In
sufletul omului, Dumnezeu a pus aceasta lege a iubirii intre barbat si femeie, aceasta
dorinta de unire, de contopire care se implineste prin casatorie, iar scopul ei este nasterea
de copii."
"Ne-am dat mainile, si cand s-a nascut Amfilohie al nostru si l-a botezat medicul, i-a dat
numele tatalui sau, pe care s-a întâmplat sa-l cheme Amfilohie. Dupa asta, cum sa ne mai
gândim la avort? Astfel au venit în lume înca alti doi copii dupa Amfilohie. Si fireste nu
ne-a parut rau niciodata. Toti copiii nostri au ajuns foarte bine, toti s-au aranjat în cel mai
bun mod. Când au crescut si au luat calea lui Dumnezeu, ne-au ajutat si pe noi sa
devenim crestini buni..."
"Pe cei care vin cu deznadejde nu trebuie sa-i descurajam. Nu exista pacat în fata lui
Dumnezeu care sa nu fie iertat. Dar prima conditie este ca omul sa nu se mai intoarca la
pacatele pe care le-a facut. (...) Sa nu cadem în deznadejde, ca deznadejdea este ultimul
pacat. Daca prin botez noi am devenit copii ai lui Dumnezeu, ne-a infiat, ne-a dat dreptul
sa spunem Tatal nostru, dupa aceea ne-a dat dreptul sa ne impartasim cu Sfintele Daruri.
Daca noi, rai fiind, stim sa dam daruri bune copiilor nostri, cu atât mai mult Dumnezeu,
care este Tatal nostru, stie de ce avem nevoie."
"Biserica Ortodoxa, pornind de la adevarul intruparii, intelege ca nasterea unui prunc este
o taina a colaborarii lui Dumnezeu cu parintii in acelasi timp, insa, stie ca numeroase date
ale observatiei noastre curente, corecte si oneste, pot fi elemente de seama, care sa aduca
un spor de intelegere la cunoasterea acestei taine, intrucat se inscriu in ordinea
descoperirii sau a revelatiei naturale. E vorba despre acele date care, inainte de a
constrange constiinta, intr-un anumit fel, constrange ratiunea de a le constata si accepta. "
"Canoanele - sau epitimiile - sunt hotãrâte, luate de-a lungul istoriei Bisericii, de obicei în
sinoade ale episcopilor Bisericii sau de unii Sfinti Pãrinti cu mare autoritate, ale cãror
învãtãturi si rânduieli au fost acceptate de Bisericã ulterior. Canoanele nu sunt pedepse
aplicate celor care au fãcut un lucru rãu - cum adeseori se întelege -, ci au un rol
terapeutic, ele având drept scop vindecarea sufletului omenesc afectat de pãcate. Pentru a
iesi dintr-o stare sufleteascã negativã, rea, omul trebuie sã urmeze o anumitã cale, care
presupune de cele mai multe ori oprirea de la Sfânta Împãrtãsanie însotitã de efectuarea
unor gesturi care sã concretizeze starea de pãrere de rãu pentru pãcatele sãvârsite."
"Am vise cu foetusi, toti le avem aici: vise cu avorturi nesfarsite, cu pete de sange
improscate pe pereti; arbori plini de foetusi agatati" – spune Sallie Tisdale, pe vremuri
asistenta medicala la o clinica de ginecologie care facea avorturi. Intr-un articol trimis
"Harper's Magazine" ea povesteste un cosmar pe care l-a avut: doi oameni o insfacasera
si o tarasera undeva. "’Hai sa facem un avort’ - spuneau ei cu voci dezgustatoare - si am
inceput sa tip, cuprinsa de o durere atroce; eram hacuita de instrumente chirurgicale
neutre, care faceau exact ceea ce trebuia. M-am trezit din vis scaldata in sudoare, abia
putand sa respir, si m-am gandit la mese de bucatarie pe care zac femei pline de sange,
muscand din cate o perna, sa-si poata inabusi tipetele ca nu cumva sa se auda in afara
apartamentului.”
Alte materiale:
Diferite aspecte si implicatii ale avortului
Fapte uimitoare
Despre avort - Pr. Prof. Dr. Dumitru Radu
Despre avort - Pr. Dr. Constantin Mihoc
Teologie si bioetica - avortul - Dr. George Stan, medic si teolog
Scrisoarea de la Manastirea Sihla
Jurnalul unui copil nenascut
Canon de pocainta pentru pruncii avortati
Despre anticonceptionale
Contraceptia – eludarea unui scop al casatoriei
Legaturi utile:
Asociatia Primul Pas - consiliere avort, ajutor, programe si servicii
Asociatia "Pro Vita" Craiova - despre avort, CD gratuit cu filme si documente de
propaganda pentru viata