Baltagul- Mihail Sadoveanu

A. Date despre autor și operă

-contemporan cu trei generații de scriitori: perioada antebelică, p. interbelică, perioada
postbelică
-1904: anul debutului, dar publică în acest an 4 volume: ,,Șoimii”, ,,Dureri înăbușite”,
,,Povestiri”, ,,Crâșma lui Moș Precu”- Nicolae Iorga numește acest an: ,,anul lui Sadoveanu”
-1930 apare ,,Baltagul”
-între 1904 și 1930, M. Sadoveanu scrie 45 de volume, opera sa cuprinde aproximativ 100 de
volume, astfel încât a fost numit ,,Zimbrul din Carpați”, ,,Ștefan cel Mare al literaturii române”.
-romanul face parte din a II-a etapă de creație, este o capodoperă anunțată de ,, Hanu- Ancuței”-
,,capodopera de la răscruce”.
-romanul a fost scris în 10 zile.

B. Încadrare într-o tipologie:

-textul este un roman tradițional:
-sursa de inspirație o constituie lumea exterioară, lumea satelor din Munții
Moldovei,
-evenimentele se succed în ordine cronologică: din toamnă( aproape de Sf.
Andrei), până în primăvara următoare
-autorul acordă mai multă importanță acțiunii și mai puțin analizei psihologice
-naratorul este omniscient, obiectiv, impersonal

C. Titlul operei:
-simplu, simbolic, arma crimei ,dar și cea a înfăptuirii dreptății
-există, în text, două astfel de arme:
1. cea care aparține lui Nechifor,
2. arma sfințită de Vitoria ( înainte de a pleca din Măgura Tarcăului , femeia iși ia niște măsuri de
precauție)
-baltagul sugerează bărbăția, masculinitatea
-ajunge, în final, în posesia lui Gheorghiță, marcând transferul de putere: tată-fiu
-în esență, titlul definește: viața, moartea, continuitatea generațiilor
-cuvântul ,,baltag” poate însemna totodată ,,labirint”. În roman este vizibil simbolul
labirintului ilustrat de drumul șerpuit pe care îl parcurge Vitoria Lipan în căutarea soțului, atât un
labirint interior, al frământărilor sale de la neliniște la bănuială, cât și un labirint exterior, al drumului
săpat în stâncile munților pe care îl parcursese Nechifor Lipan. Acest labirint amintește de curgerea
continuă a vieții spre moarte și a morții spre viață.

D. Tema:
- centrală: căutarea lui N. Lipan, descoperirea adevărului (,, Dacă a intrat el pe celălalt tărâm, oi intra și
eu după dânsul”)
Baltagul:
-roman al vieții și al morții, al iubirii, roman de familie;
-roman polițist;
-roman mitic:- dezvoltă conflictul din Miorița
-în viziunea lui Sadoveanu, romanul devine o continuare a baladei,
Vitoria fiind măicuța gata să/și caute soțul;
-dezvoltă mitul lui Isis și Osiris
-bildungsroman: inițierea lui Gheorghiță;
-lupta cu troianul,
-înfruntarea hoțului care le-a ținut calea,
-priveghiul tatălui( echivalentul coborârii în lumea lui Hades)
- pedepsirea criminalilor
-răz-bunare= întoarcerea către bine a răului făcut
-răzbunare= alături de Vitoria, tânărul înfăptuiește dreptatea

E. Construcția textului:
-17 capitole, incipitul cuprinde 2 secvențe:
1. povestea pe care N.L. o spunea ,,la nunți și la cumetrii”; prima ,,voce” pe care
o aude cititorul este cea a marelui absent, dar mediată prin conștiința femeii( toarce lână, toarce caierul
amintirilor)
2. pasajul descriptiv- despre satul Măgura
- un singur fir narativ, 2 coordonate temporale:
- una retrospectivă, trecută: Vitoria rememorează întâmplările din viața ei de
familie;
- una care prezintă fapte în desfășurare: de la pregătirile pentru plecare, până la
pedepsirea criminalilor.
- două planuri:
a) al celor vii= lumea Vitoriei
b) lumea de dincolo= în care a pătruns Nechifor, trebuie să-și găsească liniștea
-opoziția celor două planuri anulată de acțiunile Vitoriei
-conflict: interior -prefigurat la început de roman, prin neliniștea Vitoriei
exterior-Vitoria și cei doi ucigași
-perspectivă narativ: obiectivă, auctorială
-relații temporale: Sf. Andrei, postul mare, iarna, primăvara
spațiale: închis Măgura Tarcăului ( intim, protecție)
deschis-plecarea în călătorie; toponime reale: Dorna, Bistrița,
simbolice: râul Neagră
F. Numele personajelor:
Vitoria= Victor (lb. Lat.) victorie, biruință—dreptatea triumfă
Gheorghiță= Sf. Gheorghe—învinge balaurul=metaforă a intenției criminale
Nikephoros=purtător de biruință—supraviețuiește prin iubire și integrare în Marele Tot

G. Repere spațiale și temporale:

-relațiile spațiale îmbină planul real cu cel simbolic, locurile în care se petrece
acțiunea sunt: Măgura Tarcăului, Călugăreni, Borca, Cruci, Fărcașa, Vatra Dornei, Sabasa, Suha etc.
-relațiile temporale: timpul convențional la care se raportează personajele se plasează
între două sărbători creștine: Sfântul Dumitru-26 octombrie- și SF. Gheorghe-23 aprilie, ce împart anul
în două anotimpuri cu echivalent simbolic în ciclul viață-moarte.
-acțiunea romanului se desfășoară din toamnă până în primăvară, în zona de nord a
Moldovei. Plecarea lui Nechifor de acasă coincide cu ,,drumul spre iarnă”,adică spre moarte, la polul
opus, într-o perfectă simetrie, de Sf. Gheorghe va fi desăvârșit ritualul integrării lui în ritmurile
universului, pentru o renaștere în altă ,,primăvară”.
F. Rezumatul textului:

Acțiunea începe într-o după-amiază de toamnă târzie, în preajma sărbătorii Sf. Andrei,
când Vitoria Lipan, soție de oier din Măgura Tarcăului, stă pe prispa casei și toarce- expozițiunea
Gândul o duce spre soțul ei, Nechifor Lipan, care ,,plecase de acasă după niște oi, la
Dorna, ș-acu Sfântu-Andrei era aproape și el încă nu se întorsese.” -intriga
Soțul ei nu se întoarce, Sărbătorile de iarnă trec, Vitoria merge la Mânăstirea Bistrița și
se roagă cu umilință la icoana Sf Ana. Pe urmă, depune și o plângere la autorități, la Piatra Neamț.
La întoarcere, își pune ordine în gospodărie (pe care o lasă în seama argatului Mitrea) și o duce pe
Minodora la Mănăstirea Văratec (unde urma să rămână până ce mama și fratele ei vor reveni în sat)
Drumul Vitoriei și al lui Gheorghiță începe într-o zi sacră ( vineri, 10 martie), la
răsăritul soarelui și se va încheia, simbolic, la apus, după înmormântarea osemintelor celui ce fusese
Nechifor Lipan. Drumul celor doi trece prin mai multe localități: Călugăreni, Fărcașa, Borca, Cruci.
Călătoria lor devine ritualică reprezentând un itinerariu al vieții, cu marile ei momente: naștere, nuntă și
moarte. Ultimul moment se va consuma la Sabasa prin ritualul înmormântării osemintelor lui Nichifor.
Poposind la Suha, Vitoria află că doi gospodari, Calistrat Bogza și Ilie Cuțui,
deveniseră, în mod miraculos, stăpâni peste sute de oi. Chemați de munteancă la primărie, cei doi
pretind că i le-au plătit lui Nechifor și nu mai știu nimic despre el. Aici se încheie cel mai întins
moment al subiectului: desfășurarea acțiunii.
Tot acum, cuvintele din motto (,, Stăpâne, stăpâne/ Mai cheamă și-un câine”) își găsesc
ecoul într-o întâmplare: mergând într-o zi prin Sabasa, Vitoria îl găsește, într-o curte, pe Lupu (câinele
lui Nechifor) Lupu va deveni ,,călăuza” spre râpa în care zăceau osemintele lui Nechifor. Acesta este
punctul culminant al romanului și constituie sfârșitul inițierii lui Gheorghiță.
Lunga călătorie a celor doi se încheie în scena praznicului, când Vitoria îi obligă pe cei
doi ucigași să se autodemaște. Bogza, lovit în frunte cu baltagul de către Gheorghiță și sugrumat de
câinele Lupu, își recunoaște fapta, înainte de a muri,Cuțui este arestat de oamenii stăpânirii.

G. Personajele romanului

Vitoria:
-personajul principal al romanului
-portret fizic: ,, Ochii ei căprii, în care parcă se răsfrânge lumina castanie a părului, erau duși departe.
Acei ochi aprigi și încă tineri căutau zări necunoscute.”
-portretul moral: tenacitate, dârzenie, inteligență, spirit justițiar, capacitatea de a disimula
-soție iubitoare
-crede în datini, în vise premonitorii, ori în semnele naturii ( Schimbarea vremii, felul
în care bate vântul), superstițioasă
-înțeleaptă, bună cunoscătoare a sufletului omenesc

Gheorghiță:
-personaj secundar, este fiul lui Nechifor și al Vitoriei Lipan
-aflat la începutul romanului la vârsta adolescenței, parcurge, alături de mama sa , un drum al inițierii
către formarea lui ca bărbat: ,,de-acu trebuie să te arăți bărbat. Eu n-am alt sprijin și am nevoie de
brațul tău.”.
- trăsături fizice: ,,Gheorghiță era un flăcău sprâncenat, cu ochii adânci ca ai Vitoriei și nu prea
vorbăreț, dar când întorcea un zâmbet frumos ca de fată, cu mustăcioara abia mijită,” emana un farmec
deosebit care stârnea admirația mamei.
-trăsături morale: inteligent, sfios și supus: ,,M-oi duce, dacă spui, dar e bine să-mi arăți ce și cum, ca
să știu ce să fac”.