ROMANTISMUL

-este unul dintre cele mai profunde şi mai complexe curente literare
-apare ca reacţie la regulile stricte ale clasicismului
- în 1827 V. Hugo publică Prefaţa la drama Cromwell - considerată manifest al
romantismului european
-o viziune nouă asupra romantismului întâlnim într-o carte a lui Virgil Nemoianu,
intitulată ,,Îmblânzirea romantismului”-cercetătorul român consideră că există două
tipuri de romantism:
 Romantismul Înalt (High Romanticism)- 1770-1815
 Romantismul Biedermeier (mic burghez)- 1815-1848, dacă nu chiar şi
mai departe

Trăsăturile curentului:
-subiectivitatea, sensibilitatea
-cultivarea reveriei
-fantezia creatoare
-melancolia
-noi surse de inspiraţie: istoria, folclorul, natura
-personajele sunt preluate din toate straturile sociale, au atât calităţi cât şi defecte
-personajul ajunge erou în situaţii excepţionale
-libertatea limbajului: sunt permise arhaismele, regionalismele, elementele populare
-antiteza
-amestecul genurilor și speciilor literare

Specii romantice: elegia, meditaţia, nuvela istorică, drama istorică, romanul istoric,
pastelul cu elemente filosofice

Procedee romantice: antiteza, exclamaţiile /interogaţiile retorice

Teme romantice: iubirea, natura, geniul, moartea, istoria, călătoria în timp şi spaţiu

Reprezentanţi:
-în literatura universală: Victor Hugo, Lamartine, Leopardi, Novalis
-în literatura română: paşoptiştii: I. H. Rădulescu, Costache Negruzzi, Gr.
Alexandrescu şi Dimitrie Bolintineanu.
M. Eminescu

Manifeste:
 În literatura universală: prefaţă la drama ,,Cromwell” de V. Hugo
 În literatură română: articolul ,,Introducţie” la Dacia literară de Mihail
Kogălniceanu