Termenul "caracter" are mai multe sensuri.

Foarte multi psihologi inteleg prin caracter totalitatea

insusirilor caracteristice (definitorii) unei persoane. Pentru ei caracterul este modul de a fi, a simti, a
reactiona al unui individ. Acesti psihologi folosesc termenul de caracter ca fiind sinonim cu cel de
personalitate. Au fost elaborate mai multe caracterologii care descriu diferite tipuri de caracter.

Pentru psihologii din tara noastra caracterul este acea componenta a personalitatii care
cuprinde atitudinile stabile prin care omul se raporteaza la diferite aspecte ale realitatii.

O atitudine stabila este tendinta de a actiona intr-un anumit mod in majoritatea situatiilor de acelasi
fel.

De ex. cel cu o atitudine altruista va fi dispus sa ajute oamenii necajiti in cele mai variate situatii: ajuta
batranii pe strada, da bani cersetorilor, face donatii pentru copiii de la orfelinat. Daca cineva ofera
cadouri copiilor de la orfelinat numai cu o anumita ocazie, pentru ca sa fie apreciata de cei din jur,
atunci nu este vorba despre o insusire de caracter.

Caracterul, spre deosebire de temperament, se formeaza in timpul vietii sub influenta educatiei si
autoeducatiei. Insusirile de caracter au o valoare morala, de aceea caracterul se numeste si profilul
psihomoral al persoanei.