Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Am putea vorbi mult despre lacunele sistemului de învățământ și ceea ce este necesar
de schimbat. Deja ne-am obișnuit ca, în fiecare an, sute de școli să-și deschidă porțile cu
aceeaşi infrastructură deficitară, unele chiar fără autorizație de funcționare, ceea ce se traduce
prin grupuri sanitare necorespunzătoare, clădiri neasigurate la incendiu, centrale
nefuncționale, lipsa canalizării și lista poate continua.
România are un sistem de învățământ perimat. În cel puțin doisprezece ani, tinerii
acumulează informații care într-o proporție copleșitoare nu le folosesc în viaţă. Să nu uităm că
ies din şcoală fără a avea cunoştinţe nici despre aspecte practice și esențiale precum
introspecția, gestionarea conflictelor, cunoașterea de sine, dezvoltarea personală, educația
financiară, consilierea vocațională, ca să nu mai vorbesc de retorică, filosofie, estetică sau
artă.
Mediatizăm o dată pe an reușita câtorva elevi la universități de renume internaţional -
Harvard, Cambrige, Oxford sau MIT - uitând că ei sunt excepția, vârful de lance, produsul
muncii proprii și al susținerii părinților, în toate cazurile. Pentru majoritatea tinerilor, este
frustrant ca, după atâţia ani de şcoală, instituțiile de învăţământ să nu le fi oferit instrumentele
necesare pentru a se descurca în viață. Un sistem bun de învățământ te pregătește pentru viață,
inclusiv pentru a depăşi eșecuri și dezamăgiri. Realitatea este că schimbările structurale ale
unui sistem vechi au loc pe parcursul câtorva generații, iar a ne ascunde după degete sau a
nega acest fapt nu ajută deloc.
Familia și școala
Înainte de a merge la școală, copilul învață abilități de bază și trăiește într-un mediu
familial care îi transmite (conștient sau nu!) o serie de atitudini față de persoane și învățare,
care îi pot fi de folos sau îl pot sabota în procesul adaptării la mediul școlar și pe parcursul
învățării.
Școala nu poate face ceea ce părinții nu fac și invers. Fiecare instituție, atât cea a
familiei, cât și a școlii, are roluri bine definite, iar împreună se completează și potențează, nu
se anulează, nici nu se înlocuiesc una pe alta. Implicarea părinților înseamnă prezența activă
în demersul învățării prin asigurarea de materiale necesare, suport logistic, explicații,
încurajări, medierea conflictelor, blândețe, înțelegere, disponibilitate. Să comunici constant cu
educatoarea, învățătoarea, dirigintele, directorul, profesorul consilier, pentru a vedea unde este
necesară susținerea și ce poate fi îmbunătățit, reprezintă un bun început în înțelegerea
provocărilor fizice, emoționale sau sociale pe care elevul le poate traversa, la un moment dat,
pe parcursul formării academice.