a Inelul vrajit fost odata ca niciodata, spune poves- tea, a fost o baba rea care avea 0 fiica la fel de rea. Si traiau intr-o casa la marginea p&durii. Impreuna cu ele igi ducea zilele si 0 fetita tare frumoasa $i buna; fiind orfana de tata si de mama, ea nu se plangea niciodat&. Fata babei, fiind urata gi rea, o invidia pe orfana sio asuprea. Toate treburile erau in seama celei harnice; ea aducea apa de la fantana, ea stropea gradina, ingrijea animalele, gatea, cosea, randuia prin casa. Numai ca in loc s se ofileascd de atata amar de treaba, ea se facea © tot mai frumoasa! in schimb, urata pamantului, care nu migca nici degetul cel mic, se facea din zi in zi mai pocita, de ti-era frica s4 innoptezi cu ea in casa. Odata, de sarbatori, mama si flica ei cea rea s-au gandit s& se duca la imparateasa acelor locuri, sa-i ureze la multi ani, s-o lingugeasca. Dar iata ca nu stiau ce dar sa-i faca. 18Inelul vrajit SSS —Sa-i ducem crini! zise fata cea rea. —Unde sa gasim crini, acum, in plinad iama? o intreba babatia. ; — SA gaseasca slujnica noastra! striga cu rautate fata cea rea. SA se duca aiurea, sA caute crini sub zapada! : Si au trimis-o pe fetita cea buna sa caute crini. Dar unde s& gasesti flori, in inima iernii? A cautat,ea ce-a cautat primprejur, dar apoi, inghetata, necajita si speriata pentru ceea ce o astepta acasa daca se intorcea fara crini, se ageza la radacina unui copac $i incepu sa planga amar, cu capul in palme. A plans cat a plans, iar cand s-a ridicat s4 plece spre cas&, ce sa vada? In jurul ei strajuiau doisprezece barbati: cele doudsprezece luni ale anului. imbracati fiecare dupa cum ii era felul, stateau pe z4pada. Numai lanuarie statea pe tron, pentru cain ziua aceea incepea domnia lui. Toti cei doisprezece barbati erau frumosi gi voinici. August, cu m&necile suflecate si cu spice de grau la cingatoare, Decembrie, artos si puternic, infagurat in- tr-o bland cdlduroasa. Dar, mai mult decat tofi, fetitei fi pldcu tanarul Aprilie, care purta 0 camag& impodobita cu crini. Fetita fi privea uimita, cand fara veste fi auzi vorbind. lanuarie tocmai spunea: —O cunosc pe aceasta fetita. Este slujnica la baba cea rea, ce-si are casa la marginea padurii. — $i noi o cunoastem, raspunsera ceilalfi, privind-o cu dragoste. — Ce cauti aici? o intreba cu blandefe lanuarie. -Am iesit s4 culeg crini, raspunse €a sfios. —Crini? Acum, in miezul iemii? rase lanuane- 19Basme grecesti — Unde vrei sa gasesti crini? o intreb& Decembrie. Sa culegi crini cand e randul lui Aprilie sA stapaneasca peste pamant. Dar cine te-a trimis? Fetifa le povesti necazul ei si atunci Aprilie zise: — Pentru bucuria acestei fetite m-as aseza putin pe tron, atat cat trebuie sa-i aduc cAtiva crini, cAcio cunosc si stiu ce-ar patimi daca s-ar intoarce acasa fara ei. De-ar vrea lanuarie, Februarie si Martie s4-mi ingaduie doar o Zi s& stau inaintea lor pe tron... —Hm, hm! tugi Martie. Nu prea-mi place sa-mi pierd linistea, dar fie, de hatarul copilei, primesc. Nu de altceva, dar 0 cunosc gi eu, 0 vad des in padure si n-am auzit-o niciodaté s4 spuna o vorba rea despre mine, care sunt atat de schimbator. Fie deci, frate Aprilie, treci inaintea mea, dar s4 vedem ce zice Februarie. — $i eu vreau s-o ajut&ém, zise acesta. Oamenii m-au poreclit Uraciosul, dar eu nu sunt aga. Mai degraba lumea e morocanoasi, fiindca se grabeste sa intre in primavara. Fetita asta niciodata nu m-a ocarat, cand venea in padure dupa vreascuri. Merit sa o ajutam. $i astfel cei doisprezece barbati incepura sa-si schimbe locurile si dintr-o dat&, in ziua aceea de iarna, Se topira zapezile si veni primavara. Copacii inverzira, iar pe pamént se ivird puzderie de flori; printre ele, insa, straluceau crinii. 1 Fetifa privi mirat in jur. Culese cAtiva crini si le spuse celor ce-o ajutasera: — Va multumese, Sunil mei prieteni. Va multumesc tuturor si va iubesc deopotriva. pentru tofi sunteti folositori. Zapada care acoperS paméntul fine de cald seméanaturilor, ploile fac s& creased toate din belsug, 20Inelul vrajit —_ soarele ajuta florilor s& infloreasca si poamelor sa se facd gustoase. i Cand fetita se pregatea sa plece, Aprilie zise: —Asculta, fetitA bund, primeste acest inel, pune-l in deget, iar cand vei avea nevoie de mine, rasuceste-| usor gi eu voi fi alaturi de tine. Dar, bag& de seama, s& nu spui nimanui cine fi l-a dat, ca-si pierde pe data puterea. N-apuca sa termine de spus aceste cuvinte, si lunile igi luar& din nou locul cuvenit, iar pe tron se ageza lanuarie. Apoi cei doisprezece barbati disparura deodata, ¢a gi cand n-ar fi fost. Fetita crezu mai intai ca a visat, dar crinii si inelul de pe deget erau dovada ca totul se petrecuse cu adevarat. - Se duse repede acas&, dar baba si fata ei, inloc sa se bucure vazand crinii, se maniara. — Spune unde ai gasit florile! striga baba. —In padure, raspunse fetita. Atunci fata cea rea vazu inelul. — Si inelul? Spune unde ai gasit inelul! striga si ea. Ele intelesera imediat ca fetifa ascunde o taina, ii luard inelul si o inchisera in beci. Apoi se imbracara cu hainele cele mai bune si plecara la imparateasa, ca sa-i dea florile. Dar iata ca si imparateasa se supara, in loc sa se bucure: == —Unde ati gasit crini pe vremea asta? Raspundeti indata de unde ati luat florile! —Din padure... din padure... raspunsera amandoua cu jumatate de glas. — SA mergem sa-mi aratati si mie locul, le porunci ea. 21Basme grecesti Imparateasa, vazand-o pe fata cea rea incercand s@ ascunda inelul pe care-| purta, igi spuse in sinea ei: »Hm, au o taina pe care nu vor s-o dezvaluie“. fi ceru agadar inelul, si-| puse-n deget gi porunci slugilor sa Pregateasca trasura pentru plecare. La marginea padurii se oprira. Apoi intrara in padure, cautara peste tot, dar crinii, nicdieri! Ningea si era cat pe Ce sa inghete de frig. Imparateasa igi pierdu rabdarea, le chema din nou pe baba gi pe fata ei, care, incoltite, ii spusera de asta data adevarul. t Imparateasa trimise atunci dupa fata cea buna si, cand aceasta sosi, incepura sa caute din nou in padure, dar crini nici c-au gasit. Atunci imparateasa se supara foarte tare. Scoase inelul din deget gi, fara sa mai stea pe ganduri, il arunca, maniata, cat colo. Deodata, totul in jur se intuneca, numai unde cazuse inelul, locul era stralucitor. Speriate, Slugile imp&ratesei o luara la fuga, nimeni nu ramase langa ea, c&ci nimeni n-o iubea. Doar baba si cele doud fete st&teau pironite locului. Inelul lumina ca Soarele, in jurul lui zpada se topea, Pomii inverzeau, iar pe pamént rasareau crinii. Era vraja lui Aprilie. Apuca doar sa vada trei Corbi ce se roteau pe deasupra, croncanind. Atunci aparu Aprilie, care-i spuse: — Eu le-am transformat in Corbi, ca s fie tot atat de negre pe cat le era sufletul! 22—_ 3 Inelul vrajit — Si vor ramane aga pentru totdeauna? intreba fetita speriata. — Asta depinde de faptele lor de-aci incolo. Tu, ia seama, sa ramai mereu aga precum esti, buna si inimoasa, ca sa fii folositoare si draga tuturor. Dupa care Aprilie se facu nevazut, in timp ce fetita ramase privind buimacita la corbii care se mai rotira de cateva ori pe deasupra ei, apoi pierira in departare. Se intoarse apoi in casa de la marginea padurii si de atunci igi purta singura de grij si trai linigtita, fara S-o mai supere cineva. Si-n fiecare primavara, cand infloreau crinii, ea igi aducea aminte de cele petrecute candva, de inelul vrajit, si Aprilie i se parea mai minunat ca niciodata. ss