Peripefiile a frei frafi A fost odata un padisah batrin care, aflandu-se pe patul de moarte, si-a chemat la capatai fiul cel mare si i-a zis: — Asa cum e obiceiul, fiule, dupa moartea mea tu imi vei urma la tron, mostenind imparafia si tot ce am. Dupa pufina vreme padisahul muri si aga cum spusese, cu voia mamei sia celor doi frafi, fiul cel mare se urcd pe tron. Nu dupa mult timp tanarul padisah avu un vis care-i prevestea ca va pleca intr-o calatorie plina de peripefii. Visul se repeta trei nopfi la rand, dupa care padisahul incredinfa tronul si conducerea imparafiei fratelui mijlociu, isi umplu o desaga cu galbeni, se sui pe cal si porni la drum. Merse si merse, trecu peste vai si munfi, strabatand cale lunga timp de o jumatate de an si o toamna. In cele din: urma ajunse la o ras- cruce de unde porneau trei drumuri. La inceputul fiecarui drum se afld cfite 0 inscripfie. ,Cine va alege aceasta cale se mai poate intoarce” - scria pe primul drum. ,,Cine va apuca pe acest drum s-ar.putea s& nu se mai intoarca” - scria la cel de-al doilea. Inscriptia celui de-al treilea drum suna astfel: ,,De pe acest drum nimeni nu s-a mai intors vreodata”. Tanarul padisah citi cele trei inscripfii si igi zise: ,,Pe un drum usor merge oricine. A-I alege pe cel mai greu ¢ treaba de viteaz”. $i gandind astfel il alese pe cel de-al treilea. Dupa ce merse cateva zile de-a-lungul drumului ales, zari in departare un pisc care i se paru mai deosebit fafa de cele cunoscute de el. Apropiindu-se tot mai mult isi dadu seama ca piscul era format din cranii omenesti. Langa acest pisc se afla un oras. Intrand in oras padisahul isi priponi calul in curtea unui han, lua cu sine desaga cu galbeni si se duse la un frizer sa-si aranjeze barba. Cand sa plece ii zise frizerului: —Ai grija de aceasta desaga pana ma voi intoarce. —Cu placere, raspunse frizerul. — Pot sa te intreb ceva? - i se adresa din nou tanarul. — Desigur, ii raspunse si de asta data cu bunavoinfa frizerul. — Cum a fost inalfat piscul acela de cranii ?Ofténd adanc frizerul ii spuse: —Nu ma mai intreba despre pisc. Daca ifi voi raspunde, s-ar putea ca si craniul tau sa ajunga acolo. $i n-as vrea sa fiu vinovat de asta. Tanarul insd nu vru sa renunfe, asa ca, in cele din urma, frizerul ii destainui urmatoarele: — Padisahul nostru are o fata care in urma unei boli si-a pierdut graiul, Disperat taica-sau a hotarat cd cel care ii va reda fetei glasul o va primi pe aceasta de sotie si ca dar de nunta o avere uriasa. Celor care vor incerca insa si nu vor reusi li se va taia capul. Dupa cum vezi multi au incercat si n-au izbutit, marturie fiind piscul acela pe care fl vezi. Asculténd toate acestea tanarul infelese ca visul sau n-a fost intamplator. Asta ii era soarta. Se hotari sa o vindece pe fata incercind sa-i redea graiul, Padisahul fi asculta doringa si deoarece i se paru a avea in fafa un tanar de vifa nobila il sfatui sa se gandeasca bine inainte de a se incumeta, ca sa nu regrete mai apoi. . ~ Imi voi incerca si eu norocul cum si I-au incercat si ceilalfi. Intampla-se ce mi-e scris, zise tanarul. Fu chemat indata un hoge care ii cununa gi trei zile si trei nopfi tanarul incerca in fel si chip s-o faca pe fata s vorbeasca. Timpul se scurse si din gura fetei nu se auzi nici o vorbulifa. fn cele din urma tanarul fu dus in piafa pentru a fi executat in fafa mulfimii. Dar pe cand calaii se pregateau sa-i taie capul vazura cu tofii cingatoarea de piele pe care o purta si infelesera ca omul este de vifa nobila: Ajungand vestea la padisah, acesta porunci sa fie oprita execufia gi tanarul sa fie intemnifat. in fara din care venise, feciorul ramas pe tron incepu sa se nelinisteasca din pricina intarzierii fratelui mai mare si dupa ce se gandi un timp, hotari sa plece in cdutarea lui. Chemandu-si fratele cel mic ii spuse: — lata, ifi incredinjez tie tronul, cdci eu voi pleca in cautarea fratelui nostru cel mare si nu ma voi intoarce pana nu-| voi gasi. Fratele mijlociu strabatu la randul lui cale lunga pana ce ajunse si el la rascrucea celor trei drumuri. La capatul primului drum citi: ,, Cine va alege aceasta cale se mai poate intoarce”. ,,Cine va apuca pe acest drum s-ar putea si nu se mai intoarca” - vazu scris la cel de-al doilea drum. Inscriptia aflata la inceputul celui de-al treilea drum era: ,,De pe acest drum nimeni nu s-a mai intors vreodata”. Si mijlociul, ca si fratele mai mare, alese drumul cel mai greu. Mergand pe acest drum, dupa cAteva zile, zari in departare piscul de cranii si se intreba ce-i cu ele. Ajungand la hanul unde fratele sau isi lasase calul, indata ce zari animalul se bucura infelegdnd ca se afla cu adevarat pe urmele acestuia. {si priponi la randu-i calul si se duse la frizer unde zari atarnata intr-un cui desaga. ~ Ce-i cu piscul acela de cranii pe care |-am vazut cind am intrat in oras ? - il intreba el pe frizer. 4 rs— Flacaule, nu-fi pot raspunde bucuros la intrebare, fiindca n-as vrea sa te nenorocesti din cauza mea. Cu cfteva luni in urma a venit un tanar care mi-a pus aceeasi intrebare ca gi tine. Semeni cu el de parca afi fi jumatatile aceluiasi mar. Daca nu s-ar fi aflat ca e fecior de padisah i s-ar fi luat capul. Astfel a scapat, dar a fost aruncat in temnifa. Tare ma tem sa nu pajesti gi tu la fel, ba chiar mai rau, aga ca nu ifi voi raspunde la intrebare Tanarul se ruga mult de tot, marturisind in cele din urma ca el venise sa-gi ajute fratele si, induplecat, frizerul ii spuse povestea fetei de imparat si a tinerilor carora li s-a taiat capul, fiindc& s-au oferit si o vindece gi n-au izbutit. Fratele mijlociu merse la padigah si ceru mana fetei promifand sa-i redea graiul. Padigahul se invoi ca tanarul sa incerce, chema un hoge care ii cununa gi baiatul se puse pe treaba. Trei zile in gir se stradui s-o faca pe fata sa vorbeasca, dar nu ajunse la nici un rezultat, Asadar fu osandit si el la moarte. Calaii bagara insa de seama ca poarta cingatoare de om de vaza $i ca s-ar putea sa fie fiu de padisah. Sentinja ii fu prin urmare schimbata si tanarul fu aruncat in temnifa ca si fratele stu mai mare. In timpul acesta, feciorul cel mic, vazénd ca nici cel de-al doilea frate nu s-a intors, se hotari sa porneasca la drum in cautarea celorlalfi doi. Afland de hotarare, mama sa izbucni in plans. Lacrimile ii curgeau din ochi ca din doua cismele gi batista cu care si le stergea nu se usca zile in gir. Feciorul incerca s-o linigteasca: = Mami, voi pleca si imi voi gasi frafii. — Frafii tai au plecat si eu fi plang cu lacrimi de sénge ca nu s-au mai intors. Nu vreau sa te pierd gi pe tine. Te rog, fiule, nu pleca. Dar feciorul cra hotarat si-gi gaseasca frafii si se pregati de drum zicandu-i mamei sale: ‘ —Mama, iji incredinjez jie tronul. Cat timp voi lipsi eu, tu vei carmui fara. Porni apoi la drum sa-si caute frafii luand cu sine o traista plina cu aur. : Ca si ceilalji doi frafi ajunse gi el la rascrucea celor trei drumuti. Citi cele trei inscripfii: ,,Cine va alege aceasta cale se mai poate intoarce”, »,Cine va apuca pe acest drum s-ar putea sa nu se mai intoarca”, ,,De pe acest drum nimeni nu s-a mai intors vreodata”. Alese gi el, ca si frafii sai, cel de-al treilea drum si mergand pe el zari dupa o vreme mormanul de cranii de om. Intrand in orag trase la acelasi han ca si frafii lui gi igi lasa calul langa caii lor. Lua cu sine desaga si pleca la frizerul din apropierea hanului. Zarind acolo atarnate desagele frafilor o atarna si el pe a lui gi se asez& pe scaunul frizerului. In timp ce acesta il barbierea il intreba ce-i cu piscul de cranii de la intrarea in oras.— in ultima vreme am mai fost intrebat de doi tineri si acestia au ajuns in temnifa, zise frizerul. - Dar care a fost vina lor ? - intreba fratele cel mic. La inceput frizerul nu voi in ruptul capului sa-i raspunda, dar la insistenfele tanarului fi povesti in cele din urma. — Au trecut mulfi ani de cand fica imparatului nostru si-a pierdut graiul. Tatal ei a promis celui care o va face sa vorbeasca ca i-o va da pe fata de nevasta si il va umple de bogafii. Celor care s-au incumetat si nu au reusit li s-a taiat capul, iar craniile lor au fost infipte in pari la marginea orasului. Atunci fratele cel mic il intreba daca gi ultimilor doi li s-a taiat capul. = Nu, ii spuse frizerul. Calaii au descoperit asupra lor semnele care dovedeau ca sunt fii de padigah si atunci au fost aruncafi in temnifa. Afland toate acestea tanarul fi vorbi astfel frizerului. — Nu se poate sa nu traiasca cineva pe aceste meleaguri care sa nu cunoasca leacul pentru boala fetei. Daca imi vei spune unde il pot gasi, vei capata de la mine trei pungi cu galbeni. — Cunose intr-adevar pe omul acesta, zise frizerul, dar este o persoand foarte sus pusa, drept care mi-e fricd sa-fi arat unde locuieste. Daca as indrazni si-fi spun, mi s-ar taia limba. Daca fi-as arata din priviri, fara vorbe, mi-ar scoate ochii, iar de fi-as arata cu degetul mi s-ar taia mana. De aceea, te rog mult, nu ma mai intreba. Dar tanarul nu se lasa, astfel incat, in cele din urma, frizerul nemairezistand fi spuse: — Acest om locuieste pe o strada oarecare. Eu voi apuca pe acea strada gi tu sa mergi in urma mea. in clipa in care voi ajunge in fafa casei, 0 sa las sa-mi alunece piciorul si voi cadea. Casa in fafa careia voi cadea este a lui. Zicand acestea frizerul o lua inainte si baiatul il urma. Ajuns in faja casei lui Ahmet Efendi se preficu a cadea, se ridic& indata, igi scutura hainele si isi continua drumul. Tanarul ajunse gi el in fafa porfii, batu in poarta si astepta un timp, dupa care fu poftit inauntru. Intrand vazu pe covor un batran, ingenunche in fafa lui si sarutandu-i mana fi vorbi dupa cum urmeaza: — Efendi, sunt intr-o mare incurcatura. Sunt fecior de padigah si am venit pe meleagurile acestea sé o vindec pe fata imparatului redandu-i graiul si sa-i eliberez din inchisoare pe frafii mei. Am aflat ca suntefi un om foarte invajat. M-afi putea sfatui cum s-o vindec pe fata ? — Bine, fiule, deoarece ai venit pana aici ca sa-mi ceri sfatul, te voi ajuta. Ia cu tine aceasta cutie graitoare pe care trebuie s-o ascunzi cand vei intra in camera fetei. Cauta un loc unde s-o asezi si da binefe acelui loc. Locul iji va raspunde, dupa care tu vei putea sa stai de vorba in continuare cu cutia. 6Dupa ce pleca din casa batranului ludnd cu sine cutia, feciorul cel mic se infaifisa imparatului pentru a-i cere voie sa incerce s-o vindece si el pe fata, Imparatul se invoi, il chemara pe hoge, avu loc cununia si tanarul intra in camera fetei. Indata ce se vazu induntru aseza pe furis cutia pe o policioara langa usa. Apoi zise: — Buna ziua, policioara ! ~— Bine ai venit, tinere nusafir, ii faspunse aceasta: Pofteste si ia loc. Tandrul se aseza si se adresa din nou policioarei. — Hei, draga mea, nopfile sunt tare lungi. Ca s& ne treaca timpul mai repede, hai sa ne spunem povesti. — Aici dumneata esti musafirul nostru, veni raspunsul dinspre Policioara. Nu se cade si-i obosesti pe musafiri punandu-i sa-fi povesteasca. Mai bine sa-fi spun eu o poveste si dumneata si asculfi. —Bine zici, povesteste-mi, iar eu voi asculta, Si policioara incepu: — Au fost odata trei frafi. Unul era croitor, un altul tamplar, iar cel de- al treilea hoge. Plecénd ei intr-o zi la drum mersera din zori si pana-n seara gi nezarind in departare nici o asezare omeneasca se hotardra sa innopteze intr-o pestera la marginea drumului.. Dupa ce intrara in pestera, pusera la gura ei un pietroi si aprinsera focul sa se incalzeascaé. Se infelesera ca pe rand unul sa faca de paza in timp ce ceilalfi doi vor dormi. Primul facu de paza tamplarul. Ca sa-i treaca timpul mai ugor, scoase tesla de la brau si se apuca sa ciopleasca un butuc dandu-i forma unei statui cu chip de fata. Cand ii veni randul croitorului, tamplarul {1 trezi pe acesta si se duse sA se culce. Vazdnd statuia cu chip de fata, croitorul se minuna de isprava tamplarului si igi zise: ,,Daca el a facut aceasta fata eu ii voi coase haine”. Croi hainele, imbraca statuia sio rezema de perete. Veni randul celui de-al treilea sa faci de paza. “ Croitorul il trezi pe hoge si el se duse la culcare. Hogea vazand ca timplarul a cioplit o statuie cu chip de fata iar croitorul i-a facut vesminte si a imbracat-o, s-a gandit ca se cuvine ca el sa-i dea viata. Mai intai s-a spalat, cum e obiceiul, si-apoi a inceput sa-l roage pe Allah sa-i dea viafa statuii. Deindata fata incepu sd se miste si sa vorbeasca cu glas de privighetoare umblind incolo si incoace prin pestera. Dimineafa cei doi frafi ai hogelui, vazand in pestera fata insufletita, se mirara foarte mult. Fara indoiala ca ea fusese creata de ei trei laolalta, Sfarsindu-si povestea, cutia de pe policioara zise catre tinar: — lubite musafir, aici as vrea sa te intreb ceva, cici nu ma pricep sa dezleg un lucru. Daca tu ai fi in locul meu, caruia dintre cei trei frafi i-ai da fata ? — Eu ay da-o tamplarului pentru ca el s-a gandit i i-a cioplit trupul.— E drept, zise cutia, ins ar fi fost o rusine sa te plimbi cu o fata despuiata. Din cauza asta eu as fi dat-o croitorului. Auzind aceste raspunsuri, fata padisahului sari in picioare zicand: —Prostii, eu as fi dat-o hogelui. La ce ar fi folosit o bucata de lemn neinsuflefita, acoperita doar cu un vesmint ? Cel care i-a dat viata este hogea; de aceea el trebuie sa fie stapanul fetei. Era pentru prima oard cnd fata de imparat vorbea dupa ani lungi de tacere. Femeile din palat, care ascultau dupa usi, isi lovira palmele de uimire si strigara intr-un glas: —A vorbit, a vorbit, fata padisahului a vorbit. Auzind fipetele femeilor padisahul veni in graba gi intreba: ,,A vorbit cu adevarat ?” Nu-i venea sa creada ca fata va mai vorbi vreodata. O puse la incercare ca si se convinga: ~— Ai vorbit cu adevarat, fata mea ? Dar fata nu scotea nici un cuvant. —N-are importanfa, efendi, zise tanarul. Mai am inca doua nopfi. Tesind din camera fetci, baiatul lua pe furis cutia de pe policioara si o puse intr-un buzunar: Dupa plecarea lui, fata padisahului-cauta un topor si sfarama cu el policioara. Cand se intoarse in camera a doua zi, tanarul vazu policioara sfaramata. Atunci aseza cutia pe masa si dadu bineje mesei ca si cum s-ar fi adresat unui om. — Buna ziua, masa ! — Ziua buna, tinere, raspunse masa Dupa ce isi vorbira cateva minute, tanarul ii propuse: ~ Ei, surioara masa, nopfile sunt foarte lungi. Ca sa ne treaca timpul mai repede, hai si ne spunem povesti unul altuia. * © pofti mai intai pe masa s4 povesteasca gi aceasta incepu: » Cu mult timp in urmé traiau intr-un finut trei veri. Un unchi al lor avea o fata foarte frumoasa. Fiecare dintre veri ar fi dorit sa se insoare cu fata, dar tatal ei nu se putea hotari cui s-o dea. Daca gi-ar fi dat fata unuia dintre veri, fara indoiala ca ceilalfi doi s-ar fi suparat. Pentru ca fata sa poata alege, le facu urmatoarea propunere: —Celui care imi va aduce 500 de galbeni, ii voi da fata. § Ca sa faca rost de banii de care aveau nevoie, cei trei veri pornira sa caute de lucru, fiecare in alt colf de fara. Muncira din greu si castigara cate 500 de galbeni. ‘ Primul dintre veri tocmai se pregatea sa se intoarca in sat cand auzi un telal strigand ca are de vanzare un obiect fermecat care ifi di vesti din toate colfurile lumii. Preful acestui obiect era chiar 500 de galbeni si tanarul isi cheltui tofi banii pe care ii cAstigase. in orasul in care muncise al doilea var se scoase la vanzare un covor. Se spunea ca daca cineva se aseza pe acest covor $i il lovea cu o nuielusa 8fermecata, covorul se inalfa gi te purta in orice loc doreai. Trebuia-numai sa inchizi ochii, sa lovesti cu nuieluga gi cand deschideai ochii, te trezeai in locul dorit. Preful acestui covor era de 500 de galbeni. $i al doilea var isi cheltui banii cumparand covorul. Cel de-al treilea var afla ca in orasul in care muncise s-ar gasi de vanzare o margea fermecata. Intreband la ce foloseste i se raspunse ca aceasta putea vindeca orice boala, daca este asezata pe fruntea bolnavului. Gandind ca margeaua este un obiect prefios dadu pe ea cei 500 de galbeni pe care fi cstigase si o cumpara. Tofi cei trei veri se intalnira si pornira la drum spre casa. Mergand ei, zisera celui care cumparase obiectul ce putea sa-fi dea vesti din toate colfurile lumii: ,,Hai sa-1 incercim si vedem ce face fata unchiului nostru”, Stapanul obiectului il puse jos si isi lipi urechea de el. Obiectul fi sopti urmatoarele: — Oh, Allah, unchiul vostru este foarte bolnav gi fata lui este tare necajita. Doctorii nu-i dau de leac bolii si bolnavul e gata sa se prapadeasca. data ce aflara zisera celui cu covorul: — Hai sa incercim, poate covorul tau fermecat sa ne duca in sat ? — V-afi gandit bine, raspunse varul lor. Asezafi-va pe covor si inchideti ochii. s Lovi apoi covorul cu nuielusa fermecata, acesta se inalfa spre cer si in scurt timp fi cobori aproape de usa casei unchiului lor. Intrara in casa gi il vazura pe unchi gata sa-si dea duhul. Flacaul care avea margica fermecaté o asezi pe fruntea unchiului zicand: — in numele lui Allah, fii vindecat ! Batranul se insanatosi pe loc. Sfarsind povestirea, masa se adresa tanarului: — Stimate musafir, este aici un lucru caruia nu-i pot da de capat. Daca tu ai fi unchiasul, caruia dintre cei trei veri i-ai da fata de sofie ? Fara sa se gandeasca prea mult, tanarul spuse ca el i-ar da fata celui care stapaneste obiectul vorbitor, caci fara acesta-nu ar fi avut cum sa afle de boala unchiului ca s4 se grabeasca sa ajunga la el.—Nu, zise masa. Eu as da-o celui care poseda covorul fermecat. La ce le-ar fi folosit aflarea vestii daca nu ar fi putut ajunge la timp langa bolnav ? Fata padigahului care ii asculta vorbind astfel zise: — Nu avefi dreptate niciunul ! Amandoi gandifi gregit. Presupunei ca ei ar fi primit vestea bolii unchiului, ar fi ajuns la timp, dar n-ar fi avut margeaua fermecata ? Cui ar fi folosit ? Dupa mine, eu as da fata celui de-al treilea. Cum o auzira pe fata cA incepe sa graiasca, femeile din palat alergara la padisah care se grabi si sosi la timp s-o auda vorbind. Convins fiind ca fata s-a vindecat o marita cu fratele cel mic si fi elibera din temnija pe ceilalti doi. Pregatindu-se sa se intoarca in imparafia lor, frafii vazura ca fata a ramas din nou fara grai si nu mai scoate nici un cuyant, Se necajira atat de tare incat scoasera sabiile vrand sa-i taie capul. {si dadura insa seama ca fata se chinuia sa respire si sa faca ceva. Si ce le fu dat sa vada ! Din gura fetei fagni un soarece mare pe care il omorfra pe loc. Atunci fata incepu sa graiasca precum privighetoarea. Dupa asta frafii plecara spre finutul natal si ajungand in cele din urma igi gasira mama care fi astepta de-atata vreme. Erau cu tofii mulfumifi, numai ca odata ajunsi acasi incepu gdlceava intre ei. Fiecare considera ca a ajutat la insinatosirea fetei. La cearta lor se alaturara si slujitorii palatului. Atunci mama ceru voie si impace ea lucrurile. ~ Fiul cel mic 0 va lua pe fata de sofie, zise. Pentru ca el nu numai ca a contribuit la vindecarea fetei, dar i-a eliberat din temnifa si pe frafii sai. Cuvantul ei fu ascultat de tofi. Se porni o nunta mare care jinu patruzeci de zile si patruzeci de nopfi si mirii trairé fericiti pana la sfarsitul viefii. padisah —imparat, monarh in jarile din Orientul Apropiat si Mijlociu peripefie — intamplare neasteptata, neprevazuta inscripfie — text scurt scris pe metal, piatri sau lemn ise — varf de munte sau de deal craniu ~ feasta, scheletul, oasele capului 10@ priponi —a lega calul de ceva hoge — preot, dascal la mahomedani 4a fi executat —a fi pedepsit, a fi omordt, a i se lua cuiva viaja execufie ~ supunerea unui condamnat la pedeapsa cu moartea induplecat — convins om de vaza ~ om, persoana important sentinta — pedeapsa morman — gramada efendi —titlu de politete, formula de adresare a da binefe ~ a spune ,,Buna ziua”, a saluta pe cineva creata - facuta 4 polifa, policioara — raft despuiata ~ goala, dezbracata, fara haine telal — negustor, om care vesteste 0 vanzare a-si da dubul — a muri @ se necaji—a se supara gdlceava — cearta a contribui ~ a participa la o actiune comuna