Lucrarea practică nr.

Adaptarea vitezei autovehiculului în funcţie de

oboseala şi vîrsta conducătorului auto
Scopul lucrării: A lua cunoştinţă de metodica adaptării vitezei autovehiculului în funcţie de
oboseala şi vîrsta conducătorului auto

1. Noţiuni generale

Experienţa bogată în conducerea auto permite execuţia reflexă a manevrelor de evitare a

pericolelor, nemaifiind necesară perioada de judecată din componenţa timpului de reacţie. Din
contra, o dată cu creşterea oboselii sau vîrstei, timpul de reacţie se prelungeşte cu valori care pot
da naştere la accidente evitabile în condiţii „ normale”.
Pe cale statistică s-a stabilit că probabilitatea de producere a accidentelor creşte direct
proporţional cu accentuarea stării de oboseală, ajungîndu-se la dublarea riscului de accident după
parcurgerea primilor 400 km.
Influenţele oboselii asupra timpului de reacţie trebuie analizat obligator în funcţie de vîrstă.
Relevante în acest sens sunt cercetările întreprinse pe un lot de 150 şoferi compus din trei grupe
de vîrstă: I-sub 30 ani; II- între 35 şi 45 ani; III- peste 45 de ani. La fiecare dintre subiecţi s-a
măsurat timpul de reacţie cu un aparat special. Testările s-au făcut înaintea începerii activităţii
zilnice şi la terminarea programului, după efectuarea a 8 ore de conducere. Rezultatele testelor se
prezintă în tab. 9.1[ 1].

Tabelul 9.1. Valorile medii ale timpilor de reacţie

Momentul efectuării testării Grupe de vîrstă Timpul de reacţie, s

I 0,320
Înaintea programului de lucru II 0,350
III 0,450
La sfîrşitul programului de lucru I 0,450
II 0,485
III 0,720

După cum se observă, trecerea la o stare de oboseală caracteristică desfăşurării unei

activităţi de conducere de 8 ore provoacă o creştere a timpului de reacţie în medie cu 40 % la
persoanele cu vîrsta pînă la 45 ani şi o creştere cu 60 % la persoanele cu vîrsta peste 45 ani.
Un salt de vîrstă de la 25 la 35...45 ani implică o creştere a timpului de reacţie cu
7,7...8,6 %, un salt de la 35...45 ani pînă la peste 45 ani implică o creştere a timpului de reacţie
cu 28,5...48 %, iar între o vîrstă sub 30 ani şi o vîrstă peste 45 ani, apare o prelungire a timpului
de reacţie cu 40...60 % [ 1].
Se notează cu tr timpul de reacţie al unui conducotor auto cu vîrsta de cca 35 ani, odihnit
şi cu o experienţă medie. Cu o valoare a lui tr corespunzătoare unui asemenea conducător auto se
determină cu relaţia ( 9.1) distanţa totală de oprire Sa aferentă vitezei maxime legale W, în
condiţiile drumului uscat, caracterizat prin φ şi φb:

Sa = W ⋅ tr / 3,6 + W ⋅ ti / 3,6 − (φ/12) ⋅g ⋅ ti 2 + (W−1,8 ⋅ φ ⋅ g⋅ ti) 2 / (254,2 ⋅ φb ) (9.1)

în care Sa - distanţa totală de oprire prin frînare de urgenţă, m ; W- viteza limită pe care

1
 conducătorul auto are obligaţia legală să nu o depăşească, km/h; tr - timpul de reacţie
al conducătorului, s; ti – timpul necesar atingerii deceleraţiei maxime din momentul
începerii frînării, s; g – acceleraţia gravitaţiei, m/s 2.
Cînd intervine oboseala sau/şi vîrsta, timpul de reacţie tr* se alege conform indicaţiilor
[ 1] (tab. 9.2, conform variantei), iar viteza adaptată W* se determină cu relaţia ( 9.2):
W* = 0,5 ⋅[{ (A2 + 4 ⋅B)} − A] (9.2)

A = 70,61 ⋅ φb ⋅ (tr* + ti ) − 35,31 ⋅ φ ⋅ ti ; (9.3)

B = 254,2 ⋅ φb ⋅Sa + 207,8 ⋅ ti 2 − 311,8 ⋅φ 2 ⋅ ti 2 (9.4)

2. Mersul lucrării: Exemplu de adaptare a vitezei autovehiculului în funcţie de

oboseala şi vîrsta conducătorului auto

Tabelul 9.2. Datele iniţiale pentru calcule

Nr. tr , s φ φb tr*, s ti , s W, km/h

variantei
0 1 0,7 0,6 1,6 0,2 50

În continuare se prezintă un exemplu în legătură cu adaptarea vitezei unui vehicul care se

deplasează într-o localitate cu viteza limitată la valoarea W = 50 km/h, în condiţiile parcurgerii
unui drum orizontal în linie dreaptă, cu îmbrăcăminte asfaltică uscată cu φ = 0,7 şi φb = 0,6;
tr = 1 s; ti = 0,2 s. În cazul oboselei avansate tr* = 1,6 s [ 1].
Cu relaţia (9.1) se calculează Sa :

Sa = W ⋅ tr / 3,6 + W ⋅ ti / 3,6 − (φ/12) ⋅g ⋅ ti 2 + (W−1,8 ⋅ φ ⋅ g⋅ ti) 2 / (254,2 ⋅ φb)

Sa = 50 ⋅ 1 / 3,6 + 50 ⋅ 0,2 / 3,6 − (0,7/12) ⋅9,81⋅ 0,2 2 + (50−1,8 ⋅ 0,7 ⋅ 9,81⋅ 0,2) 2 /(254,2 ⋅ 0,6) =
= 31,45 m .

În urma aplicării relaţiilor (9.3), (9.4) şi (9.2) rezultă:

A = 70,61 ⋅ φb ⋅ (tr* + ti ) − 35,31 ⋅ φ ⋅ ti

A = 70,61 ⋅ 0,6 ⋅ (1,6 + 0,2 ) − 35,31 ⋅ 0,7⋅ 0,2 = 71,315
B = 254,2 ⋅ φb ⋅Sa + 207,8 ⋅ ti 2 − 311,8 ⋅φ 2 ⋅ ti 2
B = 254,2 ⋅ 0,6 ⋅31,45 + 207,8 ⋅ 0,22 − 311,8 ⋅0,7 2 ⋅ 0,22 = 4796,754
W* = 0,5 ⋅[{ (A2 + 4 ⋅B)} − A]
W* = 0,5 ⋅[{ (71,3152 + 4 ⋅ 4796,754)} − 71,315] = 42,24 km/h

Concluzie: Deci, o mărire a timpului de reacţie cu 60% impune o reducere a vitezei cu cca 14%.

2
3.Conţinutul dării de seamă

1.Denumirea lucrării practice;

2.Scopul lucrării practice;
3.Datele iniţiale pentru calcule (tab. 9.2) ;
4.Relaţiile necesare pentru calcule cu explicaţii şi calculele;
5.Concluzie.
BIBLIOGRAFIE

1. Radu Gaiginschi. Reconstrucţia şi expertiza accidentelor rutiere. Bucureşti: Editura

tehnică, 2009, 519 p. ( pag. 455 - 456).

Tabelul 9.3. Datele iniţiale pentru toate variantele *

Nr. tr , s φ φb tr*, s
variantei
1 0,81 0,61 0,51 1,28
2 0,82 0,62 0,52 1,30
3 0,88 0,69 0,55 1,36
4 0,84 0,64 0,54 1,33
5 0,85 0,65 0,55 1,34
6 0,86 0,66 0,56 1,36
7 0,87 0,67 0,57 1,38
8 0,88 0,68 0,58 1,39
9 0,89 0,69 0,59 1,41
10 0,9 0,70 0,6 1,42
11 0,91 0,61 0,51 1,44
12 0,92 0,62 0,52 1,45
13 0,95 0,66 0,55 1,43
14 0,99 0,65 0,50 1,40
15 0,98 0,68 0,59 1,3
16 0,96 0,66 0,56 1,52
17 0,97 0,67 0,57 1,54
18 0,98 0,68 0,58 1,56
19 0,99 0,69 0,59 1,58
20 1 0,70 0,6 1,6
21 1,01 0,61 0,51 1,62
22 1,02 0,62 0,52 1,64
23 1,03 0,63 0,53 1,66
24 1,04 0,64 0,54 1,68
25 1,05 0,65 0,55 1,7
26 1,06 0,66 0,56 1,72
27 1,07 0,67 0,57 1,74
28 1,08 0,68 0,58 1,76
29 1,09 0,69 0,59 1,78
30 1,1 0,70 0,6 1,80
31 1,11 0,61 0,51 1,82
32 1,12 0,62 0,52 1,84

* - pentru toate variantele: ti = 0,2 s; W= 50 km/h.