Curs 5 Matematic¼ a

PIPP conversie
Metode algebrice de rezolvare a problemelor de aritmetic¼
a

Bibliogra…e:
[1] I. Aron , Gh. Herescu-Probleme de aritmetic¼a pentru înv¼aţ¼
atori, Editura Didactic¼a şi Pedagogic¼
a,
Bucureşti, 1977.
[2] Mihail Roşu, Elemente de matematic¼a pentru profesorii din înv¼aţ¼amântul primar, Editura Aramis,
2016

1. Introducere

De regul¼ a, sunt denumite probleme de aritmetic¼ a unele probleme elementare în care se cere ca una
sau dou¼ a necunoscute (numere naturale) s¼ a veri…ce anumite condiţii, exprimate prin egalit¼aţi. Metodele
algebrice de rezolvare a problemelor de aritmetic¼ a sunt acele metode de rezolvare care fac apel la ecuaţii
sau sisteme de ecuaţii.
Cele mai simple tipuri de ecuaţii sunt cele de gradul întâi cu o necunoscut¼ a, care sub anumite forme
sunt rezolvate înc¼ a din ciclul primar (în problemele de a‡are a unui termen necunoscut al unei adun¼ ari
cunoscând suma şi cel¼ alalt termen, în problemele de a‡are a unui factor necunoscut al unei înmulţiri
cunoscând produsul şi cel¼ alalt factor, în probleme care se rezolv¼ a prin metoda mersului invers, etc.)
Unele probleme tipice de aritmetic¼ a se pot rezolva şi prin metode care nu fac apel direct la ecuaţii,
ci la raţionamente sau la reprezent¼ ari geometrice care transpun rezolvarea ecuaţiilor la un nivel intu-
itiv, solicitând în mai mare m¼ asur¼
a gândirea. Scopul aplic¼ arii metodelor aritmetice este a dezvolta
deprinderea de a gândi independent şi de a redescoperi anumite mecanisme de calcul care ulterior in-
tervin în calculele algebrice. De exemplu, aplicând metoda comparaţiei (cu eliminarea unei m¼ arimi prin
aducere la acelaşi termen de comparaţie şi reducere, respectiv cu eliminarea unei m¼ arimi prin înlocuire)
se formeaz¼ a deprinderi care stau la baza rezolv¼ arii unui sistem liniar de 2 ecuaţii cu 2 necunoscute prin
metoda reducerii, respectiv prin metoda substituţiei.

Ne vom referi aici şi metodele de rezolvare a problemelor referitoare la m¼ arimi proporţionale, cum
sunt cele care fac apel la: regula de 3 simpl¼a, regula de 3 compus¼ a, împ¼arţirea unui num¼ar în p¼
arţi direct
proporţionale cu numere date (respectiv, invers proporţionale cu numere date).
Probleme tipice care utilizeaz¼a m¼ arimi proporţionale sunt: problemele de amestec şi aliaj, problemele
referitoare la efectuarea unei lucr¼
ari în echip¼
a, problemele de mişcare (referitoare la mişcarea uniform¼ a-cu
m¼arime constant¼ a a vitezei).
În problemele numite "de aritmetic¼ a" toate cantit¼aţile care reprezint¼ a m¼arimi proporţionale sunt
exprimate prin numere naturale, în timp ce la gimnaziu problemele care fac apel la rapoarte şi proporţii
se rezolv¼
a efectuând operaţii cu numere raţionale.

Etape de rezolvare a unei probleme de aritmetic¼ a prin metode algebrice

-stabilirea necunoscutelor şi notarea lor cu litere
-punerea problemei în ecuaţie: traducem în limbaj algebric relaţiile dintre valorile cunoscute, respec-
tiv necunoscute, folosind o ecuaţie sau un sistem de ecuaţii
-rezolvarea ecuaţiei sau a sistemului de ecuaţii
-veri…carea soluţiilor obţinute pentru ecuaţie (respectiv, sistemul de ecuaţii)
-interpretarea soluţiilor obţinute şi veri…carea lor
În ultima etap¼ a stabilim dac¼a
-soluţiile obţinute corespund naturii şi condiţiilor problemei
(dac¼a necunoscuta este num¼ arul elementelor unei mulţimi, aceasta este num¼ ar natural; dac¼
a necunos-
cuta reprezint¼ a o lungime, o arie, un volum, aceasta este num¼ ar pozitiv, real).
 -problema admite soluţie unic¼
a, mai multe soluţii sau nicio soluţie.

Metodele algebrice sunt concise şi algoritmice (le aplic¼ am conform unor "reţete")
Avantaje:
- sunt uşor de înţeles dac¼
a st¼
apânim tehnicile de calcul algebric
-nu necesit¼a un efort mare de gândire
-se generalizeaz¼ a în mod natural (pentru un num¼ ar mai mare de necunoscute, pentru coe…cienţi
oarecare ai ecuaţiilor)
Dezavantaje:
-de regul¼a, nu pot … înţelese de şcolarii mici (în stadiul operaţiilor concrete-Piaget)
-conduc la o aplicare mecanic¼ a a regulilor, la o îndep¼artare de intuitiv
-de regul¼a, nu pot … rezolvate prin calcul mintal
Problemele care se pot rezolva prin metode aritmetice tipice, cum sunt: metoda …gurativ¼ a (F),
metoda comparaţiei (C), metoda ipotezelor (I), metoda mersului invers (MI), admit soluţii algebrice.
Deşi metodele de mai sus difer¼ a, abordarea algebric¼ a este unitar¼
a.

2. Ecuaţii. Ecuaţii de gradul întâi. Sisteme liniare de ecuaţii

[2] Pag. 65-68

Se numeşte ecuaţie cu o necunoscut¼ a o propoziţie cu o variabil¼ a (predicat unar) în care apare o
singur¼ a dat¼a semnul de egalitate. Se numeşte soluţie a ecuaţiei orice valoare a variabilei pentru care
egalitatea este veri…cat¼ a (adic¼ a predicatul devine propoziţie adev¼ arat¼
a).
Analog, se numeşte ecuaţie cu n necunoscute o propoziţie cu n variabile (predicat n ar) în care
apare o singur¼ a dat¼ a semnul de egalitate. Se numeşte soluţie a ecuaţiei F (x1 , x2 ; :::; xn ) = 0 orice
secvenţ¼a ordonat¼ a de n valori ale variabilelor (a1 ; a2 ; :::; an ) pentru care egalitatea este veri…cat¼ a, adic¼
a
este adev¼ arat c¼
a F (x1 , x2 ; :::; xn ) = 0:
Vom considera aici numai ecuaţii ale c¼ aror necunoscute sunt numere reale şi pentru care expresiile
care intervin în ecuaţii iau valori numerice (reale).
Dou¼ a ecuaţii se numesc echivalente dac¼ a au aceeaşi mulţime de soluţii.
Aplicând anumite transform¼ ari unei ecuaţii se poate obţine o ecuaţie mai simpl¼ a, echivalent¼ a cu cea
dat¼
a:
-adun¼ am în ambii membri ai ecuaţiei aceeaşi expresie (aplic¼ am "metoda balanţei")
-înmulţim ambii membri ai ecuaţiei cu acelaşi num¼ ar diferit de zero.
Un sistem de m ecuaţii cu n necunoscute se obţine unind prin conectorul logic ^ (şi) m ecuaţii
depinzând de aceleaşi n variabile. O secvenţ¼ a ordonat¼a de n valori ale variabilelor este soluţie a sistemului
dac¼a şi numai dac¼ a ea este simultan soluţie a tuturor ecuaţiilor din sistem.
2.1. Ecuaţii de gradul întâi
Forma general¼ a a unei ecuaţii de gradul întâi, cu coe…cienţi reali, este

ax + b = 0, unde a; b 2 R, cu a 6= 0.
Se transform¼a ecuaţia dat¼
a în ecuaţii echivalente din ce în ce mai simple. Scopul este s¼
a îl separ¼
am
pe x.
Adun¼ am în ambii membri ( b):

ax + b = 0 , ax + b + ( b) = b
, ax = b:

Am aplicat asociativitatea adun¼arii: (ax + b)+( b) = ax+[b + ( b)], apoi am efectuat b+( b) = 0,
folosit proprietatea num¼arului opus, şi am aplicat faptul c¼
a 0 este element neutru la adunare.
(Algebric: trecem b din membrul stâng în membrul drept, cu semn schimbat).
 1
În ecuaţia ax = b înmulţim ambii membri cu a
(altfel spus, împ¼
arţim prin a 6= 0):

1 1
ax = b, (ax) = ( b)
a a
1 b b
, a x= ,1 x=
a a a
b
,x = :
a
Am aplicat asociativitatea înmulţirii, apoi am folosit proprietatea num¼ arului invers şi am aplicat
faptul c¼
a 1 este element neutru la înmulţire.
b
Pe ultima linie de mai sus am obţinut soluţia unic¼
a a ecuaţiei de gradul întâi, num¼
arul a
.
Pe scurt:
b
ax + b = 0 , ax = b , x = .
a
O ecuaţie de grad cel mult 1 are forma general¼ a

ax + b = 0, unde a; b 2 R.

Cazul a 6= 0 a fost tratat mai sus. Presupunem acum a = 0. Se observ¼

a c¼
a ecuaţia devine

0 x + b = 0 , 0 + b = 0 , b = 0.

Pentru orice valoare a lui x, egalitatea de mai sus este adev¼

arat¼
a dac¼
a b = 0, respectiv este fals¼
a
dac¼
a b 6= 0.
În concluzie, ecuaţia ax + b = 0 :
b
are soluţie unic¼
a dac¼
a a 6= 0 (soluţia este x = a
)

nu are soluţii dac¼

a a = 0 şi b 6= 0:

are ca soluţie orice num¼

ar real dac¼
a a = b = 0.

2.2. Sisteme de ecuaţii de gradul întâi (liniare), de 2 ecuaţii cu 2 necunoscute

Exemplu: determinarea dreptei care trece prin dou¼ a puncte distincte date.
Se consider¼ a punctele A(x1 ; y1 ) şi B(x2 ; y2 ). Ecuaţia dreptei AB este de forma y = mx + n dac¼
a
x1 6= x2 , respectiv de forma x = x1 dac¼ a x1 = x2 .
În primul caz, se determin¼a m şi n în funcţie de coordonatele punctelor A şi B, din sistemul

mx1 + n = y1
:
mx2 + n = y2

Sc¼
adem cele 2 ecuaţii: m (x1 x2 ) + (n n) = y1 y2 , m (x1 x2 ) = y1 y2
y1 y2
,m= (am considerat x1 6= x2 ).
x1 x2

Înlocuim valoarea a‡at¼

a a lui m în una din cele 2 ecuaţii şi a‡a¼m pe n:

n = y1 mx1 x1 (y1 y2 )
) n = y1
m = xy11 yx22 x1 x2
x1 y2 x2 y1
,n = .
x1 x2
 Forma general¼
a a unui sistem liniar de 2 ecuaţii cu 2 necunoscute este

ax + by = h (1)
;
cx + dy = k (2)

unde se dau: numerele a; b; c; d 2 R (nu toate nule), numite coe…cienţi şi numerele h; k 2 R numite
termeni liberi. Se cer valorile x; y 2 R pentru care ambele egalit¼
aţi sunt veri…cate.

Exemplu:
3x 2y = 6 (a)
4x + 5y = 31 (b)
Metoda reducerii:
Ajungem la valori absolute egale ale coe…cienţilor lui y, dup¼
a înmulţiri convenabile:

3x 2y = 6j 5 (a) 15x 10y = 30 (a’)

)
4x + 5y = 31j 2 (b) 8x + 10y = 62 (b’)
92
Adunând membru cu membru (a’) şi (b’)) 23x = 92 , x = 23 , x = 4.
Înlocuim x = 4 în una din ecuaţii, de exemplu în (a): 12 2y = 6 , 2y = 6 12 , y = 3.
Alternativ, putem aplica înc¼
a o dat¼a metoda reducerii, pentru a-l reduce de data aceasta pe x.

3x 2y = 6j 4 (a) 12x 8y = 24 (a”)

)
4x + 5y = 31j 3 (b) 12x + 15y = 93 (b”)
Din a doua egalitate o sc¼ adem pe prima. Rezult¼ a c¼a 23y = 93 24, ceea ce este echivalent cu
23y = 69, de unde y = 3.
Am obţinut soluţia unic¼
a a sistemului: x = 4, y = 3 ; ca pereche ordonat¼
a, (x; y) = (4; 3).

Metoda substituţiei
Rezolv¼
am sistemul, folosind o alt¼
a metod¼
a

3x 2y = 6 (a)
4x + 5y = 31 (b)
Folosind una din ecuaţii, exprim¼
am una din necunoscute în funcţie de cealalt¼
a:
(a), 6 = 3x 2y , 2y = 3x 6 ,
3
y= x 3 (c)
2
Înlocuim în (b) expresia lui y dat¼ a y = 23 x
a de (c): dac¼ 3, atunci

15
(4x + 5y = 31) , 4x + x 15 = 31 :(d)
2
Ultima ecuaţie este de gradul I, cu necunoscuta x. Se transform¼
a succesiv:
15 23 2
4x + x 15 = 31 , x = 46 , x = 46 , x = 4.
2 2 23

Revenim la (c): x = 4 ) y = 23 4 3 , y = 3.
S¼
a observ¼
am c¼a sistemul format din (c) şi (d) este echivalent cu sistemul iniţial, format din (a) şi
(b).

Cazul general
 Revenim la sistemul liniar

ax + by = h (1)
;
cx + dy = k (2)

Metoda reducerii
Vom elimina una din necunoscute înmulţind convenabil ecuaţiile cu câte un factor cunoscut astfel
încât acea necunoscut¼a s¼
a aib¼
a acelaşi coe…cient în ambele ecuaţii.
De exemplu, s¼a îl elimin¼
am pe y:

ax + by = hj d (1) adx + bdy = dh (1’)

)
cx + dy = kj b (2) bcx + bdy = bk (2’)
Sc¼
azând ecuaţiile membru cu membru rezult¼
a c¼
a

(ad bc) x = (dh bk):

Am obţinut c¼ a pentru orice soluţie (x; y) a sistemului (dac¼ a exist¼

a), prima component¼ a x veri…c¼a
ecuaţia de grad cel mult 1 de mai sus.
Cazul 1. Dac¼ a ad bc 6= 0, ecuaţia (4) are soluţia unic¼a x = dh bk
ad bc
. Înlocuind aceast¼
a valoare a lui
x în (1) sau (2) obţinem a doua component¼ a a soluţiei (valoarea lui y). Sistemul are ca soluţie o unic¼
a
pereche (x; y).
Putem s¼ a a‡a¼m analog valoarea lui y:

ax + by = hj c (1) acx + bcy = ch (1”)

)
cx + dy = kj a (2) acx + ady = ak (2”)
Sc¼
azând ecuaţiile membru cu membru rezult¼
a c¼
a
ch ak
(ad bc) y = (ch ak), de unde y = :
ad bc
Sistemul poate avea cel mult o soluţie:
dh bk
x= ad bc
ch ak :( )
y= ad bc

Veri…c¼
am dac¼a perechea de mai sus este soluţie, înlocuind valorile date de (*) în ecuaţiile sistemului.
Înlocuind valorile (*) în (1) obţinem

adh abk bch abk (ad bc)h + ( ab + ab)k

ax + by = = = h,
ad bc ad bc ad bc
deci prima ecuaţie este veri…cat¼
a.
Înlocuind valorile (*) în (2) obţinem

cdh cbk cdh adk (cd cd)h + ( bc + ad)k

cx + dy = = = k,
ad bc ad bc ad bc
deci a doua ecuaţie este veri…cat¼
a.
Cazul 2. Dac¼ a ad bc = 0 şi dh bk 6= 0, ecuaţia (5) nu are soluţie, în consecinţ¼
a sistemul dat NU
are soluţie.
Cazul 3. Dac¼ a ad bc = 0 şi dh bk = 0, ecuaţia (5) are ca soluţie orice num¼ ar real. R¼amâne s¼ a
exprim¼am y ca funcţie de x folosind una din ecuaţiile (1) sau (2). Sistemul are o in…nitate de soluţii.

Metoda substituţiei
 Cazul A. Trat¼ am întâi cazul mai simplu. Dac¼ a b = 0 şi d = 0, necunoscuta y nu apare efectiv în
sistem, …ind liber¼
a s¼
a ia orice valoare real¼ a (este parametru). Sistemul se reduce la 2 ecuaţii de grad cel
mult 1 cu o necunoscut¼ a: dac¼ a cele 2 ecuaţii au o soluţie comun¼a x0 , atunci soluţia sistemului este de
forma x = x0 , y 2 R; în caz contrar, sistemul nu are soluţii.
Cazul B. Consider¼ am cazul contrar: b 6= 0 sau d 6= 0. În acest caz necunoscuta y apare efectiv în
cel puţin una din ecuaţiile sistemului.
Vom trata cazul b 6= 0. Analog se poate trata cazul d 6= 0.
1
(1) ax + by = h , by = h ax , y = (h ax) . (3)
b
Înlocuim expresia lui y dat¼
a de (3) în ecuaţia (2). Obţinem ecuaţia de grad cel mult 1, cu singura
necunoscut¼
a x:
1
cx + d (h ax) = k (4)
b
Sistemul dat se transform¼
a într-un sistem echivalent, format din ecuaţiile (3) şi (4).

y = 1b (h ax) (3)
cx + d 1b (h ax) = k (4)

Rezolv¼am ecuaţia (4), mai bine zis discut¼

am în care dintre cele 3 cazuri posibile pentru o ecuaţie de
grad cel mult 1 ne a‡a¼m.
1
(4) cx + d (h ax) = k , bcx + dh adx = bk
b
, (ad bc)x = dh bk (5)

Discuţia continu¼a ca la Metoda reducerii, cu o mic¼ a adaptare la Cazul 3.

Cazul 1. Dac¼ a ad bc 6= 0, ecuaţia (4) are soluţia unic¼a x = dh bk
ad bc
. Înlocuind aceast¼a valoare a lui
x în (3) obţinem a doua component¼ a a soluţiei (valoarea lui y). Sistemul are ca soluţie o unic¼a pereche
(x; y).
Cazul 2. Dac¼ a ad bc = 0 şi dh bk 6= 0, ecuaţia (5) nu are soluţie, în consecinţ¼ a sistemul dat NU
are soluţie.
Cazul 3. Dac¼ a ad bc = 0 şi dh bk = 0, ecuaţia (5) are ca soluţie orice num¼ ar real. R¼amâne s¼ a
exprim¼ am y ca funcţie de x folosind (3). Sistemul are o in…nitate de soluţii.

3. Exemple de probleme care pot … rezolvate prin metode aritmetice, dar şi prin metode
algebrice:

1) A‡area a dou¼ a numere când se cunosc suma şi diferenţa lor. (F);
2) A‡area a dou¼ a numere când se cunosc suma (respectiv, diferenţa) şi raportul lor. (F);
3) Cump¼ arând a obiecte de primul tip şi b obiecte de al doilea tip, cheltuim S lei. Cump¼ arând c
obiecte de primul tip şi d obiecte de al doilea tip, cheltuim T lei. S¼ a se a‡e preţul …ec¼
arui tip de obiect.
(C) (Eliminarea unei necunoscute prin sc¼ adere)
4) Cump¼ arând a obiecte de primul tip şi b obiecte de al doilea tip, cheltuim S lei. Un obiect de al
doilea tip cost¼
a cât n obiecte de primul tip (variant¼ a: cu m lei mai mult decât un obiect de primul tip).
S¼
a se a‡e preţul …ec¼
arui tip de obiect. (C) (Eliminarea unei necunoscute prin înlocuire)
5) Cump¼ ar¼
am n obiecte, care pot … de dou¼ a tipuri, cu preţul de a lei/bucat¼a, respectiv de b lei/bucat¼
a
obiecte. Cheltuim S lei. S¼ a se a‡e câte obiecte de …ecare tip am cump¼ arat. (I)
6) Într-un bloc sunt N camere, în n apartamente de dou¼ a tipuri, cu c camere sau cu d camere. S¼ a
se a‡e num¼ arul apartamentelor de …ecare tip. (I)
 7) A‡aţi câţi copii şi câte mese sunt într-o sal¼ a, ştiind c¼
a dac¼
a s-ar aşeza câte a copii la o mas¼ a ar
r¼
amâne b copii f¼ ar¼
a loc, iar dac¼a s-ar aşeza câte c copii la o mas¼a, ar r¼
amâne d mese libere şi o mas¼ a cu
e copii. (Aici a < c şi e < c). (I)
8) A‡aţi o distanţ¼ a care este parcurs¼ a în 4 etape, dup¼ a cum urmeaz¼ a: în prima etap¼ a o fracţiune
r1 din toat¼ a distanţa şi înc¼
a a km, în a doua etap¼ a cu b km mai puţin decât o fracţiune r2 din rest, în
a treia etap¼ a o fracţiune r3 din noul rest şi înc¼a c km, iar în a patra etap¼ a o fracţiune r3 din distanţa
r¼
amas¼ a şi ultimii d km. (MI).

Exemple concrete
1) Ana şi Bianca au cules împreun¼ a 180 de mere, iar Ana a cules cu 72 de mere mai mult decât
Bianca. S¼ a se a‡e câte mere a cules …ecare.
2) Cornel avea 8 ani când s-a n¼ ascut fratele s¼au Dan, iar acum are 10 ani. Peste câţi ani vârsta lui
Cornel va … dublul vârstei lui Dan?
3) (M. Roşu, pag. 86) Dac¼ a Adrian ar cump¼ ara 2 caiete de matematic¼ a şi 2 de desen, ar pl¼ ati 12 lei,
iar dac¼ a ar cump¼ ara 3 caiete de matematic¼ a şi 5 de desen, ar pl¼ati cu 14 lei mai mult. Câte caiete de
…ecare fel poate cump¼ ara cu cei 10 lei pe care îi are?
4) (Aron & Herescu, pag. 211) Pentru 5 kg de l¼ amâi şi 9 kg de portocale s-au pl¼ atit 102 lei. Cât
cost¼a 1 kg de l¼ amâi şi 1 kg de portocale ştiind c¼ a portocalele sunt mai scumpe cu 2 lei/kg faţ¼ a de l¼amâi?
5) (M. Roşu, pag. 86) Câte caiete de 10 lei bucata şi de 3 lei bucata putem cump¼ ara cu 111 lei, astfel
încât s¼ a avem 30 de caiete?
6) (M. Roşu, pag. 90) Într-un bloc sunt apartamente cu 2, cu 3 sau cu 4 camere. Ştiind c¼ a 24 dintre
apartamente sunt cu 2 sau cu 4 camere, având în total 64 de camere, iar num¼ arul apartamentelor cu 3
camere reprezint¼ a trei sferturi din cel al apartamentelor cu 2 camere, a‡aţi câte apartamente de …ecare
fel sunt un bloc.
7) (Aron &Herescu, p. 200) A‡aţi câţi copii şi câte mese sunt într-o sal¼ a, ştiind c¼
a dac¼ a s-ar aşeza
câte 4 copii la o mas¼ a ar r¼
amâne 18 copii f¼ ar¼
a loc, iar dac¼a s-ar aşeza câte 5 copii la o mas¼ a, ar r¼
amâne
4 mese libere şi o mas¼ a cu 3 copii.
8) (Aron &Herescu, p. 234) A‡aţi o distanţ¼ a care este parcurs¼ a în 4 zile, dup¼ a cum urmeaz¼ a: în
1 2
prima zi 5 din toat¼ a distanţa şi înc¼
a 5 km, în a doua zi cu 32 km mai puţin decât 5 din rest, în a treia
zi 52 din noul rest şi înc¼a 18 km, iar în a patra zi 45 din distanţa r¼ amas¼ a şi ultimii 69 km.

Not¼
am cu x m¼
asura în km a distanţei parcurse în cele 4 zile.

Ziua Distanţa parcurs¼

a Rest de parcurs
1
I 5
x+5 r1 = 45 x 5
2
II r
5 1
32 r2 = 35 r1 + 32 = 12
25
x+ 29
2
III r + 18
5 2
r3 = 35 r2 18 = 36
125
x 3
5
4
IV r + 69
5 3
r4 = 15 r3 69

Dar r4 = 0, adic¼a r3 = 5 69 (r3 = 345)

Rezult¼ a 125 x 35 = 5 69 125, de unde 36 x = 3 25 + 5 69 125.
a c¼ 36

3 25 + 5 69 125 = 3 25 (1 + 23 25) = 3 25 576

Ecuaţia 36 x = 3 25 576 are soluţia x = 1200.

4. Rapoarte şi proporţii. Aplicaţii

4.1. De…niţii. Propriet¼

aţi

[2], pag. 107-114

Se de…neşte raportul ca fracţie generalizat¼
a cu num¼ ar¼
atorul şi numitorul numere raţionale. Formal,
a
un raport b se identi…c¼
a cu o pereche ordonat¼a de numere raţionale cu a doua component¼ a nenul¼a, (a; b) 2
Q Q . A da un raport înseamn¼ a a propune împ¼ arţirea a dou¼
a numere raţionale, înc¼
a neefectuat¼ a.
 Dac¼
aa= m
n
şi b = pq , unde m; n; p; q 2 Z, cu n:p:q nenule, avem
m
a n m q mq
= p = = :
b q
n p np

Dac¼a se efectueaz¼
a câtul, a‡a¼m valoarea r a raportului (num¼ ar raţional, care se poate scrie ca fracţie
a
zecimal¼a periodic¼
a, simpl¼
a sau mixt¼a). Scriem b = r, ceea ce este echivalent cu a = b r.
Observaţie: Valorile a dou¼ astrurnate) ab şi ab sunt numere raţionale inverse (cu
a rapoarte inverse (r¼
produsul 1).

În acest context, num¼ ar¼

atorul şi numitorul sunt numere raţionale. Mai general, se folosesc raportul
dintre lungimea şi l¼
aţimea unui dreptunghi (m¼ arime adimensional¼ a), raportul dintre spaţiul parcurs de
un mobil într-un interval de timp şi lungimea intervalului de timp (viteza medie a mobilului-m¼ asurat¼
a
în m=s sau km=h), raportul a dou¼ a polinoame (funcţie raţional¼a), etc.
Ampli…care, simpli…care
Se efectueaz¼
a pentru rapoarte la fel ca pentru fracţiile având num¼ ar¼atorul şi numitorul numere întregi,
cu deosebirea c¼
a în loc de operaţii cu numere întregi efectu¼ am operaţii cu numere raţionale.
Ampli…care: înmulţim num¼ ar¼atorul şi numitorul cu acelaşi num¼ ar raţional nenul.
Simpli…care: împ¼ arţim num¼ ar¼
atorul şi numitorul la acelaşi num¼ ar raţional nenul.
Prin ampli…care, respectiv prin simpli…care, valoarea unui raport oarecare nu se schimb¼ a.

Operaţii cu rapoarte
Se efectueaz¼a dup¼a reguli identice cu cele de la fracţiile având num¼ ar¼
atorul şi numitorul numere
întregi, doar c¼
a în loc de operaţii cu numere întregi efectu¼
am operaţii cu numere raţionale.
a c ad bc
=
b d bd
a c ac a c ad
= , : = .
b d bd b d bc
4.2. Proporţii
a rapoarte: ab = dc .
Se numeşte proporţie egalitatea a dou¼
Folosind ampli…carea, se obţine proprietatea fundamental¼ a a proporţiilor:
a c
= , a d = c b , a d = b c:
b d
Egalitatea a d = b c se enunţ¼
a sub forma:

Produsul extremilor=produsul mezilor

A‡area unui termen necunoscut dintr-o proporţie

a pe aducerea proporţiei ab = dc la forma dat¼
Se bazeaz¼ a de proprietatea fundamental¼
a:

a d = b c:

De aici exprim¼ am oricare dintre cei 4 factori: a = bdc , b = acd , c = abd , respectiv d = bac .
Se observ¼ a schema general¼a:
Un termen (a‡at pe o diagonal¼a)=Produsul termenilor de pe cealalt¼a diagonal¼a/cel¼alalt termen de pe
aceeaşi diagonal¼a.
 4.3. Şir de rapoarte egale
Un şir de rapoarte egale se scrie sub forma
a1 a2 an
= = ::: = , unde n 2:
b1 b2 bn
ak
Pentru n = 2 se obţine o proporţie. În cazul general, orice dou¼ a rapoarte de forma bk
formeaz¼
ao
proporţie.
Not¼am cu r valoarea comun¼ a a tuturor rapoartelor.
Pentru …ecare k 2 f1; 2; :::; ng avem abkk = r, de unde ak = r bk .
Atunci
a1 + a2 + ::: + an = r (b1 + b2 + ::: + bn ) :
Obţinem raportul dintre suma num¼ atorilor şi suma numitorilor: ab11+a
ar¼ 2 +:::+an
+b2 +:::+bn
= r.
Se adaug¼
a la şirul de rapoarte egale acest raport dintre suma num¼ ar¼ atorilor şi suma numitorilor:
a1 a2 an
= = ::: = )
b1 b2 bn
a1 a2 an a1 + a2 + ::: + an
= = ::: = = :
b1 b2 bn b1 + b2 + ::: + bn
Acest procedeu se foloseşte în rezolvarea problemelor care cer împ¼ arţirea unui num¼
ar în p¼
arţi pro-
porţionale cu numere date.
Exemplu: Un teren dreptunghiular cu perimetrul de 384 m are lungimile laturilor proporţionale cu
5 şi 3. A‡aţi aria terenului.
Soluţie. Not¼ am cu L şi l lungimea şi l¼
aţimea, valori numerice care dau dimensiunile respective
exprimate în metri.
Perimetrul dreptunghiului este P = 2 (L + l), de unde L + l = 12 P (semiperimetrul).
În cazul dat semiperimetrul este 21 384 = 192, deci

L + l = 192:

În plus, avem
L l
= :
5 3
Form¼
am un sistem liniar, care poate … rezolvat prin mai multe metode:

L + l = 192
L :
5
= 3l

Folosind proprietatea şirului de rapoarte egale, de aici rezult¼

a c¼
a
L l L+l
= = .
5 3 5+3
L+l
Din prima ecuaţie, 5+3 = L+l
8
= 192 8
= 24. Atunci L5 = 3l = 24, de unde L = 5 24 = 120 şi
l = 3 24 = 72.
M¼ asura ariei (în mp = m2 ) este L l = 120 72 = 8640.
Metoda a II-a: Cunoscând c¼ a lungimile laturilor sunt proporţionale cu 5 şi 3, putem g¼
asi o unitate
de m¼asur¼
a astfel încât L are 5 unit¼aţi şi l are 3 unit¼aţi.
Atunci perimetrul are 2 (5 + 3) = 16 unit¼ aţi.
M¼ aţie este de 384
asura în metri a unei unit¼ 16
= 24,
Rezult¼a c¼
a L = 5 24 = 120 şi l = 3 24 = 72, etc.
 4.4. M¼ arimi proporţionale
Proportio (latin¼ a)=relaţie comparativ¼ a, simetrie, analogie
Intuitiv, dou¼a m¼ arimi pozitive între care exist¼ a o leg¼atur¼a cauzal¼ a se numesc:
-direct proporţionale dac¼ a, m¼arind una dintre ele de un num¼ ar de ori, şi cealalt¼
a se m¼
areşte de acelaşi
num¼ ar de ori.
-invers proporţionale dac¼ a, m¼ arind una dintre ele de un num¼ ar de ori, cealalt¼ a se micşoreaz¼ a de
acelaşi num¼ar de ori.
S¼ a exprim¼am aceasta cu ajutorul funcţiilor. O m¼ arime y care depinde de x este cu x în relaţie de:
-proporţionalitate direct¼ a dac¼a exist¼a k 2 R astfel încât y = k x
-proporţionalitate invers¼ a dac¼a exist¼a k 2 R astfel încât y = k x1 :
Ecuaţia y = k x se reprezint¼ a în planul (xOy) sub forma unei drepte care trece prin origine, de
pant¼a k.
Ecuaţia y = k x1 se reprezint¼ a în planul (xOy) sub forma unei hiperbole având axele Ox,Oy ca
asimptote.
Numerele a1 ; a2 ; :::; an sunt direct proporţionale cu b1 ; b2 ; :::; bn (toate bi …ind nenule) dac¼ a se formeaz¼ a
un şir de rapoarte egale de forma:
a1 a2 an
= = ::: = :
b1 b2 bn
Numerele a1 ; a2 ; :::; an sunt invers proporţionale cu b1 ; b2 ; :::; bn (toate bi …ind nenule) dac¼ a a1 ; a2 ; :::; an
1 1 1
sunt direct proporţionale cu inversele b1 , b2 ,...., bn , adic¼a

a1 b1 = a2 b2 = ::: = an bn .

Exemple:
-distanţa parcurs¼ a de un mobil în mişcarea uniform¼ a (cu vitez¼a constant¼a) este direct proporţional¼
a:
1) cu durata mişc¼ arii, dac¼
a m¼ arimea vitezei este dat¼a;
2) cu m¼ arimea vitezei, dac¼ a durata mişc¼arii este dat¼
a.
-preţul pl¼atit pentru un num¼ ar de articole identice dintr-un produs este direct proporţional cu:
1) num¼ arul de articole.
2) preţul unitar (per articol)
-durata de timp necesar¼ a pentru a umple un bazin folosind un num¼ ar de robinete care au acelaşi
debit este invers proporţional¼ a cu:
1) num¼ arul de robinete;
2) debitul unui robinet (acelaşi pentru toate robinetele).
-num¼ arul de zile necesar pentru …nalizarea unei lucr¼ ari, de c¼
atre o echip¼
a de muncitori care realizeaz¼ a
toţi aceeaşi norm¼ a, zi de zi este invers proporţional cu:
1) num¼ arul de muncitori din echip¼ a;
2) norma zilnic¼ a a …ec¼ arui muncitor.

4.5. Regula de trei simpl¼ a

Este folosit¼
a în problemele în care apar dou¼ a m¼arimi proporţionale (direct sau invers), pentru care
se cunosc dou¼ a valori ale uneia din m¼ arimi şi o singur¼
a valoare a celeilalte m¼arimi.
Rezolv¼am probleme de acest tip prin metoda reducerii la unitate (aplicabil¼ a şi la clasele primare) sau
prin metoda proporţiei (introdus¼ a în clasa a VI-a).
Exemple.
1) O ciocolat¼a de 60 g cost¼a 2,40 lei. Cât ar trebui s¼ a coste o ciocolat¼
a de 75 g, cu aceeaşi compoziţie?
Metoda reducerii la unitate: 60 g cost¼ a 240 bani, deci 1 g cost¼ a 240
60
bani= 4 bani. Atunci 75 g
cost¼
a 75 4 bani= 300 bani, adic¼ a 3 lei.
Aşezarea datelor: 60 g:::::::::::::::::240 bani
1 g::::::::::::::::::4 bani ( 240 60
= 4)
75 g::::::::::::::::::300 bani (75 4 = 300) :
 Metoda proporţiei
Fie x preţul c¼
autat (exprimat în bani=subdiviziuni ale leului)
Scriem c¼
a preţul este direct proporţional cu cantitatea:
x 240
= :
75 60
75 240
A‡a¼m termenul necunoscut din proporţie: x = 60
. Simpli…c¼
am prin 60: x = 75 4 = 300.

2) 6 muncitori termin¼ a o lucrare în 30 de zile. În câte zile ar termina aceast¼ a lucrare 9 muncitori?
([2], pag. 77)
Metoda reducerii la unitate:
Dac¼a 6 muncitori termin¼ a o lucrare în 30 de zile, atunci 1 muncitor ar termina acea lucrarea într-un
timp de 6 ori mai lung, adic¼ a în 6 30 zile=180 zile.
9 muncitori ar termina lucrarea într-un timp de 9 ori mai scurt faţ¼ a de un singur muncitor, deci în
180:9 zile =20 zile.
Metoda proporţiei
Fie y num¼ arul de zile cerut.
Scriem c¼a timpul necesar termin¼ arii lucr¼
arii este invers proporţional cu num¼arul de muncitori
y 30
1 = 1 . adic¼
a 9y = 180
9 6

180
A‡a¼m necunoscuta : y = 9
= 20.

4.6. Împ¼ arţirea unui num¼ ar în p¼ arţi proporţionale cu numere date

În multe situaţii practice se pune problema împ¼ arţirii/distribuirii unor venituri (sau cheltuieli) pro-
porţional cu contribuţiile participanţilor la realizarea acestor venituri (respectiv, cheltuieli).
Din punct de vedere matematic, se cer n numere pentru care se cunosc suma şi faptul c¼ a sunt (direct)
proporţionale cu alte n numere date. Avem sistemul:
x1
a1
= xa22 = ::: = xann
:
x1 + x2 + ::: + xn = s

Putem aplica metoda reducerii la unitate sau metoda şirului de rapoarte egale.
Metoda şirului de rapoarte egale.
Aplic¼
am proprietatea: pentru un şir de rapoarte egale, raportul dintre suma num¼
ar¼
atorilor şi suma
numitorilor are aceeaşi valoare cu celelalte:
x1 x2 xn x1 + x2 + ::: + xn s
= = ::: = = = :
a1 a2 an a1 + a2 + ::: + an a1 + a2 + ::: + an
Egal¼
am …ecare dintre primele n rapoarte cu ultimul raport şi a‡a¼m termenul necunoscut din proporţie.
Pentru …ecare k de la 1 la n avem:
xk s ak s
= , xk =
ak a1 + a2 + ::: + an a1 + a2 + ::: + an
Metoda reducerii la unitate
Pentru …ecare k de la 1 la n spunem c¼ a xk are ak p¼ arţi.
Atunci s = x1 + x2 + ::: + xn are (a1 + a2 + ::: + an ) p¼
arţi.
Valoarea unei p¼
arţi este
s
:
a1 + a2 + ::: + an
s ak s
Atunci xk = ak a1 +a2 +:::+an
= a1 +a2 +:::+an
.
 4.7. Probleme de amestec
Not¼ am cantit¼ aţile care se amestec¼
a cu m1 ; m2 ; :::; mn , iar "calit¼
aţile" (sau "intensit¼
aţile") respective
cu c1 ; c2 ; :::; cn .
Se cere calitatea amestecului.

Exemplu
Se amestec¼ a m1 kg de mere cu preţul de p1 lei/kg cu m2 kg de mere cu preţul de p2 lei/kg. Cu cât
trebuie vândut 1 kg din amestecul de mere pentru a obţine acelaşi venit cu cel plani…cat iniţial?
1) Câţi lei urma s¼
a obţinem din vânzarea primului sortiment de mere? m1 p1 .
2) Câţi lei urma s¼
a obţinem din vânzarea celui de-al doilea sortiment de mere? m2 p2
3) Care este venitul plani…cat iniţial a se obţine din vânzarea celor 2 sortimente de mere?

m1 p1 + m2 p2

4) Care este cantitatea total¼a de mere? m1 + m2

5) Care este preţul corect pentru un kg din amestecul de mere?
Dac¼a not¼
am cu p acest preţ, atunci pentru a obţine acelaşi venit cu cel plani…cat iniţial trebuie s¼
a
avem (m1 + m2 ) p = m1 p1 + m2 p2 . Atunci
m1 p1 + m2 p2
p= :
m1 + m2
Mai putem scrie
m1 m2
p= p1 + p2 .
m1 + m2 m1 + m2

Expresia din membrul drept este o medie ponderat¼ a a preţurilor p1 şi p2 , unde rapoartele adimensionale
m1 m2
m1 +m2
şi m1 +m2
sunt ponderile respective.
În particular, dac¼ a m1 = m2 se observ¼ a ponderile sunt egale cu 12 , deci p = p1 +p
a c¼ 2
2
este media
aritmetic¼ a a celor dou¼a preţuri.
Un alt exemplu tipic este cel în care a‡a¼m concentraţia unui amestec de soluţii. Se cunosc masele
soluţiilor şi concentraţiile unei aceleiaşi substanţe dizolvate din acestea.
Folosim formula:
masa substanţei dizolvate d
concentraţia soluţiei= (schematic: c = )
masa soluţiei m
Masa amestecului de soluţii este m = m1 + m2 + ::: + mn .
Masa substanţei dizolvate din amestecul de soluţii=suma maselor de substanţ¼ a dizolvat¼
a din …ecare
soluţie
Not¼ am cu dk masa substanţei dizolvate în soluţia k, pentru k = 1; 2; :::; n.
Avem ck = mdkk , de unde dk = mk ck .
Masa substanţei dizolvate în amestecul de soluţii este

d = m1 c1 + m2 c2 + ::: + mn cn :
d
Concentraţia amestecului de soluţii este c = m
, adic¼
a

m1 c1 + m2 c2 + ::: + mn cn
camestec = :
m1 + m2 + ::: + mn
Se observ¼
a c¼
a camestec este medie ponderat¼
a a concentraţiilor c1 , c2 ,...,cn , unde ponderea …ec¼
arui ck
mk
este m , aratând ce parte din masa amestecului o reprezint¼a soluţia k.