În timpul unei călătorii cu trenul, naratorul are ocazia să cunoască o doamnă

alături de cățelul ei Bubico.

Acesta lătra foarte tare, exasperându-l pe autor și provocându-i gânduri negre

imaginându-și ce i-ar face.–Bubico! șezi mumos, mamițo!

După ce a lătrat ca din gură de șarpe la controlor, a venit și rândul naratorului

când a rugat-o pe doamnă să-i aprindă țigara, care speriat, și-a ridicat
picioarele.

Stăpâna lui Bubico îi spune cât e de prietenos acesta, iar apoi îi relatează o
poveste despre cum aproape a fost sfâșiat de Bismark, câinele unui ofițer.Pe când
Bubico încerca să se apropie de narator mirosindu-l, acesta a scos niște bomboane
și l-a ademenit astfel să se așeze în brațele lui.Când trenul s-a oprit în gară la
Crivina, Bubico latră din toate puterile spre fereastră auzind câini lătrând pe
peron.După ce trenul a pornit din nou, sugerându-i doamnei că lui Bubico s-ar putea
să-i fie cald fiind așa de înfololit, deschide geamul și se apropie cu el în brațe
de fereastră.Și, în timp ce cucoana îi spunea să aibă grijă să nu-l scape pe
fereastră, l-a și văzut pe Bubico zburând în întunericul nopții.

Cucoana tipă, iar naratorul îi arată repede unde se află semnalul de alarmă. Trenul
s-a oprit.Încă leșinată, cucoana își revine abia după ce trenul a pornit din nou și
a ajuns la Ploiești. Atunci, naratorul se apropie de ea și-i șoptește:

–Cocoană! eu l-am aruncat, mânca-i-ai coada!Aceasta leșină din nou, iar naratorul
dispare în “noaptea neagră”.