Bubico (scenariu piesa de teatru pentru elevi)

după I.L.Caragiale

Personaje:-povestitorul
-cucoana
-domnul
-conductorul

Povestitorul: Este ceasul nouă şi nouă minute. Peste şase minute pleacă trenul. Un domn repede-şi ia bilet, iese pe peron, aleargă la tren,
urcă în vagon… Trece de colo până colo prin coridor, ca să vază în ce compartiment ar găsi un loc mai comod… Aici.
O damă e singură şi fumează: cu-atât mai bine!
Domnul intră şi salută, când, ce să vezi? S-aude o mârâitură şi apare dintr-un paneraş capul unui căţel lăţos, plin de
panglicuţe colorate, care lătra de mama focului.
Cucoana: -Bubico! Şezi mumos, mamă!
Domnul(cu voce joasă):-Lua-te-ar hingherii de javră!
Povestitorul: Bubico se linişteşte, iar cucoana îl acoperă cu o păturică. Pentru că pe coridor se află pasageri, Bubico mârâie înfundat.
Conductorul: -Biletele, domnilor!
Povestitorul: Pe când conductorul perforează biletele ,Bubico latră şi chelălăie disperat, smucindu-se să iasă din paneraş.
Cucoana: -Bubico! Şezi mumos, mamiţo!
Povestitorul: Conductorul pleacă, iar cucoana îşi aprinde o ţigară. Domnul se apropie de cucoană spre a cere foc. Bubico latră
deodată furios ,înecându-se.
Cucoana: -Bubico! Şezi mumos, mamiţico!
Domnul(cu voce joasă):-Lovi-te-ar jigodia, potaie ce ești! Antipatic şi scârbos mai eşti!
(tare,către cucoană):-Frumuşel căţel aveţi! Da’ rău…!!!
Cucoana(către domnul):-Aş! Nu e rău! Până se învaţă cu omul… Dar nu ştiţi ce cuminte şi fidel este… şi deştept…! Ei, bine! E ca un om, frate!Doar
că nu vorbeşte!
(către căţel):-Unde-i Bubico?... Nu e Bubico!...
Povestitorul: Din paneraş se aude un “miorlăit” sentimental.
Cucoana: -Să-i dea mama băieţelului zăhărel?... Bubico! Bubi!!! (îl scoate din păturică)
Domnul: -Madam! Pentru Dumnezeu, ţine-l, să nu se dea la mine!!! Eu sunt nevricos şi nu ştiu ce aş fi în stare să fac…
de frică, desigur!
Cucoana: -Vai de mine! Cum crezi dumneata? Noi suntem băieţi cuminţi şi binecrescuţi … Nu suntem mojici ca Bismark!...
Domnul: -Ha?
Cucoana: -Bismark, al ofiţerului Papadopolinii!...
 (către Bubico):-Cui îi place zăhărelul? Să-ţi dea mamiţica, băieţel?
Bubico: -Ham! Ham!
Povestitorul: Javra ronţăie zăhărelul, în timp ce cucoana toarnă lapte într-un pahar.
Cucoana: -Cui îi place lăptic?
Bubico: -Ham!
Povestitorul: Cucoana apropie paharul de botul javrei care-ncepe să lăpăie şi să lăpăie… apoi bea şi cucoana, sorbind din acelaşi pahar.
Domnul: -Apropo, madam! Vorbeaţi adineauri de Bismark al…
Cucoana: -Al ofiţerului Papadopolinii!
Domnul: -Ei, mă rog… ce e acest Bismark?
Cucoana: -Aş!!! Dulău de curte! Era să mi-l omoare pe Bubico! Să vezi: Papadopolina are o căţeluşă tare frumuşică, Zambilica!
Iar dumnealui (arată către Bubico şi face din ochi), curte te-ri-bi-lă!
(către căţel):-Craiule!
(către domnul):-Dobitoaca de servitoare n-a avut grijă de el, deşi i-am spus: ”Bagă de seamă, să nu-l rupă Bismark!!!”. Eu nu
ştiu ce făceam prin casă,când auz nişte chelălăituri grozave…Ţip: ”Bubico! Bubico! Unde e băiatul?”…
Alerg… şi ce să vezi? Mi-l aducea dobitoaca pe braţe… tăvălit, leşinat şi moale ca o cârpă… Uh! Ce-am pătimit…
numai eu ştiu… Două săptămâni a zăcut… Am adus şi doftor…
(către căţel):-Mai merge la Zambilica băiatul?
Povestitorul: Javra sare din păturele şi s-apropie de domnul.
Domnul(ridicând picioarele):-Cucoană! Îţi spusei doar că sunt nevricos… Să nu se dea la mine!!!
Cucoana: -Nu, frate! Vrea să se-mprietenească: numaidecât simte pe cel care-l iubeşte!...
Domnul(cu voce prefăcută):-A! Vrea să ne-mprietenim? Bravo!
(apropiind o bomboană de botul căţelului):-Cuţu,cuţu! Bubico, băiatul! Bubi!!!...
Povestitorul: Javra, sfioasă, s-apropie, ia bombonul şi-ncepe să-l clefăie.
Cucoana: -Vezi că v-aţi împrietenit!??
Povestitorul: Bubico sare în braţe la domnul şi-ncepe să-l lingă pe faţă, iar doedată… începe să urle sinistru!
Domnul(scârbit,cu voce joasă):-Bubico, vedea-te-aş mănuşi!
(către cucoană,tare):-Doamnă! Rău faceţi că-l ţineţi la aşa căldură: …poate să turbeze!!!
Povestitorul: Zicând acestea, domnul deschide fereastra vagonului, în timp ce potaia bâţâia din coadă şi scotea limba, bucuroasă foarte
de aerul rece.
Cucoana: -Să nu-l scapi pe fereastră! Pentru Dum…
Povestitorul: Dar n-apucă cucoana să termine de zis, că Bubico a şi dispărut în neagra noapte, zburând probabil înapoi la Zambilica…
Domnul(prezentând cucoanei mâinile goale):-Doamnă!?...
Cucoana(răcnind): -Ah!!!...(apoi leşină)
Povestitorul: Pe când, în îngrămădeala aceea, cucoana se caină şi jeleşte, domnul îşi ia pălăria şi bastonul şi dă să plece.
Domnul(aplecat spre urechea cucoanei):-Cucoană! Eu l-am aruncat, mânca-i-ai coada!