Armentrout, Jennifer

[Lux]
05
Opozitie
 CAPITOLUL 1
Înapoi în timpul zilei, am avut acest plan pentru șansa pe care
o aveam să u în jurul valorii de lucruri de la sfârșitul lumii.
Aceasta a implicat urcarea pe acoperișul meu și explozia lui
R.E.M. “Este sfârșitul lumii așa cum o cunoaștem (și mă simt
bine)” la fel de tare ca o posibilitate omenească, dar viața reală
rareori se dovedește că se răcește. Se întâmplase - totul despre
lume așa cum am știut că se sfârșește, și sigur că nu se simțea
bine. Sau cool. Deschizându-mi ochii, am scos deoparte cortina
albă subțire. Am privit dincolo de pridvor și curtea curată, în
pădurea groasă ce înconjura cabina pe care Luc o ascunsese în
pădurile din Coeur d’Alene, un oraș din Idaho, nici măcar nu
puteam să încep să pronunț sau să vrăji. Curtea a fost goală. Nu
strălucea o strălucitoare lumină albă strălucitoare printre copaci.
Nimeni nu era acolo. Corecție. Nimic nu era acolo. Nici o
păsătoare nu crăpa sau se învârte din ramura cu frunze în
ramură. Nu există nici un semn al unor creaturi de pădure care
să zboare oriunde. Nu exista nici măcar un zgomot mic al
insectelor. Totul era tăcut și liniștit, fără sunet într-un fel de fel
de tulburare. Privirea mea xată pe pădure, lipită de ultimul loc
în care îl văzusem pe Daemon. O durere profundă și pulsantă
mi-a aprins pieptul. Noaptea în care dormisem pe canapea părea
de vremuri în urmă, dar nu a fost decât patruzeci și opt de ore
de când m-am trezit, supraîncălzit și aproape orbit de forma
adevărată a lui Daemon. Nu reușise să o controleze, deși, dacă
am știut ce a semnalat, probabil că nu ar schimbat nimic.
Atâția alții de acest gen, sute - dacă nu chiar mii - de Luxen,
veniseră pe Pământ și Daemon… El a plecat, împreună cu sora și
fratele său, iar noi eram încă aici.
Presiunea se strângea pe piept, ca și când cineva mi-ar
strâns inima și plămânii cu mânerul de vise. De ecare dată,
avertismentul sergentului Dasher sa întors să mă bântuie.
Credeam serios că omul - că toți Daedalus - mergeau pe tren
nebun în Insanitate, dar au avut dreptate.
 Doamne, au fost atât de îndreptățiți. Luxenul a venit așa cum
avertiza Daedalus, așa cum au pregătit-o și Daemon… Bătaia a
sufocat, a rupt aerul din plămâni și mi-am strâns ochii. Nu
aveam nici o idee de ce a plecat cu ei sau de ce nu am văzut sau
nu l-am auzit de la el sau de la familia lui. Teroarea și confuzia
care-i înconjurau dispariția erau o umbră constantă care bântuia
orice moment de veghe și chiar câteva minute pe care am reușit
să le dorm. La ce parte ar sta Daemon? Dasher mi-a cerut o dată,
în timp ce eram ținut în zona reală 51 și nu m-am putut lăsa să
cred că am răspunsul ăsta acum. În ultimele două zile, mai mult
Luxen căzuse din cer. Ei continuaseră să vină și să vină ca un
ux nesfârșit de stele care cădea, și apoi era … Nimic. Ochii mi-
au deschis ochii și perdeaua mi-a alunecat de pe degete, căzând
încet în loc. - Ieși din cap. - Nu pot să o ajut, răspunse Archer de
unde stătea pe canapea. “Îți transmiteți gândurile atât de tare
încât mă simt de parcă trebuie să mă duc să stau în colț și să
încep să mă balansez, șopând numele lui Daemon din nou și din
nou.” Iritația mi-a străpuns pielea și, indiferent cât de mult am
încercat să- Gândurile, grijile și temerile mele, pentru mine, a
fost inutil când nu era unul, ci două Origini în casă. Abilitatea
lor minuțioasă de a citi gândurile a devenit reală enervantă. Am
luat-o din nou la perdea, urmărind pădurile. - Nici un semn al
vreunui Luxen? Nici o singură lumină strălucitoare nu sa
prăbușit pe Pământ în ultimele cinci ore. “Archer a sunat atât de
obosit cât m-am simțit. Nici nu dormea prea mult. În timp ce mă
xasem cu ochii pe exterior, se concentra pe televizor. Știri din
întreaga lume au raportat fără încetare “fenomenul”. “Unele
posturi de știri încearcă să spună că a fost un masiv duș de
meteoriți”. “Încercarea de a ascunde ceva în acest moment este
inutilă.” Archer a oftat obosit și avea dreptate.
Ceea ce sa întâmplat în Las Vegas - ceea ce am făcut - a fost
înregistrat pe video și a fost scos pe internet peste câteva ore. La
un moment dat în timpul zilei după obliterarea absolută a Las
Vegas, toate videoclipurile au fost trase în jos, dar daunele au
fost deja făcute. Din ceea ce captura de știri, înainte ca Daedalus
să îl captureze, celor care au înregistrat totul cu telefoanele cu
aparate foto, nu se oprea adevărul. Internetul a fost însă un loc
amuzant. În timp ce unii oameni blogau că a fost sfârșitul
vremii, alții au abordat mai creativ totul. Aparent, a existat chiar
și o meme creată deja. Meme incredibil de fotogenic străin
strălucitor. Care fusese Daemon treptat în forma sa adevărată.
Caracteristicile sale umane erau încețoșate până la
nerecunoaștere, dar știam că el a fost el. Dacă ar fost în jur ca
să vadă asta, ar luat cu adevărat o lovitură, dar nu am … -
Opriți, spuse Archer blând. “Nu știm ce Daemon naibii, sau
oricare dintre ei, fac sau de ce în acest moment. Se vor întoarce.
M-am întors de pe fereastră, în fața lui Archer. Părul său, o
culoare maro nisipos, a fost tăiat aproape de scalp, stil militar
tipic. El era înalt și larg umplut, cineva care arăta că ar putea să-
i arunce în jos când a numărat și știam că poate. Archer ar putea
chiar mortal. Când l-am întâlnit prima oară la Zona 51, am
crezut că era doar un solidar. Abia după venirea lui Daemon, am
descoperit că el a fost implantul lui Luc în Daedalus și, de
asemenea, ca Luc, o origine, un copil de sex masculin luxen și o
mamă mutantă, hibridă. Degetele mele s-au înclinat spre
interior. - Chiar crezi asta? Ei se vor întoarce? “Ochii de ametist
mișcau din TV spre al meu. “Tot ceea ce pot crede în acest
moment. Totul pe care oricine dintre noi îl poate crede chiar
acum. “Asta nu a fost cu adevărat liniștitor. “Îmi pare rău”, a
răspuns el, lăsând să se știe că mi-a luat din nou gândurile. El a
dat din cap la televizor înainte de a putea bifat. Se întâmplă
ceva. De ce s-ar putea ca mulți Luxen să vină pe Pământ și apoi
să tacă? “Asta a fost și problema anului. - Cred că este destul de
evident, spuse o voce din hol. M-am întors când Luc intră în
camera de zi. Înalt și subțire, avea părul de culoare brună tras
înapoi într-o coadă de cal de la fundul gâtului. Luc era mai tânăr
decât noi, în jur de paisprezece sau cincisprezece ani, dar era ca
un lider ma os adolescent și, uneori, mai înspăimântător decât
Archer. - Și tu știi exact despre ce vorbesc, adăugă el, privind
ochii Originea mai veche.
În timp ce Archer și Luc își închideau ochii într-o bătălie a
privitorului, ceva ce făcuseră multe în ultimele două zile, m-am
așezat pe brațul unui scaun lângă fereastră. “Aveți grijă să
explicați cu voce tare?” Luc avea o anumită calitate boală pe
fața lui frumoasă, de parcă nu și-a pierdut totuși rădăcina
copilariei, dar în ochii săi purpuriu era o înțelepciune care
depășea o mână de ani. Se aplecă în fața cadrului, închizându-și
brațele. “Ei planuiesc. Consolidare accentuata. Așteaptă. Nu au
sunat bine, dar nu m-am mirat. O durere formată între templele
mele. Archer nu spuse nimic, întorcându-se la televizor. “De ce
altfel ar veni aici?” Luc continuă în timp ce își înclină capul,
privindu-se la fereastra perlată lângă mine. “Sunt sigur că nu
trebuie să-ți scut pe mâini și să-ți săruți obrajii. Sunt aici pentru
un motiv, și nu e bine. Daedalus credea întotdeauna că vor
invada. Archer se așeză în spate și își strânse mâinile peste
genunchi. “Întreaga inițiativă a Originea a fost ca răspuns la
această preocupare. La urma urmei, Luxenul nu are o istorie de a
juca frumos cu alte forme de viață inteligente. Dar de ce acum?
“Învingându-mă, mi-am frecat templele. Nu l-am crezut pe
doctorul Roth când mi-a spus că Luxenul era de fapt cauza
războiului dintre ei și Arum - un război care le-a distrus ambele
planete. Și crezusem că sergentul Dasher și Nancy Husher, cățea
căpită care se ocupă de Daedalus, erau nebuni nebuni. Am
greșit. Deci a avut Daemon. Luc înălțase o frunte pe măsură ce
râdea. “Oh, nu știu, ar putea avea de a face cu spectacolul foarte
public pe care l-am pus în Vegas. Știm că au fost implante aici,
Luxen, care nu sunt atât de îndrăgostiți de oameni. Cum au
comunicat cu Luxen nu pe această planetă este dincolo de mine,
dar asta este cu adevărat important acum? Acesta a fost
momentul perfect pentru a face o intrare. Ochii mei se îngustară.
“Ai spus că este o idee strălucită.” “Cred că multe lucruri sunt
idei strălucitoare. Ca arme nucleare, băuturi răcoritoare cu
conținut zero calorii și veste albastre de jean “, a răspuns el.
“Asta nu inseamna ca ar trebui sa incalcam oamenii sau ca dieta
sa bea un gust bun sau ca ar trebui sa alergi la Walmart si sa
cumperi o vesta de jean. Oamenii nu ar trebui să mă asculte
mereu. Ochii mi-au răsturnat atât de mult încât aproape că mi-
au căzut din cap. “Ei bine, ce altceva trebuia să facem? Dacă
Daemon și ceilalți nu s-ar expus, ar fost captured. Nici unul
dintre tipi nu a răspuns, dar cuvintele nerostite atârnau între
noi. Dacă am fost capturați, ar su at fundul măgarului și
apoi unii, dar Parisul, Ash și Andrew ar fost încă în viață. La
fel și oamenii nevinovați care și-ar pierdut viața atunci când
totul a mers la rahat. Dar nu puteam face nimic acum. Timpul ar
putea înghețat pentru perioade scurte, dar nimeni nu ar putea
să se întoarcă și să schimbe lucrurile. Ce sa făcut a fost făcut, și
Daemon a luat această decizie pentru a ne proteja pe toți. Aș
blestemat dacă cineva la aruncat sub nava spațială. - Arăți
extenuat, comentă Archer, și mia trebuit un moment să-mi dau
seama că vorbea cu mine. Luc mi-a întors privirile astea asupra
mea. - De fapt, arăți ca un rahat. Mulțumiri. Archer la ignorat.
Cred că ar trebui să încerci să dormi. Doar pentru puțin timp.
Dacă se întâmplă ceva, te vom face. ”” Nu. “Mi-am scutocit
capul doar în cazul în care nu mi-a fost su cientă relatarea
verbală. “Sunt bine”. Adevărul a fost că am fost departe de a
bine. Am fost probabil la un pas distanță de a merge la acel colț
întunecat din cameră și de a te balansa înainte și înapoi, dar nu
am putut să mă despart și nu puteam să dorm. Nu când Daemon
era acolo undeva și nu când întreaga lume era pe punctul de a se
apropia… Iadul, transformându-se într-o distopie, ca unul din
acele romane pe care le citeam. Suspin. Cărți. Mi-au lipsit.
Archer se încruntă și-și întoarse chipul frumos puțin înfricoșător,
dar înainte să se poată întoarce în mine, Luc împinse ușa și
vorbea. - Cred că trebuie să vorbească cu Beth, de fapt. Surprins,
am aruncat o privire spre scara din hol în fața camerei. Ultima
veri cată, fata dormea. Beth părea să facă asta. Am fost aproape
invi dios de capacitatea ei de a dormi toate astea. “De ce?”, Am
întrebat. - E trează? Luc se opri în camera de zi. - Cred că voi doi
aveți nevoie de ceva timp de vorbire fată. Umerii mei s-au slăbit
când am oftat. - Luc, chiar nu cred că este timpul pentru legarea
fetelor.
“Nu-i așa?” A căzut pe canapea de lângă Archer și ia dat
picioarele pe masa de cafea. “Ce altceva faci pe lângă faptul că
privim pe fereastră și încercăm să ne furișăm, ca să poți merge
în pădure, să-l caut pe Daemon și probabil să mănânci de altul
decât să stai pe fundul meu.” Archer a oftat. Dar Luc doar mi-a
zâmbit. “Vom avea din nou acest argument?” El aruncă o privire
spre un arcaș cu fața în piatră. “Pentru că îmi place când voi doi
intrați în ea. Este ca și cum ai vedea o mamă și tată au o
neînțelegere maritală. Simt că trebuie să mă ascund într-un
dormitor sau ceva pentru ao face mai autentică. Poate arunca o
ușă închisă sau … - Taci, Luc, arunca Archer și apoi îmi întoarse
privirea. “Am fost pe acest drum de mai multe ori decât mă
gândesc chiar să mă gândesc. Mergând după ei nu este
inteligent. Vor prea mulți și nu știm dacă … Daemon nu este
unul dintre ei! “, Strigând eu, sărind în picioare și respirau cu
putere. “Nu sa alăturat. Nici Dee, nici Dawson. Nu știu ce se
întâmplă. “Glasul meu sa stricat și în gât mia crescut o emoție.
Dar nu ar face asta. Nu ar . Archer se aplecă înainte, cu ochii
strălucitori. - Nu știi asta. Noi nu. ”” Tocmai ai spus că s-ar
întoarce! “Am tras la el. El nu a spus nimic în timp ce își aruncă
privirea spre televizor și asta mi-a spus ceea ce știam deja adânc.
Archer nu se aștepta ca Daemon sau oricare dintre ei să se
întoarcă. Prin strângerea buzelor, mi-am scutocit capul atât de
repede încât coada mea de coadă sa transformat într-un bici. M-
am întors și m-am îndreptat spre ușă, înainte de a ajunge din
nou la acest argument.
— Unde pleci? Întrebă Archer. M-am împotrivit nevoii să-l
retrag. - O să vorbesc fată cu Beth, se pare. - Suna un plan,
comentă Luc. Ignorîndu-l, m-am rotunjit pe scări și nu l-am
întors. Îmi place să stau în jur și să nu fac nimic. Am urât că de
ecare dată când deschid ușa din față, Luc sau Archer a fost
acolo să mă oprească. Ceea ce m-am urât cel mai mult era faptul
că m-au putut opri. S-ar putea să u un hibrid, mutat cu toata
acea bunătate Luxen, dar ei erau Origins și mi-ar putea lovi
mlaștina de aici în California, dacă s-ar întâmplat. Etajul a fost
liniștit și întunecat, și nu mi-a plăcut să u aici. Nu era sigur de
ce, dar rele de păr de pe spatele gâtului mi s-au ridicat de
ecare dată când am venit aici și am mers pe jos în holul lung și
îngust. Beth și Dawson au poruncit ultimul dormitor pe dreapta
în prima seară aici și acolo Beth se găsea de atunci… După ce a
plecat. Nu știam bine fata, dar știam că a trecut prin multe când
a fost sub controlul lui Daedalus și de asemenea nu credeam că
era cea mai stabilă dintre toți hibrizii de acolo, dar asta nu era E
vina ei. Și am urât să recunosc acest lucru, dar, uneori, mi -a
cam speriat. Oprindu-se în fața ușii, mi-am lovit bastoanele pe
loc, în loc să urc în cameră. “Da?” A venit vocea subțire și
rădăcină. Am rănit când am deschis ușa. Beth părea groaznică și,
când i- am privit ochiul, arăta la fel de rău. Așezați-o în fața
capului, cu un munte de pături îngrămădite în jurul ei, avea
cercuri întunecate sub ochi. Caracterul ei palid, tânjitor, era
ascuțit, iar părul ei era o mizerie nestemată, încurcată. Am
încercat să nu respiri prea adânc, deoarece camera mirosea de
vărsare și transpirație. M-am oprit la pat, șocat de inima mea.
“Ești bolnavă?” Privirea ei neclintită se îndepărtă de mine,
aterizând pe ușă în baia adiacentă. Nu avea sens. Hibrizi - nu ne-
am putut îmbolnăvi. Nu frigul comun sau cel mai periculos
cancer. La fel ca Luxen, am fost imuni la tot ce există din punct
de vedere al bolii, dar Beth? Da, nu arăta prea bine. Un mare
sentiment de neliniște în orea în burta mea, rigiddu-mi mușchii.
“Beth?” Privirea ei apoasă se întoarse înapoi la mine. “Încă este
Dawson înapoi?” Inima mi-a întors greu, aproape dureros. Cei
doi au trecut prin atât de mult, mai mult decât Daemon și cu
mine, și asta… Doamne, nu a fost corect. - Nu, nu sa întors încă,
dar tu? Păreați rău. Ea a ridicat o mână subțire și palidă în gât,
în timp ce ea a înghițit. “Nu mă simt foarte bine.” Nu știam ce
nivel de rău a fost asta și aproape că mi-a fost frică să a u. “Ce
s-a întâmplat?”
Un umăr se ridică și se părea că a făcut eforturi mari. - N-ar
trebui să te îngrijorezi, spuse ea, cu o voce scăzută, pe măsură ce
își luă capătul unei pătură. “Nu e mare lucru. O să u bine când
o să se întoarcă Dawson. “Privirea îi plutea din nou, și, cînd
cobora marginea păturii, se întinse în jos, își puse mâna peste
burta acoperită cu pătură și spuse:” Vom în regulă Odată ce
Dawson se va întoarce. - Vom … ? “M-am oprit când ochii mei
s-au lărgit. Fătarul meu a apărut dezordonat și a căzut când m-
am gândit la ea. Burta în cercuri lente, stabile. Oh nu. Oh, naibii
la puterea a zecea. Am început înainte și apoi am oprit. - Beth,
tu ești… Esti insarcinata? “Si-a atins capul in spatele peretelui si
si-a inchis ochii. Ar trebuit să m mai atenți.
Picioarele mi s-au simțit brusc slab. Somnul. Epuizarea. Toate
au avut sens. Beth era însărcinată, dar la început, ca un idiot
total, n-am înțeles cum. Apoi, bunul simț a preluat și am vrut să
strig: Unde erau prezervativele? Dar asta a fost un fel de punct
de vedere. O imagine a apărut în capul meu de Micah, băiatul
care ne-a ajutat să scăpăm de Daedalus. Micah, puștiul care a
răsturnat gâtul și a distrus creierul cu un simplu gând. Copiii
străini străini, purta una dintre ei?
Unul dintre acei copii în orători - în orători, periculoși și
extrem de morți? Se pare că Archer și Luc fuseseră probabil unul
dintre acei copii în orăci, dar nimic despre acest gând nu era
liniștitor, pentru că cel mai nou lot de origini pe care Daedalus l-
au bătut era diferit de cele pe care Luc și Archer l-au scos. Luc și
Archer erau încă în orătoare. - Mă uiți la mine ca și cum ai
supărat, spuse ea încet. Mi-am forțat un zâmbet pe fața mea,
știind probabil că era puțin nebun. “Nu. Sunt doar surprinsă. Pe
buzele ei apăru un zâmbet slab. “Da, am fost și noi. E un
moment foarte rău, nu-i așa? Determinarea duratei de viață. Pe
măsură ce o priveam, zâmbetul îi aluneca încet buzele. Nu știam
ce să-i spun. Felicitări? Acest lucru nu părea adecvat dintr-un
motiv, dar părea greșit să nu spunem. Au știut chiar și despre
Origins, despre toți acei copii pe care Daedalus le-a avut? Și
copilul ar ca Micah? Dumnezeu, într-adevăr? Nu am avut de
ce să ne facem griji chiar acum? Pieptul meu sa strâns și m-am
gândit că aș putea avea un atac de panică. “Cum … Cât de
departe ești? - Trei luni, spuse ea, înghițindu-se din greu.
Trebuia să stau jos. Doamne, am nevoie de un adult.
Vizionări de scutece murdare și fețe furioase, roșii mici mi-au
dansat în cap. Ar exista un copil sau ar trei? Asta nu ne-am
gândit niciodată când a venit la Origins, dar Luxen a ieșit
întotdeauna în trei. Dramă sfântă lama, trei copii? Privirea lui
Beth se întâlnea din nou pe mine, iar ceva în ochii ăia mă făcea
să mă tremurăm. Se aplecă înainte, cu mîna pe burtă. - Nu se
întorc la fel, nu-i așa? - Ce? - Ei, spuse ea. “Dawson și Daemon și
Dee. Ei nu se vor întoarce la fel, nu-i așa? “… Aproximativ
treizeci de minute mai târziu, m-am dus jos într-o uluire. Tipii
erau acolo unde i-am lăsat, așezat pe canapea, urmărind știrile.
Când am intrat în cameră, Luc mi-a aruncat o privire și Archer
părea că cineva ar strâns un stâlp într-un loc foarte incomod.
Și știam. “Amândoi ați știut despre Beth?” Am vrut să-i lovesc
când s-au uitat înapoi la mine. - Și nimeni nu sa gândit să-mi
spună? Archer ridică din umeri. “Speram că nu va deveni o
problemă.” “Doamne Dumnezeule”. Nu deveni o problemă? Ca
și cum ați însărcinată cu un copil hibrid străin nu a fost o
afacere mare și doar, nu știu, să plec? Am căzut pe scaun și mi-
am așezat fața în mână. Ce mai urmează? Serios. - O să aibă un
copil. - De obicei asta se întâmplă când ai sex neprotejat,
comentă Luc. - Mă bucur că voi doi ați vorbit, pentru că nu
vroiam să u purtătorul acelei știri. - O să aibă unul din acei
copii în orători, am continuat, împletindu-mi vârfurile degetelor
peste frunte. - Va avea un copil, iar Dawson nu este chiar aici,
iar întreaga lume se va descompune. - Are doar trei luni. Archer
își lăsă gura. “Să nu ne panicăm.” “Panică?” Am șoptit. Cefaleea
se înrăutățește. “Sunt lucruri de care are nevoie, cum ar , nu
știu, un medic pentru a vă asigura că sarcina merge bine. Ea are
nevoie de vitamine prenatale și alimente și, probabil, biscuiți de
sare și muraturi și …
— Și îi putem da lucrurile pentru ea, răspunse Archer și-mi
ridic capul. “Totul, cu excepția doctorului. Dacă cineva își trage
sângele, asta ar problematic, să ai grijă de Beth. “Odată ce
ideea mi-a izbucnit în cap, am apăsat pe ea. Am fost total sincer
cu mine însumi. Unele dintre motivele pentru care mi sa părut o
idee minunată era că am vrut să vorbesc cu ea. Trebuia să
vorbesc cu ea. “Știm deja ce are nevoie Beth și dacă mama ta nu
are cum să aibă grijă de hibrizii însărcinați, nu mai e nimic care
să ne spună că Google nu va face asta.” Luc își trase picioarele
de pe masa de cafea și bâzâie pe podea. “Și va periculos să
intri în contact cu mama ta. Telefonul ei ar putea monitorizat.
E prea periculos pentru noi și pentru ea. - Chiar crezi că
Daedalus dă două craps-uri despre noi chiar acum? - Asta vrei să
risti? Întrebă Archer, întorcîndu-mă privirea. “Sunteți dispuși să
vă puneți pe toți în pericol, inclusiv pe Beth, toate bazate pe o
speranță că au mâinile pline? Sunteți dispus să faceți acest lucru
mamei voastre?
“Gura mea sa înțepenit când m-am uitat la el, dar lupta mi-a
izbucnit ca un balon de atând. Nu. Nu, nu aș risca asta. Nu aș
face asta pentru noi sau mama. Lacrimile mi-au înțepenit ochii și
am forțat o respirație profundă. “Lucrez la ceva care, sperăm, va
avea grijă de problema lui Nancy”, a anunțat Luc, dar singurul
lucru pe care l-am văzut lucrat era arta frumoasă de a sta pe
fundul lui. - Bine, am zis, cu voce răgușită, pe cînd mi-am dorit
durerea de cap să plec, și pentru ca marginile panicii amare să
se retragă. A trebuit să o păstrez împreună, dar acel colț
întunecat arăta mai bine și mai bine. - Trebuie să luăm chestii
pentru Beth. Archer dădu din cap. “Noi o facem.” Mai puțin de o
oră mai târziu, Luc predă o listă de articole pe care le căuta pe
internet. Întreaga situație ma făcut să mă simt ca și cum aș
fost într-un fel de specialitate răsucite după școală. Am vrut să
râd când am îndoit bucata de hârtie în buzunarul din spate al
blugi, dar probabil că nu m-aș opri să râd.
Luc se a a în urmă cu Beth în caz… Bine, în cazul în care sa
întâmplat ceva mai rău și am vrut să merg cu Archer. În
principal pentru că am crezut că ar o idee bună să ieși din
cabină. Cel puțin mi sa părut că făceam ceva, și poate că …
poate că ar intra în oraș ne-ar da niște indicii în care Daemon și
familia lui au dispărut. Părul meu era acoperit de un capac de
baseball care îmi ascundea cea mai mare parte a feței, așa că
șansele de a recunoscute erau subțiri. N-am avut idee dacă
cineva ar face asta, dar nu am vrut să-mi iau acel risc. Era târziu
după-amiaza, iar aerul a at în afară avea un răcnet care mă
făcea recunoscător că purtam unul din cămășile voluminoase cu
mâneci lungi ale lui Daemon. Chiar și în aerul strălucitor cu
miros de pin, dacă aș inspirat profund, am putut să-i surprind
mirosul unic, un amestec de condimente și în aer liber. Buza
mea inferioară tremura când m-am urcat pe scaunul pasagerului
și m-am încolțit în mâini ciudate. Archer mi-a dat o privire
rapidă și m-am forțat să nu mai mă gândesc la Daemon, despre
tot ce nu am vrut să împărtășesc cu Archer, ceea ce era aproape
totul acum. Așa că m - am gândit la vulpii dansând pe burtă
purtând fuste de iarbă. Archer scutea. - Ești ciudat. - Și tu ești
nepoliticos. M-am aplecat înainte și am privit-o pe fereastră
când ne-am călătorit în jos pe alee și ne străduim să vedem
printre copaci, dar nu era nimic. “Ti-am spus inainte. E greu să
nu o faci uneori. “Sa oprit la capătul drumului de pietriș,
veri când ambele căi înainte de a se retrage. “Aveți încredere în
mine. Sunt momente în care aș vrea să nu văd în capul
oamenilor. - Cred că am rămas cu mine în ultimele două zile a
fost unul dintre ei. - Sincer? Nu ai fost rău. El ma privit când mi-
am ridicat sprâncenele. - L-ați ținut împreună.
“Da.” Degetele mele se ridică peste acidul folic și l-am ridicat,
fără să știu ce naiba chiar a fost sau ce a făcut. Archer a
îngenuncheat. “Și răspunsul este da la întrebarea dvs.
anterioară.” “Huh?” El a privit prin genele sale. - Ai întrebat
dacă m-am îngrijorat de Dee. Eu sunt. “Degetele mele se
strânseau peste sticlă, în timp ce respirația mi-a prins. - Îți place
ea, nu-i așa? - Da. Și-a îndreptat atenția asupra sticlelor
supradimensionate ale vitaminelor prenatale. “În ciuda faptului
că fratele ei este Daemon.” Pe măsură ce mă uitam la el, buzele
mi s-au ciocnit în primul zâmbet de când a avut boom-ul, ca o
batere sonică a tunetului, a ieșit din nicăieri, scuturând coșul de
pastile și uimind-mă să fac un pas înapoi. Archer stătea în
ăcări, privirea lui uluitoare se rostogoli pe piața aglomerată.
Oamenii s-au oprit în mijlocul coridoarelor, niște mâini strânse
în cărucioare, alții lăsându-și drumul, roțile scârțâind în timp ce
căruțele se rostogoliu încet. “Ce-a fost asta?” O femeie îl întreba
pe un bărbat care stătea alături de ea. Se întoarse, ridicând o
fetiță care trebuia să e nu mai mult de trei. Ținând copilul
aproape de piept, se întoarse în jur, cu fața palidă. “Ce-a fost
asta?” Bâta sunetului a răcnit din nou prin magazin. Cineva a
țipat. Sticlele au căzut din rafturi. Treptele trecură peste
podeaua linoleumului. Inima mi-a sărit în timp ce m-am răsu at
în fața magazinului. Ceva se aprinse în parcare, ca fulgerul
lovind pământul. - Dracu ‘, a mormăit Archer. Cornițele mici de
pe brațele mele se ridică în timp ce m-am îndreptat spre capătul
culoarului, uitând toate pretențiile de ami păstra capul în jos. O
bataie de tacere a trecut și tunetele s-au bătut din nou și din
nou, zgâlțâind oasele din corpul meu, ca niște dungi de lumină
luminând parcarea, unul după altul după altul. Fereastra de
sticlă din față crăpată și strigătele… Țipetele se auzeau mai tare,
se înțepeneau de teroare, când ferestrele se sfărâmau, aruncând
sticlă în benzile de control. Dungile de lumină orbitoare au
format forme în parcare, întinzându -se și luând picioarele și
brațele. Corpurile lor înalte, lizibile, înfundate în roșu, ca
Daemon, dar mai profunde și mai purpurioase. - Oh, Doamne,
am șoptit, sticla de pastile alunecând de pe degete, smacking de
pe podea. Au fost peste tot, zeci de oameni. Luxen.
 CAPITOLUL 2 {KATY}
Toată lumea, inclusiv pe mine, părea să e înghețată pentru
un moment, ca și cum timpul ar fost oprit, dar știam că nu sa
întâmplat. Formele din parcare se întoarse, gâturile se întinse și
se înclină în lateral, picioarele lor uide și șarpele. Mișcările lor
erau nenaturale și nimic asemănător cu Luxenul care fusese pe
Pământ ani de zile. Un camion roșu i-a scuturat anvelopele, în
timp ce se spargea dintr-un loc de parcare, împrăștiind fumul și
mirosul de cauciuc ars în aer. Se învârte în jur, ca și cum șoferul
intenționa să ardă prin Luxen. - Oh, nu, am șoptit, inima mea
bâlbâind cu putere. Archer mi-a luat mâna. “Trebuie să ieșim de
aici.” Dar eram înrădăcinat în locul în care stăteam și în sfârșit
am înțeles de ce oamenii au provocat accidente de mașină.
Știam ce venea și știam că era ceva ce nu vroiam să văd, dar nu
puteam să mă uit departe. Una dintre forme a mers înainte,
marginile corpului său pulsând roșu, ridicând un braț strălucitor.
Camionul a tras înainte; Umbra unui om în spatele volanului și
un corp mult mai mic lângă el ar gravat pentru totdeauna în
memoria mea. Scânteile scânteietoare de electricitate au zburat
din mâna lui Luxen ca o lumină strălucitoare înțepată de roșu,
curbată pe braț. O secundă mai târziu, o radiație de lumină a
izbucnit din ea, coborând în aer, mirosind ca ozonul ars. Lumina
- o explozie directă de la Sursa a ceea ce trebuia să e cel mai
pur tip - fărâmat în camion.
Explozia a zguduit magazinul când camionul a urcat în ăcări,
aruncându -se în linia de mașini de lângă el. Un infern se revărsa
din parbrizul blocat, în timp ce camionul se prăbuși pe acoperiș,
iar anvelopele se roteau fără rost. A izbucnit haosul. Screuurile
spulberă tăcerea, pe măsură ce oamenii alergară din fața
magazinului. Ca o turmă, au împins în căruțe și alte persoane.
Corpurile coborâseră pe mâini și genunchi, iar strigătele se
auzeau mai tare, amestecând cu strigătele copiilor mici. Într-o
bătăi de inimă bătătorită și în clipa în care o clipă, Luxen erau în
magazin și erau peste tot. Archer mi-a tras în capătul raftului,
apăsând corpurile noastre pe muchiile ascuțite. Un băiat
adolescent a trecut pe lângă noi și tot ce puteam să cred a fost
cât de roșu era părul lui - ca un stacojiu - și apoi mi-am dat
seama că nu era culoarea părului, ci sângele. El a făcut-o la
secția de spalare a corpului înainte ca o lovitură de lumină să-l
lovească în spate. Băiatul a coborât, cu fața în față și nemișcat,
ca o gaură arsă afumată din centrul coloanei vertebrale. “lisuse”,
mi-am dat seama când stomacul mi-a răsucit. Archer privi cu
ochii largi și nările se lovi. “Asta e rău.” Am intrat la marginea
culoarului și am privit în jur, st omacul opând când am văzut-o
pe femeia care o ținea de micile fete înainte de câteva minute.
Stătea în fața unuia din Luxen, cu gura deschisă, aparent
înghețată de frică. Fetița era apăsată în spatele cărților de
supermarket, îngrămădite într-o minge mică, plângând în timp
ce se rostogolea înainte și înapoi. Mi-a trebuit o clipă să-mi dau
seama ce a strigat mereu. „Tati! Tati! “Omul se culcase într-o
piscina de sange la picioarele ei. Energia a crăpat de-a lungul
pielii mele, aruncând-o pe Archer pe măsură ce Luxen se întinse
și își așeză o mână în centrul pieptului femeii. “Ce … ? Am
șoptit. Coloana vertebrală a femeii sa îndreptat ca și cum cineva
ar aruncat oțel în centrul spatelui. Ochii i se lărgiră, elevii se
dilatară. Lumina alba strălucitoare a strălucit de pe palma lui
Luxen și apoi a atras femeia ca o cascadă. Când lumina ajungea
la tocurile sale înalte, se estompează și se strecura în podea.
Dintr-o data, capul femeii sa dat inapoi si gura sa coborat intr-un
urlet tacut. Vasele ei se aprinseră din interior, o rețea albă
strălucitoare pe frunte, umplând ochii și apoi pe obraji și pe gât.
Ce s-a intamplat? Am simțit-o pe Archer apăsându-mă în timp ce
Luxen sa retras din femeia tremurândă violentă. Pe măsură ce
lumina a scăzut din vene, culoarea Izbucnită de pe piele, iar
lumina din jurul lui Luxen pulsează ca o bătaie a inimii. Totul sa
întâmplat în același moment - pielea femeii sa încrețit și se
încreți ca și cum ar îmbătrânit de câteva decenii în câteva
secunde, în timp ce forma lui Luxen sa schimbat și sa răsturnat.
Corpul femeii sa prăbușit și a cedat în sine, ca și cum toată forța
ei de viață a fost aspirată imediat din ea. În timp ce plia ca o
foaie de hârtie, piele gri și caracteristici nerecunoscute, lumina
lui Luxen se retrase, dezvăluind noua sa formă. Era identică cu
femeia, cu aceeași piele de bronz și cu perte. Părul de păr brun a
căzut pe umeri goi, dar ochii ei… Erau un albastru strălucitor,
de parcă ar fost așezate pe față două sa re lustruite. Ochii ca
al lui Ash și al lui Andrew. Ei asimilează ADN-ul. Vocea lui
Archer plutea printre gândurile mele. Rapid. N-am văzut-o
niciodată sau știu că a fost posibil. În tonul lui era un sentiment
de venerație. A fost ca o invazie a spiritelor de corp, versiunea
Luxen. Era, de asemenea, mortală și sa întâmplat în întregul
supermarket. Corpurile au lovit podeaua pretutindeni. Trebuie
să plecăm. Mâna lui Archer se strângea în jurul valorii de a mea,
în timp ce ma tras înapoi împotriva lui. “Acum.” “Nu!” Am
încercat să intru înăuntru. - Noi … - Nu trebuie să facem nimic
altceva decât să ieșim dracului de aici. El ma târât în jurul
rafturilor, trăgându-mă spre el Până când am fost încătușat de
partea lui încă o dată. M-am străduit când ma condus pe culoar.
- Noi îi putem ajuta. - Nu putem, zise el. - Ești Origine, am răpit.
- Trebuia să i copilul nenorocit, dar tu … - Ați alergat? La
naiba, da. Ori de origine sau nu, sunt zeci de Luxen și sunt
puternici. “El ma împins în jurul rândurilor de pastă de dinți. În
mîna stîngă, încă mai purta binul plin de pastile pe care deja mi-
am uitat. “Nu ați văzut ce au făcut?” Mi-am tăiat mâna în
stomac și l-am împins înapoi, în timp ce m-am rupt de libertate.
“Omoară oameni! Le putem ajuta. “Archer izbucni în față, chipul
lui contrângând frustrarea. “Nu există Luxen pe acest Pământ,
care să poată prelua ADN-ul așa. Acestea sunt mai puternice.
Trebuie să plecăm de aici, să ne întoarcem în cabină și apoi să
… - Un țipăt ma făcut să biciuiesc. De la capătul culoarului, am
putut vedea că Luxenul, care a preluat aspectul femeii, privea în
jos la micuța fetiță, cu buzele încrețite într-un zâmbet de
batjocură, Având în vedere că aparent nu au avut probleme de
modestie când a ajuns să e complet goi. Din păcate, mi-am dat
seama că văd mai mult carne de sex masculin și feminin decât
mi-am dorit vreodată, dar când m-am întors, spionarea lui
Archer a venit de partea mea, o preocupare mai mare a luat-o.
Am fost înconjurați. “Fericit?” Archer scrâșni, ochii lui ametist
arzând luminos. Cel puțin șase Luxen s e uitau la noi, încercând
să ne dăm seama exact ce eram noi. Trei erau în formă umană,
în picioare lângă trupurile încurcate ale celor pe care le
asimilau. Ceilalți trei erau în formele lor reale, corpurile lor
tingând în lumină roșiatică. În spatele nostru, a apărut femeia
Luxen din fața magazinului. Nici unul nu arăta că vrea să ne
imbratiseze și să ne iubească. Inima mi -a lovit coastele, pe
măsură ce am îngenuncheat încet, uitându-mă în fața feței de
fetiță a fetiței. - Când o las să pleci, alergi, am șoptit. “Fugi cat
de repede poti si nu te opresti”. Nu eram sigur daca ma
intelegea, dar m-am rugat sa o faca. Expirând aproximativ, i-am
lăsat-o să plece și i-au dat o mică împingere spre decalajul dintre
două coridoare. Copilul nu a dezamăgit. Întorcîndu-se, alerga
spre spațiu, iar în timp ce mi-aș dorit să pot face mai mult
pentru ea, am stat. Unul dintre luxenul strălucitor se plimbă
înainte și apoi se opri, cu capul îndoit în lateral. Ceilalți, cei în
forma lor adevărată și umană, se uitau spre femeia pe care o
luasem de la copil. Acest lucru se va termina prost. Vocea lui
Archer a intrat. Presupun prea mult că dacă îți spun să fugi, o să
faci asta? Am respira adanc. Nu te voi părăsi. O parte a buzelor
îi curgea. S-a imaginat la fel de mult. Să mergem la infracțiune.
Goliți o cale spre față. În timpul meu cu Daedalus, am fost
învățat să lupt nu numai în modul uman, ci și cu ajutorul sursei.
Am intrat în acel antrenament în Vegas și în timp ce era o parte
din mine care avea încredere că aș putea să-i arunc pe cei mai
buni dintre ei, o explozie arctică de teamă mi-a străpuns în sus
coloana vertebrală. Fără nici un avertisment, Archer a făcut totul
rău. Coborând înainte, își ridică brațul înapoi. O minge de
energie pură călătorea pe braț, izbucnind de pe palmă și trântit
în centrul pieptului gol al lui Luxen, bătînd străinul din forma sa
umană și în ușa de sticlă a secției de produse lactate. Containere
au explodat, a trimis râuri de lapte peste podea. Unul dintre
strălucitoari Luxen împușcă spre Archer, în timp ce se răsuci și
se îndreptă spre femeia goală. Am scos din Sursă. Lumina care
mi-a rotit brațul nu era nici pe departe atât de intensă ca cea a
lui Archer, dar am făcut truc. Arcing pe culoar, a intrat în
umărul lui Luxen, făcându-l în jur. M-am îndreptat să-mi pierd o
altă sursă de energie când durerea mi-a izbucnit umărul. Într-o
clipă stăteam, iar în urmă am fost în genunchi, umărul meu din
stânga fumând. M-am apropiat, mi-am atins blând umărul și m-
am forțat să stau. Mâna mi-a revenit în roșu. Întorcându-mă,
aproape am luat un pumn de mâncare pe față de la un luxen în
forma sa umană - un tânăr de sex masculin.
Umblând câteva pași, m-am prins și mi-am ridicat genunchiul.
Aerul mișca în jurul meu când mi- am plantat piciorul într-o
zonă în care nu vroiam să mă uit. Barbatul din Luxen sa dublat.
Cu un zâmbet răgușit, m-am apucat de părul ei brun exact așa
cum a început să se schimbe, încălzindu-mi mâinile când mi-am
smuls genunchiul în nas. Oasele s-au spart, dar știam că nu-l va
ține pe Luxen. Și știam ce trebuia făcut. Archer a lăsat o altă
explozie când am intrat în Sursă. Mi-a curgat brațul, coborând
peste vârful capului lui Luxen în timp ce-l ridicase, ochii
strălucind ca niște orbe albe. În următoarea secundă, am fost
aruncată înapoi ca o mașină care mi-a dat drumul. Aerul a
crăpat cu statică când am lovit podeaua tare pe spate, uimit
momentan, în timp ce mă uitam la tava ruptă de lumină
uorescentă. S nte. Grijindu-mă, m-am rostogolit și am clipit
bine. Luxenul se a a și pe spate, la câțiva metri distanță.
Luptându-mă în picioare, l-am văzut pe Archer dând un luxen în
secția de congelare. Se întoarse spre mine, ma văzut în picioare
și am dat din cap. Era o cale curată, în jos de cartoanele vărsate
de înghețată. Nu este o cale foarte clară. Luxen erau întinși pe
podea, pâlpâind și înăuntru, coborâți pentru o clipă, dar nu
pentru conte. O explozie de undeva în magazinul de bacanie a
zguduit rafturile înalte. Ușile frigori ce au explodat ca Archer și
am alergat pe culoar, cu sticla care se spargea cu centimetri în
spatele nostru. Trecând peste podeaua alunecoasă de către
brutărie, am ajuns în față. În jurul nostru, oamenii se răsuceau
spre ferestrele sparte, sângeroase și șocate. Inima mi -a căzut în
stomac ca parcarea și au venit clădirile dincolo În vedere. Fumul
se revărsa în aer, împușcându- se în fumuri mari deasupra
ăcărilor portocaliu-roșii. Un pol electric era pe un rând de
mașini cu acoperișuri zdrobite. Sirenele țipă în depărtare. O
mașină a mers peste parcare, trăgând într-un alt vehicul. Metalul
a crăpat și a dat drumul. - E ca o apocalipsă, murmură Archer.
Am înghițit din greu. “Tot ce ne lipsește sunt zombi”. El se uită
la mine, sprâncenele se ridică și își deschise gura, dar culoarul
de gustări se aruncă peste tot. Jetoane și covrigi au zburat în
aer, împreună cu bufe de brânză și cu folie. Au plouat în jos,
pingând pe podea. În mijlocul galeriei de gustări era acum o
gaură. “Hai să ieșim de aici”, a spus el, și de data aceasta nu am
certat. Îmi salvez toate cuvintele pentru o luptă diferită, pentru
că știam când ne-am întors în cabină, dacă ar fost posibil,
Archer urma să ne împingă să ieșim din Idaho. Am a at că nu
mai era în siguranță aici, și dacă voia să plece, să e așa. Având
în vedere starea lui Beth, ar inteligent să o îndepărtez de toate
acestea, dar nu aveam cum să plec aici fără Daemon. Da-l incolo.
Am dat jos o banda demolata. Archer era în fața mea când m-am
împrăștiat, ecare mușchi din corpul meu, blocat ca o serie de
tunete strânse călătoreau peste fundul gâtului meu. Genunchii
mei au devenit slabi, deoarece aerul mi-a scurs din plămâni.
Afectarea a fost acolo, caldă și familiară, un sentiment care a
lipsit timp de două zile. În pieptul meu, inima mea a lovit în
hiperdrive, trimiterea sângelui râzând prin venele mele.
Daemon. M-am ciocnit încet, ca și cum m-aș mișca cu pietre,
scanând coridoarele distruse. Lumina privi și pulsează prin
distrugerea pieței. Timpul părea să încetinească, îngroșarea
aerului până când nu puteam să-mi trag su cient su area.
Dizzy, și prea plină de speranță cu uxul de emoții încurcate, m-
am întors spre lumini. Katy! Vocea lui Archer călătorea de la
ușile sparte. “Ce faci?” Ritmul meu a apărut pe măsură ce mă
apropiam de a șajul colapsat al batoanelor. Pungile de snack se
prăbușiră sub picioarele mele. Gura mea sa uscat și ochii mi-au
încețoșat. Durerile și durerile arse din radiația mea au dispărut
în fundal. Vântul se ridică, bătând lungimea relor lungi, goale
în jurul feței mele și nu știam de unde vine asta, dar m-am
împins înainte, apropiindu-mă de marginea culoarului. Am pășit
în lateral, la doar un picior sau două, și am privit culoarul până
la capăt. Inima mi sa oprit. Întreaga mea lume a ajuns la o pauză
uimitoare. - Damn! Strigă Archer, cu vocea mai aproape. “Nu!”
Dar a fost prea târziu. L-am văzut . Și ma văzut. Stătea la capătul
culoarului în forma sa adevărată, strălucind ca un diamant
strălucitor. Nu arăta altfel decât restul lui Luxen, dar ecare
unică din ința mea știa că el era el. Celulele care mă făceau pe
mine să u în viață și am strigat pentru el. El a fost încă cel mai
frumos lucru pe care l-am văzut vreodată. Înalt și strălucind ca o
mie de soare, marginile strălucind un roșu slab. Am făcut un pas
înainte în același moment în care a făcut-o și m-am îndreptat
spre el așa cum am putut, pentru că atunci când ma vindecat tot
timpul, ne-a legat. Pentru totdeauna. Daemon? I-am chemat prin
conexiune. El a dispărut din fața mea, mișcându-se prea repede
pentru a mă putea urmări. - Kat! Strigă Archer. În același timp,
am jurat că mi-am auzit numele repetând în capul meu cu o
voce mai profundă și mai liniștită, care mi-a provocat răsu area,
iar corzile atașate inimii mele s-au întins. Căldura mi-a călătorit
peste spate și m-am întors, venind față în față cu ochi
strălucitori de smarald; Pielea care părea a mereu bronzată,
indiferent de timpul anului; Pomete largi și strălucitoare; Și
părul neagră neagră care a spălat sprâncenele la fel de
întunecate. Buzele întregi se întinse bine în colțuri. Nu era
Daemon. Un cap bun și jumătate mai înalt, Dawson își închide
ochii cu a mea.
Am crezut că am văzut o pâlpâire de remușcări, dar asta ar
putut pur și simplu o dorință de gândire. Lumina s-a grabit din
spatele elevilor săi, întorcând întregul orb al ochilor în alb.
Static călătorea pe obraji, formând degetele mici de electricitate.
Era o lumină puternică, un val de șoc șocant care părea să mă
ridice din picioare și apoi nu era nimic.
Fluxul constant de voci în limba mea adevărată, alături de alte
duzini de limbi umane, a provocat o tristețe aprigă în templele
mele. Cuvintele. Propozițiile. Amenințările. Promisiunile.
Nenorocitul nebunesc al membrilor noștri de familie care au
sosit recent, așa cum au descoperit ceva nou pentru ei, care era
cam la ecare cinci secunde înfricoșătoare. Oh! Un blender. Oh!
O mașină. Oh! Oamenii sigur sângerează foarte mult și se rupe
ușor. În clipa în care au deschis ochii, ei au văzut ceva pentru
prima dată și, în timp ce venerația în timp ce se făceau cu
aparate sau cu anatomia umană era un fel de copil, era și puțin
pe partea dementală a lucrurilor. Cei nou sosiți erau cei mai reci
i ai cățelelor pe care le-am văzut vreodată. În ultimele
patruzeci și opt de ore, literalmente mii de felul meu veniseră pe
Pământ pentru prima dată, și era ca un stup uriaș. Am fost toți
conectați, o lungime de undă la alta, niște albine muncitoare
pentru regină. Cine naiba ar putea . Conexiunea a fost
copleșitoare uneori, nevoile și dorințele și dorințele a mii de
oameni s-au unit împreună în fruntea ecărei minți a lui Luxen.
Preia. Control. Regulă. Domina. Subjuga. Singurul moment în
care era chiar o măsură de ușurare era când eram în forma mea
umană. Părea că plictisesc conexiunea, îl cheamă înapoi, dar nu
pentru toată lumea.
Trecând peste podelele din lemn lustruite ale unui atrium într-
un conac care putea găzdui o miliție și aveau încă loc pentru
dormituri, mi-am văzut viziunea când mi-am spionat geamănul.
Se aranjase pe perete, lângă un set de uși duble închise. Bărbața
lui era înclinată în jos, fruntea se îngroașă în concentrație, în
timp ce degetele îi zburau pe ecranul unui telefon mobil. Când
eram la jumătatea camerei strălucitoare luminate, care mirosea
ca tranda ri și mirosul metalic slab de sânge vărsat, își ridică
capul. Dawson respira adânc în timp ce îl apropiam. - Hei, spuse
el. “Acolo ești. Ei … Am luat telefonul din mâini, m-am întors și
l-am aruncat cât de mult am putut. Obiectul mic pătrat a zburat
în încăpere și sa spulberat de peretele opus. “Ce naiba, omule?”
Dawson explodă, mâinile zboară în sus. “Am fost la nivelul
șaizeci și nouă de Candy Crush, ticălos. Știi cât de greu e asta?
“După ce mi-am întins mâna, mi-am tăiat pumnul în maxilar. Se
aplecă în perete și ridică o mână pe față. Un sentiment bolnav
de satisfacție mi-a răsucit interiorul. Ridică capul, înclinându-l
în lateral. “Isuse”, a mormăit în timp ce își coborî mâna. N-am
ucis-o. Evident, gândurile mele au fost golite ca un castron de
apă care a fost înclinat în timp ce am tras o respirație
super cială. “Știam ce făceam, Daemon.” El a aruncat o privire
spre ușă, scăzând vocea lui. “N-am putut face altceva.” Lansând
înainte, am apucat gulerul cămășii și l-am ridicat pe vârful
cizmelor. Motivele nu erau destul de bune. “Niciodată nu ai avut
nici o măsură de control când trebuie să folosești Sursa. De ce ar
altfel acum? “Elevii ochilor începură să strălucească alb. Își
înălța brațele între mine, zdrobind cârligul. “Nu aveam altă
alegere.” “Da, orice.” Am pășit în jurul lui, mă forțându-mă de
fratele meu înainte să-l arunc într-un zid și în fața unui rezervor.
Dawson se întoarse și mă simțeam cu ochii mei pe spate.
“Trebuie să vă controlați, frate.” M-am oprit în fața ușilor
închise și l-am privit peste umăr. Își clătină din cap. - Eu … - Nu,
nu, am avertizat. Ochii lui Dawson se închiseră pentru o clipă,
iar când se redeschideau, se uita la ușile închise, aproape
devastat. - Cât mai mult? Șopti el.
Teama adevărată ma lovit în intestin. A fost prea mult. Știam
că apărarea lui a scăzut și că a fost pus într-o poziție proastă. Nu
mai avea altă alegere. “Nu știu, pentru că… “Nu trebuia să-mi
explic. Înțelegerea îi izbucni pe față. “Dee… “Ochii mei s-au
întâlnit și i-au ținut, și nu mai aveam ce să mai spun. Cu fața în
față am apăsat ușa, iar zgomotul constant al craniului mi-a
devenit mai puternic când am intrat în biroul lat, circular. Cei
nou-veniți s-au a at în cameră, dar a fost cel din scaun, cu
spatele întors la mine, care avea importanță, cel pe care-l
fusesem atras de momentul în care se arătau la cabină. Stătea
într-un scaun din piele, privindu-i un ecran plat mare pe perete.
Era o postare locală de televiziune care difuza imagini din
centrul orașului Coeur d’Alene. Un loc complet diferit de cel de
acum trei zile. Fumul răsare din clădiri. Focul acoperă vestul ca
un apus aprins. Strazile erau o mizerie. Zonă de război completă.
- Uită- te la ele, spuse el, glasul lui purtând un șuierat ciudat în
timp ce naviga în noua limbă. Scurtându-se la sol fără nici un
scop. Părea că jumătate dintre oameni jură un magazin de
electronice. “Sunt atât de neajutorați, neorganizați. Inferior.
Râsul lui era profund, aproape infecțios. “Aceasta va cea mai
ușoară planetă pe care să o putem domina”. Încă mi-a surprins
faptul că au fost acolo tot timpul, generație de generație de la
distrugerea planetei noastre, găurită într-un univers pe care na
fost Dumnezeu, care nu era la fel de confortabil Ca Pământ. El
clătină din cap, aproape cu mirare, pe măsură ce ecranul se
întorcea spre imaginile tancurilor care se rostogolesc în oraș. A
râs din nou. “Nu se pot apăra.” Un alt nou venit, o roșcată
înaltă, îmbrăcată într-o fustă neagră și apăsată pe o cămașă albă,
și-a îndepărtat gâtul. Numele ei era Sadi, care se potrivea,
pentru că m-am referit la ea ca Sadi Sadicul. Ea nu părea să
deranjeze, pentru că în scurt timp o cunoscusem, porecla era
bine câștigată și singurul lucru pe care l-am cunoscut despre ea
era că privirea ei era de obicei atașată de fundul meu. - De fapt,
au arme, spuse ea.
“Nu este su cient, draga mea. Acest lucru se întâmplă în
unele dintre cele mai mari orașe din ecare stat, în ecare țară.
Lăsați-i să-și dea armele. S-ar putea să pierdem câteva, dar
aceste pierderi nu vor afecta inițiativa noastră. “Scaunul se
rotește în jurul valorii, iar mușchii de-a lungul spatelui se
încovoiară. Forma umană pe care o alesese era cea a unui bărbat
desăvârșit în primele patruzeci de ani, cu întunericul acela
drept, Daemon Negru? “M-am întâlnit cu privirea.
— Chiar nu cred că te vor opri. - Bineînțeles că nu. Degetele
lui s-au scufundat sub bărbie. “Am auzit că ai adus ceva cu
tine?” El a pus-o ca o întrebare, dar răspunsul era deja cunoscut.
Am dat din cap. Trupul lui Sadi se îndreptă spre a mea cu
interes, pe măsură ce privirea ei luminoasă aprinsă se aprinse,
iar pe lângă perete, cealaltă se mișcă. - O femeie? Întrebă Sadi,
care ar trezit imaginea trecătoare care mi-a străpuns
gândurile. “Ultima dată când am veri cat, da.” Am zâmbit
atunci când ochii ei îngustat. - Dar încă nu sunt convinsă că
bateți toate părțile potrivite ale feței. Degetele lui Sadi se
îndreptară spre laturile ei. - Vrei să veri ci asta? - M-am smirkit.
“Nu, cred că o să trec peste asta”. Rolland chicoti când încurcă
un genunchi peste celălalt. - Această femeie. Nu este chiar
umană, nu-i așa? Sadi își trase atenția de la mine când îmi
scutură capul. Un muschi sau un nerv sau ceva altceva la fel de
enervant a început să se mișcă sub ochi. “Nu. Nu e. Mâinile lui
se odihniseră în poală, unul îndoit deasupra celuilalt. - Ce-i exact
ea? - Un mutant, răspunse Dee în timp ce intra în cameră, cu
buclele lungi și întunecate care se întindea în spatele ei. Un
zâmbet dulce sa format pe buzele ei când se uită la Rolland. - De
fapt, a fost mutată de fratele meu. - Care dintre ele? Întrebă
Rolland. - Dea asta. Dee îmi dădu din cap în timp ce își arăta
mâinile pe șolduri. “A vindecat-o acum un an. Fata este un
hibrid. Ochi se întoarse spre mine. - Ai încercat să ascunzi asta
de la noi, Daemon? - Am avut o șansă să răspund la întrebarea
asta? - Adevărat, murmură Rolland, privindu-mă îndeaproape. -
Ești greu să citești, Daemon. Nu ca sora ta frumoasă aici.
Îmi arunc brațele peste piept, am ridicat din umeri. “Îmi place
să cred că sunt o carte deschisă.” “Din toți noi, el a avut
întotdeauna puțină utilitate pentru oameni”, a spus Dee. Rolurile
lui Rolland se ridicară. - Cu excepția acestei fete, îmi imaginez.
“Cu excepția ei.” Guess Dee a fost acum propriul meu vorbitor
personal. - Daemon a fost îndrăgostit de ea. - Dragoste? Sadi tuse
un râs surprinzător de delicat. “Cât de mult… Părea să caute
cuvântul potrivit. “Ușor?” Umerii mei se înălțau în timp ce
mormăiam: “A fost” cuvântul cheie. ”” Explicați-mi acest lucru
de vindecare și mutație “, a ordonat Rolland, înclinându-se
înainte. Am așteptat ca Dee să sune înăuntru, dar pentru o dată,
părea fericită să rămână liniștită. “A suferit o leziune fatală și
am vindecat-o fără să știu că o va muta. Unele dintre abilitățile
mele au fost transferate la ea și am fost conectați împreună de
atunci. ”” Ce te-a făcut să vrei să o vindeci? “Curiozitatea și-a
colorat tonul. Dee șușa. “Nu cred că se gândea cu capul pe
umerii lui când a făcut-o, dacă ai ce vreau să spun.” În timp ce
mă împotriveam nevoii de ami arunca sora, Rolland se uita la
mine o clipă și apoi Zâmbi ca nu numai că a primit ceea ce a
însemnat Dee, dar a fost, de asemenea, foarte interesat de o
mulțime de detalii. - Interesant, murmură Sadi în timp ce rotește
o mulțime de păr de cupru peste un umăr subțire. “Cât de
strânsă este legătura sau legătura dintre voi?” Mi-am schimbat
greutatea și am privit pe bărbatul tăcut de la Luxen, încă înclinat
spre perete. “Ea moare; Eu mor. E su cient de strâns pentru
tine? “Ochii lui Rolland se lărgiseră. “Ei bine, nu e bine… Pentru
tine. - Da, am tras afară. O buclă lentă a buzelor lui Sadi o făcu
să pară foame. “Și simte ceea ce simți tu? Și invers? - Doar dacă
este o rană aproape fatală, am răspuns, cu voce plată ca podele.
Sadi aruncă o privire spre Rolland și știam că comunică.
Cuvintele lor au fost pierdute în zumzetul celorlalți, dar dorința
care se strecură brusc peste chipul lui Sadi avea înăbușirea
pumnilor. Nu aveam încredere în ea. Nici eu n-am încredere în
Quiet Dude. - Nu trebuie să ai încredere în ea, zise Rolland
zâmbind. - Trebuie să avem încredere în tine. Dee se înălța. -
Putem de încredere. - Știu. Capul îi apăsă de cealaltă parte. Și
mai era și altceva, nu? A scăpat?
Înapoi la a servitorul vreodată de ajutor, Dee dădu din cap
în timp ce se așeză într-un fotoliu, cu totul altceva decât să se
tragă peste ea. “O origine, un produs de sex masculin și o femeie
hibridă. Sper că nu trebuie să-l omorâm. Cred că e drăguț. -
Interesant. Rolland îi aruncă o privire spre Sadi și, din nou, am
știut că ei au luat tot felul de veverițe secrete vorbind unul cu
celălalt. Ridicându-și picioarele, își apăsă bluza sacoului de bej.
“Sunt multe pe care nu le știm. Acești hibrizi sunt noi pentru noi
“, a spus el, ceea ce aproape ma făcut să râd. Pentru o rasă de
ințe care nu au fost niciodată pe Pământ, păreau că au o
mulțime de cunoștințe despre aspect. Mai era ceva ce nu mi-am
dat seama. Ceva, sau o grămadă de lucruri, lucrau din interior.
Pare important. “Noi contezăm pe tine și pe familia ta, alții ca
tine, ca să ne ajuți în aceste situații.” Am încuviințat repede, ca
și Dee. “Acum. Am lucruri de făcut. Se apropie de biroul de
stejar, iar bărbatul de la Luxen se îndepărtă în cele din urmă de
perete. “Oameni să se întâlnească și să se simtă în largul lor.”
Surpriza ma prins. “Puneți-i pe oameni la ușă?” Când Rolland se
plimba dincolo de mine cu Sadi și Omul Puțurilor Cuvinte care
se rostogoli pe tocuri, el a zâmbit iarăși. “Vedeți-vă puțin,
Daemon.” Ușile se închideau în spatele lor, întărind faptul că nu
eram preocupat de orice gând și capriciu. Au fost multe ascunse.
Susținând, m-am îndreptat spre sora mea, iar pentru o secundă,
realizarea a fost liberă. Abia am recunoscut-o. Dee ridică
privirea, ochii ei întâlnindu-se pe a mea. “Credeam că ar trebui
să o urmărești?”, Am spus. Ridică din umeri. “Nu pleacă nicăieri
în curând. Dawson a bătut-o în săptămâna viitoare, cred.
“Spatele gâtului meu a fost tensionat. - Deci nimeni nu este cu
ea? - Chiar nu știu. Ea se încruntă cu unghiile. “Și chiar nu-mi
pasă.” Am privit o clipă la ea, pe buzele mele mi-au făcut niște
cuvinte de neconceput, dar le-am împins. - Sunt surprins că nu
ai adus-o pe Beth. “Beth e mai slabă decât Katy. Probabil că ar
fugit de secunda în care ne-a văzut, a căzut, și sa sinucis,
scoțând-o pe Dawson în acest proces. Cred că trebuie să-i
păstrăm un secret pentru dragul lui Dawson. - O să il minți
Rolland?
— Nu l-am mințit deja? Evident, Dawson păstrează acel mic
secret Îngropat adânc, la fel cum ai și eu și eu. Ei nu știu despre
Beth și nu au știut despre Kat până acum ceva timp. “Presiunea
mi se strângea pe piept și l-am forțat să iasă din sistemul meu
când Dee își înclină capul în lateral ca să mă privească. - Dacă
credeți că e mai bine. - Da, răspunse ea răcoroasă. Nu a mai
rămas nimic de spus, așa că m-am întors spre ușă. “Te duci la
ea”. M-am oprit, dar nu m-am întors. - De ce? - De ce ai? Întrebă
ea. “Dacă rana ei se învârte și ea moare, ei bine, știi unde mă
lasă.” Râsul plâns al lui Dee îmi aducea aminte de gheții căzând
din acoperișul pridvorului înapoi acasă în timpul iernii. “De
când hibrizii încep să se rănească?” “Hibrizii nu primesc răceli și
cancere, Dee, dar cine știe ce face o gaură gălăgioasă în carnea
lor. Tu ești? ”” Ah, e un lucru bun, dar. . “Întorcându-mă spre
ea, mâinile mele se încleștară de partea mea. “Ce vrei să spui?”
Buzele ei s-au ridicat. “Cel mai rău lucru care s-ar putea
întâmpla este ca brațul ei să se putrezească.” Am privit-o.
Întinzând capul înapoi, ea a râs când și-a bătut mâinile
împreună. Ar trebui să-ți vezi fața. Uite, tot ceea ce încerc să
spun este că se pare că există un alt motiv pentru care vrei să te
duci să o vezi. “Un mușchiul mișcării a trecut de sub ochi la
maxilarul meu. - Ai avut dreptate mai devreme. Se încruntă.
“Hai?” Am lăsat un fel de zâmbet care a fost o viață în urmă
trage la buzele mele. “Gândește-te cu un alt fel de cap.” “Ew!”
Nasul îi răsuci. “Doamne, da, nu mai trebuie să știu. La revedere,
m-am ciocnit în jurul ei și am plecat și am părăsit încăperea.
Dawson nu mai era în atrium și nu-mi plăcea că nu aveam idee
unde se a a sau ce face. Nu ar putea veni nimic de la asta, dar
nu aveam celulele creierului să se ocupe de asta, în plus față de
ceea ce aștepta sus. N-am adus-o înapoi aici. Dawson a avut și
nu eram cu el când o ducea sus, dar știam unde era fără să o
întrebe. Al treilea etaj. Ultimul dormitor din dreapta. Imaginile
încorporate ale adevăratului primar Rolland Slone și ale familiei
sale au împodobit scara, un sânge uscat. Am continuat să merg.
Pașii mei au fost mai repede decât mi-am dorit, dar etajele
superioare erau practic goale și, pe măsură ce am pornit în sala
largă, cu picturile lacurilor din jurul orașului, acoperind zidurile
verde pădure, zgomotul și zgomotul dispăreau până când se
simțea aproape de el Era doar eu în capul meu. Aproape.
Împinând o mână prin părul meu, am lăsat o respirație
zdruncinată, care imediat sa transformat într-un blestem rapid
când am văzut ultima ușă. A fost deschisă. Dee l-ar lăsat așa?
Posibil. Mâna mi-a căzut de partea mea când m-am îndreptat
spre ușă. Inima mi se înăbușea de coastele mele când m-am
întins, împingând- o. Lumină strălucitoare strălucitoare sa vărsat
în hol. Un luxen era în cameră cu ea, aplecat peste pat, forma sa
complet blocând-o. Nu era un singur gând în capul meu.
 CAPITOLUL 3 {DAEMON}
Pe marginea viziunii mele mișcată în roșu, și ca un cobra
bătut, mi-am împușcat camera, în timp ce Luxen mi-a sesizat
prezența și sa îndreptat. Se întoarse în timp ce se transformă în
forma umană pe care o adoptă - un bărbat la vârsta de douăzeci
de ani. Cred că mergea sub numele de Quincy. Nu că am dat
două craps-uri despre numele lui. - Nu trebuia … Pumnul meu
sa prăbușit în spațiul de sub coaste, dublându-l. Înainte de a se
putea întoarce pe pat, l-am prins de umeri și l-am aruncat în
lateral. Quincy se repezi în zid, impactul zguduind imaginile
incadrate pe el. Ochii ei albaștri au strălucit de culoare albă, dar
am explodat înainte, mi-am străpuns mâinile pe umeri și l-am
lovit din nou în perete. M-am ridicat în față. “Ce făceai aici?”
Buzele lui Quincy se întinse peste dinți. “Nu trebuie să-ți
răspund.” “Dacă nu vrei să a i ce simți că ți-ai rupt pielea
umană, o bandă la un moment dat”, mi-am răspuns, degetele mi-
au săpat prin cămașă El a purtat “, veți face.” El a râs. “Nu mă
sperii” Rage se mișcă prin mine, amestecând cu frustrare și cu o
mie de alte mii de emoții. Nu vroiam altceva decât să iau totul
în duș. “Ar trebui să i. Și dacă o vei veni din nou, dacă te vei
uita chiar în direcția ei sau o vei respira, o să te omor. - De ce?
Privirea lui începu să se miște peste umăr, spre pat. I-am prins
bărbia, forțându-mi ochii asupra mea. Forma lui strălucea. - O
protejezi? Simt că este zid. - Ai fost cu oamenii prea mult timp.
Asta e. Ești prea umană. Și tu crezi că nu-l văd? Că ceilalți nu au
observat-o? “Buzele mele se răsuciu într-o răsucire rece a unui
zâmbet. “Trebuie să i un tip special de prost dacă crezi că a
crescut pe Pământ nu mă va împiedica să te omor. Stai departe
de ea și de familia mea. Quincy a înghițit din greu când sa
întâlnit cu privirea mea. Orice a văzut în privirea mea la făcut să
se retragă. Zâmbetul meu sa răspândit și strălucirea albă a ieșit
din ochi. - Îi spun lui Rolland, scria el. Lăsându-l de la el, i-am
băgat obrazul. - Tu faci asta. Ezită o clipă, apoi împinse zidul.
Trecând peste cameră, a plecat și nu sa uitat înapoi spre patul
acela. Nu o singură dată. Fratele știa mai bine acum. Mâindu-mi
mâna, am văzut cum ușa se închide încet. Clicul încuietorii
mișca prin vene. Blocarea ușii era inutilă într-o casă plină de
Luxen, dar era o chestie umană de făcut. Închidându-mi ochii,
mi-am curățat mâinile pe fața mea, brusc epuizat pe un nivel
adânc. Veniți aici s-ar putea să nu fost cel mai deștept dintre
toate ideile mele, dar nu a existat nici o cale pe care nu am
putut. Din momentul în care m-am întors în această casă, m-am
atras în această încăpere și amăgirea a fost la fel de puternică ca
tragerea de la felul meu. Nici măcar nu m-am gândit la numele
ei. Pereții mei erau jos și am încercat să-mi țin gândurile goale,
dar când m-am întors spre pat, era ca o lovitură în stomac. Nu
puteam să mișc sau să respir. Stăteam acolo ca și cum aș
suspendat în aer. Au trecut două zile de când am văzut-o ultima
oară, dar se simțea acum o viață. Și a fost o viață întreagă - o
lume diferită cu un viitor diferit. Privind la ea, mi sa reamintit
că am intrat în zona 51 și am găsit-o adormită după luni de
separare, dar lucrurile fuseseră diferite după aceea - mai bine,
chiar. Aproape am râs să cred că a ându-se sub degetul lui
Daedalus era un rezultat mai norocos pentru ea, dar era
adevărat. Ea stătea pe spate și era evident că atunci când cineva
care nu era Dawson la adus aici, nimeni nu și-a dat nici un grijă
de confortul ei. Tocmai fusese aruncată acolo, ca un sac de rufe
murdare. Era norocoasă că au pus-o pe un pat în loc de podea.
Încălțăminții ei erau încă prinsa. Un picior sa aplecat la
genunchi și a fost prins sub celălalt picior. Genunchii blugilor ei
albastri erau colorați cu sânge uscat. Brațul drept era pliat la cot
și celălalt se odihnea de stomacul inferior. Cămașa
supradimensionată - cămașa mea - a călătorit, expunând o piele
palidă. Mâinile mi se îndoiau înăuntru, încovoiate atât de strâns,
încât mi-au făcut dureri. Ce făcuse Quincy în această cameră? A
fost curiozitatea că a tras-o pe Luxen? Mă îndoiesc că a văzut
sau a simțit un hibrid înainte, iar acești nou-veniți Luxen l-au
pus pe Curious George să se rupă. Dar a fost altceva? Hristos. Nu
mă puteam gândi nici măcar la toate posibilitățile, pentru că nici
unul dintre ele nu era bun. Dacă Rolland va continua să-mi
prețuiască prezența, va rămâne în viață, dar după ce am petrecut
două zile cu ei, am știut că sunt lucruri mai rele decât moartea.
Stăteam lângă pat, fără să-mi dau seama că mă mutasem chiar.
Nu ar trebui să u aici; Acesta ar ultimul loc în care ar trebui
să u, dar în loc să mă întorc ca și cum aș avea două celule ale
creierului, am stat lângă ea, cu ochii mei lipiți de mâna
odihnindu-se chiar deasupra ombilicului. Mâna era atât de
palidă, atât de mică. Atât de fragil, în ciuda faptului că nu era o
persoană obișnuită. Privirea mi-a călătorit în braț. Cămașa a fost
ruptă și materialul a fost ars peste umăr, albastrul întunecat cu
sânge. M-am aplecat peste ea, plasând o mână lângă șoldul ei.
Sângele intrase în mângâia și foile albe. Nu e de mirare că pielea
ei a fost atât de spălată. Inima mi-a bătut în timp ce privirea
mea sa târât pe lungimea de păr brun care se vărsase pe pernă.
Degetele mele au ars să-i atingă părul, să o atingă, dar ecare
mușchi blocat în corpul meu, când privirea mea sa oprit pe
buzele ei despicate. Prea multe amintiri s-au lovit în mine și m-
am luptat prin ele, pulsul meu răsucindu-mă. Singurul lucru care
părea să atenueze vuietul din venele mele și înăbușirea ecărui
mușchi din corpul meu era șocul șocant șocant sub colțul buzei.
Sânge. Mi-am tras ochii în sus, simțindu-mi presiune pe piept,
când am văzut vânătaia urâtă roșiatic-purpură de-a lungul
templului ei. Când Dawson o pusese pe ea, se duse jos, crăpând
capul pe podea și sunetul ăsta continua să-mi rezece gândurile,
ca și când mă înșela. Adevărul ar să mă bântuie. Pentru
totdeauna. Genele ei erau groase și nemișcate, pielea sub ochii ei
se umbla. Era o altă vânătă de-a lungul părții ei, dar ea era încă
cea mai … am tăiat gândul, închizându-mi ochii și expirând lent.
Din anumite motive, am văzut că a pornit spre ea și eu… Am
vrut să o las acolo. Știam că trebuie so las acolo, dar altcineva o
apucase. Și nu l-am oprit. Deschizând ochii, mi-am văzut brațul
tremurând când am ridicat mâna dreaptă. În momentul în care
trupul nostru sa întâlnit, o încărcătură a sărit de pe pielea mea
până la mine, agitându-mă. Cu grijă, am tras-o pe tivul cămășii,
mișcările mele mi-au străpuns stomacul pe când l-am acoperit,
pe scurt, dar torturos. Apoi am mângâiat-o și m-am pierdut.
Degetele mi-au răsu at pe obrazul ei răcoros, lăsând o parte din
părul moale din fața ei. Nu știu cât am stat acolo, urmărind linia
maxilarului ei și curba buzelor și chiar nu știam că o vindec, dar
vânătăile i-au dispărut de pe piele și am știut că sângerarea sa
oprit. Am vrut să o iau, să o curăț, dar asta ar prea mult. Ar
putea prea mult și apoi ce? Culoarea îi infuză acum obrajii, o
roșie roz dulce care se întindea pe fața ei și mi-am dat seama că
se va trezi curând. Nu puteam aici. Cu blândețe, i-am scos
panto i, apoi mi-am ridicat picioarele și le-am băgat în pătură.
S-ar putut face mai mult, ar trebuit să e făcut, dar asta…
Acest lucru trebuia să e su cient. Îmi închid ochii, mi-am
coborât capul, mi-am inhalat mirosul dulce, unic, care era numai
al ei, și apoi i-am sărutat buzele despicate. Senzația se repezi
spre mine, o senzație de ceva aproape de a descrisă sublimă și
m-am forțat să-mi ridic capul și să stau și să-i dau drumul
dracului înainte de a prea târziu, chiar dacă o voce întunecată
șoptea că probabil era deja . Au fost o sută de moduri în care
toate acestea s-au putut juca și nu am putut vedea un sfârșit
fericit cu oricare dintre ele. … {Katy} trebuia să mă lupt cu
calea ceață a inconștientului, iar creierul meu a fost încet să
revină online. Încă o clipă, m-am mirat de faptul că eu n u a
avut nici o durere gravă. A fost o durere plictisitoare în umărul
meu și undeva adânc în spatele ochilor mi se părea o pulsație
slabă, dar mă așteptam mai mult. Confuzia se învârtea înăuntrul
meu, când am reluat acele minute minuțioase înainte de a mă
ateriza în capul țării. Poo-ul a lovit fanul proverbial de la piață,
iar Luxen a fost peste tot, luând ADN-ul uman la un ritm atât de
rapid încât a făcut ceva oamenilor, ucigându-i. M-am rugat ca
fata a facut-o in siguranța, dar unde a fost in siguranța? Au fost
peste tot și… Inima mi-a urcat în timp ce îmi amintesc că mă
simțeam Daemon, văzându-l în forma sa adevărată, știind că ma
văzut, dar apoi a dispărut și… Și Dawson ma lovit cu o explozie
de la Sursă. De ce ar făcut asta? Mai bine, de ce nu a venit
Daemon la mine? În cele mai îndepărtate ținuturi ale conștiinței
mele, a fost o șoaptă insidioasă care a explicat răspunsul. Luc și
Archer suspectaseră la fel de mult, dar nu m-am putut lăsa să
cred că au avut dreptate și că cea mai mare frică a noastră sa
împlinit. Doar gândindu-mă că Daemon ar putea diferit acum,
ar putea unul dintre ei - oricare ar ei de fapt - făcând să
simtă că un pumn îmi con scase inima. Respirându-mi adânc,
mi-am clipit ochii deschiși și imediat mi-am su at o respirație
înfricoșată, înăbușindu-mă atât de repede încât capul mi se
părea că mi-ar cădea din umeri. Doi ochi colorați în smarald
priveau înapoi în a mea, încadrați cu genele negre grele. În
același timp, am fost aruncat înapoi în vara trecută, dimineața
după ce am descoperit că Daemon Black nu era destul de uman -
când a înghețat timpul, oprindu-mă de un camion să mă
transforme într-o mașină. M-am trezit ca să-l găsesc pe Dee
uitându-se la mine. Ca și acum. Coborâtă la picioarele patului,
Dee se așeză cu picioarele trase la piept și cu bărbia în genunchi.
O perdea de păr întunecat a căzut peste umeri în bucle groase.
Până în prezent, era probabil cea mai frumoasă fată pe care o
văzusem în viața reală, la fel ca Ash, dar Ash… Ea nu mai era cu
noi. Dar Dee era aici. Relieful slăbea mușchii încordați în spate,
pe când mă uitam la ea, la fata care devenise cel mai bun
prieten al meu, era încă cel mai bun prieten al meu, chiar și
după tragedia cu Adam. Dee a fost aici și asta a însemnat ceva
bun, ceva minunat. Am început să mă îndrept spre ea, lăsând
pătură să cadă la talie, dar am liniștit. Dee se uită la mine,
dezbrăcându-se, la fel ca în dimineața aceea. Dar ceva a fost
oprit pentru ea. A avertizat că rămân înapoi, chiar dacă asta nu
are sens pentru mine. “Începusem să mă întreb dacă v-ați trezit
vreodată”, a spus ea, slăbind brațele din jurul picioarelor. “Tu
dormi ca și morții.” Am clipit încet, uitându-mă în jurul camerei.
Nu am recunoscut pereții verzi sau fotogra ile încadrate în
peisaje uluitoare. Niciunul din mobilier nu părea familiar. Nici
Dee nu. Trag ând picioarele, departe de ea, am încercat să
înghită din nou, când am aruncat o privire la o ușă închisă,
lângă un vestiar mare de stejar. “Sunt … Sunt așa de sete. ””
Deci? “Privirea mea se întoarse spre ea, reacționând la claritatea
tonului ei. “Ce?” Ochii i se întoarse în timp ce își desfăcu
picioarele lungi și subțiri. “Te aștepți să-ți iau o băutură?” Ea a
râs și ochii mei s-au lărgit la ciudățenia sunetului. “Da, gândiți-
vă din nou. În curând nu vei muri de sete. “Amețită de
atitudinea ei, tot ce puteam face era să mă uit la ea, în timp ce
stătea în picioare și-și zgâlțâi mâinile pe părțile laterale ale
coapselor întunecate de denim. Poate că mi-am stricat cu
adevărat creierul pe piață sau m-am trezit într-un univers
alternativ în care dulceața lui Dee devenise Dee. Ea sa
confruntat cu mine, cu ochii îngustând într-un fel care îmi
amintea de femeia din magazinul de bacanie, după ce Luxenul i-
a smuls cadavrul. “Miroși ca sângele și transpirația.”
Sprancenele mi-au aruncat fruntea. - E cam repulsivă. Se opri,
nasul încremenit. “Spune doar.” Oookay. M-am scufundat în
spatele capului. “Ce e în neregulă cu tine?” “Greșit cu mine?”
Dee râde din nou. “Pentru o dată, nu e nimic în neregulă cu
mine.” M-am uitat la ea. “Eu… Nu înțeleg. - Bineînțeles. Nu ești
proastă. Și știi ce altceva nu ești? - Ce? Am șoptit. Buzele lui Dee
s-au strecurat într-un zâmbet crud, aproape derutat, care ia
transferat frumusețea în ceva veninos. - Și tu esti … - Ea a
început spre mine, mâna ridicându-se și am reacționat fără să
mă gândesc. Mâna dreaptă mi-a răsturnat mâna și am prins
încheietura mâinii, înainte ca palma să se conecteze cu obrazul
meu. - Și tu nu ești slab, spuse ea, trăgând cu ușurință mâna
liberă de mâna mea. Înapoi, e a a pus mâinile pe șoldurile ei
subțiri. “Așa că puteți să continuați să stați acolo și să vă uitați
la mine ca și cum ați fost jumătate de proști, dar nu avem prea
mult timp să jucăm, mai ales că se pare că Daemon te-a
vindecat.” Shaken de atitudinea ei și de Realizarea faptului că
am fost bătută cu Sursa de două ori și probabil că ar trebui să
mă îngrijoreze, m-am uitat la mâna mea. Creșterea sângelui
uscat mi-a marcat palma. M-am întors la umărul meu stâng.
Cămașa a fost arsă și cărnatul, dar a fost într-o singură bucată.
Mi-am ridicat privirea. “El … El a fost aici? ”” A fost. “Inima
mea sa întors foarte mult, apoi m-am mutat. Uită Dee și furia ei
sau faptul că mi se pare mirosea. Trebuia să-l văd pe Daemon.
Înclinând pătura, mi-am tras picioarele peste marginea patului.
Nu panto . Nu există șosete. Ce? Nu contează. “Unde este
acum?” “Chiar nu știu.” Susținând, trase cortina care acoperea o
singură fereastră și se uită. “Dar ultimul pe care l-am văzut, că
se îndrepta spre unul din dormitoare.” Perdeaua alunecă de la
degete și plutește înapoi în timp ce ea se întoarse spre mine cu
un zâmbet răcoritor. - Nu singur, am liniștit. Sadi îl urma. Ceva
pe care a făcut-o repede de obicei. E probabil în încercarea de al
molesta. Se opri, atingând degetul pe bărbie. “Și din nou, nu
cred că molestă cu adevărat când este dorit”. În stomacul meu s-
au format mici bile de gheață. - Sadi? - Așa e. Nu o cunoști. Sînt
sigur că o vei face, totuși. “Mi-am dat din cap ca toată ința mea
sa răzvrătit împotriva a ceea ce insinua. “Nu. Nici un fel. Am
stat pe pi cioarele neclintite. “Nu știu care este problema ta sau
ce ți sa întâmplat, dar Daemon nu ar face niciodată așa ceva.
Ever. “Privirea lui Dee se înălța în timp ce mă privi ca și cum nu
meritam pământul pe care-i pășea. - Lucrurile nu sunt așa cum
erau, Katy. Cu cât vei ajunge mai repede cu programul, cu atât
mai bine, pentru că acum ești legătura lui slabă. Asta e tot ce
ești pentru el. Ea a făcut un pas înainte și mi-a ținut pământul.
Singurul motiv pentru care trăiești chiar acum este din cauza lui.
Și nu pentru că te iubește, pentru că acea barcă a navigat în
albastrul ocean vechi în momentul în care ne-am deschis ochii.
Slavă Domnului. M-am rătăcit la cuvintele ei, iar gheața a
crescut, răspândindu-se în venele mele. - Și este timpul -
continuă ea, înclinându-și capul în lateral. “De când ai venit la
el. Nimic altceva decât o problemă trebuie să ne dăm seama cum
să ne descurcăm. “Am su at o respirație care nu părea să facă
nimic. Un nod format în gât, făcându-mi greu să înghită și mi-
am spus că nu contează ce spune Dee. Ceva era cu adevărat în
neregulă cu ea, pentru că Daemon nu mă iubește; El era
îndrăgostit de mine și ar face orice să e cu mine. Așa cum aș
vrea pentru el, și nimic nu ar putea schimba asta. Angajamentul
pe care l-am făcut unul altuia în Vegas ar putut să nu fost
din punct de vedere tehnic cel mai legal dintre toate lucrurile,
dar a fost real pentru mine - pentru noi. Dar cuvintele ei… Ei
încă se taie mai rău decât orice blade ar putea provoca vreodată.
Genele lui Dee coborâseră pe măsură ce trăsăturile ei se
strânseseră strânse. “Asa de … “Mi-am deschis gura, dar emoția
mi-a tăiat o clipă și când am vorbit, vocea mea a fost răgușită. -
Ce vrei să-ți spun? Ridică din umeri. - Nimic, dar trebuie să te
duc să-l vezi. Daemon? M-am întors. “Nu.” Chicoti, sunetul
luminos și aerisit, și pentru o clipă, suna ca un Dee pe care îl
știam. “Nu el.” Când ea nu a elaborat și nu m-am mișcat, ea și-a
bătut limba în frustrare și apoi a ieșit înainte. Îi luîndu-mi brațul
într-o strîmtătură, tocmai ma târât din dormitor și într-o sală
largă. - Haide, spuse ea, nerăbdătoare. M-am străduit să țin
pasul cu ritmul ei lung. Bare-picior și epuizat și dincolo de
confuzie, m-am simțit mai uman decât hibrid, dar când am ajuns
la aterizare, aproape că mi-a scos brațul din soclu și mi-a umplut
umărul ceva dureros. “Pot să merg. Nu trebuie să mă tragi. “Am
tras și am alunecat liber, știind că ea ma lăsat pur și simplu. “Eu
pot … “Fotogra a încadrată a unei familii atrăgătoare pe scări a
prins ochiul meu. Paharul era spart, iar peste el era ceva
întunecat și ruginit. Stomacul meu se răsuci. - Poți să stai acolo?
Ochii ei se îngrămădiseră asupra mea. “Dacă nu vă mutați, vă
voi arunca pe scări. Va face rău. S-ar putea să-ți spargi gâtul.
Sunt trei niveluri. Cineva te va vindeca. Sau poate că te vom lăsa
așa, în viață, dar în imposibilitate … - Obișnuiesc să vă spun, am
răsturnat-o cu o respirație profundă, așa că nu am încercat să o
împing pe scări. - Bine, zise ea, rânjind.
Din anumite motive, a fost în acel moment, pe măsură ce am
încercat să-l reconciliem pe fata care stătea în bucătărie cu mine
cu câteva zile în urmă și făcând spaghete cu această creatură
urâtă înaintea mea, că mi-am amintit de Archer. “Ce s-a
intamplat cu … ? “Am tras dintr-o dată brusc și, probabil, pe
bună dreptate, cu grijă să aduc ceva ce a condus la cei care au
rămas la cabină. “Arcaș? A plecat. Ea a pornit pe trepte. M-am
uitat la spate, inima mea a lucrat ore suplimentare. - Sunt serios,
zise ea. “Te voi arunca în jos pe acești pași blestemați”. Am luat
o secundă pentru a îmbrățișa ideea că o lovesc în fundul capului.
Singurul lucru care ma oprit a fost faptul că am fost convins că a
trebuit să aibă o insectă străină legată de ea undeva, care și-a
schimbat personalitatea, iar atitudinea ei nu a fost vina ei.
Trecând pe scări, mi-am dorit creierul să înceapă să funcționeze
corect așa cum am luat în împrejurimile mele. Am fost într-o
casă mare, de genul în care opulența ar invidioasă. Au fost o
mulțime de dormitoare și săli, iar când am ajuns la a doua
aterizare, puteam să văd în foaierul luminat de un candelabru de
cristal. Ca și cristale reale. Dar jos, aș putea să văd și Luxen,
toate în forme umane. Nici unul dintre ei nu mi-a părut familiar.
Cel puțin aceste Luxen au descoperit utilitatea îmbrăcămintei,
dar pe măsură ce le-am scanat, am observat că nu existau alte
seturi de alte trei decât negrii. Fiecare dintre ele era diferit.
Degetele mele erau amorțite de cât de strâns îmi strângeam
mâinile. Luxen ma privit la fel cum a avut-o Dee. Câțiva au
împins zidul în timp ce am trecut, cu capul înclinat în acel mod
ciudat care mi-a amintit de un șarpe. Un altul stătea dintr-un
șezlong din piele; Toți păreau să se a e la mijlocul lor în vârstă
de douăzeci de ani până în anii ‘40, deși știau ce era în realitate.
Ceea ce văzusem pe piață nu era ceva de genul lui Daemon și lui
Dee mi-a explicat-o. Lucrul făcut de Luxen fusese diferit. O
femeie cu părul deschis la scaunul din piele se zbătea și arăta ca
și cum ar vrut să sară peste masa masivă de stejar, să-mi
stârnească umerii și să mi se rupă capul. Atât de greu a fost, mi-
am forțat bărbia în sus, chiar dacă inima mi-a bătut atât de
repede, m-am gândit să u bolnavă. Am trecut printr-un atrium
lung și, din întunericul dincolo de pereții de sticlă, am putut să
spun că era o noapte afară. Când am ajuns în mijloc, am simțit-
o. Un tingl sa răspândit peste gâtul meu. Inima mi se opri și apoi
o săruie. Daemon era aici, în spatele acestor uși duble. Știam
asta, iar speranța și incertitudinea războinice au avut loc în
mine. Înainte, în urmă cu câteva secunde. El era omul din
fotogra a ruptă, dar știam că nu era om. Ochii îi străluceau un
albastru strălucitor, nenatural. Se ridică brusc în timp ce intram
în birou, ușile închizându-se în spatele nostru, dar atenția mi-a
răsturnat imediat. Mai erau și alții în cameră, încă doi bărbați și
o roșcată înaltă și frumoasă. Nu-mi păsa nici unul dintre ei.
Stând lângă roșcată, la dreapta bărbatului din spatele biroului,
era Daemon. Inima mi-a făcut ceva amuzant în piept, pe măsură
ce o grămadă de tremurări mi-au dansat pielea. Ochii s-au blocat
și m-am simțit amețit din nou. Au crescut atât de multe lucruri
în mine, în timp ce eu m-am îndreptat spre el, limba mea
făcându-și numele, dar vocea mea a dispărut. Privirea noastră se
ținea încă o secundă și apoi el… El se uita departe, pro lul său
stoic și gol. În căldură în piept, m-am uitat la el. “Daemon?”, I-
am spus, și când nu a răspuns, când a privit pe omul din spatele
biroului ca el… Ca și cum ar fost plictisit de tot, am încercat
din nou. Daemon? La fel ca în noaptea în care a venit Luxenul,
nu a existat nici un răspuns.
 CAPITOLUL 4 {KATY}
M-am uitat încă la Daemon, conștienta de faptul că toți
ceilalți, cu excepția lui, mă urmăreau. Îndeaproape. Dar de ce nu
m-ar uita la mine? O panică ascuțită de batistă mi-a cochetat la
interior. Nu . Acest lucru nu s-ar putea întâmpla. În nici un caz .
Trupul meu se mișca înainte de a ști chiar ce făceam. Din colțul
ochilor, i-am văzut pe Dee să-și scuture capul și unul dintre
bărbații din Luxen a făcut un pas înainte, dar am fost propulsat
de o nevoie inerentă de a dovedi că cele mai grave temeri nu se
întâmplă. La urma urmei, ma vindecat, dar m-am gandit la ceea
ce a spus Dee, despre cum se comporta Dee cu mine. Ce-ar
dacă Daemon era ca ea? Sa transformat in ceva atât de străin și
rece? M-ar vindecat doar pentru a mă asigura că e în regulă.
Încă nu m-am oprit. Vă rog, m-am gândit mereu. Vă rog. Vă rog.
Vă rog. Pe picioarele neclintite, am traversat camera lungă și,
deși Daemon nu păruse nici măcar să-mi recunoască existența,
m-am îndreptat direct spre el, mâinile tremurând în timp ce le-
am așezat pe piept. - Daemon? Am șoptit, cu voce groasă. Capul
biciuit în jurul lui și brusc privi spre mine. Privirile noastre s-au
ciocnit încă o dată și, pentru o clipă, am văzut ceva atât de crud,
atât de dureros în acei ochi frumoși. Și apoi mâinile lui mari
înfășurate în jurul brațelor mele. Contactul sa îmbrăcat prin
tricoul pe care l-am purtat, mi-am marcat pielea și m-am gândit
- mă așteptam - că mă va trage împotriva lui, că mă va îmbrățișa
și că, deși nimic nu ar în regulă, înapoi. M -am uitat la el, ceva
adânc în pieptul meu. “Daemon?” El nu spuse nimic pe măsură
ce se dăduse, cu un deget la un moment dat, părea că mâinile îi
alunecau de pe brațele mele. Se întoarse înapoi, îndreptându-și
atenția spre omul din spatele biroului. “Asa de … Ciudat,
murmură roșcată, smirking. M-am înrădăcinat la fața locului în
care stăteam, înțepenirea respingerii care a rdea prin pielea mea,
mărunțind înăuntrul meu, ca și cum nu mai eram decât papier-
mâché. - Cred că cineva se aștepta la mai multă reuniune, spuse
bărbatul de la luxen din spatele biroului, vocea lui sunându-se
cu amuzament. - Ce crezi, daemon? Un umăr se ridică din umeri
neglijent. “Nu cred nimic.” Gura mea se deschise, dar nu erau
cuvinte. Vocea lui, tonul lui, nu era ca și sora lui, ci așa cum
fusese atunci când ne-am întâlnit prima oară. El obișnuia să-mi
vorbească cu o supărare neplăcută, unde un voal subțire de
toleranță a picurat din ecare cuvânt. Ruptura din piept sa
adâncit. Pentru a saptea oară de la venirea lui Luxen,
avertismentul sergentului Dasher mi-a revenit. În ce direcție ar
Daemon și familia lui? O tremurătătoare mi-a străbătut colțul
coloanei vertebrale. Mi-am înfășurat brațele în jurul meu,
incapabil să procesez cu adevărat ceea ce tocmai sa întâmplat. -
Și tu? Întrebă bărbatul. Când nimeni nu a răspuns, a încercat din
nou. “Katy?” Am fost nevoită să mă uit la el și am vrut să mă
răzgândesc din ochi. “Ce?” Am fost dincolo de grijă că vocea
mea a spart acel singur cuvânt. Omul a zâmbit când a mers în
jurul biroului. Privirea mi-a străbătut spre Daemon, în timp ce el
se mișcă, atrăgând atenția frumosului roșcată. “Ați așteptat un
salut mai personal?”, A întrebat el. “Poate ceva mai intim?” Nu
aveam idee cum să răspund. M-am simțit ca și cum aș căzut în
gaura de iepure și avertismentele au fost trase în stânga și în
dreapta. Ceva primal în mine a recunoscut că eram înconjurat de
prădători. Complet. “Nu știu ce să fac… Să mă gândesc. “A fost
o arsură teri antă de lacrimi care îmi târăște gâtul. “Acest lucru
este copleșitor pentru voi, îmi imaginez. Întreaga lume, după
cum știți, este pe marginea unei mari schimbări, iar tu ești aici și
nici măcar nu-mi cunoști numele. “Omul a zâmbit În general, m-
am întrebat dacă suferă. - Poți să-mi spui Rolland. Apoi a întins
o mână. Privirea mi-a scăpat și nu am încercat să o iau. Rolland
chicoti când se întoarse și se întoarse spre birou. - Deci, ești un
hibrid? Mutat și legat de el la un nivel atât de intens încât, dacă
unul dintre voi moare, la fel și celălalt? “Întrebarea lui ma prins
fără pază, dar am tăcut. Se așeză la marginea biroului. - Ești
primul hibrid pe care l-am văzut. - Ea nu este ceva special.
“Sincer, e destul de murdară, ca un animal necurat.” La fel de
prost ca a fost, obrajii mi s-au încălzit, pentru că eram murdar și
Daemon tocmai mă scosese zic de la el. Mândria mea - totul
meu - a fost o cial rănită. Rolland chicoti. “A avut o zi
groaznică, Sadi.” La numele ei, ecare mușchi din corpul meu sa
închis și privirea mea sa întors la ea. Asta a fost Sadi? Unul
dintre ei a spus că încearcă să alunge Daemon - Daemonul meu?
Furia a trecut prin confuzie și rănit. Bineînțeles că ar trebui să
e un model ciudat de mers pe jos și de vorbit și nu un hag. “Zi
dură sau nu, nu-mi pot imagina că se curăță bine.” Sadi se uită
la Daemon, plasând o mână pe piept. - Sunt cam dezamăgit. -
Da? Daemon a răspuns. Fiecare păr pe corpul meu se ridică în
brațele mele. - Da, zise ea. “Chiar cred că poți să faci mai bine.
Mulți mai bine. “În timp ce vorbea, ea trase un deget roșu-pictat
în jos, în mijlocul pieptului, peste abdomen, îndreptându-se
direct spre butonul de pe blugi. Și oh, la dracu ‘. - Scoate-ți
mâinile de pe el. Capul lui Sadi mi-a dat drumul. - Scuzați-mă? -
Nu cred că m-am bătut. Am făcut un pas înainte. “Dar se pare că
aveți nevoie să o repet. Ia-ți mâinile înfricoșătoare de pe el. O
parte a buzelor ei roșii pline se ridică. “Vrei să mă faci?” În
spatele capului, știam că Sadi nu se mișca și nu vorbea ca
celălalt. Manierele ei erau prea umane, dar apoi acel gând a fost
imediat urmărit când a ajuns la tavan și a rupt toate rele de
roșu … - Și tu o oprești, spuse Daemon, dar calitatea teasingului
a dispărut din cuvintele lui. A existat un avertisment în aceia
care au luat vântul chiar din pânzele mele supărate. Imaginile s-
au stabilit când m-am gândit la el. Păcatul în față ar fost mai
bine. - Uimitor, spuse Rolland, privindu-mă cum mi-am închipuit
toți oamenii de știință de la Daedalus, când au venit prima dată
în contact cu Luxen. “Ați adaptat multe dintre abilitățile sale.
Uimitor și totuși deranjant. - Trebuie să u de acord cu asta,
spuse unul dintre bărbații Luxen. Rolland își înclină capul.
“Suntem o formă de viață mai înaltă și trebuie să ne amestecăm
atât de intim cu ceva asemănător cu tine… Bine, o urâciune de
fel. Nu ar trebui să existe. Orice prejudiciu ai suferit ar trebuit
să te ia. Un mușchi începu să bifeze de -a lungul maxilarului lui
Daemon. “La urma urmei, este supraviețuirea celui mai potrivit,
nu este ceea ce spun oamenii? Nu ați fost în stare să
supraviețuiți fără intervenția noastră “. Ei bine, asta a fost tot
felul de insultări. - Și totuși nu se poate răsturna, nu-i așa?
Privirile îi pâlpiră spre Daemon. “Există atât de multe lucruri
despre care nu suntem conștienți. Toți am fost prea tineri când
planeta noastră a fost distrusă și am fost împărțiți între
universuri. Nu am fost niciodată aici și, aparent, există mult de
felul nostru care au locuit pe Pământ și nu au fost conștienți.
“Majoritatea celor de la Luxen nu știau despre hibrizi. Daemon
nu a avut până când nu am fost mutat, așa că nu a luat un geniu
pentru a crede că cei care nu au fost pe Pământ nu au nici o
idee. De asemenea, m-am întrebat dacă erau conștienți de
slăbiciunile care existau aici - scuturile onix și diamante? Au
existat aceste lucruri pe orice idiot din care au scăpat? M-am
îndoit de faptul că aveau arme PEP, genul pe care guvernul le -a
creat și care ar putut distruge un luxen în viața de apoi cu o
explozie. “Suntem curioși prin natura noastră. Știai asta? “, A
întrebat el și apoi a aruncat o privire științi că în direcția lui
Daemon. - Sunt sigur că ai făcut-o. La urma urmei, asta a fost
ceea ce la dus la tine? Sau era mai mult? Buzele lui Daemon se
înăbușiră, dar dacă în fața lui se a a o momeală, nu o lua. -
Dragostea, murmură Rolland cu un râs. Dee îl privi pe fratele ei.
Asta a fost înainte.
“A fost?”, A întrebat el. A trecut un moment, când Daemon a
ținut privirea lui Rolland. “A fost înainte.” Crăpăturile tunete din
piept ar trebuit să e auzite în orașele din apropiere. Mi-am
su at respirația ascuțită și Daemon sa uitat în sfârșit la mine.
Spatele lui era neobișnuit de rigid, pe masura ce ochii i-au
intalnit pe mine, dar era ca si cum mi-a vazut bine. “Mă întreb
dacă este cu adevărat în trecut”, a provocat Sadi, iar când
Daemon a ignorat-o, o tensiune a tras-o în trăsăturile ei,
transformându-le acru. Părul de pe spatele gâtului meu era din
nou în picioare, dar pentru un motiv foarte diferit, pe măsură ce
zâmbetul lui Rolland creștea. “Așa cum am spus, suntem niște
creaturi curioase. Quincy? Se uită peste umăr și, după un minut,
celălalt omul dădu din cap. Ochii mei s-au lărgit, pe măsură ce
ceilalți Luxen s-au plimbat înainte. Nu era la fel de înalt ca
Daemon, dar el era mai larg și mergea ca și cum arunca peste
apă. Când a trecut pe Daemon, ia trimis un zâmbet batjocoritor.
Am făcut un pas înapoi, cu mâinile deschizându-mă și
închizându-mă de partea mea. Nu știam ce să aștept de la nici
unul dintre ei, chiar Daemon în acest moment. Horror mișca în
stomac. Quincy era la fel de liniștit, iar privirea din ochi mi-a
trimis o vîrf de gheață de vânt peste mine. Picioarele mi-au
alunecat deasupra podelei răcoroase din lemn, ca o energie
înăbușită în stomacul meu. M-am uitat la Daemon, inima mea
bătând. Ochii lui i-au întâlnit pe mine, pe măsură ce Quincy se
opri în fața mea, trăsăturile sale izbitoare. Zâmbetul lui Quincy
ma târât în timp ce el se întinse înainte. Sărind înapoi, i-am
bătut brațul. “Nu mă atingeți”, am avertizat, simțindu-mi o
senzație de statică peste pielea mea. Zâmbetul aluneca pe fața
lui Quincy, în timp ce ochii lui se îngustează. - Despre ce e
vorba? Întrebă Daemon. “Sunt curios”, a spus Rolland, vocea lui
aproape dulce, iar ochii lui tremurau spre Daemon. “Închideți-
o.” Inima mi-a căzut, în timp ce privirea mea sa revărsat între
Daemon și Luxen. Era o clipă când Daemon nu se mișca în timp
ce se uită la Rolland și apoi se pivota pe călcâi. M-am încuiat,
gât uscat, așa cum a urmărit spre noi. El a tăiat Quincy un
aspect periculos pe măsură ce el a pășit în jurul meu. În clipa în
care mâinile îi pătrundeau de-a lungul umerilor, ținându-mă pe
loc, m-am gândit că aș arunca. Ca și literal, hurl peste tot
luxenul înfățișat în fața mea. M-am scos, urcând în Daemon,
când Quincy mă întinse pentru mine încă o dată, apucând bărbia
cu degete răcoroase, dar nu puteam să u timid. Daemonul era
un zid nemișcat. Daemon se înălța în spatele meu, în timp ce
Quincy își coborî capul, așa că am fost la nivelul ochilor. Eu,
fratele lui. - Ea se simte diferită, spuse Quincy, cu mâinile
alunecându-se pe gât până unde pulsul meu bate repede. “Nu ca
ceilalți oameni. Pe lângă simțirea ceva în ele, vom putea să le
spunem prin simțuri. Se opri, privirea lui tremurând spre
Daemon. Zâmbetul lui Luxen deveni fragil, în timp ce degetele
lui lungi și conice mi-au încrucișat gâtul. - Sunteți foarte
supărat. - Chiar? Daemon își bătea mâinile în brațele mele. “Ține
minte ce ți-am spus înainte? Această a rmație încă stă în
picioare. - E așa? Quincy ezită și apoi își așeză mâna deasupra
pieptului meu, același loc pe care-l văzusem la atingerea
luxenului din supermarket. Un trosnet scăzut a reverberat de-a
lungul spatelui meu și nu eram sigur dacă era de la Daemon sau
dacă mă tremuraam atât de rău. Sprancenele lui Luxen tricotate
în concentrare, apoi se uită la Rolland. - Nimic, spuse el. “Nu-i
pot asimila ADN-ul.” Ochii mei s-au lărgit în înțelegere.
Doamne, am văzut ce sa întâmplat cu oamenii după ce ADN-ul
lor a fost asimilat într-un clip rapid. El ma ucis! Și Daemon,
dar în acest moment, am vrut să Daemon de genunchi în cădere.
Furia și-a ars drumul prin mine, în timp ce m-am rătăcit în
inimă, încercând să mă eliberez, pentru că aveam nevoie de
spațiu, dar prinderea lui se strângea, în timp ce lacrimi furioase
mi-au lovit ochii. “Aceasta este o dezvoltare interesantă”, a
comentat Rolland. “Ce altceva puteți face voi doi? Știm că dacă
cineva moare, celălalt nu. Desigur, are acces la Sursă. Mai e
ceva? - Nu se va îmbolnăvi. Ca și noi. Cuvintele lui Daemon erau
scurte. “Și ea este rapidă și puternică”, mi-am su at o respirație
ascuțită, în timp ce blisterul unui ceva urât, de trădare, se
înfășura în jurul inimii mele. “Remarcabil.” Rolland a bătut cu
mâinile ca și cum am interpretat Lacul Lebedelor, în loc să
stăm doar în fața lui. - Și asta este totul? Întrebă Sadi, privindu-
se complet neimprimat. - Da, răspunse Daemon, iar ochii mei se
lărgesc, dar mi-am învățat că nu-mi dau seama. Mi-am ținut
respirația, dar Dee nu a fost de acord. Amândoi au mințit în mod
agrant prin omisiune. Au fost mai multe. Când era în adevărata
sa formă, Daemon și cu mine am putut Să comunice modul în
care a făcut-o cu ceilalți de la Luxen. Nu știam ce să mă gândesc,
dar speranța mi-a stârnit adânc în piept. Privirea mea se
îndreptă spre Dee, dar ea privea la perete ca și când ar fost
ceva uimitor. Ce se întâmpla cu adevărat aici? Era mai mult …
Gândurile mele s-au îndreptat, coborând într-o glorie aprinsă ca
și Quincy, care nici măcar nu mă privea, ci îl privea pe Daemon,
își aluneca mâna pe piept, ca pe pieptul meu. Șocul mi-a răscit,
rapid urmat de furie roșie și de dezgust amar. Fiecare parte a
mea a fost retrasă. Dintr-o dată, glisam de-a lungul podelei de
lemn și coboram într-un scaun din piele goală. Înghețat, mi-am
ridicat capul și am privit lungimea părului mat care mi-a căzut
pe față. Cele două Luxen erau încuiate într-o stare evazivă și, de-
a lungul meu, Dee nu mai privea la perete, ci se concentra
asupra fratelui ei. A fost atât de liniștită în cameră că ați auzit
un zâmbet de zbor. Apoi Daemon a explodat ca o rachetă de
sticle. … {Daemon} Mânia a gustat ca o piscină de sânge în
partea din spate a gurii mele și nu am putut să văd sau să mă
gândesc la ea. Au fost multe lucruri cu care aș putea face față, că
mă puteam forța să tolerez și aș putea să aștept. Dar el, care o
atinge așa, nu numai că a traversat linia, ci a su at o gaură în
ea. Trecând în forma mea adevărată, am simțit bombardarea
imediată de la alții de genul meu, nevoile și dorințele lor,
ridicându-se într-un ciclon vicios, dar furia mea ia copleșit.
Prințându-l pe Quincy pe al doilea înainte de a se putea
schimba, l-am aruncat în zidul îndepărtat, dar de data asta cu
mult mai mult efort decât atunci când l-am găsit în camera ei.
Corpul salut pe perete. El sa prăbușit fără să se schimbe.
Tencuiala a crăpat și a cedat sub impact. Praful alb a zburat în
aer. Quincy începu să alunece pe perete. Acesta a fost un lucru
amuzant despre Luxen. Ei nu și -au dat seama încă cât de slabi
erau în formele lor umane. Am fost pe el înainte de a lovi
podeaua. De perete, până la grinzile de sprijin. Apoi am dat
drumul. Quincy a coborât, s-a rupt pe podea, pâlpâind înăuntru
și afară ca un bug fulger. În spatele capului îi apărea lichid
albastru, iar când mă uitam la el, dezbatindu-mă dacă doream
sau nu să-l arunc în picioare ca un fotbal pe o fereastră din
apropiere, mi-am dat seama cât de liniștit era camera. Dacă l-am
lăsat pe Quincy, sau ce-a mai rămas din el, m-am mutat din
adevărata mea formă când m-am întors. S-ar putea să plecat
prea departe cu asta, dar nu am putut face nimic acum. Rolland
a arcuit o frunte. “In regula, atunci … “Pieptul crescând și
coborând brusc, i-am cruțat o privire rapidă înainte de a mă
întoarce spre locul unde stătea. Mâinile îi strânseră spatele unui
scaun, în timp ce se uită la mine, ochii ei cenușii atât de mari și
atât de largi pe fața ei palidă. Privirile noastre s-au blocat și am
putut să-i spun, prin aspectul lovit de pe fața ei, că nu era sigur
ce să facă din toate astea. Era o confuzie, rău brut și o furie care
se revărsa din ea, sufocând aerul, mă sufocând. Am nevoie de
câteva momente pentru a-mi încetini rola. Mi-am luat respirația
sub control, în timp ce m-am forțat să mă întorc la Rolland,
întâlnindu-i privirea curioasă. “I-am spus să nu o atingă înainte
și că dacă o va face, îl omor. Nu sunt un mincinos. “Privirea lui
Sadi pâlpâi spre locul unde se a a Quincy. - Nu e mort. - Totuși,
am promis. O privire de anticipare, de pură drăgălășenie, a
străpuns fața lui Sadi, în timp ce își udă buza de jos. “De ce ți -ar
păsa dacă o atinge sau nu?” Au existat o mie de motive
nesfârșite. “Mi-a aparținut”. Am simțit practic pumnalele pe care
le ducea în spate, dar nu m-am uitat la ea. “Nimeni altcineva.
Este la fel de simplu ca asta. Rolland ma privit cu intelepciune,
apoi a plecat de pe birou. Îndreptare, el a bătut-o pe mâini.
“Toata lumea. Ascultă-mă. M-am înrădăcinat, știind că acest
lucru ar putea foarte rău. - Tu. El a făcut un semn către un
altul. - Ia-l pe Quincy de aici. Dați-mi voie să știu dacă se
trezește. “O parte din mine spera că a făcut-o așa că aș putea să-l
bat din nou de rahat. P entru Sadi, Rolland o privi cu o privire
ascuțită. “Ia-o pe tânăr… Doamnă aici și asigurați-vă că se
curăță și că este confortabilă. Mi-am deschis gura, dar Sadi a
coborât înainte, ochii ei strălucind cu plăcere dăunătoare.
“Bineînțeles”, a spus ea, aruncând un zâmbet pe jumătate în
direcția mea, pe măsură ce ea, cu totul altceva, nu mi-a mai
trecut. Am pășit înainte să interceptez și să folosesc bine
fereastra. - Tu, Rolland îndreptându-mă spre mine, va rămâne
aici. Apoi, la Dee, zâmbi. “Este târziu. Mi se pare că, ind în
această formă, mă face extrem de foame. Mi-ai face ceva să
mănânc? Dee ezită, dar apoi dădu din cap. Întorcându-mă, ea
mi-a împușcat un aspect îngrijorat, în timp ce se grăbi să iasă
din cameră pentru a face licitația lui Rolland. Era o șansă bună
să o pun pe altcineva pe măsură ce l-am văzut pe Sadi să o
forțeze din cameră. Partea din spate a gâtului mi sa înțepenit și
pielea mi-a ieșit ca o ușă închisă în spatele ei, lăsându-mă cu
Rolland și un tip care nu-i mai învățase numele. Rolland se
plimba pe birou și se așeză. - Quincy a fost destul de nefericit cu
tine mai devreme. Ți-a spus… A mers după el pentru că era în
cameră cu asta… Acea fată. “Înclinându-se în scaun, el a tras un
picior peste celălalt. El a făcut semn cu mâna pe peretele
deteriorat. - Nu că mânia lui pare să e o problemă chiar acum.
Am ridicat din umeri. - Sunt sigur că nu e singurul. Și nu am
încredere în Sadi cu ea. “Nu?” “Nu.” Îmbrăcându-și mâinile, ma
studiat. “Vreau să răspunzi la o întrebare pentru mine, Daemon
Negru, și vreau un răspuns cinstit.” Măștile mele au fost
dureroase de cât de greu mi-am măcinat molarii. Nu aveam
nevoie să u în camera asta. Trebuia să u acolo unde era Sadi,
dar am dat din cap. “Cum am spus, ești greu de citit. Nu fratele
sau sora ta, dar ești diferit. ”” Oamenii spun că sunt special “, a
râs respirația. - Ce vrea să spună acea fată, Daemon? Și vreau un
răspuns cinstit. Mâinile mi se înăbușiră în pumnii. Timpul ticăia.
“Mi-a aparținut.” “Ați spus asta.” Am forțat aerul în plămâni cu
o respirație adâncă. “Este a mea și face parte din mine. Deci, da,
înseamnă foarte mult, dar ceea ce simt pentru ea nu schimbă
nimic aici, cu tine. “M-am întâlnit cu privirea mea neclintită. -
Sprijin ceea ce faci. - Eu? - Chicoti. “Nu eu trebuie să vă
sprijiniți. Sunt doar a… Ocupată de albine, ca tine “. Am fost la
fel de bine adaptat la stup ca și ceilalți. “Eu o vreau.” “Fizic?”
Jaw durerea înverșunat, am forțat bărbia sus și în jos. “Vrei mai
mult decât atât?” Mi-am ales cuvintele cu atenție. “Ceea ce
vreau este o casă în care familia mea este în siguranță și numai
noi putem oferi acest lucru. Am venit primul. Capul lui Rolland
se înclină în lateral, privirea lui nu mi-a părăsit niciodată fața.
“Noi facem. Și în curând vei avea casa aia sigură pentru familia
ta. Este deja în plină desfășurare. “Am vrut să întreb exact cum
era bine în desfășurare, pentru că tot ce am văzut de la ei până
acum era o mulțime de ucideri urâte. Între noi se întindea
tăcerea plină de umbră, apoi își luă mâna la ușă. “Du-te să faci
ce trebuie să faci, dar te rog să nu-l arunci pe Sadi la nimic. Ea
are scopurile pe care aș vrea să le iau mai târziu. “Nici unul nu
arăta un cal cadou în gură, m-am întors și am pornit spre ușă.
“Oh. Daemon? M-am oprit și m-am întors spre el. Zâmbetul
naibii era pe fața lui, același zâmbet pe care îl purtase atunci
când îi adresase publicului mai devreme în timpul zilei știrile
locale. Când îi spusese orașului sau orice rămăsese din el, totul
ar bine, omenirea ar dominat și o întreagă încărcătură mai
proastă pe care-o făcuse de fapt credibilă. “Nu mă face să regret
că nu îți voi șterge viața în curățenie, pentru că dacă ești un
trataaie”, a spus el, alunecând în limba noastră maternă, “nu voi
eu să vă temeți, ci senitraaie. Nu numai că îți vei pierde
familia, dar fetița de acolo va suferi o moarte foarte lentă și
foarte dureroasă, iar oroarea ei va ultimul lucru pe care îl
vezi. Inteliaaie? Înapoi rigid, am dat din cap din nou. “Nu sunt
un trădător și eu răspund doar la conducătorul nostru. Înțeleg. -
Bine, spuse el ridicându-și mâna. O distanță a zburat de pe birou
în el. “Tine minte. Nu-i aruncam pe Sadi. “Respins cu
avertismentul, am plecat de la birou și aproape m-am arat în
sora mea când ieșisem din atriu. Mi-a prins brațul, degetele mi-
au săpat în piele. - Ce naiba a fost in capul tau?
— Nu ar trebui să-i faci o gustare târzie? Ochii îi străluceau.
“Te-ai putut ucide acolo să o ocrotești.” M-am uitat la ea
pentru o clipă, căutând ceva, orice în ea și nu am găsit nimic. I-
am scos ușor mâna. - Nu am timp pentru asta. - Daemon.
Ignorând-o, m-am îndreptat spre o zonă de ședere și apoi am
luat pașii doi la un moment dat. Când am ajuns la a doua
aterizare, am auzit deja strigătele care vin de la etajul al treilea.
Iisus. Ceva sa spulberat deasupra mea, și am plecat, ridicându-
mă. Am ajuns la ultima ușă la etajul trei, în mai puțin de o
secundă. Apăsând-o deschisă, am scanat dormitorul și m-am
întrebat cum mă voi opri să arunc Sadi prin ceva. Dormitorul era
gol, dar se părea că o tornadă a trecut prin ea. Fotoliul verde cu
măsliniță a fost răsturnat pe partea sa, unul dintre picioarele din
lemn rupt. Perdelele albe fuseseră trase din fereastră. Pernele
murdare și sângeroase au fost aruncate peste podea. Și cămașa
pe care o purtase - cămașa mea - se odihnea în tăieturi mărunțite
la poalele patului. Ce naiba? Privirea mea fugea spre ușa băii,
când am auzit ce-i zicea ca un corp care se zbatea și apoi un
strigăt a bătut camera. Am lovit deschiderea ușii și am oprit
complet. Camera era mare, de genul care avea o cadă și un duș
separat, dar și această cameră vedea zile mai bune. Oglinda de
deasupra chiuvetei duble a fost spartă. Sticlele multiple au fost
deschise. Crema albă a acoperit podeaua în piscinele cu lapte.
Stătea în fața cadrului mare, cu părul înfundat în fața ei. Ochii
cenușii au tras focul în timp ce stătea cu picioarele întinse. O
scurgere de sânge a fugit din nas. În mînă îi ținea o bucată de
geam zdrobită. Și ea era doar în sutienul ei și în blugi - un sutien
alb, cu niște picioare galbene pe ea. Pieptul ei se înălța cu
indignare și furie. Se pare că Sadi luase chestia de curățenie la
un nivel complet diferit. Privirea mea se strecură spre locul în
care Sadi stătea la numai câțiva metri de ea, respiindu-se cu
putere. Albastrul ei era rupt. Butoanele au apărut și au lipsit.
Părul ei în mod normal coafat părea să-și ajusteze atitudinea. -
Și eu sunt în curs de pregătire pentru a-ți tăia inima, târfă. În
ciuda a tot ce a fost atât de blestemat, buzele mi-au rămas un
zâmbet mic. “Ieși afară.” Sadi își întoarse privirea de ură spre
mine. - Eu … - Ia-o pe dracu ‘. Când Sadi nu se mișca, m-am dus
la locul unde stătea, o luară și o luară din baie. Se prinse și se
întoarse spre noi. “Rolland are o folosință pentru tine în seara
asta, așa că dacă vrei să-l poți veni, nu mai face nici un pas spre
mine.” Nălcile ei se în oară când obrajii îi străluceau de mânie,
dar se opri pe măsură ce se mișcau mâinile În gheare. Un al
doilea a trecut și nu sa mutat de pe ușă. Sadi urma să mă testeze
- ea a fost serios. Am bătut ușa de la baie în fața lui Sadi și apoi
am bătut. Inima ciocneste, o vad din nou si imediat am uitat de
Sadi. Stătea încă în fața cadelor de grădină, cu bucata de sticlă
în mână, și se uită înapoi la mine ca un animal înconjurat. În
acel moment ea nu mi-a amintit de un pisoi inofensiv. Era o
tigră plină de culori și încă părea că dorea să facă ceva daune.
Mie. Pot să o învinovățesc cu adevărat? Acei ochi ai ei s-au
schimbat cu cât ne uitam mai mult unul la celălalt, întorcând u-
ne umed cu un luciu de lacrimi, și asta era mai rău decât o
lovitură între picioare. Am fost atât de profundă. Am fost atât de
adânc și nu am vrut-o aici. Am vrut-o departe, departe de toate
astea, dar a fost prea târziu. Prea târziu pentru amândoi, și poate
și pentru toți ceilalți. Buza ei inferioară tremura în timp ce își
schimba greutatea de la un picior la altul, degetele de la picioare
se scufundau în balsam sau sampon vărsat. O veșnicie se
întindea între noi, când i-am absorbit-o cu ochii. Un colaj de
amintiri - din ziua în care a bătut-o pe ușa din față și mi-a
schimbat viața, la prima dată când a spus cele trei cuvinte care
mi-au făcut viața ceea ce a fost - mi-a bombardat. Dar a fost mai
mult decât amintiri. Știam că atunci nu ar trebui să simt ce sunt,
dar ecare celulă a cerut-o. Sângele meu sa ert. Am vrut-o. Am
nevoie de ea. Am iubit-o. Ea a făcut un pas înapoi, lovindu- se în
pervazul din faianță care înconjura cada. - Kat, am spus,
spunându-i numele pentru prima oară în zile, permițându-mă să
gândesc cu adevărat, iar în momentul în care sa întâmplat,
sigiliul din mine mi-a rupt larg.
 CAPITOLUL 5 {KATY}
Bucății de sticlă mi-au săpat în palmă când mă uitam la
Daemon. După tot ceea ce fusese în birou și apoi cu acea femeie
oribilă, nu puteam să-mi prins respirația sau să opresc tremurul
care mi-a atras brațul. L-am privit făcând un pas înainte.
Privirea în ochii lui incandescenți și intenția în pasul lui mi-au
lăsat un frison pe coloana vertebrală. “Nu.” Ochii i se îngustară.
Prea mult rănit mi-a um at pieptul, amestecând cu toate
lucrurile teribile pe care Sadi le spusese că intenționează să o
facă cu Daemon, lucruri pe care, când era în birou, nu părea că
ar fost împotriva folosirii. Pielea mi se simțea brută, interiorul
meu se deschise. Vroiam să scot și să rănesc ceva, pe cineva.
Lacrimile mi-au ars gâtul. “Ești sigur că nu vrei să pleci cu noul
tău prieten?”, A arătat acum doar o mică bucată de verde. - Da,
sunt sigur. - Nu arăta mai devreme. Voi doi … - Nu spuneți alt
cuvânt, tocmai el a mârâit. Am clipit ca o mânie plâns de mine
ca un taifun. “Scuzati-ma? Cine … Daemon era pe o parte a băii,
iar apoi el era chiar în fața mea în următoarea secundă, făcându-
mă să mă împiedic de partea mea și să trec în mizeria gooey de
pe podea. Am strigat. - Îmi urăsc când o faci … Mi-a strâns
obrajii și, în clipa în care pielea era împotriva mea, întregul meu
creier părea că se scurge. O bucată de sticlă a căzut de pe
degete, aterizând inofensiv asupra unui om care să-l atingă și să-
l iubească și acum nu prea știam ce stătea în fața mea. Nimic de
la venirea lui Luxen nu avea sens. Nu sa mișcat. În schimb,
privirea lui strălucitoare de smarald călătorea pe fața mea, ca și
cum ar făcut ecare centimetru în memorie. Era o căldură
care-i urmărea privirea, iar pulsul în nasul meu, în cazul în care
cățea aceea ciudată mi-a păcălit, a dispărut. Ma vindecat. Din
nou. După ce ma îndepărtat de el și mia spus că m-a iubit, ca și
în trecut, și după asocierea cu cele mai rele fel de monștri. Nu
am putut să o iau. “Acest lucru este atât de greșit”, am spus,
glasul meu cracând. - Totul e atât de derutat … Daemon ma
sărutat. Nu era nimic moale sau tentativ în privința asta. Gura
lui era apăsată împotriva mea, mi-a despărțit îndrăzneala buzele
și sa sărutat ca și cum ar murit de foame. Vărsarea senzației
aproape mi-a scos picioarele de sub mine. Stomacul meu se
înmoaie ca un zgomot profund scârțâit din gât, tremurând prin
mine. Scânteia de speranță în piept se înrăutățește, dar confuzia
și mânia se lovi în călcîie ca un câine mic enervant. Daemon își
înclină capul, cu o mână alunecată de pe obraz. Degetele mi se
încovoiară în părul din spatele capului meu. Inima mea a bătut,
și a fost prea mult. Mi-am pus mâinile pe piept și am împins.
“Kitten”, a mârâi el, trânti la buza mea inferioară. O respirație se
răscolea prin mine. - Tu … - E încă în afara camerei, șopti el pe
buzele mele și apoi ma sărutat din nou. Cuvintele lui s-au
pierdut pentru un moment, iar cealaltă mână mi-a traversat
lungimea, așezându-mă pe curba taliei mele. M-a tras de el,
xându-și trupurile împreună, iar senzația a fost oarecum șocant
de nouă și drăgălaș familiară. Sărutul sa adânc până când gustul
lui era peste tot. Mâinile mi s-au scuturat când degetele mi-au
prins materialul moale al cămășii. Un sunet mirosit mi-a scăpat.
Tremurul mi-a călătorit în brațele mele și a continuat până când
ecare parte a corpului meu sa cutremurat. Daemon și-a ridicat
capul, dar mi-am ținut ochii strânși. Nu am putut …“Oh,
Kitten… “Am vrut să-i spun să nu-mi spună asta dacă nu era
real, dar un răgaz mi-a crescut în gât. Mi- am strâns gura, pentru
că, la acest moment, lacrimile și spargerea nu au ajutat nimic și
au existat prea multe lacrimi între noi. Brațul lui Daemon
înconjura în jurul meu și degetele i s-au răspândit în spatele
capului, îndreptându-mi obrazul spre piept. El ma ținut într-o
îmbrățișare atît de strînsă încât am simțit că inima îi plutea prin
el. - îmi pare rău, șopti el în vârful capului meu. - Îmi pare atât
de rău, Kitten… Asta ești tu? “Vocea mea a crăpat. “Asta-i
adevărat?” “Atât de reală cât voi eu vreodată.” Vocea lui abia
se auzise, o șoaptă răgușită ca a mea.
“Doamne, Kat, eu. . “Am simțit că pieptul mi-a explodat și m-
am aplecat și mi-am săpat mâna în șuieratul părului de pe gâtul
lui. Obrajii mei erau umedi. - Îmi pare atât de rău, spuse el din
nou și, pentru o clipă, totul părea să-i poată spune. Se întoarse
astfel încât spatele lui era pe perete, apoi sa alunecat, trăgându-
mă în poală, așezat între genunchii îndoiți și întinderea tare a
pieptului. “Nu știu cât de mult pot spune sau cât timp le pot ține
din capul meu.” Țineți-i din cap? Am clipit lacrimi înapoi când
mi-am deschis ochii. “Eu nu … Înțelegeți ce se întâmplă. ”” Știu.
“Durerea a strălucit pe fața sa izbitoare, în timp ce își odihni
fruntea împotriva mea. Suntem conectați - noi toți. Din
momentul în care au venit, am fost în capul celuilalt. Nu sunt
sigur cum funcționează. Niciodata nu a fost asa. Poate pentru că
sunt atât de mulți dintre noi aici, dar când sunt în forma mea
adevărată, nu se ascunde de ea. Nu e prea rău… acum. Sunt
lucruri pe care nu le știu, că am reușit să-i păstrăm de la ei, dar
nu sunt sigur cât va mai funcționa. ”” Noi? “, Am șoptit. El a dat
din cap. “Dawson și cu mine.” M-am încruntat, fără să-l amintesc
că era prieten. “Dar ma lovit cu Sursa.” Și eram destul de sigur
că mi-a spart craniul în proces. Ochii Daemonului s-au adâncit la
un verde de mușchi vibrant. “Da, și fălcile sale au fost mulțumite
pentru asta. Dar nu avea de ales. Alta te îndrepta spre tine si a
facut ceea ce a facut ca sa nu-i opreasca pe unul din ei sa te
omoare. ”” Si te ucide “. Gandurile mele se rostogoleste sa tina
pasul cu totul. A fost un act - toate. Pretindeți? Ea a su at în ele.
E un fel de stup. - Și-a clătinat din nou capul și am văzut cum
oboseala se liniștea în liniile din jurul buzelor sale. “Nu știu de
ce suntem capabili de Dawson și cu mine… Gândește-te pentru
noi înșine, dar nu pentru ea. “Mi-am așezat vârfurile degetelor
pe obraz, simțindu-mi mirosurile slabe. - Cred că știu. - Dawson
are Beth, am zis eu liniștit, întorcîndu-i ochii. - Și tu mă ai. Poate
că asta e. Ca și în cazul mutației. Este ceva atât de simplu. ”” Nu
este nimic despre tine simplu. “Un zâmbet slab mi-a traversat
buzele. “Am fost așa de frică”, am recunoscut după câteva
momente. “Când ai plecat cu ei, și apoi te-am văzut din nou ca…
Ca si tine. Credeam că te-am pierdut. Emoția mi-a înfundat gâtul
și mi-a luat câteva secunde pentru a scoate cuvintele. - Că după
tot ce am trecut, te-am pierdut oricum. - Nu m-ai pierdut, Kitten.
Niciodată nu m-ai putut pierde. Ma bătut împotriva lui, și
când a vorbit cu glas tare, buzele mi-au șters obrazul. Dar nu v-
am vrut aici, oriunde aici. Nu e în siguranță pentru tine. Boala
acerbă din piept mi-a slăbit puțin pe măsură ce cuvintele lui s-au
scufundat, dar mișcarea amară a rănii și a fricii a rămas în
spatele gâtului meu. Mai erau încă atât de multe lucruri pe care
nu le înțelegeam, lucruri pe care nici măcar nu m -am gândit că
Daemon le-a înțeles. Mi-a luat una din mâini și i-a pus în piept,
deasupra inimii. “Chiar credeai că te-am uitat?” Mi-am
scufundat bărbia și era prea ușor să-ți amintești de răceală din
ochi. “Nu știam ce să cred. Tu … Te-ai uitat la mine ca și când ai
întâlnit-o. ”” Kat. “Mi-a rostit numele ca și cum ar fost un fel
de rugăciune și apoi mi-a pus un sărut peste pielea din spatele
urechii mele. “Am rupt toate regulile de felul meu să te vindec și
să te țin cu mine. Te-am căsătorit și ai ars un întreg oraș pentru
a te păstra în siguranță. Am ucis pentru tine. Crezi că am uitat
ce vrei să spui pentru mine? Că orice în această lume - în orice
lume - ar mai puternic decât dragostea mea față de tine? “Un
su et sufocat mi-a scăpat buzele când mi-am îngropat fața în
spațiul dintre umăr și gât. Coborându-mi brațele în jurul
umerilor, m-am agățat de el ca o maimuță de copil.
M-am stins până când șuieratul lui scăzut mi-a șoptit pe obraz.
- M-ai sufocat, spuse el, netezindu-mi o mina in spate. - Doar
puțin. - Scuze, mormăiam pe umăr, dar nu l-am lăsat să plece. El
mi-a sărutat coroana din cap și un oftat mi-a scapat de mine.
Doamne, nimic nu era în regulă. Departe de ea, dar Daemon era
în regulă. El a fost el însuși și dracu ‘, împreună am putea face
față oricărui lucru. Am fost pentru că a trebuit. “Ce vom
face?” El a pus spatele încurcat de părul meu înapoi de pe fața
mea, expunând obrazul meu pe calea buzelor. “Continuați să vă
prefaceți. Vor lucruri pe care o să trebuiască să le spun, poate
chiar să fac … - Înțeleg. Inima mi-a scăzut oricum. Nu vroiam să
retrăim din nou întreaga chestiune de birou, dar dacă aș fost
nevoie. A trebuit să. - Bineînțeles că da. Mi-a pus un sărut pe
colțul buzelor mele. “Dar nu este ceva ce am vrut vreodată să
trebuiască să înțelegi”. Buzele i-au urmat curba maxilarului, mi-
au provocat frisoane. - O să ieșim de aici, dar nu pot merge fără
Dee. Am încuviințat din cap. Nu m-aș aștepta niciodată să o lase
în urmă, chiar dacă s-ar transformat într-o cățea furioasă care
ar vrut să mă arunce într-un zbor sau trei scări. “Și nu înainte
de a ști ce intenționează”, a adăugat el. - Ei se ridică la ceva
mare. - Evident, am zâmbit ușor. “Întreaga parte a părții
invadatoare a Pământului a dat asta departe.” “Smartass”. Dinții
i-au prins marginea urechii și micul șuierat a trimis un șchiop în
tot trupul meu. Am respins, iar chicotul său de răspuns a fost
chiar rău și complet inadecvat, având în vedere situația. M-am
retras, obrajii se înroșesc. “Numai tu ai putea să te comporți așa
cu tot ce se întâmplă.” O parte a gurii lui se dădu în sus, când
privirea lui coborâse la buze și apoi în jos. “Ei bine, stai în poala
mea purtând doar blugi și un sutien - un sutien drăguț - după ce
l-ai lovit pe un fund de pui. Asta e erbinte. Și eu chiar mă apuc
de asta. “Farda a călătorit până la marginea sutienului sutienului
meu, pentru că am putut să spun că a fost într-adevăr pornit de
asta. “Ești ridicol.” “Ești frumoasă.” “Mă scufund, am murmurat.
Daemon șuieră răgușit. - Vă pot ajuta să recti cați asta. Vreau să
spun că îmi pot de mare ajutor. “Mâinile îi ridicară brațele
goale, lăsând în urma lor o grămadă de lovituri minuscule. Mi-
am înclinat capul înapoi. “Deci, pe lângă faptul că muriul meu
evident este egal cu faptul că mori, celălalt Luxen crede că vrei
să mă păstrezi pentru că îți place… ? ”” Să ai un sex sălbatic,
animalist cu tine? “, A sugerat el. Buzele mele se îndoiau. - Ceva
de genul ăsta. Gura îmi pătrundea în timp ce vorbea și mâinile i
se așezară pe șolduri. “Deși după tot ce se a ă în birou, mă
îndoiesc că ar crede că o să ți în picioare pentru asta”. “Nu mă
las în picioare pentru asta chiar acum, du-te.” O sprânceană se
ridică. - Pariez că aș putea schimba asta. - Daemon. Mi-am pus
mâinile pe umeri. “Cred că trebuie într-adevăr să ne concentrăm
asupra altor lucruri”. Și a fost atât de mult. - Știu despre Beth
despre asta… ? ”” Ei nu știu despre ea sau despre Luc. Trebuie
să o păstrăm în felul acesta. Mâinile îi alunecă în spate și se
alunecă până la cureaua de sutien. “Dar ei știu ce este Archer.”
Mi-am dat buza pe buze, două dintre degetele lui ind
scufundate sub curea. “Beth e însărcinată.” Capul lui sa
îndreptat spre umarul meu gol. “Știu.” Falbul meu a scăzut. -
Ce? Nu răspunse, pentru că era prea ocupat și-mi linge umărul -
dulce Isus. Am luat o mână de păr și mi-am ridicat capul. “Nu
mi-ai spus?” El mi-a capturat gura într-un sărut adânc, care
aproape că ma făcut să uit ce am vorbit și unde eram. Sărutările
lui aveau o astfel de putere magică. “Nu am avut nici o șansă să-
ți spun.” Își strânse pinkie-ul sub una dintre curele, ușurându-i
un centimetru sau două. “Tine minte. Invazia străină străină
peste tot. Da. Asta. “Chingele mi-au coborât, pe când buzele i-au
urmărit după curea. Tensiunea se înrăutățește în stomac. Beth a
fost bolnav, totuși. Nu știu dacă este normal sau nu. Asta e… De
aceea eram la magazin alimentar. Îi luam lucrurile. - Archer n-ar
trebuit să te lase să pleci din acea casă. Capul lui Daemon
izbucni brusc, învârtindu-se spre ușa de la baie închisă. Elevii lui
au strălucit ca niște diamante. “Cineva vine.” M-am înțepenit în
brațe, inima mi-a rămas în gât. Îi întoarce atenția spre mine.
Dintr-un obraz, mi-a coborât inca o dată gura, m- a saruta
profund si mi-am rotit simturile atat de repede si atat de furios
incat, cand si-a ridicat capul, am strigat. De fapt, a murmurat.
“Acționează ca și cum ai supărat pe mine. Luptați-mă. “Încă
pierdut din ultimul sărut, m-am uitat la el. - Ce? Deodată, eram
pe spate, periculos de aproape de paharul spart. Globuri de
balsam vărsat și șampon splattered. Daemon se mișca peste
mine, cu mâinile capturate la încheieturi și ținându- le pe podea,
pe măsură ce unul dintre picioarele lui se împinge între mine.
Pieptul meu se ridică. - Ce-a făcut? - Și-a îndreptat capul spre
mine, cu voce joasă. “Pretindeți că sunt Sadi.” Dacă aș făcut
asta, l-aș putea tăia. Ochii mei se înguscau, dar ușa de la baie se
deschise și un bărbat de lux - cel tăcut de la birou - stătea în ușă.
Căldură mi-a străbătut fața, parțial datorită modului în care
eram dezbrăcată și parțial din cauza faptului că trebuie să ne
uităm la acel moment. “Totul este bine aici?”, A întrebat el în
ciuda ciudatului. - Doar petrec puțin câte o singură dată cu ea,
răspunse Daemon și respirația îmi izbucni la schimbarea vocii
lui. Era înapoi la acel mod de a-ți da încurcătură, care mă făcea
să vreau să-mi introduc genunchiul într-o parte importantă a
corpului. Peste capul lui Daemon, am văzut că Luxen își înclină
capul în lateral. - Nu arată prea bine. - Ei bine. . “El a făcut un
rânjet. “Ar mai ușor dacă nu ar atât de supărată. Nu-i așa?
Mă întreba el. - Dar e în regulă. Îmi place felul în care încearcă
să lupte. ”” Încearcă? “Am scuipat, degetele mi-au înclinat spre
interior. - Mă duc să … - Așadar, murmură leneș. Apoi se mișca
fulger și, dintr-un unghi pe care Luxen l-ar putea vedea, mi-a
tras din nou urechea. A trebuit să mă musc pe buze pentru a mă
opri să nu mai plâng și să-l împing în gonade. Am fost de gând
să-l lovi cu piciorul mai târziu. Daemon a făcut un spectacol de a
mă privi ca și cum aș fost un bufet de tip “all-you-can-eat”,
apoi a aruncat o privire spre celălalt. “Va deranjeaza? Sau vrei
să te uiți la tine? Flickerul de interes pe fața lui Luxen mi-a
întors stomacul. “După cum sună atrăgătoare, trebuie să trec. De
data asta. Gândindu-mi un picior liber, am lovit călcâiul
piciorului în gâtul lui Daemon pentru a începe acea linie de
conversație. “Ouch.” Mi-a aruncat o privire. Buzele mi se
înțepenară, pe măsură ce satisfacția se întindea peste mine. -
Rolland tocmai a vrut să se asigure că totul este bine, spuse
Luxen, mâine, conferința lui rece. Și vrea să aduci fata cu tine.
“Conferința de presă? Adu-ma? Oh… Un tremur dansase peste
pielea mea. Nu mi-a plăcut sunetul de toate astea. Daemon a
reușit un zâmbet. - Sună distractiv. Luxen ezită și apoi încuviință
din cap. După un alt fel de căutări p rea lungi în direcția mea, se
întoarse din baie. “Să ne distrăm”. Nici unul dintre noi nu sa
mutat sau nu a vorbit pentru un bun minut după ce Luxenul a
părăsit toba, iar Daemon a aruncat o privire spre mine. Am
respirat profund. “Nu-mi place cum arată mâine mâine.” “Nici
eu nu am.” Îmi umez buzele. - Nu crezi că Rolland știe că te
gândești? - Nu. Era atât de sigur. “Am fost mai mult decât
atent.” “Atunci, ce credeți că intenționează?” El a scuturat din
cap, cauzând câteva valuri negre să-și perie sprâncenele. “A
transmis un comunicat de presă mai devreme. Se preface că este
primarul… “După ce Daemon a plecat, mi-a eliberat
încheieturile și mi-a răsturnat expresia departe și am simțit că se
gândea la același lucru. M-am înfășurat în jurul taliei. Se uită
încoace și privirea noastră se închise. “Crezi că se preface?”, Am
întrebat eu. “Că se preface că este primarul, ca și în. . “Ca și în
lucrul din interior pentru a prelua. “Și dacă mai sunt ca el? Cei
care au preluat trupurile unor oameni importanți? “El a
blestemat în su are când și-a împins ambele mâini prin părul
lui. Ar trebuit să-l văd imediat. Vreau să zic că m-am prefăcut
că sunt primar, dar nu m-am gândit dincolo de asta. Doar ucid
pe unii oameni fără a le asimila. Acestea vizează anumite
persoane. Același grup de vârstă. Oameni destul de bătrâni ca să
aibă… ”” Familii, “am șoptit. Și asta ar chiar mai rău decât
asimilarea celor a ați în poziții de putere, pentru că dacă ar
pretinde că sunt mame, tați și profesori, ar peste tot și nimeni
nu ar putut spune, chiar dacă ar exista martori. Conturile
organismelor de lovituri de la Luxen nu au putut opri ceva
imens. Mă uitam la Daemon. Luxenul fusese deja pe această
planetă de zeci de ani, apoi unii și nimeni nu a stiu.
“Televizorul din acea cameră funcționează?”, Am întrebat.
“Cred că da.” “Cred că trebuie să-l pornim”. După ce ma ajutat,
Daemon și-a frecat mâinile de sus și de brațele mele,
îndepărtându-se de frig. “Duceți-vă un duș și voi găsi ceva
pentru voi.” M-am uitat la ușă, ezităm. Îndepărtarea goală cu o
grămadă de Luxen a at în apropiere, care nu avea niciun
concept de spațiu personal, ma făcut să vreau să arunc. Daemon
își scufundă capul, perindându-și buzele peste a mea. “Nu voi
lăsa pe nimeni să vină aici. Ești în siguranță. Ești în siguranță.
Două cuvinte pe care nu am putut aștepta până când nu mai
trebuia să aud din nou. Îmi închid ochii, m-am întins și l-am
sărutat încet. “Bine.” Ma tras pentru o imbratisare rapida, apoi a
pornit spre usa. Oprindu-se, el se răsuci la talie și privirea lui
plutea peste mine, încălzindu-mi pielea rece. “Kitten?” “Da?”
Ochii lui erau frumoși când se întâlneau cu mine, luminoși și
limpezi, și un moment lung întins între noi. “Te iubesc.”
 CAPITOLUL 6 {KATY}
Daemon a pornit televizorul în dormitor, volum mic, când am
intrat cu un prosop înfășurat în jurul meu. El mi-a aruncat o
privire și mi-a căzut genunchii, în timp ce privirea lui se mișca
de la vârful degetelor de pe acum, până la vârful capului meu
umed. “Hei acolo.” Se părea că uitase ce viziona, care era unul
din canalele de știri din lume. N-am mai văzut rapoarte de când
ieșisem din cabină. “Vino aici.” El a întins un braț de unde a stat
pe marginea patului. Camera a fost restaurată la fel cum o
privea înainte ca Sadi și eu să intrat în ea, cu excepția
perdelelor și scaunului. Ei încă se așezară într-o grămadă pe
podea. Foile și perna erau înlocuite. Ținând prosopul în care era
înnodat, m-am așezat pe pat. Am început să stau alături de el,
dar mi-a dat un braț în jurul taliei și m-am tras în poală. Camera
a fost rece, dar căldura corpului mi-a căzut imediat. Era ca o
pătură electrică de mers pe jos. Pe televizor, un reporter cu
părul argintiu privea solemn în camera foto în timp ce vorbea.
În partea de sus a ecranului, a avut loc un lm live al unei
posturi a liate din LA Filmat din ceea ce părea a un elicopter
care circulă în orașul încurcat, instantaneele fumatului
clădirilor, tra cul de barieră la bumper pe autostrăzile majore și
străzile Aglomerat de oameni nu au botezat bine. Apoi, ecranul
mic din dreapta a trecut la un ux live din New York City,
scuipând aceleași imagini. “Sursele cred că greva inițială a
început în Las Vegas și încercăm să obținem cuvinte. “Dar a fost
prima sosire a unui larg răspândit… Invazia extraterestră. - Cred
că a sufocat cuvintele “extraterestre”, a comentat Daemon aspru.
Am dat din cap. Tipul arăta că nu poate să creadă că tocmai a
spus asta la televiziunea națională. Newscasterul aruncă o
privire spre hârtiile din fața lui, scuturând încet capul. “Încă mai
așteptăm pe dr. Kapur să vedem dacă putem obține o
perspectivă asupra lui… Biologia și posibila nalitate implicată,
însă în acest moment ceea ce știm este că a existat o perioadă de
tăcere după sosirea în masă și apoi “- a privit sus pe ecran,
trăsăturile lui tensionate” - un atac strategic și țintit În întreaga
lume, în ecare oraș major. Nu există numere precise, dar ne
așteptăm ca pierderea vieții să e substanțială în zonele și în
orașele înconjurătoare. “M-am cutremurat de groaza
copleșitoare a tuturor. Chiar ind ceea ce eram și văzând atât de
mult în ultimul an, era aproape prea mult să-mi înfășez complet
capul. Nu numai lumea mea sa schimbat. Lumea tuturor se
schimbase. Brațele lui Daemon se strânseră în jurul taliei, în
timp ce privea televizorul. Nu a spus nimic, pentru că era unul
din acele momente în care nu existau cuvinte su cient de
puternice pentru a descrie ceea ce am simțit vreunul dintre noi.
La televizor, degetele omului se înfășurau în jurul foilor de
hârtie în mână. “Ceea ce știm este că atacurile asupra orașelor
au durat câteva ore, dar asta… Această formă de viață
extraterestră nu a mai fost văzută de atunci. “Uitându-mă la
Daemon, am văzut un mușchi de-a lungul fălcii. Am avut un
sentiment de ce nu au văzut nici un luxen. Nu mai erau în forma
lor adevărată. “Am primit, de asemenea, un cuvânt de o foarte
înfricoșător și… Și o dezvoltare îngrijorătoare. Acolo, în mod
cinstit, nu există cuvinte și, dacă nu ați văzut încă acest
videoclip, vă voi avertiza că este posibil să nu e potrivită
pentru telespectatorii mai tineri. “Se uită pe ecran și dădu din
cap. “Acesta a fost trimis de un spectator din zona Miami,
Florida. Credem că a fost capturată pe un telefon cu cameră la
un moment dat ieri, în timpul atacurilor. Ecranul din dreapta a
trecut la o înregistrare neclară și apoi sa extins, umplând
televizorul. Ochii mei s-au lărgit. Ecranul din dreapta a trecut la
o înregistrare ciudată și apoi sa extins, umplând televizorul.
Ochii mei s-au lărgit. Se părea că cineva care lma se ascunsese
în spatele unei mașini de partea sa. Un Luxen era pe ecran, n
modul plin de stralucire, în timp ce el a urmărit un bărbat uman
care arăta ca și cum ar fost în vârsta de douăzeci de ani.
Mișcările lui Luxen erau la fel de uide ca apa sculptată, în timp
ce sprijinea bărbatul uman împotriva unui autobuz urban
abandonat. Horror a apărut în fața tipului, în timp ce Luxenul a
pornit înainte și a pus o mână albă strălucitoare în centrul
pieptului. Știam ce trebuia să se întâmple. “O Doamne.
Dumnezeule, oricine lmase șoptea mereu, când Luxen
asimilează rapid ADN-ul bărbatului uman, preluând forma și
caracteristicile zice, până când nu mai rămăsese nimic din
umane, ci o coajă uscată de pe pământ . Videoclipul a început să
scuture mai mult și apoi i-am putut spune că persoana se
îndepărta de la ceea ce tocmai scrisese. Când videoclipul sa
încheiat, reporterul apare ca și cum ar avut vârsta de un
deceniu. “Încă așteptăm conferința de presă din partea
președintelui Statelor Unite, dar am primit cuvântul potrivit
căruia multe persoane ale guvernului din orașele asediate vor
face declarații mai târziu în cursul zilei.” “Cum o fac?”, Am
întrebat . Daemon știa
ce-am cerut. “Când am sosit și am fost adusi de Daedalus, am
fost asimilați”. Mâinile îi coborâseră pe brațele mele la mâinile
mele reci. A pus-o peste mine. “Am fost expuși unui om - trei
dintre noi - într-o perioadă de timp. A durat mai multe luni, iar
când ne-am transformat în formele noastre umane, aveam
caracteristicile sale - părul întunecat, culoarea pielii, trăsăturile
feței. Era ca un surogat, dar nu l-am ucis. Cel puțin din câte știu
eu. Odată ce am fost mutat, împreună cu… Matthew și
Thompsons, nu l-am mai văzut niciodată. Daemon nu a mai
intrat niciodată în detaliu în acest fel și încercând să-i imaginez
pe trei străini ca niște copii care asimilează un om într-o
perioadă de timp mi-au făcut rău creierul. Cum a ajuns Daedalus
în lume ca oamenii să se înscrie pentru asta? “Deci, acești Luxen
fac ceea ce ai făcut, dar mai repede - prea repede?”, Am spus. El
a dat din cap. “Ei fac exact ceea ce am învățat să facem.” El ne-a
adus mâinile adunate la buze și mi-a dat un sărut peste
articulațiile mele. “E ciudat. Ei știu atât de mult, prea mult
pentru a nu aici, dar atunci sunt multe pe care nu le cunosc.
Cineva sau ceva a trebuit să lucreze cu ei de-aici. - Sadi? a ei. E
puțin cam atrăgătoare. O arsură lentă de furie mi-a stins prin
vene. “Nu-mi place deloc.” “Știu.” El mi-a sărutat obrazul și apoi
mi-a ridicat ușor din poală. Am coborât puțin în picioare,
aruncând o privire îngrijorată de la el. “Trebuie sa te odihnești.
Mai avem câteva ore înainte ca soarele să se rupă și conferința
de presă să se întâmple. “Mi-am pus brațele peste marginea
prosopului. “De ce ne vrea acolo acolo?” “Că nu-mi dau seama.
Rolland spune că nu poate citi nimic despre mine și nici eu nu
pot să-l iau pe el. Daemon a ajuns în spatele lui și a luat o
cămașă lungă. “Am reușit să găsesc asta pentru ca tu să dormi”.
Era o cămașă de bărbat și chiar am încercat să nu mă gândesc de
unde a venit de când am luat-o și mi-a alunecat peste cap. Am
scos din prosop, iar cămașa aproape mia atins genunchii. “Voi
sta cu tine.” Sa ridicat și privi spre ușă. “Nu cred că asta va
ridica suspiciuni.” Nu când au crezut că Daemon și cu mine
eram în brațe. Obrajii mi-au încălzit, deși era prost să u jenat,
dar era ca și cum luxenul mi-a văzut pur și simplu proprietatea
lui Daemon și nimic altceva. Acest lucru mi-a făcut mâncărime
în pielea mea și bolnav la stomac. M-am urcat în pat și m-am
odihnit de partea mea. Daemon plutea în jurul camerei,
veri când ușa și ferestrele, chiar dacă amândoi știm că este
inutilă, apoi închise televizorul. Patul se înmoaie în spatele meu,
pe măsură ce greutatea lui se opri. Un braț mi-a scos în jurul
taliei, ma îndemnat să-i dau pieptul și toată căldura. Mi-a netezit
părul în spatele urechii mele, în timp ce respirația lui a dansat
de-a lungul templului meu. Ochii mi s-au închis când buzele i-au
curățat pielea. “Am fost în situații mai grave”, șopti el. “O să
ieșim din asta.” Dacă eram mai rău? Cel puțin cu Daedalus am
știut că ne-au vrut să trăim. Viu să facă lucruri oribile pentru ei,
dar asta a sunat mai bine. Cu Luxen, am știut adânc că nu le-ar
putea păsa mai puțin dacă m-am trezit mort mâine. Cred că
Daemon și-a dat seama. - Trebuie să plecăm de aici. M-am uitat
în întunericul camerei. “Mâine, când ne vor scoate din afară,
aceasta va ocazia perfectă.”
Daemon nu a răspuns și, după câteva momente, mi-am strâns
ochii. Mâine ar putea singura noastră ocazie să ieșim de aici,
dar a existat un lucru mare în calea noastră, un lucru care să-l
oprească pe Daemon chiar pe urmele lui. Și asta era Dee.
DAEMON
Dawson arăta atât de rău ca și când eram în picioare în fața
camerei, Kat a dormit. Nu m-am mirat că a venit să mă găsească
dimineața devreme, când cei mai mulți, dacă nu toți, Luxeni
dormeau, fără să se teamă că cineva Ar încerca să le scoată.
Oamenii credeau întotdeauna că sunt arogant, dar iadul, nimic
nu a atins aceste Luxen. Dacă le-am scos în timp ce dormeau, am
discutat despre prima dimineață, am constatat că toți au trecut
serios noaptea, dar nici unul dintre noi nu sa dovedit a atât de
prost. Am putea să luăm câteva dintre ele, dar acolo erau mai
mult de două duzini de Luxen pe teren și nu era vorba doar de
viețile pe care le-am risca.
— Cum se simte? Întrebă Dawson, cu voce joasă, când dădu
din cap la ușa închisă. “În cele din urmă a adormit.” M-am
aplecat pe perete, urmărind capătul holului. Nimeni altcineva nu
a dormit aici, nici măcar Dee, dar paznicul meu era în picioare.
“Îmi pare rău. Ea știe asta, nu-i așa? Dawson își aruncă o mână
pe părul lui, grimase. - îi datorez totul și … - Știe, mi-am
schimbat greutatea. - Știi de ce era la magazinul cu Archer? Se
pare că au luat lucruri prenatale pentru Beth. Sângele i s-a scurs
din față. “Ea a fost bolnavă și nu știu dacă e normal sau dacă e
ceva mai mult.” M-am gândit la acei copii blestemați la zona 51,
dar m-am îndoit că era timpul să-l întreb pe Dawson dacă știa
despre ei și chiar era ciudat El afară. Și Kat nu este sigur.
Niciunul dintre noi nu știe nimic despre sarcină. “El își strânse
ochii în timp ce respira. Știu că nu putem pleca fără Dee, dar…
“Dar cât timp mai era Dawson așteptat să stea departe de Beth,
fata pe care o iubea, fata care își purta copilul? Fata care avea
nevoie de el acum mai mult decât orice? Cât timp aș putea
aștepta? Frenezia ma scos din minte, fără a capabilă să mă
gândesc la ea din teama pe care ceilalți o vor lua. Dar acum?
Înșurubați-o pe Luxen. Șurubați omenirea. Vroiam pe Kat să
plece. Fiecare celulă a inței mele a cerut-o să o protejez, chiar
dacă știam că era hella capabilă să o facă singură, dar am vrut-o
departe de aici. La dracu, aș ținut-o în Bubble Wrap dacă nu ar
atât de în orător și, de asemenea, incomod, având în vedere
că am avut un obicei teribil de a scoate obsesiv lucrurile
nenorocite până nu a mai rămas un singur bule. Să o scoată de
aici a fost ceea ce am vrut, dar nu am putut să o fac. Cum am
putea pleca împreună cu Dee în acest fel? Trebuia să-i oprim,
dar nici unul dintre noi nu știa cheia magică să o facă. Și cu ce
eram cu Kat? Ce viitor au așteptat pentru Dawson, Bethany și…
Și copilul lor? Nu știu. În minutele de când i-am spus lui Dawson
că Beth era bolnavă, în fața lui s-au în orit umbre întunecate de
îngrijorare și m-am întrebat dacă ar trebuit să-mi țin doar
partea aceea. Apăsând pe perete, am xat o mână pe umărul
fratelui meu și am stors. Pe măsură ce privirile noastre se
închideau, presiunea se încovoia în jurul pieptului. Nu a fost
primul moment în care gândul mi-a apărut în cap. Încă de când
mi-am dat seama că Kat va adusă înapoi la complex, ar fost
acolo, la marginea conștiinței mele. Știam că era la fe l pentru
Dawson. Sa tremurat când a pus mâna pe umărul meu. “Nu mai
pot aștepta mai mult”. Înseamnă mai devreme, mai degrabă
decât mai târziu, o să se bată pentru Beth, cu sau fără sora
noastră. “Știu.” Durerea reală mi-a străbătut pieptul în gândul de
a lăsa Dee la aceste lucruri cu care nu vroiam cu adevărat să mă
refer. Dawson dădu din cap când se întoarse, coborând brațul.
“Asta e de rahat.” Am dat peste un râs când m-am uitat la ușa
închisă. “Poți să stai aici câteva minute în timp ce o găsesc ceva
de purtat?” “Sigur.”
L-am părăsit pe Dawson lângă ușă și m-am îndreptat într-un
dormitor din apropiere, unde Dee făcuse haine. Camera a fost o
mizerie. Pat distrus. Dressers se întoarse și articolele s-au vărsat.
Am pășit peste sticle de parfum și poze și apoi am intrat în
dulapul de la intrare. Scanând pentru ceva care arăta că ar
potrivit lui Kat, mi-am dat seama că nu există multe opțiuni.
Femeia inițială a casei era evident o femeie foarte mică. Probabil
nu a mâncat vreodată un cheeseburger dublu, în funcție de
mărimea și stilul rochiilor. Am scos o rochie albastră
strălucitoare și strălucitoare. A fost o împărțire până la șold și, în
ciuda tuturor lucrurilor, i-am imaginat lui Kat că îl purta. Și apoi
i-am imaginat pe Kat din asta. Imaginea aceea ma lovit ca o
lovitură în intestin. Grozav. Acum aș o plimbare de dimineață.
Doar ce aveam nevoie. În sfârșit, am găsit o pereche de
pantaloni albi care păreau că se potriveau și un pulover negru cu
mâneci scurte. Au existat și o pereche de apartamente în
dimensiunile ei. După ce am adunat lucrurile, m-am întors și m-
am întors în camera principală, întâlnindu-mă cu privirea la
noptiera de lângă pat. Am ajuns la o oprire completă. Sertarele
au fost deschise. Unul dintre ele avea jucării în magazin pentru
adulți. Bărbatul, primarul și soția lui i-au plăcut să devină
ciudați. În sertarul de sus erau altele… lucruri interesante.
Printre ei era o cutie neagră plină cu ambalaje sigilate. Într-
adevăr nu este necesar, dar… Am luat o mână și i-am alunecat
în buzunarul din spate. Nimic de a pregătit. Zâmbindu-mă, m-
am învârtit și am tras înapoi în locul unde așteptă Dawson. “Ce-i
cu rânjetul tău?”, A întrebat el. “Nimic”. Mi-a împușcat un
aspect care spune că știe mai bine. “Ai nevoie de altceva?” Când
mi-am scuturat capul, el a plecat și apoi sa oprit. “Rolland te
vrea la conferință astăzi?” Mâna mea liberă pe chei, am dat din
cap. - Și el vrea Kat acolo. Dawson se încruntă. “Trebuie să m
pregătiți pentru orice”, i-am spus. Într-o respirație profundă, el a
dat din cap și l-am urmărit să se retragă în hol. Am intrat în
cameră, am fost surprinsă să-l văd pe Kat așezat în pat. Părul a
fost uscat la aer, a căzut în valuri murdare, apoi a căzut pe
umeri și pe brațe. Mâinile ei, aruncat de pe coperți și s-au
ridicat. Inima mea a bătut. Câteodată - și sa întâmplat în
momente aleatorii - am fost uimită de faptul că ea a fost a mea
și am fost al ei. A fost una din acele vremuri. I-am oferit hainele
furate. - Pentru tine, am adăugat, ca un idiot complet. Un
zâmbet obosit a apărut pe față, când mi-a luat hainele.
“Multumesc.” Am privit-o tremurând după mine și a dispărut în
baie și am stat acolo, când apa a apărut. Era încă prea devreme
și putea să adoarmă mai mult, dar să u egoistul pe care-l
puteam , eram fericit că era trează. Așadar, n-am vrut să-i
urmăresc hainele de schimbare. Asta mi-ar dat cu adevărat
partea superioară de care aveam nevoie. Dar apoi ușa se
deschise și încă stăteam în mijlocul camerei când ieșea. Mă
bucur că pantalonii pe care i i-am dat nu se potriveau. Aveau o
dimensiune prea mică, îmbrățișându-și fundul în formă de
mănușă, ceea ce mă făcea un om foarte fericit. Kat ma privit și
mi-a răsu at ochii. “Mulțumesc lui Dumnezeu că aceste
pantaloni sunt elastice.” “Am gânduri necorespunzătoare în
acest moment”, i-am spus. Și-a încrucișat brațele sub piept,
atrăgându-mi atenția asupra unui alt loc pe corpul ei, am putea
un pic cam fascinat de ea. “Nu mă surprinde cu adevărat”. “M-
am gândit că te-aș anunțat”. Pe când mersa pe lângă mine și se
aplecă la talie pentru a pune panto i pe podea, am avut un ochi
și mam oprit gândindu-mă. Poate că am fost epuizată și nu mi-a
păsat de a-mi primi prioritățile în timp ce liniștea zorilor a intrat
înăuntru. Poate că era rochia pe care am văzut-o în dulap sau
toate junk-ul din sertar. Poate că atunci când a venit totul, am
fost un tip și am făcut sex pe creier, indiferent de situație. În
orice caz, m-am oprit din gândire și aceasta a fost o problemă
comună a mea ori de câte ori eram în jurul ei. M-am întins și am
tras-o de pe podea, ridicându-o cu un braț în jurul taliei. Un
sunet surprins a scăpat de buzele ei, când i-am tras-o în piept,
mi- am săpat mâna prin părul ei și mi-am apăsat gura împotriva
ei. I-am sărutat adânc, luând tot ce- am putut în mine - gustul,
limba ei și orice sunet moale pe care mi-a făcut-o împotriva gurii
mele. În spatele capului, știam că nu ar trebui să fac asta. La
naiba, ar trebui să complotăm și să m curați, dar să-l înșelăm.
Ca întotdeauna, am vrut-o.
Punându-i pe picioarele ei, am urmărit o cale de sărutări
minuscule la urechea mică a ei, când mi-am alunecat degetele
sub tivul puloverului. Pielea ei era caldă, moale ca mătasea
întinsă. Am tras înapoi, ridicând puloverul peste cap, lăsându-l
pe podea. Am aprins o urmă nouă pe gât, sărută ecare dintre
acele mici margarete galbene, rămânând mai mult pe altele.
Apoi, am întors-o în jur și aerul sa liniștit în plămâni. Cicatricile.
Un lucru slab, inuman, suna din gât. Daemon? Se uită peste
umăr. Am înghițit. “Eu… E în regulă. Dar nu a fost bine. Nu mi-
a plăcut să văd cicatricile, deși nu erau decît un roz roz, cu
marginile netezite, dar ele întotdeauna vor o reamintire a
durerii pe care a suferit-o și a neajutorării pe care o simțeam.
Timpuri grele. Mi- am atins ușor umerii, mi-am coborât gura
chiar sub umeri și i-am pus un sarut reverențios împotriva
 ecărei cicatrici, dorind să-i pot șterge cumva, să șterg amintirea
întregului lucru al naibii. Îmi închid ochii, mi-am mutat gura la
baza gâtului și mi-am făcut o promisiune că aș face lucruri
teribile pe care să le păstrez. Nu ar mai o cicatrice pe corpul
ei. Nici un. Cu degetele tremurând, am desfăcut încheieturile
mici și le-am alunecat brațele. Ea a su at în respirație când m-
am îndreptat și am lăsat lungimea corpului meu împotriva ei.
Ajunși în jurul ei, mi-am străpuns butonul cu perle mici pe
pantaloni, când mi-am prins urechea între dinți. Mi-a plăcut
bucățica de carne și sunetul pe care mi-a făcut-o care mi-a lăsat
sângele. “Nu mă pot ajuta când sunt în jurul tău”, i-am șoptit în
ureche. “Dar cred că este ceva ce deja știți.” Spatele capului ei se
odihnea pe pieptul meu, când am alunecat mâinile. Își biciară
buza inferioară um ată. Mi-am simțit pulsul în ecare parte a
corpului meu și am vrut să-i încetinesc totul, să mă închin la
ecare centimetru, dar pofta și dragostea mă conduceau greu.
Adevărul era că timpul nu era de partea noastră. Mi-aș face timp
mai târziu. La naiba, aș face atât de mult timp, am avea nevoie
de o perioadă de trei luni consecutive, singură, unu-la-unu de
calitate. Odată ce am avut-o cu fața spre mine, am luat-o și am
așezat-o pe pat, în timp ce eu mi-am luat gura într-un sărut
adânc, care ma lăsat neclintit în picioare. Când m-am retras, am
putut vedea acolo. Privind spre ea, mi-am ridicat spatele. - Ce?
Ea a uturat cea mai frumoasa umbra de roz. - Nu mi-ai adus
nici mănuși. Și sincer, nu port nimic altcuiva. Mâinile mi-au
alunecat vițele. “Nu am absolut nici o problema cu asta. Orice.
Ca vreodată. Și vreodată. Pentru totdeauna. Mă înțelegi? Un râs
moale îi despărți buzele. “Cred că vă înțeleg punctul de vedere.”
“Ești sigur?” Am sărutat fața dincolo de genunchi, zâmbind când
piciorul i se încurcă. “Pentru că aș putea face o regulă.” “Nu
cred că este necesar.” Am chicotit când am împins din pat și mi-
am scos hainele mai repede decât am avut vreodată. Privirea îi
coborî și ea a început să respire, în timp ce ochii îi străluceau. O
cantitate ridicol de mândrie mi-a adus un zâmbet pe buze. “Îți
place?” Genele ei se ridicară. - Ce crezi? - Cred că vă place foarte
mult. Cu o respirație adâncă, pieptul se ridică. “Dar nu avem
nici o protecție și dacă am avut în vedere că am dat peste ea
când mi-am dat seama că Beth era gravidă, cred că avem nevoie
de asta.” “Am înțeles.” Îmbrăcându-mi blugii, am scos una din
ambalajele de folie. Dar destul de ciudat, când m-am uitat la ea,
am văzut-o pe pat, așteptându- mă, doar pe mine, aproape că am
uitat cum să pun unul. Asta ar fost ciudat. - Dumnezeule,
spuse ea, întinzându-și capul în spate. Amuzamentul exasperat
și-a colorat tonul, dar arăta ca o zeiță al naibii în așa fel. “E ca și
cum ai o abilitate specială atunci când e vorba de găsirea
prezervativelor. Serios. Trebuie să cadă din cer ori de câte ori
ești în jur. “Am făcut o clipă când am rupt marginea ambalajului
cu dinții. “Am abilitățile pe care le numără, Kitten”. Ea a zâmbit,
iar acea privință sexy, cu capișon mare, a făcut-o chiar la
margine. Am coborât peste ea, ocolind părți pe care am avut de
gând să le iau mult timp mai târziu, mereu și repede. Mi-am
deschis gura, probabil, pentru a spune ceva scandalos și cu totul
expresie sexuală, dar tot ce am de gând să spun este pierdut.
Ea a zâmbit, iar acea sexy, cu ochi mari, cu capișonul ei, ma
condus la margine. Am coborât peste ea, ocolind părți pe care
am avut de gând să le iau mult timp mai târziu, mereu și repede.
Mi-am deschis gura, probabil, pentru a spune ceva scandalos
și cu adevărat sexual, dar tot ce am de gând să spun este pierdut.
Kat sa ridicat și mi-a cuprins maxilarul, aducându-mă în jos
pentru un sărut care ma distrus din interior în cel mai perfect
mod. Uimit, absolut su at departe de modul în care un singur
Cuvânt, o privire sau o atingere, sau doar un sarut dulce de la
ea, m-ar putea pune în locul meu, complet umilit de ea. Apoi,
într-adevăr nu a existat nici o vorbă și nici o gândire. Gura mea
era peste tot. Mâinile noastre în mișcare. Am găsit că era
pregătită și am bătut dincolo de acel moment al doilea pe care l-
am sărutat. Ne-am mutat împreună, mâinile s-au alăturat strâns
când m-am ridicat și am privit în ochi gri, strălucitori cu lumină
albă. M-am îndrăgostit din nou. Lumina pâlpâie peste zidurile
noastre, în timp ce inimile noastre se împrăștiaseră împreună în
tandem. Ea se ținea strâns, îmbrăcând picioarele în jurul meu,
prinzându-mă și am înghițit strigătul ei cu un sărut ca un vârtej
de senzație care mi-a stricat coloana vertebrală. Nu știu cât de
mult timp a trecut, dar în timp ce am ținut-o aproape,
împachetând ecare parte a corpului meu în jurul ei, astfel că nu
era nici măcar un centimetru între noi, în cele din urmă mi-am
închis ochii. Și, în ciuda tuturor rahaturilor care se petreceau în
jurul nostru, am găsit pace.
 CAPITOLUL 7 {KATY}
Mi-am ținut buzele strânse, deoarece bărbatul de la Luxen -
acela care sa arătat în baie pentru aL veri ca pe Daemon
noaptea dinainte - ma condus la Daemon și Dawson, însoțit de
sora lor. Poliția a înconjurat ota de mașini și, în timp ce părea
un lucru obișnuit în timpul unui război sau a unei invazii
extraterestre, ecare o țer pe care l-am văzut, care nu purta
ochelari de soare, se plimba pe ochi de Luxen. Desigur. Când mi-
am dat seama că Luxenul cu părul cu părul întunecat mă
îndrepta spre limuzina neagră netedă, noduri strâmte formate în
groapa stomacului meu. Am îndrăznit să arunc o privire rapidă
asupra mașinilor și am văzut că Daemon se opri lângă un
Hummer. Privirea pe fața lui mi-a spus că a fost doar câteva
secunde de la căderea actului și de a recti ca misiunile de la
mașină, și asta ar rău, foarte rău. Mi-am dat puțin capul și
apoi m-am îndreptat spre ușa deschisă a mașinii așteptate.
Presiunea exercitată asupra spatelui meu de la luxenul cu părul
întunecat nu era pe partea blândă și tocmai am răsturnat pe
scaunul din piele. Sa urcat lângă mine când m-am îndreptat,
împingând re de păr din fața mea. Stând departe de mine era
Rolland și târfa, Sadi, al cărui obraz era complet neatins. Damn
Luxen și abilitatea lor de a se vindeca. Mi-ar plăcea să-mi văd
amprenta pe fața ei, în loc de zâmbetul dulce-aspră îndreptat
spre mine. Ușa era închisă și m-am simțit ca un sicriu care mă
închidea. Rolland se așeză cu un genunchi cuplat peste celălalt,
cu mâinile îndoite în poală, ca un repriză perfectă pe care o
puteam convoca pe Sursă și am bătut o fereastră dacă trebuia să
fac o evadare grea. - Probabil că te întrebi de ce călărești cu noi,
a spus Rolland. Mi- am îndreptat privirea spre el, întâlnindu-i
ochii uimitori. Nu era o uncie de umanitate în acea stare rece.
“Eu sunt.” Un zâmbet lent la tras pe buze. “Sunt curios de felul
tău, Katy Swartz, despre tine și Daemon. Simte o conexiune
zică atât de puternică cu tine. Ce te simți pentru el?
“Limo-ul a început să se miște și m-am gândit că era cel mai
bine că eram la fel de cinstit ca și cu Rolland. Nici unul dintre
noi nu știa cu adevărat cât de multe informații aveau de fapt
despre noi, ce ar putut să-l împărtășească neașteptat cu Dee
sau frații. “Simt o legătură strânsă cu el”, am spus, gândindu-mă
cum a fost în dimineața asta, că nu era o minciună. Totuși, îl
luptam noaptea trecută. Rolland dădu din cap la luxenul liniștit
alături de mine. “De ce a fost asta?” “Nu mi-a plăcut cum ma
tratat în birou”. Asta a fost și adevărul. “Îl iubești”, a adăugat
Sadi, iar modul în care a spus că a făcut-o să pară că iubirea
cuiva echivala cu mersul în fața unui autobuz. Respirând adânc,
am dat din cap. - Eu cred. - Și crezi că te iubește? Rolland își
îndreptă cravata. - Am făcut-o, dar… “Mi-am forțat lacrimi la
ochi, ceea ce nu a fost greu, având în vedere modul în care a
acționat înainte de a ști ce se întâmplă. Era încă arsă ca o
mișcare a unui coardă. - Dar nu mai știu. Lucrurile pe care le-a
spus și… Și cum a procedat ulterior. “Am adăugat într-un shake
pentru spectacol. Cineva îmi dă un Oscar. “Nu mai știu nimic”. A
fost un moment de tăcere, iar Rolland a râs adânc. Nu asta mă
așteptam. - Ești drăguț, spuse el în cele din urmă. Uh. Chicoti
din nou. “Tu stai acolo, atât de îngrozitor și atât de mic, dar l-ai
făcut pe Sadi să sângereze cu câteva ore în urmă.” Sadi se uita în
glonț și privirea ei promitea răzbunare. Mâinile mele s-au
încleștat în poala mea și așa am vrut să strig să o aducă la ea.
Mai bine, am vrut să mă lansez în spațiu și să-mi învelesc
mâinile în jurul gâtului subțire.
“Ai stat înaintea mea și ai atins sursa atât de ușor și totuși stai
departe de mine ca o creatură timidă”, a continuat el în timp ce
se apleca înapoi, întinzându-și picioarele până când vițelul era
apăsat împotriva mea. M-am întărit. Zâmbetul lui sa răspândit.
“Am vrut doar să-ți arăt asta.” Limo-ul se arunca peste un gropi
de gunoi, zburându-mă împotriva luxenului tăcut. Chiar acum
m-am simțit ca un șoarece care era urmărit de o pisică. O pisică
foarte mare și foarte foame. Inima mi-a bătut în piept. Poate că
nu ar trebui să scriu în minte discursul meu de acceptare a
Oscarului. - Bine. - Vreau să știu mai multe despre originea care
a fost cu tine în magazin, a ordonat el. “Cine este el?” Nu am
răspuns. Scutindu-și capul cu un zâmbet plin de umor, se uită la
Luxen lângă mine. Înainte să pot respira, o mână îmi înconjoară
gâtul, degetele mi-au săpat în piele și am tăiat aerul. O mișcare
de panică mi-a făcut zombie în stern, pe măsură ce ochii mei sau
lărgit. Mi-am luat ultima su are înainte să-mi dau seama.
Rolland se aplecă înainte, punându-și mâinile pe genunchi.
“Vreau ca acest lucru să e ușor și nu dezordonat. Tot ce trebuie
sa faci este sa-mi raspunzi la intrebarile mele. M-am gandit la
mana lui Luxen, dar a inceput sa se schimbe, iar caldura mi-a
facut pielea, lumina care ma orbitase. “Și dacă vrei să-l păstrezi
pe Daemon în viață, îți prețuiești mai bine viața”, a spus el într-
un ton care părea că discutăm despre ce să avem la cină. “Bine?”
Am dat din cap cât de bine puteam. Luxenul dădu drumul și
lumina lui se retrase. Așezându-mă înapoi pe scaunul de lângă
mine, și-a reglat mânecile calm. Rolland nu sa mișcat. Încă
înclinându-se în față, mâinile îi curgea în genunchi, forțând un
val de dezgust față de mine. “Cine a fost?” Urăsc ce aveam de
gând să fac, dar nu numai eu trebuia să mă gândesc. Chiar dacă
protejam Daemon salvând propriul meu gât, știam că ar putea
să-l arunc pe Archer, iar Domnul știe pe cine altcineva sub
autobuz. Numele lui este Archer. Nu-i cunosc numele de familie
sau dacă are chiar și unul. “Pielea mea sa târât. - Și cum ai intrat
în contact cu el? Întrebă Rolland. Când sa aplecat înapoi, Sadi sa
mutat de pe scaunul de lângă el până la cel de lângă mine.
Fiecare mușchi din corpul meu sa blocat în timp ce mâna i sa
înlocuit. “Nu mint, Katy.” Sapa prin materialul subtire al
pantalonilor mei. “Haide, nu timid”, mi-am dat respirația. - L-
am întâlnit la Daedalus. - Și ce-ar asta? Întrebă Rolland. Atât
cât am vrut să trec de Sadi, am rămas acolo unde stăteam. “Ei
sunt un grup din cadrul guvernului care a lucrat la asimilarea lui
Luxen. Îi supraveghează și le ține în evidență … - Controlează-i?
- Într-o oarecare măsură. Am răsu at în timp ce Sadi mi-a întins
mâna și m-am aplecat, ridicându-mă în spațiul meu personal.
“Au făcut experimente.” După cum le-am povestit despre
Daedalus, am răzbunat nevoia de a-mi scufunda unghiile în fața
ei. Rolland ascultă în timp ce limuzina se rostogoli. - Mulțumesc
că ai venit așa, Katy. Aș fost atât de dezamăgit dacă ați mințit.
- Și am știut. Mâna lui Sadi era undeva în jurul buricului meu.
Vedeți, știm despre armele lor mici și onixul. Aceste lucruri ne
pot afecta în continuare, dar știm că sunt acolo. Vom pregătiți
pentru ei. “Confuz, mi-am aruncat privirea de la ea la Rolland.
Își întinse brațele peste spatele scaunului, obținând tot felul de
confortabile. “Am avut ajutor aici. Sunt destul de sigur că ți-ai
dat seama că acum. “Presiunea mi-a luat pieptul, căci am avut
un sentiment rău despre tot. “Cineva ca ea?” Râsul ei de gât
ridică rele de păr pe brațele mele. “Da, cineva ca mine. Ca
arcașul tău. Oh. Și cine altcineva nu ne-ai spus despre asta?
“Aerul mi-a scapat din plămâni. Rolland țipă încet. “Țineți ceva
sau cineva de la noi, Katy?” “Ea este.” Sadi mi-a scos un deget în
braț. Minusurile au călcat mângâierea deranjantă. “Numele lui
este Luc, cred.” Oh, Doamne. - Dar asta nu e tot. Sadi se uită la
Rolland. El a zâmbit. - Bineînțeles că nu este. Degetul lui Sadi
mi-a traversat maxilarul. - E Beth… Și copilul. - Oh, dragă,
murmură Rolland.
M-am uitat la el, creierul meu refuzând să calculeze răsucirea.
Își atingă degetele pe spatele scaunului. - Chiar credeați că am
venit aici fără o invitație? Că oamenii, cu toată inteligența și
progresul lor, nu ar sursa distrugerii lor în cele din urmă? ””
La urma urmei, numirea unui ser după Prometheus? “Respirația
lui Sadi a dansat pe obrazul meu. “Vreau să spun, nu este ca o
împlinire de sine?” Pentru că în mitologia greacă, Prometheus a
creat omul din lut și, ascunzându-i pe zei, a dat foc omenirii,
pornind astfel civilizația. El a fost pedepsit pentru propria sa
ingeniozitate. La fel ca Daedalus, vocea lui Sadi șopti printre
gândurile mele tulburi. Horror ma invaluit cand m-am intors cu
capul spre ea. Ochii ei, albastrul strălucitor, nu erau reali.
Contacte. La fel cum Archer și-a ascuns ochii de la noi, făcându-i
să pară umani. Sadi fusese în direcția opusă, împingând lentile
care o făceau să pară Luxen. Dar nu a fost. Era Originea. Și nu
numai că ar putut să-mi ridice gândurile tot timpul, că ar
auzit pe Dawson și pe Daemon, în și din formele lor adevărate. -
Da, șopti ea, buzele îmi periau curba obrajii, făcând un frison pe
coloana vertebrală. “Voi toți sunteți atât de înșelăciți”. Interiorul
limuzinei a fost brusc prea mic. “De ce?” Am aruncat afară
singurul lucru pe care l-am putut gândi. “De ce să-ți spun?”
Rolland ridică brațele în tăcere. Sau de ce vă pun întrebări?
Vedeți, nu am reușit să ne dăm seama. Cei doi frați erau
inteligenți. Chiar și atunci când erau în formele lor umane, nu
au crezut nimic. ”” Sunt extraordinar de frumoși și în timp ce
majoritatea nu sunt binecuvântați cu o privire bună și
inteligentă “, a spus Sadi râzând când maxilarul meu a fost
prins,” m-am îndoit Capetele lor erau goale. - S-au putut
întâmpla lucruri pe care Sadi le-ar putut ridica din când în
când - scurte ash-uri de gânduri care ne ridică suspiciunile
când sa ajuns la cât de cinstiți erau cu noi, continuă Rolland.
“Dar nu am reușit să ne dăm seama - ceea ce le-a făcut pe cei doi
atât de rezistenți față de cauza noastră, când sora lor a căzut în
linie atât de repede. Dar apoi ai venit. Sadi a lovit un cui de pe
vârful nasului meu. “Cât de norocos pentru noi.” “Tu ești
răspunsul. Pentru că ai fost mutat, cineva a format o legătură
neîntemeiată. Asta ar Beth. - Deci, acum știm că vor și alți
oameni de acolo, cum ar Daemon și Dawson, care ar putea
legați de oameni într-un mod care să e problematic pentru
cauza noastră. Nu e ca și cum voi sunteți unici. Trebuie să existe
mai multe lucruri, și asta este totul astăzi. “Crap. Rahat. Rahat.
Sadi chicoti. “Trebuie să-i calmăm pe oamenii săraci, să-i
facem să creadă că liderii lor îi protejează, dar tu și cu mine știm
că nu se va întâmpla cu adevărat”, a zâmbit zâmbetul
fermecător al lui. “Dar trebuie să dăm un mesaj și oricărui alt
luxen care ar putea să se gândească că cauza noastră nu este
ceva pe care doresc să o susțină”. Pulsul din gât mi se părea că o
colibă încearcă să-și croiască drumul. Și asta suntem? Un mesaj.
- Fata inteligentă, răspunse el, în timp ce limuzina atârnă un
drept ascuțit. “Vrea să știe cum,” intervine Sadi și-i aruncă o
privire întunecată. Mi-a băgat obrazul. - Să-i spunem? Ridică din
umeri. “Vedeți, va Luxen, care va urmări, și chiar și prin
televizor și prin toate canalele pe care le transmite, vor ști ce
suntem”, a explicat ea. “Vom arunca frații chiar sub autobuzul
în care v-ați îngrijit mai devreme. Le vom expune ca pe Luxen.
“Are grijă de două lucruri.” Rolland se aplecă din nou. “Când
oamenii văd dincolo de orice îndoială că aspectul lui Luxen este
la fel ca ei și că există oameni care lucrează alături de unii
dintre ei, va provoca panică”. Împiedicând astfel controlul. -
Exact, murmură Sadi, urmărindu-mi buza inferioară cu degetul.
“Și, de asemenea, trimite un mesaj clar către Luxen că nu vom
tolera pe cineva care ar putea avea cel mai mic impuls să stea
împotriva noastră.” Zâmbetul a alunecat de pe fața lui Rolland
pe măsură ce elevii lui s-au transformat în lumină. “Așa cum am
spus, servește două interese:” Dumnezeule. Panica pe care ar
instigat-o ar astronomică. Chiar dacă doar un mic procent din
lume a văzut lmul la început, ar deveni viral. Ca și Daemon și
Dawson, vor primi mesajul. Trebuia să e ceva ce puteam face.
“Nu puteți face nimic”, a spus Sadi citind gândurile mele. Dar a
fost. Ea și-a înclinat capul înapoi și a început să râdă și am
început să-i imaginez pe oameni care se răsucesc - toți în
limuzină. Quiet Luxen tipule. Rolland. Sadi. Toți se îndoiau, în
fundul aerului, arătând ca niște proști. Sadi se întoarse și se
încruntă. “Ce sunt?” Răsuciți-vă în scaun, am acționat fără prea
multă grijă în spatele ei, lăsând instinctul să preia. Riscul a fost
grozav, dar nu le -am putut lăsa să ajungă la destinație. Sadi a
strigat ceva când am convocat Sursa, trasă din adâncul în mine.
Quiet Luxen tipul îmi smulse mâna în jurul gâtului, în timp ce
energia mi se rostogoli pe braț, se mișcă repede, lăsând șurubul
liber. Aerul a fost tăiat și nu puteam respira, dar șurubul de
energie a lovit-o adevărat, zburând în spatele capului șoferului.
Limuzina sa aplecat brusc spre dreapta și a continuat, accelerând
în momentul în care șoferul a căzut pe roată. Mașina a urcat pe
două roți, iar când mânerul din jurul gâtului sa strâns, limuzina
sa dus în aer.
 CAPITOLUL 8 {DAEMON}
Nu mi-a plăcut deloc con gurația asta. Dacă Kat a fost într-o
altă mașină a fost destul de rău, dar lăsându-o cu Sadi și Rolland
ma făcut să vreau să-mi pun pumnul prin spatele capului cuiva.
Dee stătea în față, lângă unul dintre nou-veniți, îmbrăcat ca un
mini-Sadi, purtând o pantaloni. Doamne, mi-a făcut pielea să se
târască de pe oase. Au existat cel puțin o sută de lucruri pe care
nu le-a plăcut, și toate acestea m-au făcut să vreau să mă pun în
față. Am fost într-o dispoziție. Asta a fost atât de tulburat după
fericirea pe care am experimentat-o în această dimineață cu Kat.
Timpul petrecut odată cu ea, în ea, părea acum ca în totdeauna.
Era o margine ciudată, disperată la gândurile mele, că nu mă
puteam scutura. Ca și simțul buzelor și cum părea că era ceva în
trecut. Fratele meu mi-a aruncat o privire lungă înainte de a-mi
îndrepta privirea spre fereastră. Era tensionat, practic la fel de
strâns ca un arc. Primarul trăia în boondock-uri și eram încă
cam cel puțin cinci mile distanță de oraș. Voiam să-i spun tipului
din spatele volanului să se grăbească. Dintr-o dată, crucișătorul
din fața noastră ne-a lovit frânele și am fost tras în față când
Hummer a urmat exemplul. Apucând spatele scaunului în fața
mea, am jurat de respirația mea. - Ce se întâmplă? Întrebă Dee,
încruntându-se. “N-ar trebui să ne oprim.” În față, un șofer
negru a pornit spre stânga fără nici un avertisment și am văzut
ceva care mi-a făcut inima să se oprească pe un ban. Horror
împletit în groapa călărețului mișcat se transformă într-o
secundă prea târziu și împușcată împotriva parbrizului
sedanului. Lima era în aer, coborând câteva picioare înainte să
coboare pe acoperiș. Metalul cruntat. - Opriți mașina! Strigă
Dawson. Mă îndreptam deja spre ușă, în timp ce Hummer se
opri. Aruncând ușa, nu m-am oprit să cred ce arăta la duzina de
Luxen care se vărsa din vehiculele lor. Nu mi-a păsat.
Împingându-l în uniformă, m-am îndreptat spre limuzina
distrusă. Singura modalitate prin care am a at că Kat era încă în
viață era faptul că respirau, dar asta nu însemna Jack. Ar putea
rănită, iar cunoștințele pe care le-ar putea rănite grav au fost
su ciente pentru a-mi lua aproape genunchii afară din sub mine.
Dawson și Dee stăteau în spatele meu, în timp ce eu am rotunjit
corpul luxat, trântit al luxenului care se a a pe motocicletă. O
lumină albă strălucitoare se aprinse în interiorul limuzinei. M-
am oprit. Ușa din spate a explodat de la limuzina, arătând de-a
lungul drumului cu o forță care o rupea printr-o uniformă de lux
din poliție. Ca un luxen, dintr-o dată au devenit două Luxen,
care nu au fost așa de multe. - Jumătate s nte, murmură
Dawson. Nu mai repede decât acele cuvinte scoase din gura
fratelui meu, o formă albastră și roșie și albă au urmat calea ușii,
apropiindu-se de-a lungul drumului și lovind un pin. Arborele
vechi sa stins. Acele au căzut pe pământ, când blurul a căzut cu
fața în față pe pământ. Sadi. Ochii mei largi s - au întors la
limuzină, pe măsură ce o mică mâna delicată a apărut pe asfalt
și apoi a urmat un braț subțire, dezvăluind mâneca scurtă a unui
pulover negru. Kat se desprinse din deschizătura în care se a a
ușa. Întinzându-se în picioare, își luă din părul lung părul.
Sângele se scurge din gură și piciorul drept al pantalonilor era
rupt în jurul coapselor, acoperit cu roșu. Am pornit spre ea.
Două cuvinte m-au oprit. Se uită la mine, trăgându-și respirația
adâncă, pe măsură ce lumina albă, înțepată în roșu, se aprinse
de ambele brațe. “Ei stiu.”
Dawson a blestemat că înțelegerea a răsunat asupra celor doi.
Dee a strigat când am scăpat din forma mea umană. A fost ca și
cum ai scoate un sacou. Joc încheiat. Singurul lucru pe care am
fost capabil să-l gândesc în acel moment era să-i iau pe cei pe
care-mi pasă de dracu de aici. Am bătut în jur, dezlănțuind Sursa
pe șofer înainte de a avea șansa să meargă toate luxenul special
pe fundul nostru. Tipul nostru nu a fost cel mai ușor de ucis. Am
fost ca iepurașii Energizatori străini. Am continuat să ne ridicăm
și am continuat să venim. Lovitura a trebuit să e catastrofală
sistemului. Un fel de zombie - o analogie pe care Kat o va
aproba - scoaterea capului era într-un fel. O lovitură la inimă a
fost o altă lovitură. O explozie a Sursei nu ar face-o întotdeauna.
Șoferul sa îmbrățișat în picioare, revenind pentru a-și dezlănțui
propria minge de fericire și l-am lovit din nou, apoi din nou,
chiar peste piept. Hiturile multiple de la Sursa ar face truc.
Lumina albă se aprinse asupra șoferului, pulsând prin rețeaua de
vene, iar apoi toată lumina a ieșit, în timp ce șoferul sa răsturnat
ca un sac de hârtie în vânt. Dawson a luat multă agresiune în
timp ce a plecat după un luxen în hainele o țerilor. Kat se
întorsese înapoi la limuzină, brațele ridicate, răsturnând mașina
răsturnată pe roți. Dayum. Luxenul înalt, care abia vorbise, se
repezi din mașină și am pornit spre el, evitând cu ușurință o
lovitură de lumină, dar am tras la o parte, pe măsură ce
lungimile părului lui Kat i-au ridicat din umeri. Static crăpa în
aerul din jurul ei. O explozie a sursei a lăsat mâna să-l lovească
în Luxen și să-l lanseze în aer. Nu sa oprit, a trimis un altul până
când sa prăbușit înapoi pe capotă. Un pahar incandescent de
lichid se formează rapid sub forma încă. O parte din corpul meu
a avut tot felul de lucruri care-l văd tingly care merg jos. Kat sa
biciuit spre mine, cu ochii strălucind din interior. În acel
moment, arăta ca o zeiță - o zeiță de răzbunare. Dacă nu eram în
mijlocul unei bătălii, te-aș îndreptat împotriva unui copac
chiar acum. O parte a buzelor s-a înălțat. Ești așa de … În
spatele tău! M-am întors, prins brațul lui Luxen. Trataaie, sa
întărit, făcându-mi un trădător. Indiferent de . Răsuciți-vă în
lateral, am apucat greutatea lui Luxen, așa cum l-am ridicat și l-
am aruncat ca un Frisbee of Fun. Luxenul se învârti prin aer,
legându-se cu un stâlp de telefon. Lemnul a fost împrăștiat.
Liniile au izbucnit și electricitatea a ars, trimițând scântei care
zburau. Umăr și apoi o acuza. Patul și-a ținut terenul. Săpun în
ultima clipă, își smulse genunchiul în mijlocul lui și apoi își lovi
mâinile pe capul plecat. Sursa a crăpat de pe palmele ei,
coborând peste Luxen într-un heads-up direct. Un altul în jos. La
naiba, era înfricoșătoare. Pe marginea drumului, Sadi se ridică și
se împiedica înainte. Puse o mână pe capota unui crucișător,
ținându-se în picioare. Kat se îndreptă, hotărîtă în linia chipului
ei palid. Se dădu în jos, ridică ușa mașinii deteriorate și o aruncă
ca o bâtă de baseball. Ușa îl prinse pe Sadi în piept, bătând-o de
la mașină și coborând pe un picior. “Asta a fost pentru că a fost
o târfă complet!” A prins-o pe Sadi în spate, împingându-o în
față. “Și asta pentru că mă gândeam chiar că e bine să mă
atingi”. Lovitura nală a venit din față, lovind capul lui Sadi
săptămâna viitoare. “Și asta înseamnă că chiar să spui numele
lui Daemon.” Sadi sa răsturnat pe fundul ei, genunchii s-au
îndoit sub ea, iar Kat, respirând adânc, sa întors spre mine. La
naiba, Kitten, ești prost, aproape înfricoșător și totuși atât de
ciudat. Aruncă ușa spre pământ. “Nu cred că a murit.” Arată
mort. Bărbața se ridică. “E o origine. Nici măcar nu știu cum să-i
omor pe unul dintre ei, dar chiar vreau să a u. “Înainte să pot
procesa această revelație, un luxen a alergat din spatele
caravanei noastre, dorea să intre în partidul nostru de minunat
fund -kicking. Revenind la un pas înapoi, m-am uitat în jur și am
intrat în puterea dinăuntrul meu, când am aruncat o privire
asupra armei perfecte. Un val puternic mi-a răsunat, crăpat
asfaltul și aruncând un crucișător pe partea lui. Sirenele s-au
stins, pe măsură ce sulul a lovit piniul de pe șosea. Doi au
tremurat violent și apoi dezrădăcinat. Rădăcini groase atârnate,
murdăria se agață de ele și mirosul de pământ bogat și vechi
umplea aerul. Da-te jos! Am trimis mesajul și Kat și Dawson au
lovit terenul ca profesioniști. Pini au zburat peste drum ca o
linie de îmbrăcăminte uriașă, prinsând guri strălucitoare,
ducându-le peste drum spre celălalt porțelan gros de pini.
Coborând brațele, am scuturat tensiunea care mi-a târât umerii
și am pășit înainte. Unii arătau ca niște insecte smulse pe un
parbriz, acoperite cu lichid strălucitor. În curând nu s-ar ridica
din nou, dar ceilalți ar face-o. Kat sa sculat în picioare.
Îndreptarea, a arătat spre limuzină. Rolland se zbătuse, încă în
forma sa umană.
“Ucideți-i!”, A strigat el, apoi a reușit să se repete în limba
noastră maternă. Erau cel puțin șapte ori în picioare, și când m-
am îndreptat spre Dawson și Kat, știam că șansele nu arătau
bine. Am făcut niște daune, luând câteva aici și acolo, dar mai
rămăseseră multe. Prea multe. În tot timpul, Dee stătea acolo.
Nu a intrat în luptă, nu a venit în ajutorul nostru sau al lor. Ea
stătea lângă marginea drumului, cu mâinile împrăștiate în
pumn, urmărind că restul Luxen ne înconjoară. Mi-am ridicat
mâna când m-am îndreptat spre ea. Trebuia să ni se alăture. Nu
exista nici un fel. Indiferent cât de puternic a fost tragerea, am
fost familia ei adevărată. Dar ea nu sa mișcat, pe măsură ce
ceilalți s-au apropiat. Dee? Se uită la mine și clătină din cap,
făcând un pas. Nu am putut să cred. Greutate apăsată pe piept în
timp ce mă uitam la ea. Nu putea face această alegere. Nu exista
nici un fel. Luxenul se închidea. E rău. Vocea lui Dawson plutea
prin mine. Acest lucru este foarte rău. A fost, dar noi nu
mergeam așa. Mi-am înfășurat mâna în jurul lui Kat și ea sa stins
înapoi, făcând ca lumina să-mi pișcă brațul. Am tras-o mai
aproape ca Dawson sa mutat să stea în fața ei. Nu a fost că nici
unul din noi nu a crezut că nu se poate descurca cu ea. Dar, în
cele din urmă, eram mai puternici decât era. Am putea să luăm
mai multe hituri și, în mod sigur, s-au întâmplat câteva hituri
majore - Ceea ce a sunat ca o sută de păsări cu aripi mari
coborâți în pădurea care ne înconjoară. Ne întoarcem, la fel ca
celălalt al lui Luxen, șase elicoptere colorate în culoarea
întunecată ridicând pinii înalți. Se înclinău în timp ce se
apropiau de drum, ușile se deschideau pe toate, cu excepția
unuia, care circulă în jur, alunecând ușile deschise. Am văzut
lmul Black Hawk Down de câteva ori. Știam ce vizionez.
Fundurile se strecurau peste margine, coborîndu-se pe drum. În
câteva secunde, soldații au apărut la ușile elicopterelor,
îmbrăcați în toate chipurile negre, ascunse în spatele armei PEP,
proiectile de energie pulsată. Arme ucigătoare pentru Luxen,
hibrizi și Origini. Oh la naiba. … {Katy} Fiecare parte a corpului
meu a fost dureroasă. Lucrurile au trecut de la prostiile la FML
într-o chestiune de secunde. Am fost serios înșelați de ecare
dată de duminică. Frații, alunecându-se în formele lor umane,
m-au împins înapoi pe un crucișător distrus, soldații scăpând pe
stradă. N-am avut nici o șansă. Nu cu atât de mulți soldați care
coboară ca ploaia în jurul nostru. Mâna lui Daemon se strângea
în jurul valorii de-a mea, pe când unul din luxen se ridică,
trimițând un șurub de la Sursă la cel mai apropiat elicopter.
Energia lovită chiar sub elice. Sparanghelul a zburat când
elicopterul s-a zbătut brusc, ieșind din control și în pini.
Impactul a zguduit terenul, iar valul de căldură din focul de foc
mi-a forțat să mă întorc mai departe împotriva crucișătorului.
Un soldat coborî la un genunchi, ridicându-și arma. La capătul
botului a apărut o acără albastră, iar apoi lumina a izbucnit, la
fel ca sursa, dar era un strălucitor strălucitor de albastru. A
intrat în Luxen, luminându-l ca și cum ar fost lovit de fulger.
Era un puls vibrant, un alb-roșu, apoi Luxenul căzu înapoi. Pe
măsură ce strălucirea luminată de Luxen era evidentă, nu mai
rămăsese nici o viață. S-a dezlănțuit tot iadul. Impulsurile de
PEP au străbătut străzile, ca și lumina de la Sursă. Ambele părți
se dădeau repede, răsturnând-o ca un rând de domino. “Isuse,”
Daemon mormăi în timp ce mă împinse. L-am lovit în pieptul lui
Dawson ca un fascicul de PEP învârtit în crucișător. El ma
împins în jurul capotei și a continuat să împingă, dar m-am
săturat în tocuri, trăgând în jurul crucișătorului, ca să-l văd pe
Daemon. Se îndrepta printre mașinile abandonate, lumina
albastră și albă strălucind peste forma sa. “Dee!” Strigă el. Ochii
mei s-au scanat pentru sora lui, găsindu-i mai departe pe drum,
lângă o retragere rapidă.
Rolland. Se îndrepta spre ea, zburând cu ușurință fulgere de
lumină. Inima mi-a sărit în piept, când o explozie de PEP a lovit
terenul la numai câțiva centimetri de picioarele lui. “Daemon!”
Am pornit spre el, dar am fost apucat din spate. “Te vei omorî!”
Dawson ma tresărit de pieptul său dur și, pe măsură ce mă
luptam să mă eliberez, mi-a ridicat picioarele de la sol. I-am
prins antebrațele și am dat afară. “Dați-mi drumul!” Dawson ma
tresărit pe marginea drumului, în timp ce Daemon se plimba pe
un sedan și se îndrepta spre sora lui. Dawson se întoarse, iar în
apropierea limuzinei, fulgerările de lumină aproape au orbit. -
Dumnezeule, spuse Dawson în urechea mea. Uită-te la ei. Pentru
o clipă, tot ce am putut face era să ne uităm. Mi-a coborât
picioarele, slăbind prinderea. Am împărtășit același obiectiv,
poate morbid, fascinație. Unul câte unul, Luxenul a fost încărcat
și a fost luat de o explozie de PEP de la soldații care formau o
linie aproape impenetrabilă. Luxenul era foarte conștient de
arme, dar nu păreau să înțeleagă faptul că tot ce era necesar era
o explozie. Dar, în ceea ce mă privește, puteau continua să
alerge direct la soldați tot ce doreau. Așteaptă. Cu toate acestea,
doi soldați s-au strecurat în mijlocul drumului, între
autoturisme, cautând pe lacul Luxen, care părea că avea o uncie
de bun simț și făceau o fugă. Unul dintre soldați se îndrepta
direct spre Daemon, care îl prinsese pe Dee și o pusese pe umeri,
scuturând-o. Rolland era lângă marginea drumului, prea aproape
de ei. Un cluster cu nimic altceva decât lucruri rele scrise peste
tot era pe cale să coboare. Tot ce am putut gândi era să ajung la
Daemon. Mi-am lovit piciorul în Dawson, uimit-o în a lăsa să
plec, și m-am despărțit, alergând pe marginea drumului,
blestemele lui urmând ecare pas. Durerea mi-a lăsat piciorul
când m-am aplecat între un Hummer și un crucișător. Soldatul
coborî pe un genunchi, alinându-și arma. Înainte și în fața
soldatului, Dee sa scuturat liber de fratele ei, cu fața curbată.
“Nu!” “Te rog …” El a apucat din nou pentru ea. “Nu. Nu-l
înțelegeți! “Îl împinse și se prăbușește, mai mult din șoc decât
din puterea ei. “Pentru o dată, nu mă doare. Nu-mi fac griji.
Vreau asta. Lumina albastră pulsează la capătul botului, dar nu
mai puteam trage din Sursă. Am ieșit brusc în fața mea. M-am
oprit, mi-am pierdut echilibrul și am aterizat pe fundul meu.
Sfârșitul unei arme PEP a fost plantat în fața mea. - Nu te mișca,
veni o voce tainică din spatele căștii. Lumina albastră izbucni de
la cealaltă arma, iar groază mi-a străbătut în timp ce strigam.
Daemon sa învârtit în jurul valorii, protejându-i pe sora lui chiar
și atunci când ea a fost eliberată de el încă o dată. Explozia PEP
a împușcat mașinile, făcând distanța dintre pistol și locul în care
se a au Daemon și Dee, lovind ținta în piept. În spatele lor,
Rolland a fost bătut înapoi, întorcându-se și ieșit din forma sa
umană. Capul îi dădu drumul în timp ce zgomotea. Strălucirea
care îl înconjura pe el a bătut o dată, iar apoi nu era nimic.
Soldatul nu se îndrepta spre Daemon - iar Daemon se uita la
ochi, cu ochii largi, cu pieptul care se ridica si cadea brusc. Dee
ezită și apoi se întoarse, schimbându-se în lumină și dispărând
printre pinii groși. Lumina albastră sare din trunchiurile
copacilor, după retragerea ei. Daemon a început să se
răsucească, să meargă după ea, dar sa oprit când ma văzut. Din
colțul ochiului, l-am văzut pe Dawson îndrumat spre locul unde
stăteam încă. - Ți-am spus să rămâi pedepsit, zise el fără să-și ia
ochii de la soldat, cu pistolul pregătit pentru mine. “Se pare că ți
sa făcut bine pentru tine”, m-am împușcat înapoi. Celălalt soldat
avea acum Daemon rotunjit, înapoiându-l spre locul unde eram.
Când ne-a atins, sa aplecat încet. - Stați liniștit, soldatul liră.
Furia îl îndepărtă pe Daemon în timp ce continuă, împușcând
soldatul cu o privire care țipa să încerce să-l oprească. Degetul
de pe trăgaci se spasmă când Daemon își înfășură mâinile sub
umerii mei și ma tras în sus. Ma tras în adăpostul brațelor și mi-
a scos corpul, așa că foarte puțin din mine mi-a arătat. Un
mușchi se înălța de-a lungul maxilarului lui Dawson. Ei bine,
rahaturi. Aripile de chopper bateau în aer și, în câteva secunde,
un alt șoim negru înălța bordei, coborîndu-se în mijlocul străzii,
la câțiva metri de noi, lovind vîntul și făcîndu-mi părul Brațul
lui Daemon, pe măsură ce l-am apăsat mai tare.
Îndepărtat și bătut, drenat ca un burete răsucite, am știut că
am terminat. Noi trei. Dacă au deschis focul, s-ar terminat. Un
sentiment bolnav mi-a târât gâtul. Vroiam să-mi închid ochii,
dar asta părea o cale de scăpare a lașului. Se auzi sunetul de
șlefuire a metalului, iar apoi ușa elicopterului se deschise, încet
dezvăluind cine a îngenuncheat înăuntrul nostru, privindu-ne la
noi. Așteptare. Ca de obicei. Nancy Husher.
 CAPITOLUL 9 {DAEMON}
Au existat momente în viața mea, când nu puteam să cred că
lucrurile s-ar putea să e mai încurcate decât au fost deja, mai
ales când Dee fugea să se alăture celebrului circ de Luxen. Dar
de ecare dată, am fost dovedită, încă o dată, cât de greșit a fost
acel gând. Nancy se uită la noi cu ochii întunecați, cu fața lipsită
de emoție, cu o ardezie totală. Dawson a jurat și a început să se
schimbe, dar Nancy a vorbit înainte de a putea face ceva care să
se încheie cu o mulțime de explozii și haos general. “Dacă vrei
să trăiești”, a spus ea, cu vocea tăiată, “vei ajunge în elicopterul
ăla nenorocit. Acum nu am avut de ales. Ori am făcut o luptă și
am fost prinși cu una dintre armele lor sau am ajuns în elicopter.
Atunci ce? Am ieșit din tigaie și am băgat în mijlocul focului.
Dar o posibilitate, cel mai probabil, a implicat moartea acum, în
timp ce cealaltă probabil a murit mai târziu. Mai târziu ne-a
oferit ceva timp pentru a găsi o cale de ieșire din această ultimă
mizerie. L-am împușcat pe Dawson cu o privire care spunea:
Simmer-o și, pentru o clipă, m-am gândit că o să-i spună
dracului cu el, dar umerii i se pătrund, apoi se ridică în
elicopter. Întorcându-mă la Kat, i-am întâlnit ochii, iar grija în
privirea ei cenușie, epuizarea și durerea, erau înspăimântătoare.
M-ai tăiat adânc văzând asta și știind că nu ai crezut că ne-ai pus
sub control? “O furioasă furie se aruncă peste fața ei stoică.
“Aveți încredere în mine. Nu e ceva ce am uitat. - Bine, am
mârâit, ridicându-l pe Kat spre locul în care Dawson așteptase
doar înăuntru. El a tras-o spre el, când am intrat, aglomerându-l
pe Nancy. Femeia a susținut-o, coborând pe o bancă în timp ce
îmi întîlni privirea. “Dar acest timp se va termina diferit.”
“Oare?” Am ridicat-o în față și mi-am coborât vocea, astfel încât
numai ea a auzit cum elicopterele au blocat cuvintele mele
altcuiva. “Da, pentru că de data asta mă voi asigura că ești
mort”. Nancy se înălța când m-am întors și m-am apucat de Kat.
Fratele meu mi-a înmânat-o și Nancy nu a spus nimic. În schimb,
își înclină capul înapoi și închise ochii. Femeia avea bile mai
mari decât mine, toate lucrurile luate în considerare. Am ascuns-
o pe Kat împotriva mea, pe când Dawson stătea pe cealaltă
parte. Doi dintre soldați au sărit în scaunele de lângă Nancy.
Unul sa aplecat înapoi, mișcându-l cu brațul pe pilot, ca să ne
ducă în sus. În momentul în care pasărea a părăsit pământul, Kat
și-a strâns ochii. O tremurătătoare a zguduit-o în timp ce își
împleti pumnul în cămașa mea. Inima îi bătea prea repede. Nu
era un mare fan al zborului, așa că a într-un copter probabil că
a făcut-o cu un pas de la modul plin de frenezie. Ținându-mi
ochii instruiți pe Nancy și pe micuții ei minioni, am ridicat Kat
și m-am așezat în poală. Mi-am înfășurat brațele în jurul ei,
mișcându-mă cu o mână în spatele capului ei, așezându-mă
astfel încât inima ei să se odihnească de a mea. Unul dintre
soldați și-a sprijinit arma între picioare și sa ridicat în sus,
scoțându-și casca. Îndepărtând o mână prin părul lui nisipoasă-
maroniu, își făcu un ochi în gât, în timp ce își deschise ochii.
Ametist. Originea falsă. Evident, unul dintre produsele de succes
ale lui Nancy, precum Archer și Luc. Nu puteam să iau rahat de
la tip, dar nu luasem nimic de la Archer înainte să dezvăluie ce
era. La fel cu Luc. Întotdeauna am știut că a existat ceva despre
copil, dar nu mi-a pus niciodată degetul. Și Sadi simțeam ca un
luxen pentru mine.
Un alt talent de origine, am presupus, amestecând perfect în
ceva care nu au fost. Au fost multe despre ei pe care nu le știam
și acum nu mi-au dat niciun rău. Coborându-mi capul, am ținut
un ceas constant asupra celor trei de-a lungul meu, în timp ce
am vorbit în urechea lui Kat. Am vorbit cu un nonsens absolut.
Ultimele vânători de fantome care le-am văzut și cum am vrut să
văd azilul abandonat într-o zi. I-am spus despre momentul în
care l-am convins pe Adam că l-am văzut pe Mothman într-o
seară când am fost în căutarea lui Arum. Apoi i-am reamintit că,
cu Halloween, la o lună sau mai puțin, trebuia să ne găsească
hainele Gizmo și Gremlin. Am vorbit cu ea despre orice,
încercând să-i țin mintea de pe faptul că furăm în aer,
îndreptându-se către Dumnezeu știe unde. A funcționat într-o
măsură. Ritmul inimii a încetinit puțin și ea și-a slăbit mâna pe
moarte. Nimeni nu a vorbit în timpul călătoriei, cu excepția a
ceea ce spuneam lui Kat. Nu a fost ca și cum ați putea auzi cu
adevărat ceva, dacă nu ați avut dreptate pe cineva. Drona
elicopterului a călătorit prin corpul nostru, făcând să se simtă ca
și cum am într-o tobă de oțel. Nu aveam idee cât timp eram în
aer. Poate cu aproximativ o oră înainte ca copterul să înceapă să
se încline în lateral și am fost aproape pozitiv, Kat a început să
se roage sub respirație. Încă o dată aș râs, dar în ecare celulă
s-au așezat curajos. La ce aveam de gând să ne confruntăm
acum? Fiind blocat? Când am privit-o pe Nancy deschizându-și
ochii și mângâindu-și mâinile peste pantalonii ei negri, m-am
îndoit că voia să ne țină în viață. Obsedarea ei cu reproducerea
de lux și a hibrizilor pentru a crea cursa perfectă ar putea merge
doar până acum. Avea un os imens pe care să-l aleagă cu noi. La
urma urmei, am ieșit, luând o mulțime de soldați; A avut o mână
în distrugerea unui întreg oraș; Și au expus ceea ce am fost
înainte ca Luxen să vină. La naiba, ceea ce am făcut ar avut
ceva de-a face cu ce alții au ales să sosească de data asta. Apoi,
din nou, dacă ne-ar vrut să m morți, ar fost o operă ușoară
de făcut pe drumul din afara Coeur d’Alene, așa că nu aveam
nici o idee despre ce avea de gând. Elicopterul a aterizat și ușile
au fost deschise imediat. După ce Kat sa retras, mi-am aruncat
prima privire din afară. Tot ce am văzut era un gard înalt de
legătură, iar dincolo de acesta, un munte cenușiu în depărtare.
Poate Rockies? Un soldat sa coborât și ne-a dat afară. Dawson a
mers și apoi Kat. Am ținut-o între noi, iar în momentul în care
picioarele mele au lovit pământul, am apucat mâna. Privind mai
bine în jur, nu mi-a plăcut ce vedeam. Era evident că eram la o
bază militară, una uriașă care sa răspândit cât puteam vedea.
Rând după un rând de buncăre și avioane și rezervoare și alte
inconveniente majore atunci când a fost un sentiment că au fost
deosebit de speciale. - Bun venit în Baza Forțelor Aeriene
Malmstrom, spuse Nancy, urmărindu-ne pe lângă noi. Când am
trecut liniile de soldați, m-am așteptat să-i salute pe Nancy. Nu
au făcut-o. “Întreaga bază este blocată. Nimeni nu intră sau nu,
inclusiv Luxenul. Ochii mei se îngrămădiseră pe spate. Doamne,
femeia aceea avea un ochi de cap pe cap. Nu doar pentru ceea
ce făcea lui Kat, ci și pentru fratele meu, pentru Beth și pentru
toate celelalte vieți pe care mâinile ei răsucite le atinsese. Nu am
coborât pe ideea de a șterge viața cuiva, chiar și de cineva ca ea.
Dar naibii dacă n-aș așteptat momentul în care am plătit-o
înapoi de zece ori pentru tot. - De ce ne-ai adus aici? Întrebă
Dawson. Nancy continua să meargă la o clipă rapidă. “Veți găsi
că baza este cablată pentru a se ocupa de felul tău”. Înseamnă că
era un onix și diamant armat și o grămadă de alte lucruri
încântătoare pe care Daedalus le-a bătut de-a lungul anilor. -
Asta nu răspunde la întrebarea mea, răspunse Dawson. Nancy se
opri în fața ușilor duble din oțel. Evident, nu am intrat prin
intrarea principală. Se întoarse spre lateral, privindu-ne înapoi,
și pentru prima dată de când o cunoscusem pe femeie, am văzut
ceva în ochii ei întunecați pe care nu i-am mai văzut până acum.
Am văzut teamă. Ce … ? Ușile din oțel s-au deschis, șlefuind
metalul pe măsură ce se întindea larg, dezvăluind tunelul
luminat puternic și o persoană care stătea în centru. Mâinile se
înălțau în buzunarele blugi estompate, rupte. Kat se răzbuna cu
surprindere, bătându-se în mine. E timpul să veniți aici. M-am
plictisit cu adevărat. Luc se răsuci pe tocuri de cizme, rânjind
foarte mult. - Dar cred că ți-e lipsă una, Nancy. Nancy se
înțepătă în timp ce își dădu respirația profundă prin nări. “Dee a
plecat cu Luxen. E sub controlul lor.
Zâmbetul i sa alunecat de pe față. “Ei bine, asta e de rahat.”
“Sucks” nu a început să o acopere, dar nu aveam idee ce să fac
cu oricare dintre acestea. Mi-am scuturat un alt talent de
origine, am presupus, amestecând perfect în ceva care nu au
fost. Au fost multe despre ei pe care nu le știu și acum nu mi-au
dat niciun rău. Coborând-mi capul, am ținut o ceas constantă
asupra celor trei de-un lungul meu, în timp ce am vorbit în
urechea lui Kat. Am vorbit cu un absolut absurd. Ultimele
vânători de fantome pe care le-am văzut și cum am vrut să văd
azilul abandonat într-o zi. Am spus despre momentul în care îl
conving pe Adam că l-am văzut pe Mothman într-o seară când l-
am căutat pe Arum. Apoi am reamintit că, cu Halloween, la o
lună sau mai puțin, trebuia să ne găsească hainele Gizmo și
Gremlin. Am vorbit cu ea despre orice, încercând să-i țin mintea
de pe faptul că furăm în aer, îndreptând-se spre Dumnezeu știe
unde. A funcționat într-o măsură. Ritmul inimii a încetinit puțin
și ea și-a slăbit mâna pe moarte. Nimeni nu vorbește în timpul
călătoriei, cu excepția a ceea ce spune lui Kat. Nu a fost ca și
cum ai putea auzi cu adevărat ceva, dacă nu ai avut dreptate
pe cineva. Drona elicopterului a călătorit prin corpul nostru,
făcând să se simtă ca și cum am într-o tobă de oțel. Nu aveam
idee cât timp eram în aer. Poate cu aproximativ o oră înainte ca
copterul să înceapă să se încline în lateral și am fost aproape
pozitiv, Kat a început să se roage sub respirație. Încă o dată am
râs, dar în ecare celulă s-au așezat curajos. La ce aveam de
gând să ne confruntăm acum? Fiind blocat? Când am privit-o pe
Nancy deschizând ochii și mângâindu-și mâinile peste pantalonii
ei negri, mă îndoiesc că vreau să ne păstrăm în viață. Obsedarea
ei cu reproducerea de lux si un hibrizilor pentru a crea cursa
perfecta ar putea merge doar pana acum. Avea un imens pe care
să-l aleagă cu noi. La urma urmei, am ieșit, luând o mulțime de
soldați; A avut o mână în distrugerea unui întreg oraș; Și au
expus ceea ce am fost înainte ca Luxen să vină. La naiba, ceea ce
am făcut ar avut ceva de-a face cu ce alții au ales să ajungă la
data asta. Apoi, din nou, dacă ne-am dorit să m morți, ar
fost o operă ușoară de făcut pe drumul din afara Coeur d’Alene,
așa că nu aveam nici o idee despre ce avea de gând. Elicopterul
a aterizat și au fost deschise imediat. După ce Kat sa retras, mi-
am aruncat prima vedere din afară. Tot ce am vazut era un gard
de mare legatura, iar dincolo de acesta, un munte albastru in
depărtare. Poate Rockies? Un soldat sa coborât și ne-a dat afară.
Dawson o merge și apoi Kat. Am ținut-o între noi, și în
momentul în care picioarele mele au lovit pământul, am apucat
mâna. Privind mai bine în jur, nu mi-am plăcut ce văd. Era
evident că eram la o bază militară, una uriașă care sa răspândit
cât puteam vedea. Rând după un rând de buncăre și avioane și
rezervoare și alte inconveniente majore atunci când a fost un
sentiment că au fost deosebit de speciale. - Bun venit în Baza
Forțelor Aeriene Malmstrom, a spus Nancy, urmărindu-ne pe
lângă noi. Când am trecut liniile de soldați, am așteptat să-i
salut pe Nancy. Nu au făcut-o. “Nu m-am intrat sau nu, inclusiv
Luxenul.” Ochii mei erau îngrămădiți pe spate, Doamne, femeia
aceea avea un ochi de cap pe cap, nu numai pentru ceea ce făcea
lui Kat, ci și pentru mine. Beth și pentru toate celelalte vieți pe
care mâinile ei răsucite le atinge.Nu am coborât pe ideea de a
șterge viața cuiva, chiar și de cineva ca ea.Dar naibii dacă nu am
așteptat momentul în care am plătit-o înapoi de zece Ori pentru
tot - De ce ai ne-a adus aici? “Întrebă Dawson, Nancy continuă
să meargă la o clipă rapidă:” Veți găsi că baza este cablată
pentru a vă ocupa de felul tău. “Înseamnă că era un onix și un
diamant armat și O mulțime de alte lucruri încântătoare pe care
Daedalus le-a bătut de-a lungul anilor. ”” Nu răspunde la
întrebarea mea, răspunse Dawson. “Nancy se opri în fața ușilor
duble din oțel, evident că nu am intrat prin intrarea principală.
Întors spre lateral, privindu-ne neap Oi, și pentru prima dată
când am cunoscut o femeie, am văzut ceva în ochii ei negri pe
care nu i-am văzut până acum. Am văzut teamă. Ce… ? Ușile din
oțel s-au deschis, șlefuind metalul pe măsură ce se întindea larg,
dezvăluind tunelul luminat puternic și un persoană care stătea în
centru. Măinile se înălțau în buzunarele blugi estompate, rupte.
Kat se răzbună cu surprindere, bătându-se în mine. E timpul să
veniți aici. Sunt plictisit cu adevărat. Luc se răsuci pe tocuri de
cizme, rânjind foarte mult. - Dar cred că ți-e lipsă una, Nancy.
Nancy se înțepătă în timp ce își dădu respirația profundă prin
nări. “Dee a plecat cu Luxen, e sub controlul lor.” “Ei bine, asta
e de rahat.” “Sucks” nu a început să o acopere, dar nu aveam
idee ce să fac cu oricare dintre .
— Îmi pare rău. Vocea lui Kat era camu ată. - A trebuit, știi? -
Am înțeles. Dar naibii, fată, s-ar putea să nu fost așa de bine “,
a răspuns Archer. “S-ar putea ca toți să u rahat și cine mă duce
la Olive Garden, ca să pot încerca bețișoarele nesfârșite?” Kat
râse, dar sunetul era gros și sufocat. Am stat acolo unde eram,
spunându-mi că căldura urâtă care mi-a invadat venele era
indigestie și nu gelozie. În totalitate nu, pentru că Archer nu
avea nimic pe mine. Dar a trebuit so îmbrace atât de mult? Și
greu? Haide naibii. Arcul privitorului purpuriu mi-a întâlnit
mina peste umăr. Da. Da, o fac. Ochii mei se îngustează. Tot nu-
mi plac. Grinning, el a tras înapoi, renunțând la îmbrățișarea sa,
apoi a ajuns pentru un scaun. Arăți ca și cum ai căzut. De ce
nu- ți iei un scaun? Kat a arătat uluită, când a intrat într-unul
din scaunele pliabile din metal. - Ce se întâmplă, băieți? De ce
sunteți toți aici și cu ea? “Archer mă privi din nou în timp ce
stătea. “Unde este Dee?” Presiunea a crescut când m-am mutat
pe scaunul de lângă Kat. În timp ce mă așezam, tensiunea trecu
pe fața lui Archer, adunându-se în jurul ochilor lui. - Ea. . “Mi-
am dat din cap, cu o pierdere în ceea ce privește modul de a
explica ce sa întâmplat cu ea. Mâinile strânse la masă. “Ea nu e
… Nu a plecat, nu-i așa? - Nu, a vorbit Kat. “Nu este la fel. Ea e
un fel de lovitură pentru cealaltă echipă chiar acum. “Archer își
deschise gura, dar, în timp ce se așeză în spate, îl închise. Nu
știam cât de mult știau despre tot, dar nu am putut intra în acele
lucruri până nu știam ce naiba se întâmpla aici. M-am întors la
Luc, aruncîndu-mi o frunte pe măsură ce l-am urmărit înmulțind
felii de brânză și șuncă pe o cracker. “Ce se întâmplă?” “Nancy
va juca frumos”, a spus el, înțepând brânza în centru. Stătea
lângă Luc și părea că dorea să spargă lucrurile. Privirea ei sa
întâlnit cu a mea. “Crede-mă, dacă aș avea o alegere chiar acum,
erai mort.” Luc luă încet. “Acum, nu este foarte frumos.” Nu am
înțeles. Când Luc își dădu gustul, m - am aplecat înainte. “Ce ne
oprește să ne scoateți?” “Să spunem că toată lumea are o
călcâială a lui Ahile și am găsit-o pe ea.” Luc a început să facă
luarea în considerare a lovit drumul “, a explicat Archer. - Dar
nu am avut șansa înainte ca Daedalus să apară. Buzele lui Nancy
au format o linie strânsă. “Ea a crezut că ne-a avut.” Luc plopa
un mini Oreo în vârful cracker-ului de șuncă și brânză și, bine,
era doar bolnav. - Dar … - Ai spus că lucrezi la asta, spuse Kat,
uitându-se la o tăcută Nancy. - O modalitate de a face față lui
Daedalus? Ai găsit ceva? ”” Sunt o persoană foarte bine
conectată “, a spus Luc în jurul unei bucăți de junk. “Când ne-au
dat jos ușa și Nancy a intrat ca și cum ar fost cel mai mare și
mai rău lucru pe această parte a țării, am dovedit cât de bine am
fost în legătură.” “Cum?” L-am privit pe Nancy. “Așa cum am
spus, toată lumea are un călcâi al lui Ahile. Nancy e destul de
evident. “Luc a înjunghiat un pai prin Capri. “Există un singur
lucru în care ea îi pasă în întreaga lume, că ar arunca familia în
fața unui rezervor pentru … dacă are chiar și o familie, pentru
că sunt destul de sigură că a fost extrasă dintr-un ou - și Sunt
originile copiilor. ”” Pat de origine? “, Am repetat. „Mica?
Aceia? Întrebă Kat. Luc dădu din cap. - Da. - Funul este faptul că
majoritatea hibrizilor și Origins mai vechi, cei care au plecat cu
ea pentru a vă recupera, nu sunt chiar încântați de tratamentul
lui Daedalus. Archer a zâmbit, dar nu era umor. “Cei care erau
loiali, bine. . - Ticăloși, spuse Nancy. “Știți cât a durat până a
cultiva ceva atât de loial și atât de testat …” “Ceva?” Vocea lui
Kat se ridică. “Vezi, de asta ești atât de derutat. Hibrizii și
Originea, nu sunt ceva. Sunt niște oameni care trăiesc și respiră.
- Nu înțelegi. Nancy se uită la Kat. - N-ai creat niciodată nimic. -
Și tu? Doar pentru că ai forțat doi oameni să ai copii și apoi ai
scos-o, nu înseamnă că ai creat ceva. “Mânia îi strânse buzele lui
Kat. - Nu ești mama lor. Tu nu ești altceva decât un monstru
pentru ei.
Ceva asemănătoare cu durerea izbucni peste fața lui Nancy. -
În orice caz, înseamnă mult pentru ea și știu unde sunt ținute,
explică Luc, terminându-și ultimul cracker. “Spune-le ce vroiai
bobocii, Fancy Nancy.” Ea a prins marginea mesei. “După
sosirea lui Luxen, i sa spus să des ințez proiectul Daedalus.”
“Dezmembrați?” Șopti Kat și deja știam ce vrea să spună. Cred
că Kat a făcut și el, dar nu a vrut să creadă. “Mi sa spus să scot
programul, să șterg totul”, a explicat Nancy. - Dumnezeule,
murmură Kat. Am închis ochii. Demontati. Șterge totul. Cu alte
cuvinte, i sa dat o comandă de la cineva mai sus decât ea în
lanțul alimentar pentru a șterge orice dovadă a programului.
“Vroiau să-i ucizi?” Ea expiră zgomotos când ea dădu din cap.
“Deniabilitate plauzibilă, au spus ei. Că publicul nu putea să știe
că noi nu numai că eram conștienți de forme de viață
extraterestre, dar că lucrăm cu ei de zeci de ani. - Isuse. Mi-am
frecat o mână peste fruntea mea. - Nu doar copii, nu? Fiecare
luxen care era acolo de voința lor liberă? Cei care ți-au permis
să faci teste? Și chiar și cei care nu s-au asimilat cu standardele
tale? - Da, răspunse ea. Desigur, nu avea nici o problemă să-i
șterge. Ei sunt în cele din urmă consumabile, cel puțin după ea.
Dar acele origini? Luc scutură încet capul. “Nu putea so facă”.
Femeia are o inimă undeva în piept? Luc râse când îmi luă
gândurile. - Nu, Daemon, nu are o inimă. Nu în modul în care o
persoană obișnuită ar crescută atașată la o sală de clasă plină
de mici ciudați și totuși adorabili, copii. Nu a vrut ca toată
munca ei să se dărâmă, așa că le-a mutat din zona 51 și a crezut
că le-a ascuns. - Dar ea nu a făcut-o? Kat și-a strâns părul în
spatele urechii. El clătină din cap. “După cum am spus, sunt
destul de bine conectat. Știu unde sunt și știu cât de grav e
Nancy să se întoarcă la ei când totul se termină, având în vedere
că oricare dintre noi mai trăiește și să cultivăm micul nebun în
ciudățenii mari. - Așa cum am făcut și eu cu tine? întrebă. Luc o
îndepărtă. “Nancy știe că dacă îi va afecta un păr pe oricare
dintre trupurile noastre, chiar și pe Luc nu aș vrut să u în
partea greșită a lui și Luc era cu totul îngrijorător, în timp ce
trăsăturile lui erau ascuțite. - Știe că o să-i omor pe ecare
dintre ei în câteva secunde, spuse el cu vocea scăzută. “Și dacă
oamenii mei nu aud de la mine, chiar dacă nu pot ajunge la un
telefon la timp, toți vor muri. Și apoi Nancy nu are nimic.
“Dumnezeule. Kat se uită la copil ca și cum nu l-ar văzut
niciodată înainte. Nu era nici o îndoială în mintea mea că Luc
era capabil să facă așa ceva. Ca și murdar și greșit ca și cum ar
fost, ar face-o, dar și eu nu credeam că a lăsat vreodată acești
copii să cadă înapoi în mâinile lui Nancy. Și m-am întrebat dacă
chiar credea asta. Și din nou, ce alegere avea? - De ce nu l-ai
ucis? - Avem nevoie de ea, explică Archer. “Cel puțin, avem
nevoie de guvern, până undeva în siguranță… Bine, sperăm că
există o “până” și nu o veșnicie. De asemenea, aveam nevoie să
vă scoateți totul și noi … - Așadar, așa cum ne-am înfricoșat, Luc
a aruncat, alunecându-se înapoi în ma osul de origine care nu
era atât de tulburător. Archer îi trimite o privire clară. “Mergând
împotriva multor Luxen s-ar dovedi di cilă. Chiar acum, e un
rău necesar. - Și băiete, înțelegem răul. Luc zâmbi. Întinzându-
mă, mi-am împins mâna prin păr. Seamănă că Luc avea Nancy
pe o leșie. A fost atât de mult să alerg prin capul meu. - Și
acum? Întrebă Kat, ridicându-mă. “Trebuie să-i scoatem pe Dee
de la ei”. Asta ma făcut să vreau să-i fac numele tatuat pe
fruntea mea. “Și trebuie să găsim o cale de a opri ceea ce se
întâmplă, ce …” Și asta ma făcut să vreau să o închid într-un
dulap sau ceva de genul ăsta. - Ce ai nevoie este să te odihnești
și probabil să mănânci ceva, spuse Archer, uitându-mă la mine.
“Amandoi. Aceasta este prioritatea. ”” Există lucruri care merg
jos. Stu Sunt sigur că Nancy va fericită să împărtășească cu
tine, dar asta e pentru o zi diferită. “Sunt lucruri care merg jos.
Sunt sigur că Nancy va fericită să împărtășească cu tine, dar
asta e pentru o zi diferită. Luc se întinse spre ea și îi băgă mâna
pe Nancy ca și cum ar fost un copil mic. - Dar trebuie să-ți
spună și altceva de spus. Falsa lui Nancy a ieșit afară. M-am
smirked. - Mă îndoiesc că e ceva ce îmi poate spune că o să-ți
dau o prostie. - De fapt. Luc scoase cuvântul. - Cred că tu și Katy
îi vei păsa de asta. Kat se tresări. - Ce-i acum? - Spune-le, spuse
el, iar când Nancy nu vorbea, spuse cu glas tare: - Spune-le
adevărul. Stomacul meu a luat o picătură de la capătul adânc.
“Adevărul despre ce?” Au apucat buzele lui Nancy. Archer
stătea, plinîndu-și brațele ca și cum era pe cale să e mușchiul
din cameră, și chiar nu mi-a plăcut unde se îndreptau lucrurile
astea. “Ce naiba? Doar scuipa-l afară. “Răbdarea mea era
îngustă. Nancy respira adânc și apoi își pătrunde umerii. “După
cum știți, Daedalus a lucrat pe mai multe seruri înainte de a
avea vreun succes și în unele cazuri… Se opri, uitându-se în mod
clar la Luc, care zâmbi stralucitor. “Succesele s-au dovedit a
eșecuri în cele din urmă. A fost serul Daedalus, care a fost dat lui
Beth și lui Blake și așa mai departe. “Kat a tras o respirație aspră
pe numele ticălosului pe care speram că îl putrezise într-un colț
special al iadului. Am urât simpla menționare a lui în prezența
ei. Kat îl luase afară, în apărare, dar știam că tot ce trebuia să
facă a ajuns la ea. “Apoi, bineînțeles, a fost serul Prometheus”, a
spus ea, cu ochii ei aprinse ca un copil care prindă iepurașul de
Paști ascunzând ouăle. “Serul care a fost dat bărbaților pe care i-
ai mutat.” “Vrei să spui bărbații pe care ai forțat să le muți?” Am
contestat. “Voluntarii pe care i- ai mutat au primit serul
Prometheus, la fel ca și hibrizii de la care a fost creat ultimul lot
de origini”, a explicat ea, surprinzându-mă. “Așteaptă”, a spus
Kat. “Testați serul când eram acolo” Luc scutură din cap. Ceea ce
inseamna ca oamenii care au fost mutati in mod accidental de pe
parcursul anilor au primit serul Prometheus in loturi de testare.
Nu au fost mutanți Daemon, ci oameni ca tine și Beth și pe
oricine altcineva care a fost vindecat de un luxen. “Confuziunea
a fost turnată în mine. “Deci, ați testat serul Prometheus pentru
prima dată când serul Prometheus este diferit de serul Daedalus.
Se asigură că omul mutat, că hibridul nu este conectat la Luxen.
“Capul mi-a atins partea. - Bine? - Când ai vindecat Kat și Dr.
Michaels ne-a alertat când sa îmbolnăvit, nu am folosit serul
Daedalus. Kat se înălța. “Ce? El a spus … - Crezi că știa cu
adevărat ce i-am înmânat? Privirea ei întunecată se îndreptă
spre Kat. “El a crezut ce i- am spus și asta a fost. I sa dat serul
Prometheus, care ți-a fost dat. “Atenția ei mi-a revenit. “A fost
același lucru acordat acelora pe care și tu ai mutat, Daemon.”
“Nu.” M-am aplecat înainte. “Asta nu are sens. Cand Kat a fost
impuscat … - Te-ai imbolnavit. Credeai că mori? Oh, salvează-
ne de dramatică. Ochii ei se rostogoli. “Pentru că tu ai fost cu
adevărat legat de ea la un nivel emoțional. O iubesti. Ea a
scuipat cuvantul L ca si cum ar fost un STD. “Da, ne-am dat
seama. Întreaga adevărată doresc și are nevoie de prostii. ”” Ei
bine, pentru voi, dar am murit. “Ea scutură din cap. “Ai fost
slăbit și erai bolnav, dar dacă ar murit, ai supraviețuit. Ai
fost mai bine. Viața ar continuat. Pur și simplu nu ați ajuns
până la acest punct, pentru că evident altcineva a vindecat-o.
Am stat. Podeaua sub picioarele mele părea să se schimbe. Mi-
am încuiat genunchii împreună. Am fost tremurit prin ea,
aproape că nu am putut să o cred. Nancy respira adînc. “Viețile
voastre nu s-au alăturat așa cum credeți că sunt. Dacă unul
dintre voi moare, celălalt o va simți - simți totul, până la ultima
su are, ultima bătăială a inimii .
 CAPITOLUL 10 {KATY}
După ce bomba a fost aruncată asupra noastră, nimeni nu a
avut altceva de spus. Am ajuns la limita noastră atunci când a
venit la minciună și am vorbit cu toți. Creierul meu era pe
supraaglomerare, alergând în jurul valorii de ceea ce ne spunea
noi, ce făcea Dee, unde erau mama și prietenii mei, dacă Luc
avea cu adevărat controlul asupra lui Nancy și ce avea viitorul
pentru noi toți. Am terminat. Daemon a fost terminat. Archer a
făcut o oprire în drum spre a ne arăta camera noastră. Își
coborâse mișcările pe ușă o dată, lăsă-l deschis, fără să aștepte
un răspuns. Din fericire, niciunul dintre noi nu a fost cicatratat
pe viață. Dawson stătea la picioarele patului, aproape de locul
unde se a a Beth. Probabil că am întrerupt ceva, dar zâmbetul
care a transformat chipul lui Beth pe măsură ce Archer a ieșit la
o parte și am intrat înăuntru m-au făcut să-mi călătorească
picioarele. Daemon aruncă o privire înapoi spre mine,
sprâncene, dar eu mă îndreptam spre Beth. Ea… Ea se uita
normală așezată pe pat, cu picioarele încrucișate, cu mâinile
așezate în poală. Încăpățânarea îi marca încă fața frumoasă.
Pielea ei era prea palidă și umbrele sub ochii ei erau puternice,
dar privirea ei era clară și concentrată. “Sunt atât de fericit să vă
văd, băieți”, a spus ea, plasând o mână pe burta inferioară. - Am
fost atât de îngrijorată. - Facem bine, răspunse Daemon,
uitându-se la fratele său. Deși stăteam în fața fratelui său și a lui
Beth, care părea nevătămat, tensiunea a izbucnit din asta. Ceva
ciudat, dar cred că este un lucru bun. Daemon aruncă o privire
în direcția lui Archer, apoi privirea lui se îndreptă spre Beth.
“Doctorul te-a tratat corect?” “Doctorul Ramsey - a fost foarte
bun și a spus asta… Bine, sarcina progresează așa cum ar trebui.
Ea mi-a spus că trebuie să mă odihnesc și trebuie să încep să iau
vitamine. Întrerupe, făcu semn cu gestură la un vestiar. Pe ea
erau trei sticle mari care erau ca cele pe care am încercat să le
obținem pentru Archer. Mi-a urmărit privirea. “Mulțumesc că ați
ieșit în acea zi. Ai riscat mult. Din nou. Am clipit, fără să-mi dau
seama de la început că vorbea cu mine. Am ridicat din umeri.
“Fără biggie. Aș vrut să-i obținem atunci pentru tine. - A fost o
afacere mare, corecta Dawson. “Tu și Archer ați putut… “El a
plecat, pe când fratele său era înțepenit. - Da, știi ce s-ar putut
întâmpla. - Dar nu sa întâmplat nimic rău, nu-i așa? Archer se
aplecă pe ușă, îndoind brațele. - În sfârșit ne-am descurcat. -
Suntem cu toții aici. Bărbații lui Beth s-au ciupit în timp ce-și
bătea bărbia. “Ei bine, aproape toți noi. Nu Dee. Sunt … Îmi
pare rău. Se uită la Daemon, care privea acum la peretele din
spatele patului. “O vom lua înapoi”, am spus, și dracului, trebuia
să facem asta. Trebuie doar să ne dăm seama cum. “Asa de …
“Archer își lăsă gura. “Voi stiti daca este un baiat sau o fata?”
Schimbarea subiectului nu a putut veni la un moment mai bun si
am jurat ca obrajii lui Dawson au colorat putin. - Nu știm, spuse
el, întorcându-se spre Beth. - Doctorul a spus ceva despre o
ultrasunete? - În această săptămână, răspunse ea, odihnindu-și
obrazul pe umăr. “Vor să facă o ecogra e. Ar putea prea
devreme să-i spui. Un zîmbet mic a apărut pe fața lui Archer.
Dacă e un băiat, ar trebui să-l numiți Archer. Am chicotit.
Daemon sa confruntat cu originea. “Ar trebui să-l numească
Daemon.” “Daemon 2.0? Nu știu dacă lumea se poate ocupa de
asta. Dawson râdea sub respirație, scuturând din cap. “Sincer, nu
cred că este ceva la care ne-am gândit cu adevărat în acest
moment”.
— Nu, a fost de acord. “Dar cred că trebuie să facem asta.”
Ochii lor s-au întâlnit apoi și au fost ca și cum au uitat că
altcineva era în cameră. Doar ei. Am înțeles felul legăturii pe
care o aveau.
Am avut-o cu Daemon, dar m-am întrebat dacă am arăta cât
de dragostea a lovit așa cum au făcut-o. - Te rog, comentă
încetișor Archer. A fost cam jenant. “Da, este,” a adăugat el. I-
am aruncat o privire peste umărul meu, după cum Daemon a
mormăit: “Ieșiți din cap”, a spus Archer zâmbind. „Îmi pare rău.
Nu mă pot abține. “Am răsu at ochii, nu am intervenit, în timp
ce cei doi au început să se bâlbuiască, iar apoi a venit timpul să-i
dăm lui Beth și lui Dawson ceva intimitate. După ce am ieșit din
camera lor, ni sa dat o cameră care mi-a amintit prea mult de cei
din spatele zonei 51. Atât de mult, nu am putut reprima
tremurul care sa străpuns în colțul coloanei vertebrale. - În
principiu, există un oraș pe această bază, spuse Archer din ușă.
“Case, o școală, magazine și chiar o unitate medicală. Există o
sală de mese cu un nivel în sus. Ți- am luat niște transpirații mai
devreme și le-am băgat în toaletă. Daemon dădu din cap în timp
ce scana camera, privindu-și privirile pe televizorul cu perete,
ușa care ducea la o baie și biroul unic și biroul de metal. “Este
într-adevăr în siguranță aici?”, Am întrebat, încercând să îmi
pieptească degetele prin mizeria care era părul meu. “La fel de
sigur ca orice loc este chiar acum. Cu siguranta cel mai bun loc
pentru Beth, toate lucrurile luate in considerare. “Da, avand o
facilitate medicala in apropiere a fost bun pentru ea. Daemon și-
a îndoit brațele. “Luc va ucide cu adevarat pe acei copii?” “Luc
este capabil de orice”. Am stat pe marginea patului si mi-am
intins picioarele dureroase. N-am putut imagina Luc făcând asta.
Nu pentru că nu credeam că o va face, ci pentru că nu am vrut
să cred că ar face așa ceva. “Și i-ar pus mâna pe acești copii în
cele din urmă?”, A întrebat el. Archer ridică un umăr. “Asa cum
am spus, Luc este capabil de orice, mai ales cand vine vorba de a
obtine ceea ce vrea. Norocos pentru noi toți, ne dorește să trăim.
“A împins brațul de protecție. “Mai sunt multe de discutat. Așa
că mă voi întoarce mai târziu. “Pe când începu să plece, ceva ma
lovit, mă prinse. “Aștepta. Ați adus vreunul dintre ele, legat de
Daemon și de mine. - Mulțumesc, am spus. El a dat din cap. Cu
asta, Archer a ieșit și a închis ușa în urma lui. M-am străduit să
aud o închizătură, dar când nu sa întâmplat asta, umerii mei au
căzut cu ușurință. Daemon sa întors la mine. “Credeai că vom
blocați aici, nu-i așa?” Privirea mea a călătorit peste fața lui
izbitoare, rămânând în umbrele slabe care se a au sub ochii lui.
“Chiar nu știu ce să cred. Am încredere în Archer și Luc, dar am
avut încredere în multe persoane și asta sa dovedit a rău. Sper
că nu mă face nebun “.” Cred că încrederea că cineva ne face să
m puțin nebuni “. L-am urmărit mutându-se în cameră,
oprindu-se în fața dulapului și inspectând ce era înăuntru, apoi
mutându-se la birou. Ridică o mână și își frecă degetele prin
mizeria undelor maro închise. Fiecare pas a fost umplut cu
tulpina. Știind că gândurile lui trebuie să e cu sora lui, am
simțit o durere în piept pentru el. Știam cum se simțea să-și
piardă pe cineva care era în preajmă. Nu a trecut nici o oră
pentru că nu m-am gândit la mama mea. - Îl vom întoarce pe
Dee. Nu știu cât de mult, dar o vom face. “Și-a coborât încet
mâna, dar umerii i s-au tensionat când sa întors spre mine.
“Dacă suntem cu adevărat în siguranță aici, l -ai lăsa să intre
într-un cuib de vipere pentru a-mi scoate sora?” “Trebuie să
întrebi cu adevărat această întrebare? Știți că o voi face.
Daemon a mers acolo unde am stat. “Nu aș vrea să te trezești în
pericol.” “Sunt sigur că nu mai rămân în urmă dacă te fugi să o
găsești”. O parte a buzelor ia dat peste cap și era uimitor cum o
jumătate simplă Zâmbetul mi-ar putea răsuci interiorul. “Nu
credeam că vreți, și nu v-aș lăsa aici. Unde mă duc, du-te și
invers. Nu mă scapi de mine pentru o perioadă lungă de timp
atât de ușor. - Mă bucur că suntem de acord cu asta. Nu cu mult
timp în urmă, Daemon ar încercat să mă adăpostească, dar
cred că a a at că nu a făcut- T lucra foarte bine. Era prima dată
în zile când am fost împreună și am putut să vorbim deschis
unul cu celălalt și când l-am urmărit, am știut că în mintea lui
era ceva dincolo de sora lui. Cu atâtea lucruri pe care trebuia să
le accentuăm, ar ca și cum am căuta un măr într-o grămadă de
mere. - Ce? Privirile noastre s-au ciocnit și ținut, și am tras o
respirație instabilă. Acei ochi smarald, Care erau atât de verde,
nereal, nu au reușit să-mi atragă atenția. Daemon a fost frumos
într-un mod care nu părea posibil, dar acea frumusețe a fugit
adânc, dincolo de piele, care într-adevăr nu era forma lui
adevărată, și chiar în inima inței sale. Când l-am întâlnit prima
dată, nu credeam asta. Acum știam mai bine. Genele sale groase
coborâse. “Gândește-te doar la ceea ce spunea Nancy despre seră
- despre noi.” “Despre noi, ne ind conectați așa cum am crezut
că suntem?” “Da.” “Totuși, este bine.” Am zâmbit când a privit.
Nu știam ce să gândesc, altfel decât faptul că viețile noastre nu
s-au alăturat într-adevăr trebuie să e veste bună și că nu
schimbă nimic între noi. “Adică, nu mă înțelege greșit. Am bifat
că Nancy ne -a mințit că a testat ceva atât de volatil pentru
mine, dar este… e in regula. Știu că pot lovi cu piciorul un fund
și pot intra în Sursă, dar ești mai tare decât mine. Sunt mai slab
… - Nu ești slab, Kitten. Nu ai fost niciodată slab, înainte sau
după mutație. - Mulțumesc pentru asta, dar știi ce vreau să spun.
Să m realiste. Sunt o pasiune într-o măsură atunci când vine
vorba de luptă. Nu pot merge decât atât de mult înainte de a-mi
scoate afară. Chiar nu. - M-am prins. Își împinse din nou mâinile
prin păr, încruntându-se. I-am căutat fața. - Atunci, ce? - Doar
asta. . “Daemon a îngenuncheat în fața mea, sprâncenele îi
tricotau împreună. Se întinse și-și strecură mâinile peste
genunchi. Doar că din momentul în care mi-am dat seama ce
vindecare ai vrut să spui sau ce credeam că înseamnă, nu m-am
gândit niciodată să mă confrunt cu o zi fără tine. Că nu trebuia
să-mi fac griji pentru a merge dacă nu erai acolo. Și nu încerc să
fac acest lucru într-un fel de rahat de Romeo și Julieta, dar acum
știu că există o șansă de asta și de asta… Mă înspăimântă, Kat.
Chiar nu. “Am clipit din nou o grabă de lacrimi, când i-am
acoperit obrajii. Micile mirosuri mi-au bătut degetele. “Ideea că
tu nu ești acolo mă înspăimântă”. Se aplecă și își apăsă fruntea
împotriva mea. Știu că este o veste bună și știu că e proastă. Ar
trebui să mă mai sperie de moarte în general, dar … - Știu. Am
închis ochii și mi-am apăsat buzele. - Să nu murim unul pe
celălalt, bine? Chicotul lui Daemon îmi zăcea buzele. “Îmi place
acest plan.” “Nu veți lăsa să se întâmple nimic cu mine”, i-am
spus, sprijinindu-și mâinile pe umeri pe măsură ce mam retras. -
Și nu voi lăsa să se întâmple nimic cu tine. - Asta-i pisicuta mea,
murmură el când ma privit. “Vorbind despre faptul că nu l-am
lăsat pe Sursă. Mereu mi-a amintit de Harry Potter. “Mă voi
asigura că Archer ia o parte din asta când se întoarce”. Stătea și
apoi se urcase pe pat, așa că stătea în spatele meu. - Dar pentru
moment. . “Mi-a luat șoldurile și m-a tras înapoi în piept. “Ce
faci?” Când mâna dreaptă alunecă pe coapsa superioară,
respirația mea a fost prinsă. “Oh.” Râzatul lui adânc a trecut
prin mine. “Credeți sau nu, nu mă gândesc la gânduri
nepotrivite.” Mi-am întors capul să mă uit în spate, sprancenele
ridicate. Împăratul cel rău îmi întoarse inima spre mâncare.
“Bine. Nouăzeci și nouă de puncte, nouă procente din timp, mă
gândesc la ceva care ar transforma vârfurile urechilor în roz. - Și
tu nu ești acum? “Da, bine. O sută la sută din timp, dar de fapt
am motive întemeiate să te ating. ”” Uh-huh. “Mi-am așezat
capul pe obraz. Apoi mi-am simțit mâna călcând peste coapsa
dreaptă. “Ce faci?” “Ai grijă de tine.” Căldura de la degete mi-a
radiat peste coapsă. “Nu trebuie să faceți asta. E doar o
zgârietură. - Mai mult ca o rană din carne și tu te-ai încurcat de
când sa întâmplat. Ar trebuit să o fac în timp ce eram în
elicopter, dar eram prea ocupat să vă împiedic să vă aruncați în
cabină. ”” Nu eram așa de rău “. Un zâmbet mic mi-a tras
buzele. Dar vă mulțumesc pentru asta. Mi-a fost frică că te-aș
arunca peste tot. - Mă bucur că nu ai făcut-o, răspunse el repede.
Odată ce durerea plictisitoare a coapsei mi-a slăbit până când nu
a fost altceva decât o amintire, am început să mă retrag, pentru
că vindecarea de mine mi-ar putut face rău, dar în loc să mă
lase să plec, el a scos patul cu mine în fața lui . În momentul în
care picioarele lui au lovit podeaua, el ma scos în brațe. Am dat
un șuier surprins când i-am aruncat ochii pe el. „Uau. Ce mai
faci acum? - Încă mai ai grijă de tine. Se îndreptă spre baie, cu
ochii închiși, dar avea o înclinare răutăcioasă la buze. “Tocmai
am realizat că amândoi am putut curăța.”
Asta a fost adevărul. Încă o dată, am fost văzută cu murdărie
și cu sânge uscat, și așa a fost Daemon. Ne-a dus într-o baie
surprinzător de mare, făcându-mă ușor în fața unei cadă. Nu era
la fel de mare ca cel din spatele primăriei primarului, dar părea
încă anormal de mare. Trecând peste lumina scăzută, se întoarse
spre mine, rătăcind degetele. Am pășit spre el. El a zâmbit. “Mai
aproape.” Am făcut un alt picior. “Ridicați-vă brațele.”
Spunându-i că sunt capabil să mă dezbrac, era pe vârful limbii
mele, dar nervozitatea a înghițit cuvintele. Mi-am ridicat brațele
și a scos puloverul ruinat, oprindu-mă să-mi ușurez părul înainte
să-l arunc pe podea. Nu vorbea, în timp ce el mișcă butonul cu
perlele mici pe pantaloni și apoi le trase. Mi-am pus mâna pe
umăr pentru a mă echilibra pe măsură ce am scos un picior
liber. O uture mi-a luat de pe obraji pe tot trupul meu.
Indiferent de ce am împărtășit împreună, eram încă timid în
jurul lui. Nu știu de ce, dar poate pentru că nu părea să aibă un
singur defect în timp ce aveam un corp foarte uman plin de ele.
Ultima bucată de îmbrăcăminte rămas, de asemenea, a lovit
podeaua, apoi stăteam acolo complet în piepteni, cu el complet
îmbrăcat. Mi-am îndoit brațele peste piept, în timp ce se
apropiase de mine, aprinzând apa. Aburul erbinte imediat se
revărsa în baie. În timp ce se îndrepta, buzele își luă curba
obrajii, trimițând un frison pe coloana vertebrală. N-am văzut
niciodată că un tip se dezbrăcă la fel de repede ca Daemon și,
înainte să- mi dau seama, am fost față în față cu pensulele cu
cordon. Privirea mea se strecură în abdomen și apoi se mișcă
mai jos. Două vârfuri de degete se apăsară sub bărbie,
îndreptându-mi privirile către o pereche de ochi verzi uimitoare,
care păreau să aibă un alb strălucitor în urma lor. “Vedeți aici,
sau voi începe să mă simt ca un bomboane om” Obrajii mei se
încălzesc, dar am râs. “Orice ar .” El a mintit după ce a retras
perdeaua. “După tine”. N -am mai făcut niciodată o baie cu un
tip. Evident. Dar, chiar dacă aș avut-o, nu cred că se va atinge
chiar de la distanță cu Daemon Black. Mâinile mi-au tremurat
când am călcat în apă. O secundă mai târziu, se a a și în cadă și,
brusc, nu se simțea deloc mare. Nu ceea ce a făcut el. Ochii lui
se închisau cu a mea și cu grijă luă cu mâna coastele îmbibate
ale părului meu peste umerii mei. Apoi, mâinile îi strângeau
bratele de sus și se topiseră peste spate. Bratele lui se îndoiau în
jurul meu, tragându-mă pe piept, închizându-ne corpurile
împreună. Mi-am strâns ochii, pentru că altfel de nevoi s-au
întors în mine. Creșterea emoției a depășit limitele zice și, așa
cum ma ținut atât de strâns, încât nu era deloc spațiu între noi,
știam că este același lucru pentru el. Nu ș tiu cât timp am stat
așa, doar ne ținem unul pe celălalt, pe măsură ce apa ne-a bătut,
dar a existat ceva puternic între noi, care transcendea cuvintele.
Genunchii mei au devenit slabi când și-a scăpat obrazul în vârful
capului meu și a reușit să mă țină mai aproape. Doamne, am
iubit pe Daemon. Eram îndrăgostit de el, la fel de mult ca și
când eram prima dată când am recunoscut ce senzație de arsură,
care a însemnat aproape șocul electric de ecare dată când am
atins. Era greu să mă uit în spate și să mă gândesc la tot timpul
când ne-am risipit să luptăm între noi, luptându-ne unii cu alții,
mai ales atunci când viitorul părea îngrozitor de scurt, dar nu m
-am putut concentra acum, pentru că eram împreună. Nu
contează cât de multe ore, zile, luni sau ani ne-am întins în fața
noastră; Am mereu împreună. Acest tip de dragoste a fost
adevărata afacere, mai puternică decât o întreagă planetă plină
de psiho străini și un întreg guvern. Am stat impreuna o lungă
perioadă de timp, înfășurat în jurul valorii de ecare alte,
înainte de a ne folosi de fapt, de duș-bună, utilizarea adecvată a
dușului. Dar baie cu Daemon a fost ca… Bine, scăldat cu
Daemon. În cele din urmă am coborât, am uscat și ne-am
transformat în transpirații și cămăși de bumbac
supradimensionate, care nu erau atât de supradimensionate
pentru Daemon. Cămașa albă se întinse întinsă peste umeri,
urmată de ecare înfundare a abdomenului. Pielea mea era prea
sensibilă, deși n-au mai apărut niște shenanigani în baie. Am
găsit un pieptene și am așezat în mijlocul patului toate nodurile,
în timp ce Daemon porni televizorul și se așezase pe o stație de
știri. Luând telecomanda pe patul patului, el stătea în spatele
meu. Mi-a luat pieptenele de la degete. “Lasă-mă să fac asta.”
Am făcut o față, dar mam așezat nemișcat când a început să
lucreze cu pieptenele prin părul meu.
M-am uitat la televizor, am văzut un alt oraș în ruine și apoi
am privit. Nu vroiam să mă gândesc la asta, pentru că nu știam
unde era mama mea sau cum prietenii mei de acasă se întorceau
în timpul asta. Daemon a fost surprinzător de apt să curețe
nodurile. “Există ceva ce nu puteți face?”, Am întrebat. El a râs.
- Știi răspunsul la asta. Am zâmbit. Odată ce a terminat cu părul
meu, am simțit că marginea pieptenei mă lovește în spate. Cu un
ochi roșu, mi-am aruncat o privire asupra umărului. “Ce?” Se
aplecă, mă sărută încet. Edile părului său umed își lustruiră
obrajii, în timp ce își înclină capul, aprofundând sărutul, până
când inima îmi bate. Mi-am pus mâna peste piept, deasupra
inimii, și mi-am dat seama că se potrivește cu ritmul meu.
Privirea mea sa ridicat și ochii noștri s-au întâlnit. Într-un fel,
am ajuns întins pe pat, cu spatele înclinat în față. - Nu am
terminat vindecarea ta, spuse el cu o voce groasă. Degetele îi
traseau în jurul unui loc plăcut de-a lungul templului meu. Mi-
am închis ochii, lăsându-l să facă ceea ce voia. La urma urmei, l-
au făcut să se simtă mai bine. Dar căldura vindecătoare sa
transformat încet într- altceva când vârful degetelor mi-a
alunecat pe braț, sub cămașa mea și peste stomac. Nu exista
nimic între pielea lui și a mea. “Folosiți foarte mult Sursa.”
Mâna îi apleca spre stomacul meu inferior, pinkie-ul lui găsind o
cale sub bandă liberă pe transpirații. “Trebuie să te purtat.”
Un alt deget călătorea sub trupă și nu eram sigur că am fost atât
de uzat. Toată conștiința mea sa concentrat asupra mâinii sale -
greutatea și căldura ei, poziționarea exactă. - Păi? - Vocea lui era
profundă și netedă. “Doar dacă ai trecut pe mine.” “Nu aș face
niciodată așa ceva.” A fost liniștit pentru o clipă. “Știi la ce mă
gândeam?” Cu el, a fost presupunerea cuiva. “Ce?” “Mă
gândeam când totul sa terminat, unde vom merge.” Jumătate
din mâna lui era sub trupa acum. “Ce vom face?” “Aveți vreo
idee?” Gândea colegiu. - Credeți că vor colegii după toate
astea? - Cred că da. Sfaturile celor două degete s-au prăbușit,
Provocând respirația mea să prindă. “De ce crezi asta?”
“Răspunde ușor.” El mi-a sărit un obraz pe obraz. “Dacă m-ați
învățat ceva, oamenii sunt rezistenți, mai mult decât al meu.
Indiferent de ce, vor continua să creeze. Așa că nu pot să cred că
nu vor exista colegii și locuri de muncă sau ceva de genul ăsta.
“Buzele mi -au curbat într-un zâmbet mic, așa cum am decis să
joc. - Colegiul ar bine, cred. - Cred că ați menționat anterior
Universitatea din Colorado, spuse el, cu degetele târâi mai
departe spre sud, făcând mușchii din stomacul meu inferior să se
prindă. “Ce zici de asta?” Mi-am amintit de prima dată când am
vorbit despre universitate și eram atât de îngrijorat că depășesc
liniile de relație. Pare ca totdeauna în urmă. - Cred că e perfect.
- Sunt sigur că Dawson și Beth ar vrea să e acolo. Se opri. - Așa
ar și Dee. - Da, ar face-o. Mai ales dacă Archer ar în
preajmă, dar apoi, trebuia să luăm capul lui Dee mai întâi.
“Poate … Poate că m-aș putea duce și pe mama mea să se mute
acolo. - Bineînțeles, murmură el și-mi zgâri buza, destul de tare,
pentru a gusta sângele, reușind să-mi ia genunchiul între mine.
“Mama ta trebuie să e acolo, pentru că o să facem asta”. Ochii
mei s-au lărgit. “Nu sunt sigur că vreau să fac parte mama.”
Râsul lui Daemon ma bătut. “Scoate-ți mintea din jgheab, Kitten.
Vom face o adevărată nuntă. Întreaga chestie - domnișoarele de
onoare, cel mai bun bărbat, halatul destul de alb și ceremonia.
Chiar și o recepție. Totul. “Gura mi se deschise, dar nu erau
cuvinte. Am fost prins în fantezia unei adevărate nunți - a
mamei mele ind acolo pentru a mă ajuta să intru într-o rochie
de tip Cinderella frumoasă; A lui Dee și a lui Lesa în picioare
lângă mine; De Dawson, Archer și chiar de Luc ca ind cei mai
buni oameni. Apoi a fost Daemon într-un tux, și naibii, asta a
fost ceva ce am vrut să văd din nou. Și vor făcute imagini și se
va servi friptură la recepție.
Ar un DJ care să cânte muzică discutabilă, iar apoi Daemon
și cu mine vom avea primul nostru dans ca soț și soție. Inima
mi-a lovit în piept și nu mi-am dat seama până atunci cât de rău
mi- am dorit asta. Am fost o fată și nu mi-a păsat. - Îmi place
asta, am șoptit când pieptul meu stoarse. “Vorbind despre asta,
vreau să spun. Se simte normal. Se simte ca și cum … Daemon
se aplecă peste mine, capturând gura cu a lui. Sărutul a ajuns
adânc în mine, aprinzând ecare celulă. “Avem un viitor.” M-am
oprit gândindu-mă cum buzele lui s-au întors la a mea și mi-a
lăsat pe spate. Restul lumii, toate preocupările și pericolele, au
dispărut până când au fost doar noi doi. El a făcut lucruri
nebunești nebunești cu mâna, și a fost o grămadă de senzații
care mau aruncat în jurul meu, ca și cum am călcat un val. Și
când m-am întors, l-am împins pe spate. Părinții lui Daemon au
zburat, în timp ce eu m-am plimbat peste el. “Ce ești tu?” A
ajuns cu programul destul de repede, iar marginea corpului său
a început să strălucească acel luminos alb-roșu, când mâna lui se
curgea în jurul părului meu umed. Înainte ca genunchii să-i
curgă, ochii îi erau ca niște diamante brute, iar expresia era ceva
miraculos, chiar dacă nu aveam nici măcar idee ce făceam. Dar
el părea să-l iubească și cred că a fost pentru că ma iubit. Mai
târziu, ne-am îndreptat unul spre celălalt și am fost liniștiți. Am
urmărit linia buzei inferioare, făcând nervul să-i întreb ceva
despre care eram curios. “De ce ai plecat cu ei când au venit?”
Ochii îi erau închise, fața relaxată. “Când au ieșit din pădure, am
auzit tot ce se gândeau, ce voiau. A fost la fel pentru Dawson și
Dee. Am fost imediat conectați. La început, a fost copleșitoare.
Am vrut să merg cu ei. Se opri, deschizându-și ochii. Privirile
noastre s-au blocat. “Eram ca și cum am uitat totul, cu excepția
lor. Ei au devenit totul. “Nici nu m-am putut împacheta în jurul
meu. - Le auzi acum? - Nu. În caz contrar, în fundal este un
zgomot slab. “Nu este pentru prima dată când sa întâmplat așa
ceva. Atunci când mulți dintre noi se a ă în jurul valorii de unul
de celălalt, poate deveni greu, pentru că este ca un radio cu un
milion de căi. De aceea nu ne-a plăcut niciodată să m în
colonie. Când sunt atât de mulți dintre noi, toți suntem
conectați, aproape ca o singură ință, și sunteți in uențați în
lucruri pe care nu le doriți. Nu ești o persoană. Ești un întreg.
Doar cei care au venit, sunt diferiți de ceilalți. Știu că e evident
acum, dar ei… Sunt atât de reci. Nici o empatie sau o
compasiune. O suspinare îi tremura prin el. “Nu imi amintesc de
parintii mei, dar nu pot sa cred ca au fost asa. Cred că nu
suntem așa pentru că am fost în jurul omului. Această lipsă de
compasiune și empatie le face periculoase, Kat. Mai mult decât
cred că chiar ne dăm seama. “Pe măsură ce îmi zgâlțâie degetul
de-a lungul maxilarului, își întoarse capul, plasându-mi un sărut
în centrul palmei mele. Totuși, trebuie să aibă o slăbiciune.
Totul din univers are o slăbiciune. “Daemon mi-a capturat mâna,
mișindu-i degetele prin a mea. “În ecare colonie există un
Bătrân care are reguli destul de mari asupra grupului. Știu că,
din cei care au sosit, trebuie să existe cineva care este
asemănător… Ca sergentul lor. Regina lor într-un stup. Lansarea
acelei persoane nu va termina acest lucru, dar le va slăbi -
deținerea pe care o au față de alte Luxen. “Ca și Dee. “Aveți vreo
idee cine este sau unde este acea persoană?”, Am întrebat.
Buzele i s-au dat într-o parte. “Nu. Rolland a ținut destul de
ascuns, iar acum are sens. Din cauza lui Sadi, știa mai bine decât
să împărtășească acea mică informație. La naiba Sadi. N-am avut
idee că a fost Origine, dar cred că nu este singura care se preface
și se ascunde printre Luxen. M-am încruntat. “Cine altcineva?”
“E ceva ce nu am observat niciodată până când plec din colonie,
când am venit pentru tine. Un lucru ciudat este că nu am avut
niciodată încredere în tipul ăsta. Mai era și ceva despre el și a
spus niște chestii de pe perete când am plecat. Lucruri care nu
aveau sens atunci și nu am pus nimic împreună până când
Archer nu a dezvăluit ce era - știi, culoarea ochilor. El se
rostogoli pe spate, expirându-se încet. “Ethan Smith” Mi-a luat o
clipă să-mi amintesc cine era. - E vârstnicul din colonie acasă?
“Ochii lui sunt la fel ca lui Archer și Luc.” “Crapă,” am respira.
Așezându-mă, mi- am pliat picioarele sub mine. - Dar dacă e
Origine și dacă Originsul a ajutat cumva la restul lui Luxen,
întrebarea este de ce? Daemon se uită la mine. Asta e problema
unei vieți, nu? De ce ar lucrat unele dintre Origins cu Luxen? “
 CAPITOLUL 11 {DAEMON}
Kat părea rănită de creierul ei. Nu am putut da vina pe ea. A
fost atâta aruncare la noi, m-am simțit ca și cum ar trebuit să
port echipamentul catcherului. Totul despre Ethan mi -a ținut în
cap în timp ce stăteam împreună în pat, încercam să obținem o
odihnă înainte ca Archer să se întoarcă și cel mai probabil să
arunce vestea și mai tare în turneele noastre. Aș putea spune că,
deși Kat era liniștită în brațele mele, nu dormea. La fel ca mine,
a fost prea mult pentru a trăi. Gândindu-mă la Dee ma făcut să
vreau să-mi dau chipul printr-un zid, așa că aș prefera să-mi dau
seama ce naiba putea avea Ethan să o facă cu invazia de la
Luxen. Chestia a fost că a fost într-adevăr întrebarea de un
milion de dolari. De ce ar lucra împreună Origins și Luxen? A
fost ceva pe care l-am întrebat pe Archer după ce a arătat înapoi
cu saci de haine. Când a aruncat-o pe Kat într-un blat de
ciocolată, m-am încruntat, întrebându-mă cât de mult a luat-o.
Archer mia ridicat o frunte. “Destul să știu că poți să-mi bați
capul de pe umăr ori de câte ori ne a ăm în jur”. Am zâmbit în
timp ce Kat a ridicat ochii de la desfacerea bomboanelor. - Ce?
Întrebă ea. “Nimic”, am spus când m-am uitat în unul dintre
pungi și am găsit blugi în dimensiunile mele. A fost ciudat la un
nivel deranjant. Înapoi la întrebarea dvs. Despre Origine și
Luxen. “Archer sa sprijinit pe celălalt decât pe forțele puternice
care aderă la forțe puternice pentru dominația mondială și bla,
bla. - Asta e clișeu, am spus eu. - Și prea evident, a fost de acord.
M-am uitat la Kat. Privirea pe fața ei, pe măsură ce devora bara,
ca și cum ar gustat cerul pentru prima oară și ar fost la
câteva secunde de a avea un gura -gaz, ma făcut să-mi doresc ca
Archer să nu e în cameră. Zâmbetul lui a crescut într-o
crestătură. Si ma facut sa-mi doresc ca el sa iasa din cap. “Știai
despre Ethan?”, Am întrebat, reorientându-mă. El clătină din
cap. “Nu suntem ca niște ciudați străini, unde ne gândim sau
știm unde sunt ceilalți la ecare secundă dată.” “Ultima dată am
veri cat, sunteți parte din familia extratereștrilor noștri, deci. .
“Kat a dat jos un mic bar și mi-a oferit-o. Am scuturat din cap și
am apucat-o între buzele ei. - Deci nu l-ai cunoscut niciodată pe
Ethan sau ai auzit de el? Întrebă ea. “Sunt multe Origini cu care
nu am intrat niciodată în contact sau nu am văzut de când au
fost transferate la alte baze. Daedalus a creat multe în întreaga
lume în poziții foarte puternice. Dacă chiar și câțiva dintre ei
lucrează cu Luxen, suntem cu adevărat în necaz. ”” De parcă noi
nu suntem deja? “Am subliniat. “Da, ei bine, iată problema cu
asta. Putem pretinde că suntem umani sau Luxen sau chiar
hibrizi. Vă putem citi gândurile. Ai avut deja fundul tău fericit
ars de unul despre care credeai că e un luxen. Probabil chiar și
de două ori dacă numărești Ethan despre care vorbești, ceea ce
face încredere în ceea ce crezi că știi sau vezi o problemă reală
mare “, a explicat Archer. “Să spunem că o mână de Origini care
sunt politicieni, medici sau membri ai armatei lucrează într-
adevăr cu Luxen. Se va transforma într-un cluster … - Și ce
facem? Kat a scos din pat și a aruncat ambalajul în coșul de
gunoi. “Adică, nu putem înșelați. Trebuie să putem face ceva.
“O tensiune tare a traversat fața lui Archer. “Ceva se face în
legătură cu asta.” Kat se opri în mijlocu l camerei, expresia ei un
amestec de speranță și prefaceri. Archer mi-a aruncat o privire
spre mine și mi-a spus că o vorbă simplă nu va explica nimic,
așa că am vrut să-mi dau seama că asta nu va un lucru bun.
“De ce nu vă schimbați voi doi și mă întâlniți în hol”, a sugerat
el.
Micile sale mâini erau înfășurate în pumni. - Ce nu ne spui? -
Nu vreau să-ți spun că nu vreau să- ți spun. Lăsă biroul și se
îndreptă spre ușă. “Este ceva ce cred că trebuie să vă credeți
voi.” “Ei bine, asta nu este inutil de misterios sau orice altceva,
dar orice.” Am stat și m-am apucat de transpirații pe care le
purtam. Archer era încă la ușă și am arcuit o frunte. “Dacă nu
vrei să mă vezi în toată goliciunea mea glorioasă, te-aș sugera să
pleci acum.” Ochii lui Archer se rostogoli. “Nu, mulțumesc.” Kat
și cu mine ne-am schimbat repede, iar faptul că blugii ei se
potriveau perfect mi-au făcut să-mi imaginez lmul de artă cu
fața în față, dar ea arăta bine, mai mult Ea însăși în denim
întunecat și pulover de culoare gri. Părul îi uscat în valuri moi și
părea că mergem să luăm ceva de mâncare sau poate un lm.
Ceea ce făceam era atât de departe de acea fantezie încât era
înfricoșător. Ochii noștri s-au întâlnit după ce am apucat butonul
pe blugi. “Ești gata să faci asta, indiferent de ce e asta?” Ea dădu
din cap. “Sunt aproape jumătate de frică să văd ce vrea să ne
arate.” “Te simt eu. În acest moment, orice este posibil. Am oprit
la ușa închisă și i-am întins mâna. Când a luat-o, am tras-o spre
mine. Am îmbrățișat brațele în jurul taliei, am ridicat-o și i-am
dat o lovitură bună. Râsul ei moale care mi-a dansat în ureche
era prea rar. - Mă scuzați de mine. - Uh-huh. Dând-o înapoi, am
sărit un sărut pe frunte.
“Indiferent de ce, nu uita planurile noastre.” A fost important
să-i amintești de ei. Ochii ei aveau un gri moale, în timp ce se
uita la mine. “Planurile de nuntă?” “Acelea”. M-am aplecat și i-
am șoptit în ureche: “Pentru că atunci când vom arătați ceva
absolut încurcat, pe care sunt sigur că o vom face, voi începe să
mă concentrez asupra Acele planuri și ridicându-ți rochia de
nuntă și coborând în genunchi. - Dumnezeule, șopti ea, iar când
m-am întors cu un chicot, obrajii ei erau roșii. Tu ești… Tu
ești… ”” Ce? “Ea scutură din cap și înghiți. “Mult să mă
descurc.” M-am smirked când am deschis ușa. “După tine,
Kitten.” Pe când trecu prin ea, am aterizat pe ea o pată
frumoasă, care a făcut-o să sară și să se rotească. Kat mi-a dat un
aspect murdar, și am zâmbit, cu totul neîngrijit. Era micul set de
uși duble de sticlă și ceea ce părea în interiorul unui centru de
comandă de la NASA. “Ce-i asta?”, Am întrebat eu. “Ce credeți
că este.” Zâmbetul lui Archer nu a ajuns la ochii lui ciudat când
m-am uitat la el. “Este centrul de comandă al bazei. Sunt
conectați la sateliți, rachete și tot felul de lucruri amuzante aici.
Kat șuieră nasul, dar rămase liniștită. Archer deschise ușa și nu
mă surprinse să-l văd pe Luc șezând într-un scaun din față,
picioarele ridicate pe o margine albă, traversate de glezne. Avea
o cutie de fructe cu pumn în mână. Am scuturat din cap. Nancy
era aproape de față, cu brațele încrucișate peste pieptul îngust,
cu fața strânsă, ca și cum suge ceva acru. Un bărbat stătea
alături de ea în regalia militară completă, cu su ciente butoane
și insigne lucioase pentru a-mi spune că ar putea o problemă.
Camera a fost echipată cu oameni militari care purtau căști și
erau conectați la tot ceea ce dădeau pe monitoarele din fața lor.
Câțiva au privit calea noastră când am intrat. Nici unul nu părea
surprins. Pe perete, în fața lui Luc, era un monitor imens. M-am
întors privirea spre omul cu ochi cenușii cenușii și părul scurt și
maro deschis. “Cine e dușul ăsta?” Ochii lui Kat se lărgiră și se
părea că Luc se sufocă în râsul lui, în timp ce se întoarse să ne în
frunte. - Doamne, știam că există un motiv pentru care îmi
plăcea. - Da, mormăi. Nancy nu arăta amuzată pe măsură ce
omul ne-a înfruntat, umerii i-au pătruns. - Acesta este generalul
Jonathan Eaton, cel mai înalt o țer în cadrul Forțelor Aeriene
ale Statelor Unite, spuse Nancy, cuvintele ei tăiate și ca niște
pumni. - Poate ai putea să arăți ceva respect. Am arcuit o frunte.
“Sigur.” A trebuit să o dau generalului indiferent de numele lui.
Nu a fost nici un pâlpâire a vreunui smidgen de supărare, așa
cum ochii lui cenușii s-au așezat asupra mea. “Știu că nu ai prea
mult… Opinie ridicată a membrilor guvernului “, a spus el. “Dar
vă pot asigura, acum nu suntem dușmanul vostru.” “Eu îmi
rezerv dreptul de a decide asta”, am spus, uitându-mă la ecran.
Din ceea ce arăta, era o vedere aeriană îndepărtată a unui oraș
important.
Am putut alege topurile de zgârie-nori și o pată albastră care
ar putea un ocean. - E de înțeles, răspunse el, atrăgându-mi
atenția. - Lasă-mă să știu, n-am avut niciodată probleme cu tipul
tău. - N-am avut niciodată o problemă cu a ta, am spus eu. - Nu
până nu ne-ai răpit, ne-am făcut experimente îngrozitoare, ne-
am rupt familia și am devenit o durere generală în măgarii
noștri. Generalul nu a făcut-o. “Mulți dintre noi nu erau pe
deplin conștienți de ceea ce făceau Daedalus sau cum cumpărau
luxenii și hibrizii. Vor multe schimbări în viitor. - E unul
dintre cei mai mari băieți care au pus mâna pe Daedalus. Luc își
îndoa brațele în spatele capului și nu știam unde a ieșit cutia de
fructe. Privirea lui alunecoasă se strecură spre Nancy și un rânjet
răcoritor își înclină buzele. - Cred că e destul de răcoros. - Asta
înseamnă mult pentru mine, răspunse general generalul, iar
tusea lui Archer părea suspinată ca un râs. “S-ar putea să nu
vedem cu ochii în ochi sau să gândim în același sens”, mi-a spus
el, “și nu voi mai putea spune nimic care să rezolve ceea ce sa
făcut cu familia sau cu cei cărora le pasă.” Cu asta, el a trecut
printr-o privire severă în direcția lui Nancy. “Cei care erau
responsabili de aspectele mai daunatoare ale lui Daedalus vor
pedepsiti in consecinta.” Kat se uita la el. “Așteaptă”. M -am
apropiat mai mult de ea - nu că am fost pe primul loc. Acum
stăteam practic pe ea. “Asta e minunat că te iubești pe niște
Luxen, dar de ce dracu ai avea încredere în oricare dintre noi
chiar acum? De ce ne-am încrede? “Generalul își înclină bărbia.
“Știu că nu crezi că tu și fratele tău sunteți singurul luxen care
să mutați vreodată un om pe care-l pasăți profund. De fapt, cred
că și tu îți dai seama că există mulți oameni de acolo care ar face
orice pentru a proteja omul sau oamenii pe care îi interesează.
Știu că legătura este mai puternică decât in uența celor care au
sosit recent. Știu asta de fapt. - Cum? Întrebă Kat. - Pentru că
ica mea și soțul ei sunt aici pe bază, zise el, privindu-mă. “Și
da, el este un luxen”. Îmi puteam simți ochii pe mine când m -
am uitat la general. Pentru un motiv înșelat, din tot ceea ce
trebuia să e cel mai șocant rahat pe care-l auzeam. Am râs. Nu
am putut să-l ajut. Uniformă albastră întinsă peste umeri. “Fiica
ta e căsătorită cu un luxen și ești bine cu ce le-a făcut Nancy?
Pentru noi? “Furia a strălucit în fața lui Kat. O privire
îndelungată de zgomot se opri în ochii lui. “Așa cum am spus, au
fost lucruri despre care nu eram conștienți.” “Nu este o scuză”, a
spus ea și, naibii, am știut că va pe punctul de a obține o
bătaie de cap. Buzele îi răsu au ca și cum ar vrut să
zâmbească. - Îmi amintești de ica mea. Nancy și-a întors
obrazul și i-am jurat că ochii s-au rostogolit. “Știu că nu pot face
nimic pentru a schimba ceea ce sa făcut în trecut decât pentru a
ne asigura că nu se va mai întâmpla niciodată. Și o voi face.
“Dar acum, avem un dezastru mondial fără precedent pe mâinile
noastre. Asta-i tot ce mă pot concentra. ”” Dezastrul global. “Luc
arcui o frunte. “Sună atât de incredibil de dramatic și de parcă
există …” Un bip mutat la tăiat. A atins în buzunar și și- a scos
telefonul mobil. Luc își lăsă adidașii pe podea, cu o expresie
neclară, în timp ce-și împușcă picioarele. “Am ceva de care
trebuie să am grijă”. Se îndreptă spre ușă fără o privire înapoi,
mâna lui liberă în gîndu-se într-un pumn și avertizările
aruncate unul câte unul. Nu l-am văzut niciodată pe Luc… Atât
de neliniștit. E in regula . Glasul lui Archer mi-a ltrat
gândurile. Ceea ce se întâmplă acum nu are nimic de-a face cu
niciunul din aceste lucruri. Sunați-mă paranoic, dacă asta nu
înseamnă nimic la mine, m-am întors la el. Generalul e legiuitor,
răspunse Archer, privindu-și privirea cu a mea. Și așa cum am
spus, lucrul cu Luc nu are nimic de-a face cu asta. Încă nu aveam
100% la bord, așa că mi-am tras bratul în jurul umerilor lui Kat
doar pentru caz. Privirea mea pâlpâie peste general și Nancy. Nu
eram sigur ce se întâmpla cu adevărat acolo. “Unde e celălalt?”,
Am întrebat eu. - Sergent Dasher? Nancy se întoarse spre mine.
“E mort.” Împotriva mea, Kat a înăbușit. - Cum? Întrebă ea. -
într-o luptă cu Luxen, chiar în afara Vegasului. Ochii întunecați
ai lui Nancy se îngrămădiseră asupra noastră. - Asta ar trebui să
vă facă pe amândoi fericiți. - Nu pot să spun că voi pierde orice
somn. I-am ținut privirea până când ea o privi departe. Dasher s-
ar putea să nu fost un sociopat complet ca ea, dar era pe lista
mea “To-Kill”.
Cel puțin i-aș putea marca numele. - Generalul Eaton. O voce
a călătorit de la un bărbat de lângă monitorul mare. Stătea în
picioare, cu brațele apăsate pe lateral. “Suntem la cinci minute.”
Cinci minute din ce? Nu mai repede sa gândit acest lucru decât
imaginea de pe monitor a crescut și topurile clădirilor au
devenit mai clare, la fel ca străzile aglomerate. Unele zone nu
erau altceva decît fîșii de fum gri. “Ce este asta?”, A întrebat
Kat, urcând și plecând de sub braț. M-am uitat la Archer și
imediat am știut că asta a vrut să vedem. “Ce se întâmplă?”
Generalul se îndreptă spre mijlocul camerei, trecând deasupra
liniilor unor monitoare mai mici, iar oamenii se dădeau la
calculatoarele lor. “Aceasta este ceea ce facem pentru a opri
invazia.” M-am întors privirea spre ecran. Omule, am avut un
sentiment rău despre toate astea. - Patru minute, a anunțat un
alt tip în față. Da. Când oamenii au început să numere, nu a
venit nimic din asta. Kat a cerut clari cări, dar, pe măsură ce mă
uitam la lumina clipeală a orașului, o idee a început să se
formeze în spatele capului meu. “Ce vedeți pe ecran este Los
Angeles”, explică generalul. “Au existat un număr semni cativ
de invadează Luxen acolo, toți cei care au luat formă umană, în
cea mai mare parte o ciali guvernamentali și alții în poziții de
putere. Ei au asimilat rapid ADN-ul uman al celor care sunt în
jurul vârstei necesare pentru a avea o familie. Avem oameni care
ne-au ținut la curent, dar de ieri noaptea am pierdut controlul
asupra orașului. - Oh, wow. Kat o îndoi cu brațele în timp ce se
uită la monitor. - Am pierdut, de asemenea, Houston, Chicago și
Kansas City, interveni Nancy. “Despre care știm în acest
moment. Singurul oraș pe care l-am putut ține fără Luxen este
D.C., dar invadatorii colectează forțe extraordinare în jurul
orașului - Alexandria, Arlington, Muntele Rainier și Argintul de
primăvară sunt aproape complet sub controlul lor. “Și nu știm de
niciun Origine din interiorul D.C., care ar putut să-și unească
forțele cu invazivul Luxen”, a adăugat el. “Sperăm că nu este
cazul, dar trebuie să ne plani căm.” “Trei minute.” Privirea mea
a coborât pe spatele bărbatului care număra. “Ce se întâmplă în
trei minute?” Kat se întoarse, cu fața palidă, și știam că mintea îi
mergea acolo unde era a mea și asta limitează ceea ce putem
face. “Archer a împins zidul, alunecându-se mai aproape, de
parcă mă aștepta Să-mi pierd rahatul când suspiciunile mele au
fost con rmate. “Președintele Statelor Unite, în colaborare cu
secretarul apărării, a aprobat o grevă de testare a unui EMP
peste orașul Los Angeles.” M-am uitat la general. - EMP? Spuse
Kat, cu ochii mari. “Pulsul electromagnetic armat sub formă de
mai multe bombele non- nucleare”, a explicat el, iar stomacul
mi-a căzut în picioare. “Va funcționa ca o armă PEP odată ce
bomba detonează în jurul unei înălțimi de trei sute de metri, dar
la un nivel mai răspândit. Pierderea estimată a vieții umane este
nominală, limitată la cei cu boli de inimă sau alte tulburări care
ar putea susceptibile la un puls electric de această
magnitudine… Și în prezent cei a căror viață este dependentă de
sistemele de susținere a vieții. “Două minute, înălțime la șapte
sute de picioare”, a venit din față, urmată de o voce statică, care
anunța locația printr-un semnal radio. Archer stătea lângă mine.
“Majoritatea oamenilor vor experimenta o explozie de durere și
o paralizie instantanee”, a continuat el când Kat se întoarse spre
ecran. “EMP va acționa ca o armă letală, imediată de ucidere a
oricărui luxen, hibrid sau Origine în zona de grevă”. Am avut
nevoie de ea - au trebuit să facă ceva împotriva luxenului
invadator - dar sora mea a fost acolo undeva, sperând că nicăieri
lângă LA Și acolo ar trebuit să e nevinovați Luxen și hibrizi
acolo, chiar origini, și nu aveau nici o idee despre ceea ce era
Vinându-și drumul. - Inocenții vor muri în acest lucru, atât la om
cât și la Luxen, spuse generalul, de parcă ar putut să-mi
citească mintea. “Dar trebuie să sacri căm pe cei câțiva pentru a
salva pe cei mulți”. Mam întors spre ecran, în timp ce pâlpâia
rapid pentru o secundă înainte de seară. Imaginea se apropie
încă o dată, su cient încât să pot urmări mișcarea pe teren. - Nu
e tot ce face, zise Archer în liniște. “EMP a fost proiectat pentru
un alt scop.” Generalul a dat din cap. “Inițial, a venit la creație
ca o armă de distrugere în masă care ar limita pierderea vieții
umane. EMP dăunează ireversibil oricăror dispozitive electronice
și surse de alimentare. “Rahat sfânt. Asta a fost tot ce am fost
capabil să gândesc. - Asta-i totul, șopti Kat. “Este absolut totul în
orașele- telefoane, mașini, spitale, comunicații - totul. - Un
minut, o înălțime de patru sute de picioare. - De fapt, el va lovi
LLC înapoi în Evul Mediu. Archer privi pe ecranul mare. “Veți
vedea din nou istoria, dar genul de istorie care nu poate
rescrisă niciodată.” “Nu puteți face asta”, am spus. Kat scutura
din cap. “Nu poți. Sunt oameni care au nevoie de energie
electrică - există oameni nevinovați și întregul lor mod de viață
urmează să se încheie. Nu puteți … - În mod evident, este prea
târziu, spuse Nancy, cu ochii întunecați. “Aceasta este singura
noastră opțiune pentru a le opri. Pentru ca să e chiar mâine
unde omenirea este în siguranță. “Mi-am deschis gura, dar
transmisia ruptă de radio a tras în sus, numărând de la douăzeci
de secunde, și nu a existat nici o modalitate de a opri acest
lucru. Se intampla chiar in fata noastra. Mergându-mă mai
aproape de Kat, am continuat să îmi pătrund ochii pe ecran, pe
autoturismele care călătoresc pe autostradă, încercând să iasă
din oraș. Ar putea Luxen în acele mașini, bune și rău. Ar putea
oameni cu condiții de inimă. Au fost și spitale undeva pe
ecran, oameni ale căror respirație ulterioară nu ar veni
niciodată. Și apoi sa întâmplat. Kat îi smulse mâna peste gura ei,
ca un fulger de lumină orbitoare, făcând ca imaginea de pe
ecran să se învârtă pentru o clipă sau două, după care imaginea
se opri. Totul părea așa cum avea câteva secunde înainte, cu
excepția faptului că nici unul dintre mașini nu se deplasa pe
autostradă. Nimic nu sa mișcat, de fapt, și… Întregul oraș fusese
întunecat.
 CAPITOLUL 12 {KATY}
Oh, Doamne, m-am simțit ca și cum aș nevoie să stau jos,
ori voi cădea. Nu puteam să-mi rup privirea de pe ecran. Nimic
nu sa întâmplat. Desigur că nu. Milioane de oameni din LA au
fost astăzi uimiți. Și din ei, câți nu s-ar mai întoarce niciodată?
Sute? Mii? Nu puteam să cred ceea ce tocmai asistasem. O voce
aprinse peste radio, declarând o scădere de succes a bombelor
EMP. Nimeni din cameră nu a înveselit. M-am bucurat că n-au
avut-o, pentru că eram sigură că Daemon sau eu am terminat
cu un strop de onix pe față. - Vom iniția o scanare pentru orice
impulsuri electrice, spuse omul care contorizase mai devreme. -
Două minute și ar trebui să am datele. Generalul Eaton dădu din
cap. “Mulțumesc.” “Luxen și numeroșii lor spinofe emană un
răspuns electric”, a explicat Nancy, dar deja știam asta. De
aceea, armele PEP și EMP erau atât de periculoase. Ne-au prăjit
pe un nivel masiv. Daemon îmi înfășură un braț în jurul
umerilor, tragându-mă de partea lui. Când mi-am așezat mâna
pe piept, i-am simțit corpul. Era supărat ca mine. Furia
învârtindu-se înăuntrul meu mi-a provocat o grămadă de statică
care să-mi explice pielea. A fost atât de multă frustrare, pentru
că știam că opțiunile noastre erau limitate, dar asta… ?
Amploarea a ceea ce tocmai sa întâmplat a depășit pierderea
vieții. Astăzi, indiferent de dată, s-ar duce în infamie ca ziua în
care Orașul Îngerilor sa oprit. Nimic nu ar lucra acolo la fel.
Toate rețelele electrice, rețelele și infrastructura complexă, care
era atât de departe de domeniul meu de înțelegere, au dispărut.
O mulțime de oameni nevinovați care au pierit. Și acesta a fost
doar începutul. Știam eu. Ei ar face asta în mai multe orașe, în
întreaga lume, iar mai mulți oameni nevinovați ar muri și lumea
va deveni… Hrănirea sfântă, viața așa cum am știut că va deveni
un roman distorsionant, cum credeam înainte, dar adevărat.
Tragând, m-am întors și l-am îndreptat către generalul Eaton.
“Nu poți continua să faci asta”. Ochii lui adâncimi grele s-au
întâlnit cu a mea și am știut că trebuie să se gândească: Cine
dracu e această tipă să creadă că poate chiar să spună ceva? Și
poate că nu aveam dreptul. La naiba, în marea schemă de
lucruri, nu eram nimeni, doar o ciudățenie de natură, dar nu
puteam să stau aici și să nu spun ceva, așa cum au distrus
literalmente lumea de la un oraș la un moment dat. “Tu ești
obliterat de modul de viață al unui milion de oameni, și asta nu
ia în considerare chiar și oamenii care au fost uciși când au fost
aruncați aceste bombe”, am spus, tremurând. - Nu poți continua
să faci asta. - Nu a fost o decizie care a venit ușor. Crede-mă
când spun că au fost și vor multe ore în care somnul se va
pierde “, a răspuns el. - Dar nu există altă cale. Daemon își îndoi
brațele peste piept. “Ce faci este să comiți practic genocid.”
Nimeni nu a răspuns, pentru că ce-ar putea spune ei? A fost
genocid, pentru că acele bombe aveau să ștergă cea mai mare
parte a lui Luxen de pe planetă. Archer scoase o mână de-a
lungul maxilarului. “Chestia e, băieți, ce altă opțiune au ei? Știți
la fel de bine cum fac asta dacă luxenul care invadează nu este
oprit și dacă Origini care lucrează cu ei nu sunt rotunjiți, va
dura doar câteva săptămâni înainte ca ei să aibă control complet
asupra întregii planete. - Poate Nici măcar atât de mult “, a
comentat Nancy când a căzut într-un scaun gol. Expresia ei era
la fel de impasibilă ca oricând, dar mă întrebam dacă se temea
că oriunde Origins-ul ar fost ascuns era lângă unul dintre
orașele unde ar aruncat bombe. - În cazul în care Originsul se
a ă în acest … - Sunt, am spus, gândindu-mă la Sadi și la
vârstnicul Daemon. “Unii dintre ei sunt.”
Privirea ei rece și întunecată mi-a aterizat. “Atunci nu există
altă opțiune. Originile au fost create ca specie perfectă, cu
abilități cognitive dincolo de orice om obișnuit sunt capabili.
Originea … - Am obținut-o, spuse Daemon. Ochii îi străluceau ca
niște smaralde tăiate. - Poate dacă nu te-ai întâlnit cu Mama
Natura și ai crea Origins … - Hei, murmură Archer. “Unul stă în
picioare aici. Daemon la ignorat. - Poate că, dacă n-ai făcut-o,
Luxenul nu ar venit. - Nu știi asta, spuse ea, umeri. - S-ar
putea să … - Ceea ce știu e că lucrează cu Luxenul, spuse el,
tăind-o. “Și nu este nevoie de un salt uriaș de logică pentru a
crede că au legătură cu luxenul care vine aici. Chestia asta e pe
mâna ta pe Daedalus. ”” Ceea ce e groaznic ironic, nu crezi? “, A
spus Archer, și când Daemon la împușcat, m-am gândit o clipă
să-și răstoarne ochii. “Daedalus a fost tatăl lui Icarus în
mitologia greacă. A construit aripile pe care Icarus le zbura, iar
copilul prost se apropia prea mult de soare. Aripile s-au topit si a
coborat pe Pamant, inecandu-se in mare. Un fel de invenție a lui
a fost propria lui cădere. La fel și cu Prometheus. Daemon se
uită lung la Archer și apoi se întoarse spre Nancy. - Oricum,
indiferent de modul în care vă rotiți, această mizerie este pe
mâinile voastre. - Și încercăm să o rezolvăm, răspunse generalul
Eaton. “Dacă nu aveți cu toții ceva la care nu ne-am gândit, nu
există altă opțiune.” “Nu știu.” Mi-am apăsat degetele la temple.
“Chiar am putea folosi Avengers chiar acum.” Avem nevoie de
Loki, replică Daemon. Generalul Eaton a arcuit o frunte. “Din
păcate, universul Marvel nu este real, deci. . “Am început să râd,
pentru că am fost secunde să fac râsul nebun și să nu mă opresc
niciodată, dar Daemon a clipi ca și cum ceva îl aruncase în cap. -
Așteaptă, spuse el, împingându-și mâna prin părul lui neclintit. -
Avem nevoie de echivalentul lui Loki. - Nu prea urmăresc acel
gând de gândire, am spus. El clătină din cap. “Există ceva ce
putem folosi, pe care știu că îl putem folosi.” Generalul Eaton își
înclină capul, pe măsură ce privirea lui Archer deveni ascuțită.
Buzele i se înăbușiră și știam că se uită la gândurile lui Daemon.
Orice ar văzut, nu arăta că ar fost un mare fan al acestuia.
Mă gândesc. ”” Oh, nu. “Archer își mișcă mâna respingător. - Nu
vreau să- ți fure tunetul. - Cred că ai făcut-o deja, așa … - Haide,
am sărit, nerăbdător. “Spune-le celor care nu au abilități
inteligente de citire a minții.” Buzele lui Daemon se răsuceau
într-un zâmbet de zâmbet. “Există un lucru pe care invazia
Luxen nu are cu adevărat nici o apărare împotriva lui.”
“Bineînțeles, arma EMP”, a comentat Nancy mulishly. Nările lui
s-au aprins. “Pe lângă ceva ce distruge totul așa cum o știm pe
Pământ.” Ea se uită departe, concentrându-se pe monitor ca și
cum s-ar plictisi de întreaga conversație. M-am întrebat dacă
cineva ar supărat dacă l-am lovit în spatele capului. - Arumul,
spuse Daemon. Am clipi încet, gândindu-mă că creierul mi-a
luat-o. “Ce?” “Luxenul invadator cunoaste Arum-ul. Am luat
mult, dar am mai învățat ceva de la ei “, a explicat Daemon. “Ei
nu au nici o experiență cu ei.” “Dar ei știu despre ei”, a spus
generalul Eaton. - Da, dar din experiența mea personală,
cunoașterea Arumului și auzirea lor este total diferită de cea
care se ocupă cu ei, mai ales dacă nu ați văzut niciodată o
persoană față în față - și ei nu au. Arumul a plecat de mult, pe
drumul lor aici, iar aceste Luxen au mers în direcția opusă. Chiar
dacă ar văzut un altul înainte, atunci erau doar copii. “Câțiva
o țeri din cameră, cei de la mini-monitoare, se întorceau pe
scaune și îi acordau multă atenție lui Daemon. “Prima dată când
m-am confruntat cu un Arum, aș murit dacă ar fost
Matthew. . “A respira, iar ceilalți ar putut să nu observat
pâlpâirea durerii, dar am văzut-o și pieptul mia făcut dureri.
Matthew, care fusese o gură tatăl tuturor, le trădase și am știut
că va tăia adânc de foarte mult timp. “Dacă Matthew nu ar
fost acolo, cineva mai în vârstă și mai experimentat cu Arum, aș
murit.
Iadul, de multe ori înainte de a-mi face rost de luptă. ””
Arumul a fost creat de legile înfricoșătoare ale naturii pentru a
ține sub control și a lupta împotriva lui Luxen “, a spus Archer,
exclamând în vocea lui emoție. “Sunt singurul prădător adevărat
al lui Luxen”. O mică scânteie de speranță mi-a izbucnit pieptul,
dar nu am vrut să-i dau prea mult spațiu pentru a crește. “Dar
Originea va ști cum să-i lupte.” “Ei vor, dar nu sunt mii și mii de
ei”, a spus Daemon. “Și nu există nici o modalitate prin care să-i
poată învăța pe cei de la Luxen care să se apere repede. La
naiba, mă îndoiesc că cred că Arum va o problemă. Luxen,
prin natura lor, sunt arogant. ”” Da, într- adevăr? “Am
murmurat. O parte a buzelor îi izbucni într-un zâmbet sexy,
smug și jumătate, ca și cum Archer se zbătea. - Originile sunt
probabil mai arogante, știi, spuse Daemon. “Tipul stupid de
aroganță.” Smirk-ul dispăru de pe fața lui Archer. “Wow. Mă
simt ca Morgan Freeman să facă o voce chiar acum, cum ar :
“Legătura cea mai slabă este ceva deja aici”, am spus și când mai
multe seturi de ochi s-au așezat pe mine cu aceleași confuzii, m-
am spălat. “Ce? Este de la Războiul Lumilor și cred că este o
potrivire potrivită pentru situație. “Un zâmbet real a traversat
fața lui Daemon și, în ciuda tuturor lucrurilor, interiorul meu sa
topit în goo ori de câte ori el a zâmbit a plăcut acest lucru,
pentru că era atât de incredibil de rar. “Îmi place cum
funcționează creierul tău”. Asta-i chestia aia lovită de dragoste
pe care o întrebai în camera lui Beth și a lui Dawson. Cuvintele
lui Archer mi-au plutit în cap și m-am întins. Căldura mi-a
înconjurat obrajii când mi-am curățat gâtul. “Crezi că asta va
funcționa?” “Câți Arum sunt aici?” Daemon îndreptă întrebarea
către general și Nancy. Unul dintre cele mai mari lucruri care
ne-au surprins de-a lungul anilor a fost faptul că Daedalus lucra
cu Arumul pentru a ține sub control Luxenul, indiferent de
motive brutale și nefaste. Nancy își bătea buzele. “Nu avem
numere exacte, nu ca la Luxenul care a fost asimilat. Mulți
dintre Arum s-au întunecat când au venit aici. - Am fost
întuneric? M-am încruntat. “Au fost în subteran”, a explicat
generalul Eaton. “Mutarea de la oraș la oraș. Sunt foarte greu de
urmărit. - Și voi ați fost mai preocupați de noi și de lucrurile
răcoroase pe care le-am putea face. Daemon când a sosit
Luxenul. - Mulți? - îi speri lui Nancy, în timp ce-și smulgea
mâinile pe picioare . Toți au făcut-o. Nici unul dintre noi nu ar
trebui să e surprins. Ei nu sunt cei mai loiali dintre toate
creaturile. “Această scânteie de speranță a început să se stingă
când Archer vorbea. “Dar ei sunt încă aici, pe această planetă.”
“Și ce?” A provocat Nancy. “O să-i ajuți?” Un zâmbet misterios
trecu peste fața lui Archer. - Nu eu, dar știu pe cineva care o
datorează pe altcineva o favoare foarte mare. Nancy întoarse
ochii. “Chiar dacă ați putea să-i ajutați, ar inutil. Sunt prea
multe împrăștiate și … - De fapt, dacă aș putea vorbi, veni o
voce din mijlocul camerei. Era o femeie de vârstă mijlocie, cu
părul blond întunecat, tras înapoi într-un cocos strâns și îngrijit.
Stătea în picioare, cu mâinile strânse în spatele ei. Generalul
Eaton dădu din cap pentru ca ea să continue. “Majoritatea
invadatorilor Luxen au aterizat în Statele Unite cu numere ușor
de gestionat în străinătate. Credem că acest lucru se datorează
cantității de Luxen pe care o avem deja în state. După cum știți,
am urmărit mișcarea în ultimele zece ore. Mulți dintre cei care
invadează Luxen se deplasează spre est, spre capitală. Dacă
suspiciunile noastre sunt corecte, ei își vor uni forțele și vor
deveni o unitate considerabilă “, a spus ea, privind spre Daemon
și Archer. “Unii s-au integrat în orașele pe care le-am pierdut
deja, dar dacă am reușit să facem o grevă împotriva lui D.C., i-
am scos pe mulți dintre ei.” “Și asta intenționăm”, a spus
generalul Eaton. “Dar intenționați să renunțați la o bombă
electrică în capitala națiunii”, am spus, cu mâinile strânse pe
marginea mea. “De fapt, dacă apare o masă și mai luxoasă de
Luxen, vor mai multe e-bombă”, a spus Nancy. - Su cient că
vor lovite majoritatea Virginiei, Maryland și chiar coridorul I-
81 din Virginia de Vest. - Isuse, am șoptit și mi-am stins ochii.
Aici a fost mama și prietenii mei. “Ce faci orașelor deja
pierdute - Houston, Chicago și Kansas City?” “În următoarele
douăzeci și patru de ore, EMP-urile vor abandonate.” Empatia
a sângerat în vocea lui. - Aceste orașe au dispărut, domnișoară
Swartz. Cele mai multe dintre
Luxen au preluat forma umană și au ucis oamenii pe care nu i-
au găsit potriviți. Există puține până la nici un contact care iese
din ele din orice sursă în care avem încredere. Mă rog pentru tot
ce au lăsat oamenii în acele locuri. Aceste orașe au dispărut, dar
nicăieri altundeva până acum. Dacă le putem opri? “, A spus
Daemon. “Dacă putem face același lucru fără a ucide oameni
nevinovați de ambele părți și fără a distruge orașele până la
punctul în care vor imposibil de investit?” Nancy a sufocat un
râs, când și-a clătinat din cap în necredință. “Gândiți- vă la
asta”, a spus Archer. “Veți avea milioane de americani complet
înlăturați în aceste trei orașe, fără să numărați L.A., și cu cât
faceți mai mult acest lucru, cu atât mai mulți refugiați pe care îi
creați. Statele ar merge mai departe. “Un muschi se înălța de-a
lungul fălcii generalului Eaton. “Credeți că nu este ceva la care
ne-am gândit sau am început să ne pregătim? Chiar așa cum
vorbim, plani căm un rezultat mai rău decât să pierdem orașele
mari. Plani căm o pierdere completă în cazul în care EMP-urile
nu reușesc într-un fel. “Generalul descrie măsurile de precauție
pe care le luaseră, transferând computerele și alte echipamente
electronice valoroase în buncăre subterane stocate cu articole
neperisabile, Simțeam că o să mă duc. Dacă am crezut că
invadatorii Luxen erau răi, n-am avut nicio idee. Am fost cu
adevărat în pragul unui dezastru catastrofal. - Putem obține
Arumul, spuse Archer. “Știu că putem.” Inima mea sa răsturnat.
Putem să-l primim pe Arum? M-am îndoit că ar ușor și
aproape că nu puteam să cred, când generalul Eaton a spus
cuvintele magice. “Dacă reușiți să luptați cu Arum, atunci vom
opri neutralizarea forței din afara capitalei.” “Mulțumesc.”
Aproape am sărit. Aproape am îmbrățișat tipica și m-am bucurat
că nu am făcut-o, pentru că arăta că ar tot felul de ciudățenii.
Dar nu avem prea mult timp. Avem cam șase zile, poate șapte și
apoi trebuie să mergem la EMP-uri “, a spus generalul. - Trebuie
să fac o mulțime de telefoane. - E ridicol. Nancy stătea,
aruncând mâinile în sus. - Nu-mi vine să cred că chiar te
gândești să le permiți să … - Uiți locul tău, Husher. Ca
întotdeauna, “a lovit generalul Eaton. El sa descurcat până la
înălțimea sa plină, aruncând autoritate în aer. “Eu, așa cum a
dorit -o în mod serios președintele comunității Unite, nu eram
pe punctul să văd asta. Daemon, pe de altă parte, arăta pozitiv
plin de bucurie când m-am mutat să stau alături de el în timp ce
Nancy a făcut o rușine. Archer a început să vorbească despre
moduri diferite în care Arum ar putea să-l omoare și să-l ucidă
pe Luxen în mai puțin de cinci secunde, o conversație pe care n-
am crezut-o că aș auzit Daemon să ia parte atât de entuziast.
În cele din urmă, Nancy a plecat, probabil, să ducă rocă în colț
undeva și să-și compună răzbunarea, iar generalul Eaton a
început să facă apeluri telefonice. Atunci, stomacul meu a decis
să anunțe că ar putea folosi cantități masive de alimente.
Surprins de faptul că aș putea să mănânc după ce am văzut și
auzit ce am făcut, mi-am apăsat palma pe burta mea și am
zâmbit plâns când băieții se uităau la mine. “Îmi pare rău?”
Buzele lui Daemon se îndreptară. - Foame? - Poate. Puțin. -
Există mâncare în sala de mese din apropierea camerelor tale,
spuse Archer. - Am crezut că ți-am spus despre asta. - N-am avut
timp… “M-am oprit și am început să-mi imagin dansuri goale,
așa că nu m-am gândit de ce nu am avut timp. Straniul lui
Archer se ridică. “Iadul?” Obrajii în ăcări, m-am întors spre
Daemon. Trebuia să plec de acolo, înainte ca Archer să facă un
spectacol. - Cred că o să mă duc să mănânc ceva. - Bine. El și-a
spălat buzele peste frunte. “Ne întâlnim înapoi în cameră.” Nu
m-am uitat la Archer când mam întors. Lăsându-i pe băieți în
camera de comandă, am intrat în hol. Nu numai că aveam
nevoie de hrană în burtă, aveam nevoie de altceva pentru a face
asta simțit normal. M-am gândit să vizitez din nou Dawson și
Beth, când am urcat pe scara goală și am intrat pe coridorul larg
de la nivelul principal. În timp ce mă întinse la colț, m-am dat
într-o stare de surpare. Luc se ridică în față, cu câteva uși în jos
de unde erau Dawson și Beth, dar nu era singur. O fată era cu el,
poate în jurul vîrstei sau un an mai tînăr. Era un lucru minunat,
și tocmai nu-i zăpăcea.
Ridiculos subțire, picioarele ei îmbrăcate în denim erau la fel
de subțiri ca brațele mele. Părul ei era ca aurul roșu și era
uimitor de drăguță, cu o față în formă de inimă plină de pistrui
și ochi care erau o ciocolată caldă.
Și am văzut-o înainte. Cu Daemon și cu mine am plecat… Cu
Blake să-l întâlnească pe Luc pentru prima dată. Ea fusese pe
scenă, la fel de frumoasă și uidă ca o dansatoare, și apoi, mai
târziu, și-a în pt capul în biroul lui Luc, iar el și-a pierdut
privirea încruntată. Dar acum arăta diferită. O fată foarte
frumoasă, dar sub ochii ei erau niște smalțuri închise, pomeții ei
erau ascuțiți, cu fața roșie și palidă, iar întreaga ei apariție era
prea fragilă, ca și cum ar lua totul în ea pentru a în picioare pe
două picioare. Nici ea nici nu stătea pe cont propriu. Picioarele
lui Luc erau înfășurate în jurul brațelor, aproape ca și cum ar
sprijinit greutatea ei. Nu aveam nevoie să u doctor să știu că ea
a sângerat o boală gravă în aerul din jurul ei. Nu este o răceală
sau o gripă, dar ceva rău. Ceva ce mi-a amintit de tatăl meu. Mi-
am dat buza pe buze. Luc nu părea conștient de faptul că eram
acolo, în timp ce îi zgâriam mâinile în sus și în jos pe brațele
fetei. “Acum va bine”, a spus el. “Așa cum am promis.” Un
zâmbet uluit își întoarse buzele. “Ai idee ce se întâmplă acolo?
Nu cred că ceva va vreodată bine, Luc. ”” Nu-mi pasă de asta
chiar acum “, a spus el în mod tipic Luc. “Amintește-ți ce ți-am
spus despre noul drog?” “Oh, Luc.” Își înfășura mâinile osoase și
palide în jurul încheieturilor. - Cred că suntem dincolo de orice
lucru de lucru … - Nu spune asta. Forța și hotărârea i se
revărsau în vocea lui. “O sa mearga. Trebuie sa mearga. Sau o
să-i dau drumul. “Fata nu părea convingătoare, dar zâmbetul ei
se răspândea în timp ce se aplecă înainte, alunecându-și brațele
în jurul taliei lui Luc. Luc și-a închis ochii și buzele i s-au
despărțit în timp ce respira ușor. - De ce nu intri acolo și te
odihni, Nadia? Se întoarse, zâmbind în capul ei. “Am câteva
lucruri de care trebuie să am grijă și apoi mă voi întoarce. Bine?
“Știam că era complet conștient de mine și totuși nu m-am simțit
rău pentru ascultare, având în vedere cât de multe ori ne privea.
Ea se uită la locul unde stăteam, privirea ei curioasă începând de
la degetele de la picioare, iar când mi-a atins fața, recunoașterea
sa în pt în ochii ei mari. Ea șovăi o clipă, apoi începu să intre în
cameră. Luc închise ușa în urma lui și se îndreptă spre mine.
Încă o dată am fost lovită de înțelepciunea în care a apărut.
“Cine este ea?”, Am întrebat. - M-ai auzit spunându-mi numele. -
Nu asta am vrut să spun. Am uitat la ușa închisă. Îmi amintesc
de ea. Ea era la club, dansând pe scenă. - Și-a înălțat capul în
lateral. “Am ucis oameni pentru că mă uit la ea și vrei să știi
cine este ea?” Luc putea să facă asta cu o clipă, și mă putea face
să mă bâlbâi ca un pui dacă dorea, dar eu A vrut să știe cine a
fost această fată pentru el și m-am îndoit serios că se va mizeria
cu mine. Sau cel puțin n-am sperat. Ținând mâinile în buzunare,
se plimba spre mine. “După tot ce ai văzut și auzit, chiar vrei să-
ți spun despre ea?” Mi-am tras bratele. “Chiar acum, aș vrea să
mă gândesc la altceva decât la ceea ce tocmai am văzut și am
auzit.” El a tăcut pentru un moment lung când ma studiat și apoi
a aplecat pe umărul de perete. - Nadia tocmai a ajuns aici din
Maryland-Hagerstown, pentru a exact. Am apelat la unele
favoruri când am ajuns la această bază. “Copilul avea mai multe
favoruri datorate lui decât un jucător care avea datorii. -
Bineînțeles. Apari un ușor zâmbet. “Lam cunoscut pe Nadia de
câțiva ani, am întâlnit-o când am vizitat pentru prima oară
Virginia de Vest sălbatic și Minunat. Era o casă abuzivă, un tată
care te-ar face bolnav. “În momentul în care s-au format aceste
cuvinte, scenariul celui mai rău caz a luat forma. - Ce gândești
nu atinge nici măcar ceea ce sa întâmplat cu adevărat, spuse Luc
cu voce tare. “Nu vă faceți griji. El și-a luat deșertele doar într-
un mod foarte lent și dureros. Inima mea a sărit peste un zâmbet
rece și zgomot care apărea pe față. Nici măcar nu am nevoie să
întreb ce a făcut. Stiam. “Era tânără și trăia pe străzi când am
întâlnit-o, așa că am luat-o. Parisul nu era prea dornic de asta. E
totuși umană, dar e ceva… Ei bine, Nadia e specială. O expresie
îndepărtată se strecură în expresia lui. - E prietena ta? Luc făcu
un râs uscat. “Nu. N-aș niciodată atat de norocos.
“Sprancenele mi s-au ridicat și nu m-am putut opri să mă
gândesc. Era îndrăgostit de ea. Dacă Luc a preluat gândul, nu a
recunoscut-o. “Acum doi ani și jumătate, ea a început să-și facă
vânătăi peste tot, s-ar terminat ușor și nu ar putut să-și
mențină mâncarea. E un cancer al sângelui, o etichetă cu prea
multe cuvinte care nu contează. Ochii îi îngustară. “E fatal.” Am
închis ochii. Luc, sunt… Îmi pare rău. - Nu , spuse el și când m-
am uitat din nou la el, el se uita imediat la mine. Tatăl tău a
murit - mulți oameni mor de cancer. Am înțeles. Dar Nadia nu o
va face. - De aceea ai vrut serul Prometheus. Din momentul în
care am văzut-o, am pus împreună doi și doi. - Luc, au spus că
nu funcționează pentru … - Funcționează asupra unor boli și a
unor forme de cancer. Nu au avut nici o șansă să ducă drogul
prin toate bolile de acolo “, a întrerupt și am închis gura. “Așa
cum a fost încurcat ca Daedalus, au făcut câteva lucruri bune. Și,
sperăm, acesta va un alt punct de karma pentru ei. “Am vrut
să e cazul. Nu l-am cunoscut pe fata, dar după ce am pierdut pe
cineva la cancer și am pierdut orice contact cu mama, am știut
cât de greu a fost pierderea. Nu a dispărut niciodată, dar a
rămas cu tine ca o umbră slabă, care a fost mai groasă câteva
zile decât altele. “Sper că funcționează”, am spus în cele din
urmă. Își dădu din cap. A trecut un moment și apoi a spus:
“Deci, voi doriți să folosiți Arumul pentru a lupta împotriva lui
Luxen?” Am clipit. “Oare bătrânul devine un lucru care știe
totul?” Luc chicoti. “Nici măcar o singură dată”. “Folosirea
Arum-ului este o iadă de bucurie Mary, știi asta, nu-i așa?” Am
oftat. “Este. Archer a spus că știe pe cineva care i se datorează o
favoare. Voi lua o bănuială sărată și vă spun că a fost tu. “El a
râs din nou, în timp ce își înclină capul înapoi pe perete, arătând
ca un băiețel adolescent lounging în afara unei săli de clasă.
“Da, unul din Arum îmi datorează o favoare”, a apărut un
zâmbet minunat. - Și numele lui ar Hunter.
 CAPITOLUL 13 {DAEMON}
“Lucrător?” Luc și Kat au venit și m-au găsit în camera noastră
și nu mi-a plăcut unde mergea asta. “Luc.” Luc luă un deget pe
obraz ca el aruncă o privire spre Kat, unde stătea pe pat. “Au
fost două dușuri acolo. Era unul dintre ei. Deci ai fost … -
Funny, am spus. “Credeam așa.” Luc scoase un zâmbet, în timp
ce coborî lângă Kat. “Știți asta, cerșetorii nu pot aleși?” Ochii
mei se îngustează. “Eu nu sunt niciodată cerșetoarea.” “Baieți.”
Kat și-a întins părul în spatele ambelor urechi. - Și ce nu-ți place
acest tip de Hunter? - Să vedem. M-am prefăcut că mă gândesc
la asta. “E un Arum pentru începători.” Ochii ei cenușii s-au
rostogolit. “Mai mult decât atât?” “Trebuie să existe un alt
motiv?” Pentru mine, asta era destul de bun pentru disprețul
meu rabdător față de tipul ăsta. Luc urlă pe Kat cu brațul lui.
“Nu contează dacă îi place Hunter sau nu. Arumul îmi datorează
o favoare și dacă cineva știe unde toți ucigașii noștri naturali
sunt în prezent la indemana. M-am gândit la femeia pe care o
văzusem cu el la club - o femeie umană. În mod sigur era o
relație între cele două. Eu am vărsat în gura mea la gândul asta.
- Am vorbit deja cu el, zise Luc, întinzându-și brațele deasupra
capului ca o pisică în lumina soarelui. - Ne va întâlni în Atlanta.
- Atlanta? Surpriza își dădu vocea. - Și cum ar trebui să ajungem
acolo? - Probabil că va trebui să conduc. Ridică din umeri. “Nu
sunt avioane în aer, nu de când ET a sunat acasă și apoi a
doborât un avion comercial”, a spus Kat. Nu am auzit încă acele
știri. “Deci, da, eu nu sugerez să zbor cu cerul neprietenos. Am
mai căutat deja “, a continuat el. “Va dura aproximativ treizeci
de ore pentru a conduce, așa că va o călătorie epică. Vânătorul
te va întâlni la aeroport, deși-partea internă. “El a zâmbit apoi,
ca și cum ceva despre asta îl amuza. M-am aplecat în garderobă.
“Deci cum ne ajută Hunter să mergem după Arum? Nu mi-am
dat seama că e atât de important pentru un tip. - Hunter e
important, dar nu atât de semni cativ. Luc își dădu picioarele în
picioare, astfel încât picioarele lui erau drepte. Nu aveam idee
dacă copilul ar putea să stea liniștit. E biletul tău la locul de
joacă Arum. Știe unde își răcesc picioarele. Obținerea unui
vânător să te ducă la conducătorul său-orice-nu va problema.
Am arcuit o frunte. - Va ca Grand Poo-Bah să se împace cu el.
Arum sunt cam ca voi. Tot ce au nevoie este un lider și apoi îl
vor urma chiar de pe o stâncă. Se opri și își zări nasul. Nu l-am
întâlnit niciodată pe tipul ăsta. Au auzit ceva despre el. - Ce
chestie? Întrebă Kat. Ridică dintr-un umăr. “Nu contează.”
Petrițele lui Kat au tricotat când se încruntase. Oricum, trebuie
să rămân în urmă. Destul de sigură că este necesară prezența
mea pentru al împiedica pe Nancy să facă ceva care va deranja
echilibrul universului. Archer va merge cu voi. Amândoi, bine?
Luc se uită între noi. “Mă îndoiesc serios că vreunul dintre voi
rămâne în urmă.” “Nu este posibil”. Mi -am curățat mâna pe
maxilar. Treizeci de ore într-o mașină cu Kat ar putea deveni
distracție interesantă și reală, dar cu Archer? Am crezut că mă
pot răni. - Vorbind despre Nancy… Kat se uită la ușa închisă
înainte de a continua. “Nu poți lăsa acești copii să se întoarcă la
ea, indiferent de ce ai promis.” Colțurile gurii lui se ridică într-
un zâmbet larg, care era un pic cam înnebunit. “Nu vă faceți
griji. Nu este o problemă. Întreaga chestie cu ea se va rezolva cu
siguranță în cele din urmă. “… În dimineața următoare, am stat
la o masă albă dreptunghiulară care mi-a amintit de o cantină
școlară. Nu eram sigur ce să mă gândesc la asta. Mi-a fost dor de
școală? Nu chiar. Mia fost dor de viață înainte de prostiile astea,
când eram doar eu, stiloul meu de încredere și Kat stând în fața
mea? Da. Uneori. Dar nu era ca și cum s-ar putea întoarce cineva
înapoi în timp. Dawson se așeză deasupra mea, scoțând ouăle de
pe platoul lui Beth’s. Puiul mănânise cu siguranță pentru două,
având în vedere cantitatea de hrană pe care tocmai o scotea, iar
ea continua să e puternică. Sarcina era ciudată. Kat a strecurat
o bucățică de slănină din locul meu. Nu avea nici un motiv să
mănânce atât de mult, în afară de mâncarea iubitoare… Și
șuncă. Ea mi-a zâmbit în timp ce ea a tras-o în două, dând
jumătate din ea pe placa mea. “Chiar cred că trebuie să rămâi
aici”, am spus, îndreptându-mi atenția spre fratele meu, în timp
ce eu am luat felia de porumbelul meu slănină. Dawson se
încruntă în timp ce juca cu sticla de lapte de ciocolată. Știam la
ce se gândea. L-aș putea citi ca o carte deschisă cu cuvinte și
poze mari. “Uite, trebuie să i aici”. Privirea mi-a pătruns spre
Beth, care avea o uriașă forță de ouă. “Aici trebuie să i. E prea
periculos pentru tine sau pentru Beth. Beth se uită în sus. - Nu e
periculos pentru tine și pentru Kat? - Așa e. Kat se uită la mine,
mestecând pe buza ei inferioară. Nu i-am spus lui Dawson sau
lui Beth tocmai ceea ce ne-a spus Nancy despre faptul că nu era
conectat așa cum erau. Kat a respira adânc, și-a deschis gura,
apoi Archer părea să iasă din aer. A coborât dincolo de Kat.
“Aceste două”, a spus el, făcându-ne un semn cu mâna, “nu sunt
legate - nu ca tine și Beth.” Dawson se încruntă în timp ce privea
între Kat și mine. “Ce vrei sa spui? El sa vindecat ca tine si Beth.
“Asa cum era de asteptat, Dawson a argumentat ca este
imposibil, dar dupa ce i-am explicat ce ne-a spus Nancy, fratele
meu sa rabit, absolut uimit. “Deci vezi? Aveți prea multe riscuri
“, i-am spus. “Aveți Beth și voi aveți acest copil să vă faceți
griji.” Dawson blestema sub su are, în timp ce se aplecă înapoi,
frecandu-și mâinile de-a lungul spatelui gâtului. “Voi o să
mergeți cu adevărat după Arum?” “Da.” Suna nebun, dar era
mai bine decât să nu faci nimic. El clătină din cap. “N-am crezut
niciodată că va veni ziua în care vom merge la Arum pentru
ajutor.” Am zguduit. - Nici o îndoială. - Luc va rămâne în urmă,
spuse Kat, împingând ceea ce rămăsese din ouăle ei în jurul ei.
“Pentru a vă asigura că Nancy se poartă pe sine. Vom pleca în
câteva ore. Atunci, odată ce ajungem… Când îl vom ajuta pe
Arum, îl vom noti ca pe generalul Eaton. Cred că la acel
moment vom începe să ne întoarcem aici. - Dar tu trebuie să
pleci așa de repede? Beth aruncă o privire nervoasă către
Dawson. “Nu avem prea mult timp să facem asta”, am spus. “Dar
voi doi veți în siguranță aici.” “Nu mă îngrijorează pentru
noi”, a spus Dawson, și am vrut să-l bat în cap, pentru că trebuia
să e îngrijorat de ei. “V-ați lăsat să plecați, să vă întâlniți cu un
Arum nenorocit și să încercați să-i convingeți să ne ajute? E
nebun periculos. A fost. Nu a fost nici o negare și nu am mai fost
niciodată un mincinos, așa că nu voi începe acum. Archer se
aplecă înainte, sprijinindu-și greutatea pe brațe. Ochii lui s-au
întâlnit cu fratele meu. “Te înțeleg și nu mă cunosc cu adevărat
și nu ai nici un motiv să crezi nimic, dar îți promit că mă voi
asigura că Daemon și Katy se vor întoarce cu Dee. Poți să-l duci
la bancă. “Întinzându-mă, m-am uitat la origine. N-aș recunoaște
niciodată, nu într-un milion de ani ciudați, dar Archer… Da,
uneori a fost destul de cool în cartea mea, și mi-a plăcut cum a
sunat. Îndepărtat-o pe îndeplinirea promisiunii și aducerea
înapoi nu numai a noastră, ci a lui Dee. El Pur și simplu nu
trebuia să știe că m-am simțit așa. Am terminat micul dejun ca și
cum ar fost orice zi obișnuită, încercând să uităm că,
indiferent de promisiunile făcute de Luc și Archer, ar putea
ultima oară când ne-am văzut. Kat și eu am împachetat hainele
pe care Archer le-a găsit pentru noi. Inima mea a lovit în jurul
pieptului meu, când am văzut-o că împinge puloverul nal într-o
pungă de du el pe care o găsim în dulap. Odată ce am plecat,
lucrurile aveau să se întâmple repede, și nu aveam nici o idee
despre ceea ce ne-ar întâmpla pe drum sau când ne-am întâlnit
cu Hunter. Acest lucru ar putea ultima oară când Kat și eu
eram singuri. Nu eram pesimist. Adevarul era ca am blocat cu
Archer. Cei trei am fost lipiți împreună pentru viitorul apropiat
și dacă lucrurile mergeau spre sud, atunci ar cu adevărat
ultima dată când am avut o mână de minute împreună. Kat
strânse geanta și se întoarse. Părul ei era jos, și mi-a plăcut
întotdeauna așa. Era o ușoară culoare roșie pe obraji, iar ochii ei
gri- porumbi păreau să-i ia toată fața. Buzele ei se înălțau în
colțuri și spunea ceva puternic, încît putea să zîmbească și să
zîmbească cu adevărat, cînd toate prostiile astea se rostogoli în
jurul nostru. - Ce? Întrebă ea. “Nimic”. Am făcut un pas înainte
și apoi un altul, până când stăteam în fața ei și trebuia să-i
înapoie capul înapoi. Mi-am îndreptat încet privirea pe fața ei
când i-am înconjurat obrajii, amintindu-mă de străpunsul
pomeții ei, de marginea mai grea a genelor de la colțurile
exterioare ale ochilor, până la ușoară răsturnare a nasului și a
buzei inferioare. La naiba, nu am vrut să-mi pierd aceste minute.
Voiam să-i petrec să se închine ei. Mai mult decât atât, mi-am
dorit că căile noastre au fost diferite. Nu că nu am împreună
sau niște prostii de genul asta, dar pentru prima dată, mi-am
dorit să u om și că tipul meu era al ei și nu exista o rasă
invadatoare de străini. Că am absolvit liceul ca adolescenți
obișnuiți, ne -am dus împreună la facultate și, în loc să ne
împachetăm până la adâncime în sociopatii, plănuim un week-
end la o plajă sau tot ceea ce na făcut oamenii normali Planeta
lor nu era în război. Dar petrecerea timpului dorind lucruri care
nu s-ar putea întâmpla niciodată într-adevăr era pentru perdanți.
Și am pierdut timpul foarte limitat. Mi-am coborât gura la ea, l-
am sărutat ușor la început și când mâinile i-au atins umerii,
alunecându-mă în jurul gâtului, am adânc sărutul. Doamne, aș
putea trăi din gustul ei. Datorită timpului pe care nu l-am avut
cu adevărat - am urmărit modelul buzelor ei, făcându-i simțul
memoriei. Un răgușitor, înspăimântător, a venit de la Kat, în
timp ce îmi zgâriam palma peste șolduri care se încliră dulce.
Am vrut să u mai aproape, totul în ea. Eram un nenorocit de
genul asta, dar îi plăcea. - Două minute? Întrebă ea. Am zâmbit
de gura ei și apoi am fugit în ureche o cale de sărutări. “Mmm,
îmi place modul în care crezi.” “Nu mă surprinde.” “Mă știi
bine.” Kat se întoarse, scapându-se din cap. Întâlnindu-mi ochii
și purtând un zâmbet răutăcios, se întinse și își trase puloverul
peste cap. Da, da. Apoi, toată gândirea rațională a fugit când au
venit pantalonii, împreună cu tot ce mai purtase. Cea mai
frumoasă roz mătase peste trupul ei, dar nu și-a bătut bărbia sau
nu sa ascuns de mine. Omule, Kat ma fascinat, ecare aspect al
ei. Era frumoasă, dar a trecut atât de mult. Ea a fost atât de
incredibil de puternică și a purtat cicatricile puterii ei ca un
prim-luptător. Era inteligentă și încăpățânată, dar, mai presus de
toate, era bună și mi-a dat darul nal când ma iubit în schimb.
Acesta a fost cel mai important lucru pe care l-aș lua
întotdeauna de la asta. Dragostea a fost un dar. Împreună cu ea
în pieptene, mi-am înfășurat brațele în jurul ei. Nu trebuia să-i
spun că am iubito. Cuvintele au fost lipsite de sens, pentru că au
fost rostite atât de mult. Acțiunile au fost întotdeauna mai
puternice, întotdeauna mai puternice. Am arătat-o. În genunchi
și apoi pe patul îngust, cu sânii împletite pe piept, apoi m-am
mutat din nou mai jos. Am vrut să fac mai mult, mult mai mult,
dar nu aveam intenția de a aduce cu mine protecția de la
conacul primarului, iar ultimul lucru de care aveam de ce să ne
îngrijoreze era un pic Kat sau Daemon pe drum . Dar, ca și
înainte, au existat și altele… Lucruri pe care le-am putea face. Și
le-am făcut până când simțurile mele au fost complet
scurtcircuitate și am căzut pentru ea din nou și din nou. Am fost
lacomi, l-am împins până când am fost aproape proști în modul
în care ne-am simțit unii pe alții, trăgând înapoi în ultimul
moment, apoi căzând peste margine împreună cu mâinile
noastre unul pe celălalt și gurile noastre s-au topit împreună. Era
perfect. Era perfectă. Și eu eram cel mai norocos tip. … Când am
plecat în cele din urmă să ne întâlnim cu Archer, Dawson
aștepta la ușile de ieșire, cu un braț peste umerii lui Beth. Chiar
nu știam ce să-i spun. La revedere a fost greșit, prea neiertător.
Așa că m-am oprit și m-am uitat la cei doi, sperând că, chiar
dacă ne-ar eșuat în cel mai rău fel, fratele meu și fata lui vor
continua. Ar în siguranță. Ar bine. Kat ia abordat mai întâi.
Îi îmbrățișează lui Dawson, apoi Beth. Fata îi spuse ceva și Kat
zâmbi în schimb. A trebuit să respir adânc când m-am dus la
Dawson și mi-am dat mâna pe umăr. “Tu vei bine aici.” Se
aplecă până când fruntea îi apăsa pe a mea. - Și tu ești. - Știi
asta. Dawson zâmbi și apoi ma îmbrățișat. Amândoi am știut
despre riscuri și cum ar putea juca toate acestea. Dar nu am
vorbit unul cu celălalt când ne -am luat la revedere. Plecând de
la Dawson, lăsându-l în aceeași clădire cu femeia care și-a stricat
viața așa de rău, a mers împotriva a tot ceea ce știam. Dar a
trebuit să fac asta. Trebuia să-i dau lui Dawson grijă de el însuși,
Beth și copilul său. Asta a fost treaba lui acum. Pielea mi-a
mâncat cu nevoia de a mă întoarce când am ieșit din acele uși
blestemate, dar l-am ignorat și m-am concentrat în față.
Generalul Eaton ne aștepta alături de un explorator negru, genul
de mașină Daedalus obișnuia să se rostogolească. Am vrut să-i
arunc în gaura asta, dar asta nu s-ar întâmplat bine.
Controlarea impulsurilor. Eram mândru de mine. - Vom aștepta
să auzim de la tine, spuse el, întâlnindu-ne privirea. “Nu cred că
trebuie să vă reamintesc cât de important este acest lucru și ce
este pe tine, dar dacă reușești să elimini asta, îți vei petrece
restul vieții fără să te îngrijorezi pe oricare dintre noi. Mă voi
asigura că, indiferent de măsurile de precauție luate în viitor,
veți avea imunitate față de toate legile și sancțiunile. Vei liber
de toate astea. “Mi-a luat o clipă pentru a procesa ceea ce
spunea el când l-am întâlnit pe Kat, uimită. Odată nu știa ce a
plani cat atunci când totul a fost spus și făcut, dar nu mi-a
păsat. - Și vreau și familia lui Kat - mama ei - în siguranță să nu
se confruntat vreodată cu prostiile astea din cauza a ceea ce
suntem. Buzele lui Kat tremurau în timp ce le împinsea
împreună. O ceață nă îi acoperea ochii. “Ai ce spun?”, Am
întrebat eu. “Mă duc”, mi-a dat o lovitură curată. - Pot să-ți fac
asta pentru tine. - Te voi ține la asta. Mai era un nou semn și
apoi nu mai era timp să stau. Am mers în jurul generalului și am
deschis ușa pentru Kat. Indiferent dacă Archer îi plăcea sau nu,
va un călăreț din spate. “Ce ți-a spus Beth?”, Am întrebat când
am apucat ușa mașinii. Kat a zâmbit ușor în timp ce privirea ei
se întâlnea cu a mea. “Ea a spus același lucru pe care vreau să-ți
spun.” “Că sunt minunat?” Ea a râs și acest sunet mi-a adus un
zâmbet. “Nu. A spus că vă mulțumesc.
 CAPITOLUL 14 {KATY}
“Știați . . “A început Archer, și am închis ochii, mișcând un
oftat. Aici merg. Zece ore în drum, fundul meu începea să doară
și se înfricoșa ca un cuplu căsătorit. “De obicei există o limită de
viteză pe aceste drumuri?”, A terminat el. - Da, răspunse
Daemon. “Sunt doar curios”. În prezent, Archer stătea în spatele
nostru, dar ar putea și în turneele noastre. Se așezase așa că
era chiar între scaunele noastre, brațele îi atârnau pe spatele lor.
“Pentru că sunt destul de sigur că semnul de acolo citește
cincizeci și cinci. Nu de optzeci și cinci. - Poți să citești? Daemon
se uită în oglinda retrovizoare. - Rahat sfânt. Sunt așa de
surprinsă. “Archer a oftat. “Ei bine, a fost inteligent.” A fost o
pauză. - Doar că nu vreau să ajung într-o minge de foc. - Ești
Origine. Vei bine. - Nu vreau să u Origine sau o origine
crocantă. - Mmm, murmură Daemon. Originea Crispy îmi
amintește de pui prăjit. Aș putea să mă duc la ceva acum. - KFC?
Întrebă Archer și mă surprinse că chiar știa ce gust de pui KFC.
Sau Popeye? De asemenea, îl cunoștea pe Popeye. Bărul Daemon
se încurcă. “Nu. Vorbesc de pui prăjit de casă. Înmuiată în ou și
făină, Daemon. - Știi, când nu e în echipă, ucide pe toată lumea.
- Nu te va face nici un pui, spuse Daemon. “O, mă va face să mă
prăjesc pui.” Archer râde adânc. “O să-mi facă toată puiul pe
care îl doresc.” Un sunet scăzut de avertizare răsună din Daemon
și nu puteam să cred că acum se certau asupra situației ipotetice
a lui Dee de a face pui prăjit sau nu. Dar nu ar trebui să u
surprins. Cu o oră în urmă, se a au într-o discuție aprinsă despre
faptul dacă Shane ar fost sau nu un tată mai bun decât Rick pe
The Walking Dead. Într-un fel, care se abătuse în Daemon,
argumentând că guvernatorul, tendințele sociopatice deoparte,
era o gură mai bună a tatălui. Faptul că Archer nu a mâncat
niciodată la Olive Garden, dar știa despre The Walking Dead ma
abătut absolut. Archer a oftat ca un adolescent petulant, blocat
într-o mașină de prea mult timp. Era o bătaie de tăcere. - E încă
acolo? Daemon gemu. “Am să vă coase buzele al naibii
împreună”, mi- am acoperit zâmbetul cu mâna, pe măsură ce
priveam fereastra. Zâmbetul acela a dispărut, totuși, așa cum am
luat în peisaj. Nu știam în ce stare suntem. Totul de la o distanță
de aproximativ o sută de kilometri de Billings arăta la fel.
Pustiurile. Distrugerea absolută. În ultimele două ore, nu am
văzut altă mașină pe autostrada principală. Nici o mașină în
mișcare.
Au fost multe pe drum. Unii erau abandonați cu scaunele din
spate încărcate cu obiecte personale, de parcă proprietarii s-au
retras de pe marginea drumului, au ieșit și au lăsat totul în urmă
pentru marele necunoscut. Ceilalti … Ceilalți erau înfricoșători.
Cojile de mașini arse. Un cimitir trist și răsucite de metal spart și
cărbune. N-am mai văzut așa ceva. Citiți despre asta în cărți,
vedeți-o în lme, dar vizionați o milă de mile după ea în viața
reală a fost altceva. “Ce credeți că sa întâmplat cu ei?”, Am
întrebat când a existat un somn în luptă. Archer împins înapoi
de pe scaun, aplecându-se, ca să-și poată vedea propria fereastră.
Se pare că unii dintre ei s-au întâlnit cu străini neprietenoși. Alții
au fugit: “Am trecut un SUV cu spatele deschis. Îmbrăcămintea
era împrăștiată. Un ursulet de ursulet maro a fost uitat pe
drumul din spatele lui. M-am gândit la acea fetiță din magazinul
de bacanie și am vrut să întreb dacă credeau că cei care au fugit
pentru asta au făcut-o în siguranță, dar nu am făcut-o, pentru că
eram sigur că deja știam răspunsul. Oamenii nu puteau depăși
pe Luxen. “În timp ce voi faceți lucruri despre care nu vreau să
știu în camera voastră, unele lucruri s-au întâmplat aici.”
Daemon nu părea fazat de acea a rmație, dar fața mea sa
transformat într-o tomată coaptă. - Nu știți. - Știi cum spuneau
că au fost pierdute orașe, sub controlul lui Luxen? Ei bine, aceste
orașe funcționează - TV-ul este în sus, internetul este exploziv,
iar liniile telefonice funcționează. E ca și cum nimic nu sa
întâmplat acolo, cu excepția faptului că mai mult de jumătate
din populație este făcută de străini umani care urau “, a spus
Archer, întorcându-se la postul dintre locurile noastre. “Dar
există multe orașe care doar… Au fost distruse. ”” De ce ar face
asta? “M-am aplecat înapoi, mutându-mă pe scaun. “Nu ar vrea
ca orașele să e aproape neatinsă, astfel încât să e viabile?”
“Da. Daemon aruncă o privire în oglinda retrovizoare. “Dar dacă
oamenii ar găsi o cale de a lupta înapoi, chiar dacă lupta din
spate era inutilă… ”” Orașele sunt luate în proces “, a terminat
Archer. “Lucrurile vor dură după aceea, chiar dacă le vom
opri. O mulțime de reconstrucții. Vor o mulțime de schimbări.
- Nu prea multe, am spus când veneam după un autobuz școlar
ars, care era mai negru decât portocaliu. Nu am vrut nici măcar
să mă gândesc dacă autobuzul era plin sau nu, dar spatele
ochilor mi-a ars încă. “Totul se va schimba” … Am parcurs
drumul lung în jurul orașului Kansas City, pentru că nu vrem să
ajungem la un miliard de kilometri de orașul controlat de Luxen
și am ajuns să oprim în afara unui oraș mic, necunoscut Missouri
pentru Daemon și Archer pentru a opri condusul. Somnul a avut
loc în următoarele câteva ore, iar nu numai scaunele incomode
sau gustul discutabil al lui Archer în muzică. Trupul meu era un
pachet de nervi întinse prea subțire. Eram pe punctul de a
conduce literalmente într-o fortăreață din Arum și, în timp ce
Luc a jurat în sus și în jos că Hunter era rece, n-am întâlnit un
Arum, dar nu am vrut să fug. Dar a fost mai mult decât atât. Mi-
a lipsit mama. Mi-au lipsit Dee și Lesa. Mi-am pierdut cărțile și
blogul meu, iar în orele când nu puteam să dorm și Daemon a
trecut pe bancheta din spate, m-am uitat pe fereastră și nu mi-
am imaginat ce mâine ar sau ce o lună de acum a aruncat Pe
fața lui. Pieptul lui sa ridicat și a căzut în respirații adânci și
constante. M-am răsturnat. “Are nevoie de el.” “Și tu.” Am
ridicat din umeri. “Dar tu?” El mi-a dat o privire clară. “Nu mi-
am petrecut tot timpul liber făcând ca lumea să se încheie a
doua zi” Obrajii îmi aruncau acăra. “Nu trebuie să-mi
reamintiți că nu există nici un fel de intimitate în jurul vostru.”
O zâmbetă rapidă a strălucit pe față în timp ce se concentra
asupra drumului întunecat, dar a dispărut la fel de repede ca și
steaua pe care o urmăriam Pe cer mai devreme. L-am studiat din
colțul ochiului, din maxilarul și pro lul puternic. - Nu te mai
uita la mine, zise el. Îmi pare rău. Dar m-am uitat complet la el
și m-am gândit la … Da. M-am încruntat. “Cum ți-am spus
înainte, îmi fac griji pentru ea și mă gândesc la ea. Mulți.
Degetele îi băteau volanul. “Imi place de ea. Fata este … Bine, e
specială. Probabil un Daemon bun a fost eliminat în timp ce
aveam această conversație. - Îți place și tu. - Știu. Chicotiră sub
respirație. “Dee nu este foarte bun să-și ascundă gândurile. De
fapt, nici măcar nu cred că încearcă. Acesta este unul dintre
lucrurile pe care îmi place de ea. - Și e absolut uimitoare. Am
zâmbit. - Da, asta are de-a face cu asta. Mâinile se strânse în
jurul roții. Mi-am îndoit brațele și m-am întors să mă uit drept
înainte, amintindu-mă de grădina pe care am creat-o împreună
cu Dee în fața pridvorului din fața casei mele. Un sentiment trist
mi-a străpuns pieptul. “O vom lua înapoi”, a spus el într-un mod
care nu a oferit nici un loc pentru altceva decât pentru asta.
Nici unul dintre noi nu a vorbit mult timp după aceea și
probabil că m -am trezit puțin, pentru că atunci când am deschis
ochii, Daemon era treaz și zorii s-au spart. “Unde suntem?”, Am
întrebat, cu voce zgârcită, așa că am atins o sticlă de apă. -
Tocmai am intrat în Kentucky. Degetele lui Daemon și-au găsit
drumul între tetieră și scaun. Mi-a strâns umerii când m-am uitat
pe fereastră. Autostrada era plină de mașini aruncate,
încetinindu-ne la un crawl aproape, pe măsură ce Archer naviga
cu grijă pe șosea. Îmi strângeam cureaua centurii de siguranță de
ecare dată când ne apropiam de un alt grup de vehicule
abandonate. Cu cât ne-am dus mai departe, cu atât mai rău a
ajuns. Mașinile nu au fost doar lăsate acolo. Mulți au fost
distruși. Daemon mi-a prins umerii din spate. “Nu te uita,
Kitten.” Dar a fost prea târziu. Așa cum am făcut-o în jurul unui
minivan ars, trebuia să fac, pentru că era ceva atât de înnăscut,
atît de uman, care ți-a cerut să te uiți când tot ce-ți înăuntrul tău
țipa nu. Camionul fusese incendiat, cel mai probabil cu Sursa,
dar spre deosebire de celelalte pe care le văzusem sau le
vedeam, camioneta nu era goală. Doamne, nu, nu era deloc gol.
În camion aveau patru forme. Două în față și două în spate. Unul
era răsucite pe volan, celălalt apăsat pe ușa pasagerului ca și
cum ar încercat cu disperare să iasă afară, dar a rămas fără
timp. Corpurile din spate… Doamne, erau mici, atât de mici.
Toți au fost arși fără recunoaștere. Și nu a fost singura mașină de
genul asta. Una după alta, vehiculele erau încălzite și înăuntru
erau cadavre. Înfricoșată, mi-am apăsat mâna pe gât ca și cum
încercam să opresc bilele să se ridice. Din tot ce am văzut, a fost
cel mai rău. A fost groaznic. Emoția ma înțepenit, înăbușindu-mi
pieptul. - Kitten, zise încetișor Daemon, trăgându-mă pe umeri.
„Kat. Opriți-vă. “M-am forțat să mă răzgândesc și am văzut un
mușchi care lovea de-a lungul maxilarului lui Archer. Daemon
își bătea mâna pe obraz, în timp ce trecu pe Archer o strălucire
întunecată. “Putem să ne apropiem de aceste mașini puțin mai
repede?” “Mă duc cât de repede pot,” a răspuns el. - Dacă nu
vrei să iei acest Explorer în afara drumului și nu știu cât de
inteligent de … - Crap. Daemon și-a retras brusc mâna, în timp
ce își îndreptă privirea spre drumul aglomerat. Archer blestemat.
Nu-ți împărtășesc, îți voi lovi pe amândoi. “Un zâmbet răgușit îl
răsuci buzele lui Daemon. “Sunt în apropiere de Luxen”. M-am
aplecat înainte, așezându-mi mâinile pe tabloul de bord. Până în
față, era o bandă goală pe șoseaua cu patru benzi, în măsura în
care puteam vedea. “Nu văd nimic.” “Priviți în direcția greșită,
Kitten.” Inima mi-a întors greu în timp ce m-am răsturnat în
scaunul meu, privindu-mă pe fereastra din spate. “Oh, spargerea
sfântă a străinului.” Un Hummer de urgență urca pe dealul pe
care tocmai l-am călătorit, arătând prin vrachile mașinilor
aruncate. “Voi avea o idee sănătosă și voi spune că nu sunt
amici.” Stomacul meu sa desfăcut. - Ce a dat asta? Întrebă
Archer, învârtindu-l pe Explorer în jurul unui camion. Daemon a
blestemat din nou. “Cu siguranta nu. Îi pot simți cum îmi scot
capul. Sună la mine și eu nu răspund. - Ceea ce îi face să e
supărați? Întrebă Archer, încruntându-se când umbla pe gaz,
făcând ca anvelopele să ceară. - Da, toată chestia asta de la
Luxen cu două căi este foarte ciudată, am spus, pentru că cineva
trebuia să spună asta. - Nu aveți nicio idee. Daemon se aruncă
înainte, întinzându-se între cele două scaune din față. Archer
strigă și se uită la el, dar el era un bărbat a at într-o misiune. Cu
mâinile apucând obrajii, ma sărutat. Contactul a fost atât de
neașteptat și de neașteptat, încât am stat puțin acolo, pe când el
avea tot felul de prietenii cu gura mea. “Serios? Sărind-o chiar
acum, este ceea ce trebuie să facem atunci când ne-am răpit
extratereștrii? ”” Sărutând-o este întotdeauna ceea ce trebuie să
faceți. “El a tras înapoi și a prins scaunele. “Trebuie să ne oprim
și să avem grijă de ei. Nu este ca și cum le putem depăși și nu
avem nevoie de noi să ne ducem direct la Arum. “Archer a oftat.
“Nu va distractiv.”
Încă mai stăteam acolo, buzele țipau, ca o dork. - Oh, asta va
foarte distractiv. Daemon ma privit. - Ești gata să te joci,
Kitten? - Da, mormăi. “Sigur. Bine, Daemon chicoti. “Hai să
facem asta.” Archer scutură volanul spre dreapta, oprindu-se
brusc de-a lungul autostrăzii. Ușile mașinilor s-au deschis și, la
fel de mult ca și cum a suge, am fost ultima care mi-a scos
centura de siguranță și am scos din SUV. - Păstrați puțin, a
ordonat Daemon. Nu-i asa? Când mi-a văzut privirea, mi-a făcut
semn să mă prăbușesc. I-am împușcat un aspect murdar. “Ce?
Nu sunt un ninja ciudat. - Te-am văzut luptându-te. Archer se
plimba pe fața Explorer ca și cum mergeam într-o stație de
benzină sau așa ceva. “Ai putea parte ninja.” I-am dat un
zambet rapid. - Multumesc. - Ai un ninja erbinte, spuse
Daemon, uitandu-se cand m-am uitat la el. “Am nevoie de voi
doi să rămâneți înapoi pentru o clipă.” Da. Nu as vrut să ascult
asta, dar înainte să pot să mă duc în stradă, Archer mi-a prins
brațul. - Adevărat, spuse el, ținându-mă pe loc. “Stai aici”, am
început să scot liber, dar Hummer sa prăbușit printr-un vehicul,
iar tunul asurzitor al metalului agățat ma forțat să stau liniștit.
Hummerul se îndrepta spre noi, în timp ce Daemon mergea la
mijlocul drumului, cu capul plecat în timp ce își întindea brațul.
Concentrarea a marcat expresia sa. A făcut o imagine frapantă în
timp ce stătea acolo, cu picioarele întinse și cu umeri pătrată. Ca
un zeu pe cale să întâlnească un Titan cap-on. O strălucire albă
îl înconjura și, de unde stăteam, i-am văzut venele lumină din
interior, un alb strălucitor care urma o rețea de linii de-a lungul
obrajilor și pe gât, dispărând sub gulerul cămășii și apoi
reapărând De-a lungul brațului. Îl mai văzusem așa înainte, nu
tot, dar când a oprit camionul, aproape că m-au transformat
într-o mașină. Daemon era timpul de îngheț. Hummerul se opri
brusc, înclinând pasagerii, în timp ce aerul din jurul mașinii se
um a cu putere. Opri mașina, dar nu putea să înghețe luxul
dinăuntru. Nu contează de câte ori l-am văzut făcând asta, am
fost mișcat de capacitatea. O mulțime de energie trebuia să e
supținuta pentru a îngheța timpul, și o făcusem doar o dată din
întâmplare. Daemon își dădu mîna înapoi și era ca și cum
Hummer era atașat de un invizibil acolo o secundă, apoi înclinat
cu forța unui elefant. Metalul se prăvălea pe măsură ce
acoperișul era acoperit. - Boo-ya, murmură Archer. Luxenul nu a
mai rămas mult timp. Ușile au gemut și apoi au zburat într-o
izbucnire de lumină roșu-alb-roșie. Au ieșit - cinci dintre ei -
care se grăbeau spre noi în formele lor umane. - Am primit asta,
spuse Daemon când se aplecă, pregătindu-se pentru impactul
masiv al celor cinci Luxen. Ce naiba? M-am uitat la Archer. El a
dat din cap. “Da, nu stăm doar aici, în timp ce are tot distracția.”
Archer a dat drumul și m-am îndreptat spre SUV, spre frică,
exact cum o capotă a fost smulsă de un sedan din apropiere și a
împușcat peretele ca Un cuțit gigant. A lovit unul din Luxen, l-a
despicat în două, și nu se mai întorcea de la asta, străin sau nu.
La naiba. M-am apucat să o opresc când l-am văzut pe zâmbetul
prost al lui Archer. - Scorul. - A fost destul de răcoros, spuse
Daemon, prinzând unul din luxen de talie. Ridicându-l, el
literalmente a bombardat cu putere boboșa în drum. Asfaltul
cracat. Shimmery albastru lichid împrăștiat peste drum. Yuck.
Un luxen a plecat, încărcându-mă. Citând Sursa, mi-am ridicat
mâna și m-am concentrat asupra a ceea ce am vrut să se
întâmple. Înapoi în acea zi, când eram prima dată obișnuită cu
Sursa, mi-a fost implicată o mulțime de lucruri care mi-au bătut
în față sau s-au prăbușit la podea. Acum? Nu atat de mult. Când
Luxen se a a la mai puțin de câțiva metri de mine, o arunc într-
un semi-camion. A fost o criză greoaie pe care am vrut să o uit,
dar a trebuit să o țin. Lungând înainte, înainte ca instrumentul
să-și întoarcă picioarele, l-am lăsat pe Sursă să bată prin mine. A
intrat în piept, deasupra inimii, ca un fulger. Luxenul se aprinse
ca un foc de arti cii care se scurgea rapid. Daemon avea pe cel
pe care-l bombardase cu putere de umeri. Își aduse genunchiul
în sus, făcând contact în piept. Bones se răsuci și luxenul urlă.
M-am întors cu bratul lui Daemon înclinat înapoi, iar Sursa i-a
bătut brațul. Am venit față în față cu Archer și Glock-ul pe care-l
ținea în mână. Privirile noastre s-au ciocnit și frica a explodat în
pieptul meu ca niște bucăți. Respirația mi-a prins în gât când am
înghețat. Tot ce puteam vedea era barilul pistolului și apoi
scânteia ca trăgaciul a fost tras. M-am pregătit pentru durerea de
metal care îmi rupe pielea și oasele. Doar nu a venit niciodată.
Un corp mișcă pe pământ în spatele meu și m-am întors în jurul
meu, gâfâind când am văzut un luxen cu fața în jos pe un drum
într-o piscină de lichid strălucitor. - Bullet la cap, spuse Archer. -
Chiar și ei nu se ridică de la asta. - Asta-i înșelătoare, spuse
Daemon în timp ce se răsuci în jurul lui, scoțând ultimul luxen
cu o explozie din Sursă, xându-l pe un camion din apropiere.
Archer a aruncat pistolul în spatele lui. “Totul e vorba de
conservarea energiei unde pot.” Împingându-mi părul de pe față,
am cercetat scena. - Asta-i totul? Archer se uită în jur. “Mă
gândesc că este deocamdată.” De acum? Nu eram sigură că aș
putea merge în altă parte când m-am întors spre locul unde
stătea Daemon. Inima mea sa aprins în piept. Fluierul roșu
albastru a ieșit din colțul gurii. M-am îndreptat spre el și am
zguduit. Nici măcar nu l-am văzut rănit. “Ești rănit!” “Sunt
bine”, ma asigurat el, dar vederea lui - a lui Daemon sângerând -
ma zguduit în miez. “A lovit, dar e grozav. În câteva minute va
ca și cum nu sa întâmplat nimic. “Asta a făcut foarte puțin
pentru a ușura clădirea de panică. “Este cu adevărat bine”, a
spus Archer. “El se va vindeca repede, mai ales că este în timpul
zilei.” Nu mi-am dat seama de ceea ce spunea la început, dar
apoi mi-am amintit cum Daemon a explicat acum tot timpul cum
a făcut soarele Se întreabă pentru Luxen, în timp ce cantitățile
mari de zahăr prelucrate pentru hibrizi. - Trebuie să ne grăbim.
Daemon mi-a luat mâna, trăgându-mă înapoi spre Explorator.
“Mai multe vor simți că ne călătorim și este doar o chestiune de
timp înainte ca ei să-și dea seama ce facem”. Și asta ar rău -
foarte rău.
 CAPITOLUL 16 {KATY}
Am trecut prin trei batoane de bomboane de ciocolată până
ne-am apropiat de Atlanta și am avut o grămadă mare de zahăr.
Cu Daemon în spatele volanului și, așa cum spunea el, foarte
bine și dandy după ce a luat lovitura, am făcut timpul petrecut
cu Luxen pe drumul de la Kentucky și mi-ar putut radia câțiva
ani în afara vieții mele și lui Archer. N-am mai văzut niciodată
Luxen și nu știam exact unde ne-au simțit sau dacă ar
comunicat altora că suntem în mișcare sau dacă chiar știau cine
suntem, ci să m siguri În loc să ne pare rău, am presupus că în
cele din urmă vor veni mai multe. Când am intrat în Georgia,
am văzut ceva care părea că a ieșit dintr-un lm. Copacii din
ambele părți ale autostrăzii fuseseră rupți în două, arșiți și rupți.
Erupțiile de la un accident de avion au putut văzute prin
stanca groasă de vegetație. O coadă. O secțiune mijlocie, cu
ferestrele minuscule, fugiră. M-am uitat departe, inima frântă de
toată violența și distrugerea inutile. Cu cât mai mult am văzut,
cu atât mai greu am crezut că ar pentru noi - pentru lume - să
ne mișcăm pe orice s-ar întâmpla cu inundatul Luxen. Acum că
oamenii știau că sunt în jurul nostru, cum ar putea ei să meargă
mai departe? Cum ar putea vreodată să aibă încredere în Luxen
după asta? Nu m-am putut lăsa să mă ocup de acele grijile, cum
ar să nu trec peste acel pod înțepenit cu o grămadă de găuri
până nu ajungem la el. Chiar nu am putut înțelege care ar
viața pentru oricine. În mod surprinzător, drumurile au fost
eliminate în cea mai mare parte. Orice mașină abandonată
fusese Garda Națională, dar ei l-ar ținut pe Luxen atât de mult
timp. Era aproape de șapte seara, când am ajuns la aeroportul
plin de aer, și se părea că ar fost pusă în aplicare o taxă de
intrare, pentru că n-ar fost nimeni nicăieri. Apoi, din nou,
nimeni nu se a a într-un avion chiar acum. “Du-te acolo.”
Archer arătă spre o mașină străină strălucitoare, cu toate
ferestrele colorate. Asta a spus că va conduce. O mașină
frumoasă. - Știu că te rog să rămâi în mașină este prea mult, dar
vă rog să rămâneți aproape de mine. Daemon încetini în timp ce
trecea parcarea, îndreptându- se spre mașina neagră. “Luc ar
putea avea încredere în duș, dar nu știu.” M-am împotrivit
nevoii de a mă răsuci. “Nu e ca și cum am să mă duc și să-l
îmbrățișez”. “Sper că nu. S-ar putea să u gelos. ”” Ai gelos
dacă a îmbrățișat un copac “, a ars Archer. - Poate. Daemon se
opri într-un loc de parcare în spatele mașinii. “Am nevoie de
asta.” Mi-am pierdut dorința de a nu mișca ochii când am
deschis ușa pasagerului. “Amândoi sunteți ridicoli”. Pe măsură
ce ieșim din SUV, trei portiere ale mașinii sclipitoare se deschise.
Curiozitatea mi-a dat seama. N-am văzut niciodată un Arum care
să nu încerce să-mi ia gustul energiei. Așadar, a existat un
anumit nivel de noutate pentru a avea cu adevărat șansa de a
vedea și de a interacționa cu cineva care, sperăm, nu avea să se
transforme într-un alt lucru care să încerce să ne omoare. M-am
concentrat asupra formei inalte care se desfasoara de partea
conducatorului auto. Sfântul Arum… Omul cu părul întunecat
era la fel de înalt ca Daemon, dar mai larg. Cămașa neagră pe
care o purta, se întindea peste acele umeri și piept, care îmi
amintea de construcția unui boxer. Numai de la asta, arăta că ar
putea face ceva daune. Din ceea ce vedeam despre linia și
pro lul pro lului, pielea lui era palidă ca tot Arumul, dar nu era
o culoare ciudată. Mai mult ca alabastru sau porțelan. Ochii lui
erau ascunși în spatele nuanțelor negre. Purtând denim
întunecat, el părea mai mult ca unul din acei tipi din revista GQ
decât o versiune străină fără su et a chupacabrei care suge
capră. O replică identică a lui a ieșit din spatele mașinii. Cu
excepția faptului că purta pantaloni și cămașă, se pare că sa
obosit să-și facă buzunarele. Trupul palid tare trecu prin cap.
Arum a venit în patru-trei bărbați și o femeie. Mă așteptam să
văd un alt frate sau o soră, dar ceea ce stă lângă ușa pasagerului
nu era nici unul. Era o femeie umană. Am ghicit la echipajul
motociclist. Ce dracu a făcut o femeie umană cu ei? Se întoarse
spre locul unde stăm și am o privire bună la blondă. Era destul
de frumoasă - și nu am putut să-mi dau seama de ce era aici.
Apoi Daemon a vorbit. - Ce faci, nenorocitule? - Chiar știi cum
să salute pe oameni, murmură Archer. Arumul care se a a în
spatele volanului își înclină capul cu un oftat. “Tu din nou.”
“Sună la fel de fericit ca și mine să te văd.” Buzele lui Daemon
se răsuceau într-un zâmbet de zâmbet, în timp ce își îndoiau
brațele. “Să luăm un singur lucru înainte să mergem mai
departe. Dacă intenționezi să ne înșelăm în vreun fel, va
ultimul lucru pe care ai de gând să-l faci. “Hunter se
îmbrățișează în timp ce întoarse capul spre fratele său. “Ți-am
spus că este un om de cusut”. Celălalt Arum își aplecă brațele pe
acoperișul mașinii și o frunză se ridică peste ochelarii de soare
întunecați pe care îi purta și el. “Drăguț ca o porcupină. Daemon
ridică un deget de mijloc. A fost bine. Chiar dacă Hunter purta
ochelari de soare, simțeam că privirea lui se mișcă brusc asupra
mea. - Deci văd că ți-ai luat fetița din Daedalus. - Ce ce? - Și văd
că mai aveți o femeie umană cu tine, răspunse Daemon. “Simt că
trebuie să o întreb dacă e aici împotriva voinței ei.” Hunter
scoate o silabă de râs. “Ești, Serena?” Blondă își întoarse ochii
când scutură din cap. - Nu. - E răspunsul tău, adăugă Hunter. “În
mod surprinzător de bine cum se întâmplă această întâlnire și
salut, cred că ar trebui să ajungem la acest punct”, a sugerat
Archer. - Ni sa spus că ai dispus să ne duci acolo unde este
Arum. - Sunt. Hunter și-a îndoit brațele, imitând Daemon. A fost
o bătaie de tăcere și am jurat că m-am simțit din nou la mine.
“Ești sigur că vrei să faci asta?” Oh, asta nu suna bine. Mi-am
schimbat greutatea. “Trebuie să facem asta”. Soarele a dispărut
în cele din urmă în spatele nori groși, iar aripa sa răspândit
rapid peste parcare. Hunter se ridică, scoțând ochelarii de soare.
Nuanța palidă a nebunului său de gheață albastră. - Sau foarte
nebun, Lore. - Lore? Am spus, simțindu-mă prost. “Aștepta. E
numele tău? Lore. El a strălucit dinții albi albi. “Așteaptă până
când ne întâlnim pe celălalt frate, Sin.” Păcatul? Lore? Wow,
numele lui Hunter era într-adevăr un fel de ieșire. Mi-am dat din
cap, pentru că în mod serios, nimic din acest lucru nu era
important. - Ce vrei să spui, Lotho e puțin nebun? Este foarte
nebun “, a spus Hunter, sprijinindu-se de masina, cand Serena a
venit sa stea alaturi de el. “Personal, cred că este un nebun și un
psihopat după standardele umane. Nul voi lăsa niciunde lângă
Serena. La naiba, nu l-aș lăsa în apropierea unui gândac de casă,
dacă aș avea una. Wow. Daemon se încruntă. - Suna foarte
distractiv. - Și e foarte puternic, continuă Hunter. “El se hrănește
cu Luxen ca și cum ar o lipsă a lor, și el este împrăștiat în
opal. Ca și în, este cusută în pielea lui. “Ochii mei s-au lărgit. -
Ura. - Urasc oamenii, spuse Lore. “Dar îl urăște mai mult pe
Luxen. Și nu e un mare fan al Origins sau hibrizilor. “Totul
începu să suge. - Se pare că acest lucru va un moment
minunat, spuse Daemon urât. Hunter a râs, dar era un sunet
răcoritor. “Arumul este loial lui. O să facă tot ce vrea, chiar dacă
asta înseamnă moartea lor. - Și tu nu ești? Întrebă Daemon. -
Iadul nu, răspunse Hunter, în timp ce-și strecură un braț
strălucitor de protecție peste umerii lui Serena și o trase de
aproape. “Credeți sau nu, puști, nu aveam dorința de a face
război cu Luxenul înainte ca toata prostia să scadă. Acum se
pare că este o necesitate, dar când totul este spus și făcut, nu
dau două șmecheri pe care le faceți voi, sau vreunul din voi. “Se
opri și se uită la femeia în brațe. “Am mai bine să mă
concentrez. La fel și Lore. Șocul se strecură peste chipul lui
Daemon, replicând ceea ce am simțit înăuntru. Cum se uită
Hunter la Serena? Wow. El era cu adevărat îndrăgostit de o
femeie - o femeie umană. Daemon îl privi o clipă, apoi își înclină
capul înapoi și râde. “In regula. Pot să respect asta. ” Hunter nu
a răspuns pentru ceea ce simțea ca o eternitate. “Dacă îl puteți
ajuta să vă ajute, atunci veți avea o armată. Nu sunt sigur că o
să-l găsești pe Lotho să e foarte plăcut. - Da, ei bine, ne vom
face griji pentru asta. Daemon și-a înclinat capul în timp ce eu
serios începusem să-mi fac griji. “Câți Arum are?” “Mii de
oameni”, a spus Hunter, și mi sa părut că pământul se mișca sub
picioarele mele. “Cei care au rămas sub radar, și chiar și cei care
au fost cu Daedalus până când a apărut Luxenul.” “Și ecare
dintre ei este cu el acum?” Archer își scutură o mână pe tăierea
echipajului, care începea Să crească. - Da. Lore a scos cuvântul,
rânjind. “Va ca și cum ați intra într-un cult. Fii pregătită. - E
chiar ciudat. Serena și-a răsuci părul și la aruncat peste umăr în
timp ce vorbea. “Toți se uită la tine ca și cum intenționează să te
mănânce la masă. Întregul lucru Arum este un fel de ciudățenie,
ca să u cinstit. Se uită la Hunter și apoi la Lore. - Nici o ofensă.
Lore își ridică brațul de pe acoperișul mașinii cu un zâmbet ușor.
- Nici unul nu a fost luat. - Deci, voi sunteți gata să faceți asta?
Întrebă Hunter. Nu chiar, dar n-am strigat când Daemon dădu
din cap. Tot ce am făcut era să-l urmăresc pe Hunter să se
întoarcă la Serena și să-și închidă obrajii cu mâini uriașe.
Câmpul a fost atât de incredibil de blând, am fost surprins că un
Arum era capabil să o facă. Își coborî capul, o sărută și se aplecă
în el ca și cum ar fost a doua natură. M-am simțit ca un ciudat
total pentru a privi, dar nu puteam să mă uit departe. Un Arum
și un om. Wowee. Așa că m-au lovit, probabil, că au crezut
același lucru când au văzut un luxen și om împreună. “Voi
reveni curând”, a spus el când și-a ridicat capul. Serena se
încruntă. - Pot să merg … - Știi că nu vreau să te apropii de
Lotho și de Sin, și tu știi că o să u bine, zise ea.
— Lore a promis să te țină distractiv. Lore dădu din cap în
timp ce își luă buzele. Serena încă nu părea fericită și, dacă i-ar
fost frică de Hunter și de ceea ce era pe cale să pornească, am
crezut că trebuie să regândim serios acest lucru. Dar nu aveam
alte opțiuni. Îl îmbrățișa cu înverșunare, agățându-se de el
pentru câteva clipe, apoi dădu drumul. În jurul valorii de el, și-a
bătu în spatele lui. “Voi aștepta.” Vânătorul pe care-l trimitea
mi-a făcut obrajii să se spele, dar apoi Serena sa oprit și sa
confruntat cu i. Cel mai bun prieten … Ea le-a văzut
accidental, făcând lucrul lor strălucitor, și au ucis-o pentru a-și
păstra tăcerea. Au încercat să mă omoare. - Doamne, am șoptit.
“Hunter a fost adus de guvern pentru a mă menține în siguranță.
Nu pentru că au fost foarte interesați de mine, dar nu le-a plăcut
cum au crezut Luxen că ar putea ucide ori de câte ori ar vrut
… să nu urmeze regulile. Dar a fost mai mult decât atât.
Prietenul meu a auzit frații vorbind despre acest proiect Eagle.
Ceva care are legătură cu Pennsylvania și niște copii. - Altceva?
Întrebă Archer, privindu-se ascuțit. Aruncă o privire spre Hunter
înainte de a da din cap. “Proiectul Eagle a fost ca răspuns la
Daedalus - era vorba de contactarea celorlalți cei de la Luxen
care erau acolo, oriunde era. A fost vorba de dominația
mondială. Ei au plani cat acest lucru și au folosit Origins-ul
pentru ao face. Am crezut că vorbeau acum despre copii mici,
cum ar copii mici. - Dar nu au fost, spuse Hunter, încruntându-
se. “Am săpat puțin. Vorbeau despre Origini ca el. Un mușchi se
înălța de-a lungul maxilarului lui Archer. - Ca și în cazul în care
originea a crescut pe deplin? - Da, pradă, am avut dreptate.
“Știam că așa ceva se va întâmpla sau cel puțin că vor încerca,
dar nu am putut face nimic”, a spus ea. “Avem prețuri pe capul
nostru”, a explicat Hunter. “Să spunem că am supărat pe Luxen,
pe unii din Arum și pe Daedalus. Am fost între o stâncă și un loc
greu de înțepat. ”” Am vrut să facem ceva, dar nu am reușit,
ajutându-ne să ieșiți… Ei bine, asta e mai bine decât să nu mai
faci nimic din nou. “Și dintr-o dată, știam că Serena era probabil
forța motrice din spatele lui Hunter, îndeplinind favoarea pe
care o datorase Luc. Privirea îi plutea spre Daemon. Știu că nu ai
încredere în Hunter, dar nu avem încredere în tine. Deci, dacă
faci ceva care-l pune în pericol, știu să scot un luxen, și nu mă
tem. “Pieptul lui Daemon se ridică cu o respirație adâncă. - Te-
am prins. - Bine, răspunse ea.
Mi-a plăcut. Hunter zâmbi. Haideți, băieți. Nu avem de ce să
mergem. “Noi trei am urmat pe Hunter pe o lampă, cam la
treizeci de picioare de mașină, apoi sa oprit. “Ne a ăm aici”.
Sprâncenele mi s-au ridicat când m-am uitat în jur, fără să văd
nimic. “E ca un fel de ușă magică Harry Potter? Sau ceva? “Se
uită la mine. - Ce? Am întrebat-o tare. “Știi, ca și Camera de
Cerințe? Ușa tipică apare… Oh, nu te deranja. - Bine. Mă
îndreptă spre picioarele noastre. “Vom merge în jos”. Tot ce am
văzut era un capac de gură, apoi sa aplecat, ridicând oțelul greu
și inima mi-a scufundat. Trecutam literalmente. - Aici? Întrebă
Archer. El dădu din cap cu un zâmbet strans. “De ce altfel crezi
că am sugerat aeroportul? Nu-mi place să stau aici. - Cum ar
trebuit să știm? Daemon răspunse, privindu-l ca pe ultimul lucru
pe care dorea să-l coboare. Idem. - Ești un Arum, deci… “Chiar
speram să renunți la acea atitudine naibii până acum. Daemon
se smuci. - Sărută-mi fundul. - Nu, mulțumesc, răspunse el, dar
nici unul dintre ei nu avea nici o căldură în spatele cuvintelor
lor. Privind în sus, Hunter se uită la mine și apoi la Daemon.
“Cred că vrei să te duci mai întâi acolo înainte să o facă.” M-am
împotrivit dorinței de a-mi arunca ochii când mi-am tras părul
într-o coadă scurtă. Archer sa strecurat până la margine, ne-a
salutat și apoi a dispărut pe scară. Câteva secunde mai târziu,
vocea lui călătorea de la marele dincolo. “Miroase urat. Foarte
rău. Am coborât repede, iar Archer nu mințea. Tunelul slab
luminat mirosea mucegaiul și fundul mucegaiului. Hunter a fost
ultima în jos. Nici măcar nu luând scara, el a aterizat într-o
cocoșă atrăgătoare lângă noi, deoarece era foarte special,
aparent. Se îndreptă spre el și își aruncă o privire asupra
umărului. “Avem o cale de a merge”. Sa dovedit că “o
modalitate de a merge” a fost egală cu aproximativ o sută de
kilometri de Hunter. În ciuda genelor mele mutate, picioarele
mele au fost dureroase când am mers pe vecie în metroul gol, pe
care trenurile când Hunter a apărut chiar în fața mea. Înfruntat,
am dat peste un pas în lateral. Ochii buni s-au întâlnit cu a mea.
“Nu m-aș uita prea atent la acele trenuri. Nu sunt goi. Unii
dintre cei de la Luxen i-au prins. Lasă interiorul. Oamenii erau la
bord și aici trenul se oprea. Obțineți ceea ce spun eu? “Stomacul
meu se înclină în timp ce eu dădu din cap. Atât de multă moarte
inutilă - era înspăimântătoare și mi-a trebuit mult timp să-mi
curăț capul. Am intrat adânc în labirintul de tuneluri, trecând
printr-o ușă de oțel care părea că nu a fost deschisă în ultimul
deceniu și intră într-un tunel luminos luminat puternic, cu
lanțuri aruncate în canelurile peretelui. Vânătorul sa oprit în
fața unei uși în față, una de oțel circulară. Mi-am băgat buza,
simțind că ceva a fost oprit. Ca și cum aerul s-ar transformat
dintr-o dată în stale și mi-a fost greu să-mi surprind respirația. O
senzație nervoasă se strecură în centrul meu ca o mie de furnici
mici. Daemon se opri în fața mea, întinzându-și un braț în timp
ce își înclină capul în lateral. Mușchii în sus și în jos coloana
vertebrală s-au rostogolit cu tensiune. - Exista o multime de
Arum dincolo de acea usa. Hunter se zambea in fata lui. “Ți-am
spus. Sunt mii aici. “Nu puteam să cred. “Cum pot atât de
mulți? Acestea sunt doar metrouri. “Arum a pus o mână mare pe
ușă. “Ei au creat o lume aici, micuță”. M-am agățat de
ciudățenia. “Micul” a fost ultimul adjectiv pe care l-aș folosi
pentru a mă descrie pe mine însumi. “Lotho a fost aici de ani de
zile cu multe dintre Arum, sculpând un oraș subteran cu ajutorul
celor care sunt loiali lor. Ei vin și pleacă cum doresc, dar
întotdeauna se întorc. “A atins un pârghie greu. - Modul în care
trăiesc este un pic arhaic, deci ceea ce urmează să vezi … -
Probabil că va avea nevoie mai târziu de terapia mea? Am
încuviințat cu un oftat. “Am înțeles.” O parte a buzelor îi izbucni
în sus, apoi se uită la Daemon. Gata? - Să terminăm cu asta.
Daemon îmi atinge mâna, înconjurând-o în jurul meu și nu mă
deranja. Știam că ceea ce trebuia să vedem, la ce trebuia să
intrăm, era dincolo de periculos și am fost de gând să facem asta
împreună.
Hunter ezită o clipă, de parcă nu voia să facă ceea ce făcea și
apoi bicepsul se încovoiase când deschise ușa. Era o altă sală,
dar asta era diferit. Pereții erau grinzi de lemn umplută cu foi de
gips-carton. Lanternele erau pe stâlpi, ceva de genul totemurilor
cu gravuri ciudate, care îmi amintesc de nodurile celtice. La
capătul holului larg se a a o ușă din lemn care îmi amintea de
ceva direct dintr-un târg renascentist. În momentul în care am
intrat în hol, iar înainte ca Hunter să ajungă la ușă, a zburat și a
zguduit peretele, așa cum a apărut un alt Hunter. A fost cel de-al
treilea triplet. Chiar dacă arăta ca un alt Hunter, cu excepția
părului care era mai lung și tras înapoi pe gâtul lui, mi-a amintit
de un pirat. Și nu și versiunea distractivă Disney, e. Acest frate
a sângerat animozitatea în aer și a su at ura. Își aruncă o privire
lungă asupra fratelui său, apoi ochii lui albaștri înghețați se
îndreptară spre noi. M-am tremurat când temperatura a scăzut.
Peste pielea mi s-au lovit pielea de gâscă și, în timp ce mi-am
expulzat respirația, am format un nor alb, um at și îngroșat. -
Nu ar trebuit să-i aduci aici, spuse fratele. Auzind vocea lui
era ca și cum ar fost îmbrăcat cu ploaie înghețată. Hunter își
înclină capul. - Și chiar nu am nevoie de permisiunea ta, Sin.
Păcatul se uită la fratele său pentru o clipă și apoi se chircui.
Daemon se tensionase, ca și cum ar pregătit pentru o bătălie să
treacă prin ușa aceea, și nu sa relaxat când Păcatul a pivotat pe
călcâi și a dispărut. Nici eu. Sentimentul rău pe care l-am avut
de când Hunter a început să vorbească despre Lotho a crescut la
niveluri epice. Archer a apărut de cealaltă parte, iar noi trei am
urmat pe Hunter prin ușă. Nimic nu mi-ar putut pregăti pentru
ceea ce am văzut. Oraș subteran? Fara gluma. A fost ca și cum
ați intra într-o altă lume. Părea că nu există niciun plafon, chiar
dacă știam că suntem încă subteran. În ceea ce privește ochiul,
se vedea schele care urcau în sus, creând zeci și zeci de pasarele
care circulă în camera largă. Portierele erau vizibile la nivelele
inferioare, iar din niște balustrade era un material gros, cu
blană. Întregul tip de instalare mi-a amintit de o închisoare
făcută din lemn. Doamne ferește-te pe cineva care a fost agitat
cu un meci. Ochii mei erau largi, pe măsură ce ne îndreptăm
spre centrul camerei. În mese uimitor de mari erau mese
artizanale. Câteva au fost deschise, dezvăluind conținuturi
normale - conserve, prosoape de hârtie, sucuri. - E așa de ciudat,
am șoptit lui Daemon. El a dat din cap. - N-am avut nicio idee că
așa ceva a existat. - Trebuie să e ținută așa, spuse Hunter peste
umăr. “Atâta vreme cât nu sunt un fan al lui Lotho, el a construit
ceva aici pentru felul nostru - un sanctuar de felul acesta.
Indiferent ce se întâmplă, nu poți împărtăși acest lucru cu
nimeni. - Nu o vom face, a jurat Archer. - Nu avem nevoie să-i
spunem nimănui despre asta. - Bine. Hunter se întinse spre ușă.
Lasă-mă să vorbesc. Asta înseamnă că nu-ți deschizi gura,
Daemon. Serios. Daemon se încruntă. “Nu e insultător.” Mi -am
ridicat sprâncenele și a oftat. “Amenda. O să rămân liniștită. Am
ieșit din cameră și am intrat într-o altă încăpere și am trecut
printr-o altă ușă, dar am auzit vorbind și râsul amestecat cu
strigăte și ceea ce părea că lovea. Nu aveam idee ce urma să
vedem dincolo de ușă și am încercat să mă pregătesc pentru
orice, așa cum Hunter a împins-o deschisă, dezvăluind o cameră
masivă. Copiii de la Arum, a fost o grămadă de Arum aici. Ele
erau peste tot, așezate la mese lungi de lemn și în picioare
printre ele. Măsurile mele au încetat să se oprească, iar mâna lui
Daemon sa strâns pe a mea. Fiecare Arum din cameră nu mai
vorbea și parcă părea să înghețe. Unii fuseseră în picioare. Alții
aveau pahare uriașe care păreau ca niște pahare medievale la
jumătatea gurii. Au existat chiar și femei care aveau copii
înfundați. Toți erau palizi. Cei mai mulți aveau părul neagră, iar
perechea de ochi albaștri, era o combinație surprinzătoare.
Câțiva dintre ei și-au albat părul blond sau chiar strălucitor. Toți
se uitau la noi. Băi, părul de-a lungul spatelui gâtului mi-a
crescut, pe măsură ce degetele de gheață mi-au străbătut colțul
coloanei vertebrale. - Ce naiba, Hunter? Spuse un glas profund
din spatele nostru. M-am întors și mi-am su at respirația
profundă, deoarece ochii mei aproape s-au scos din cap. Era o
mare margine de lemn, care trecuse cu vederea în mod evident o
sală de cină. Pașii care au condus la ea erau puțini, dar abrupți,
ca și cum mi-aș sparge probabil gâtul. Un bărbat era așezat acolo
și, deși nu stătea în picioare, puteam vedea că era Jigly Green
Giant. Arum era masiv, larg în umeri și piept, iar Hunter ezită o
clipă, de parcă nu voia să facă ceea ce făcea și apoi bicepsul se
încovoiase atunci când deschise ușa. Era o altă sală, dar asta era
diferit. Pereții erau grinzi de lemn umplută cu foi de gips-carton.
Lanternele erau pe stâlpi, ceva de genul totemurilor cu greturi
ciudate, care îmi amintesc de nodurile celtice. La capătul holului
mare se a a o ușă din lemn care îmi amintea de ceva direct
dintr-un renascentist târg. În momentul în care am intrat în hol,
și înainte ca Hunter să ajungă la ușă, a zburat și o zguduită
perete, așa cum a apărut un alt Hunter. A fost cel de-al treilea
triplet. Chiar dacă arăta ca un alt Hunter, cu excepția părului
care era mai lung și tras înapoi pe gâtul lui, mi-a amintit de un
pirat. Și nu și distracția Disney, e. Această frăție a animat în
aer și o su at ura. Își aruncă o privire lungă asupra fratelui său,
apoi ochii lui albaștri se înghețată se îndreptară spre noi. M-am
tremurat când temperatura a scăzut. Peste pielea mi-a lovit
pielea de gâscă și, în timp ce mi-am expulzat respirația, am
format un nor alb, um at și îngroșat. - Nu ar trebuit să le
aduci aici, spuse fratele. Auzind vocea lui era ca și cum ar fost
îmbrăcat cu ploaie înghețată. Hunter își înclină capul. - Și chiar
nu am nevoie de permisiunea ta, Sin. Păcatul se uită la fratele
lui pentru o clipă și apoi se chircui. Daemon se tensionează, ca și
cum ar pregătit pentru o bătălie să treacă prin ușa aceea, și nu
sa relaxat când Păcatul a pivotat pe călcâi și a dispărut. Nici eu.
Sentimentul rău pe care l-am avut de când Hunter a început să
vorbească despre Lotho a crescut la niveluri epice. Archer a
apărut de partea cealaltă, iar noi trei am urmat pe Hunter prin
ușă. Nimic nu mi-ar putut pregăti pentru ceea ce am văzut.
Oraș subteran? Fara gluma. A fost ca și cum ați intra într-o altă
lume. Părea că nu există nici un plafon, chiar dacă am știut că
suntem încă subteran. În ceea ce privește ochiul, se vede schelet
care urcă în sus, creând zeci și zeci de pasarele care circulă în
camera largă. Portierele erau vizibile la nivelele inferioare, iar
din niște balustrade era un material gros, cu blană. Întregul tip
de instalare este amintit de o închisoare făcută din lemn.
Doamne ferește-te pe cineva, care a fost agitat cu o meci. Ochii
mei erau largi, pe măsură ce ne îndreptăm spre centrul camerei.
În mese uimitor de mari erau mese artizanale. Cateva au fost
deschise, dezvăluind conținuturi normale - conserve, papuci de
hârtie, sucuri. - E atât de ciudat, am șoptit lui Daemon. El a dat
din cap. - N-am avut nicio idee că așa ceva a existat. - Trebuie să
e ținută așa, a spus Hunter peste umăr. “Atat timp cat nu sunt
un fan al lui Lotho, el a construit ceva aici pentru felul nostru -
un sanctuar de felul acesta … Indiferent ce se intampla, nu poti
sa impartasesti acest lucru nimanui … - Nu o vom face, jurat
Archer. - Nu trebuie să spunem nimănui despre asta - Bine,
Hunter se întindea către ușă, Lasă-mă să vorbesc, asta înseamnă
că nu-ți deschizi gura, Daemon … Serios Daemon se încrede: -
Nu e insultător. Mi-am ridicat sprâncenele și un sentiment.
“Amenda. O să rămân liniștită. Am ieșit din cameră și am intrat
într-o altă cameră și am trecut printr-o altă ușă, dar am auzit
vorbind și mângâia amestecată cu strigăte și ceea ce părea că
lovea. Nu aveam idee ce urma să văd dincolo de ușă și am
încercat să pregătesc pentru orice, așa cum Hunter a împins-o
deschis, dezvăluind o masivă cameră. Copiii de la Arum au fost
o grămadă de Arum aici. Ele erau peste tot, așezate la mese
lungi de lemn și în picioare printre ele. Măsurile mele au încetat
să se oprească, iar mâna lui Daemon sa strâns pe a mea. Fiecare
Arum din cameră nu mai vorbea și parca părea să se înghețe.
Unii fuseseră în picioare. Alții aveau o gamă largă care păreau
ca niște pahare medievale la jumătatea gurii. Au existat chiar și
femei care aveau copii înfundate. Toți erau palizi. Cei mai mulți
aveau părul neagră, iar perechea de ochi albaștri era o
combinație surprinzătoare. Câțiva dintre ei și-au albat părul
blond sau chiar strălucitor. Toți se uitau la noi. Băi, părul de pe
spatele pielii mi-a crescut, după cum mișcările de gheață mi-au
străbătut colțul coloanei vertebrale. - Ce naiba, Hunter? Spune
un glas profund din spatele nostru. M-am întors și mi-am su at
respirația profundă, deoarece ochii mei aproape au scos din cap.
Era o mare margine de lemn, care trecuse cu vederea în mod
evident o sală de cină. Pașii care au condus la ea erau puțini, dar
abrupți, ca și cum mi-aș sparge probabil gâtul. Un bărbat era
așezat acolo și, deși nu stătea în picioare, puteam vedea că era
Jigly Green Giant. Arumul era masiv, larg în umerii și în piept și
Gros pe coapse. Se așeză leneș, ca și cum abia se trezise, dar în
ochii săi albaștri albaștrii avea un simț acut de observație acută.
El a fost … El a fost frumos într-un mod rece, ireal. Trăsăturile
lui erau ascuțite ca și cum ar fost sculptate din marmură,
buzele pline și expresive, nasul drept și pomeții înalți. Părul lui
era alb alb, dar sprâncenele erau întunecate. Cumva o
combinație ciudată a funcționat. El ne privi în timp ce ținea o
mână de sticlă plină cu lichid de culoare galbenă în mâna
dreaptă. Așa a fost Grand Poo-Bah, așa cum la numit Luc? Am
fost impresionat impresionat. Hunter făcu un pas înainte, în
timp ce mă uitam bine la ceea ce stătea Lotho, care părea a un
tron alcătuit din… Sfânta fugă pentru dealurile înfricoșătoare și
nu te uita înapoi, erau oasele reale? Erau ciudate, deși nu erau
cu siguranță umane. Erau mai subțiri și păreau mai exibili, ca
și cum cartilajul putea în formă și remodelați din nou și din
nou, și aveau un strălucitor albastru slab și strălucitor - Oh,
Doamne. Erau oasele Luxen. A fost rău, foarte rău. “Știi ce se
întâmplă acolo”, a început Hunter, dar nu a făcut mult mai mult.
- Luxen are … - Știu ce se întâmplă acolo, răspunse Lotho,
sorbându-și băutura când mă așteptam să-l ducă. - Au venit
Luxen. A ucis o grămadă de oameni și bla, bla și o grămadă de
alte prostii pe care nu-mi pasă. Dar asta nu explică de ce îi aduci
aici. Hunter și-a deschis gura. - Dacă nu ne aduci cina. Lotho
zâmbi, strălucind dinți albi și ciudat de ascuțiți. - Dacă asta e
situația, mulțumesc și calului căruia ai mers. - Nu suntem aici la
cină, spuse Daemon, voce la fel de rece ca și în cameră, și am
rănit. “Nici nu ne desert. Am venit aici pentru a vă ajuta să
luptați împotriva lui Luxen. ” M-am uitat la Daemon, un fel de
mândru de el, că el chiar a rostit aceste cuvinte fără nici un
indiciu de sarcasm. Dar Lotho arăta că s-ar putea să se su e în
băutura pe care tocmai a luat-o. “Ajutorul?” În jurul nostru a
izbucnit un râs de râs, care a repetat zidurile și mi-a făcut inima
să pompeze prea repede. - Da. Daemon își înclină bărbia în sus
pe măsură ce zâmbi. “Ajutor. Este un cuvânt destul de ușor. Aș
putut să fac lucruri frumoase. “M-am înțepat de pe urma, pentru
că eram destul de sigură că dacă aș râde, Arum ar putea decide
să ne ia gustări. Era o lungă întindere de tăcere și am simțit că
Arum se ridică din locurile din spatele lor și apăsă aproape.
Frunzele mi-au radiat pe coloana vertebrală și sentimentul
sufocant a revenit, cântând pe piept. Sinul a intrat în linia mea
de viziune și sa oprit la fundul scărilor. “Ce vrei să faci cu ei?”
Glasul vocii lui, când ne privea, ne-a târât. Lotho sa smirnit.
“Ucideți-i pe toți și lăsați-i pe Dumnezeul lor să-i sorteze”.
 CAPITOLUL 17 {DAEMON}
Ei bine, bile de rahat pentru cină duminică. Acesta a fost
răspunsul cel mai rău caz-scenariu. M-am mutat înainte,
poziționându-l pe Kat între mine și Archer. Dacă ar trebuit să
luminez această cameră ca să o scot de aici, așa să e. Si apoi,
ce? Această misiune ar un eșec absolut, guvernul ar începe să
bombardeze elicopterele din oraș, lumea ar cădea într- un loc pe
care, desigur, n-am vrut să-l folosesc, și chiar mai rău, mi-aș
pierde sora. Pentru totdeauna. Poate ar trebuit să-mi țină gura
închisă? Lotho stătea la înălțimea deplină, care trebuia să e
nenorocită de aproape șapte metri înălțime și ma privit cu ochii
mei ca și cum ar vrut să mă mestece și să mă scuipă din nou.
“Ați așteptat de fapt un răspuns diferit de la mine?” Și-a înclinat
capul înapoi și a râs. Mai multe din Arum s-au ciocnit în jurul
nostru. - Că oricare dintre noi ar ajuta un luxen? Sau un hibrid
sau orice altceva dracului este chestia aia? “El a arătat spre
Archer. “Esti incredibil de aroganta sau de proasta prostie.”
Iritatia a lovit in spatele gatului, cauzand pielea mea sa bea cu
electricitate. Știam că trebuie să-l păstrez răcit, cel puțin până
când au făcut o mișcare reală împotriva noastră. Atâta cât suge,
aveam nevoie de ei. “Ce?” Lotho coborî un pas și m-am întărit.
“Nu aveți ceva inteligent pe care doriți să-l adăugați?” Ochii mei
se îngustează. “Da-mi o secunda. Voi veni cu ceva. “Hunter a
gemut. Mâinile mici mi-au împins în avertisment. “Nu m-am
așteptat ca vreunul din voi să vă țină celulele creierului într-un
set complet. Fratele lui, Pinky sau Binky - nu aveam nici o idee
pentru că i-am uitat amândouă numele - a apărut ca și cum ar
fost gata să-și găsească o salopetă. Am respira adanc. “Voi vă
dați seama ce se va întâmpla odată ce Luxenul va prelua
Pământul, nu-i așa?” Expresia lui Lotho spunea că nu poate da
două crapsuri. “Crezi că ne pasă de oameni? Sunt … Inutil
pentru noi “. Am început serios să-i pun la îndoială inteligența.
“Odată ce vor prelua și vor subjuga ecare om, vor veni după
voi. S-ar putea să nu e îngrijorați acum, dar vor. Și ultima dată
când am veri cat, Luxen avea Arumul. “Nu ne-au avut.” “Asta-i
așa?” Pentru că sunteți aici pe Pământ, subteran, trăind în
tuneluri de metrou. Credeam că o să-ți spun asta. - Are un punct
acolo, am adăugat, uimit. “Până atunci, vor învățat cum să te
lupți cu felul tău”, am continuat, sperând că cel puțin unul din
Arum de aici ar putea avea logică. “Chiar acum, nu au nici o
idee. Va ca un bufet pentru tine. Dar mai tarziu? După ce au
tratat un Arum aici și acolo? Istoria se va repeta. ”” Istoria nu se
va repeta niciodată “, a șovăit o femeie Arum. “Nu vor mai avea
niciodată controlul asupra noastră.” “Țineți-vă mereu în seamă
că în timp ce vă ascundeți aici, am replicat. Pinky - cred că a
fost Pinky - a început să se schimbe. “Nu ne ascundem.” “Se pare
că sunteți ascunși.” Kat se uită în jurul umărului meu și privirile
lui Lotho o băteau într-un fel care mă făcea să vreau să-i scot
laringelul și să-l arunc în gură. “Vreau să spun, dintr-un
observator din afară, aș spune că voi sunteți ascunși.” Hunter își
strânse ochii în închisoare, de parcă avea brusc o durere de cap.
O pauză greoaie mai târziu, Lotho se a a în câmpul de atac. Nu
se uita la mine. Mâinile mișcau în pumni. Răcoros, Archer ma
avertizat. - Nu ești doar un observator ocazional, îi spuse Lotho
lui Kat, voce groasă ca umbrele care se adunau în jurul lui. “Ești
o curvă a lui Luxen care se ascunde în spatele lor.”
M-am întărit. - Ce … - Ține-te. Scuzați-mă. Kat a ieșit din
spatele meu și a ridicat o mână. “În primul rând, ultima dată
când am veri cat, nu sunt o curvă pentru nimeni. În al doilea
rând, nu m-am lăsat în urmă. Spre deosebire de unii oameni.
“Lotho și-a înclinat capul în lateral. Și în al treilea rând? Nici
unul dintre voi în această încăpere, nici unul dintre voi, nu a
cauzat distrugerea planetelor voastre, nu? Este cineva aici
su cient de matur ca au avut o mână în acel război dintre cele
două feluri? “Când nimeni nu a răspuns, a clătină din cap.
“Sunteți ridicoli! Toți voi. “Exploziile reci ale aerului au lovit din
mai multe direcții. Nu e bine. “Kitten… ”” Taci, “a cedat, iar
ochii mei s-au lărgit. “Ești la fel de rău cum sunt.” “Ce ce?”, Am
spus. Clona lui Hunter și-a ridicat sprâncenele. “Vreau să aud
unde se întâmplă acest lucru”. Mai multe snickeri din galeria de
arahide. - Voi doi vă urâți doar pentru ceea ce sunteți, a strigat
Kat. Ei bine, au fost creați ca să ne distrugă… “Am plecat. - Și ei
au comis genocid pe genul nostru și ne-au înălțat pe oamenii
noștri, spuse Lotho, vocea devenind șarpe. “Waah, waah, waah.
Se văita. Asta-i tot ce aud. Kat a aruncat mâinile în sus.
“Permiteți-mi să vă dau o scurtă istorie a omenirii. Ne-am înșelat
în mod constant, în mod sistematic, unul asupra celuilalt față de
religie și rasă, făcând mult mai rău decât ceea ce au făcut cele
două feluri unul cu celălalt, mai des decât un profesor de istorie
are timp să se acopere în clasă. De la început, ne-am rănit unul
pe celălalt în ceea ce privește cele mai prostești lucruri. ”” Ei
bine, este o aprobare strălucitoare a oamenilor “, a spus fratele
lui Hunter. “Nu o înțelegi”. Pentru o clipă, m -am gândit că o să-
i stoarcă piciorul. “Chiar dacă atât de multe rase de pe această
planetă au un sânge atât de rău între ei, când rahatul lovește
fanul, întotdeauna ne întâlnim. Mereu . De ce? Pentru că știm că
există momente când trebuie să luptăm împreună și așa facem.
Atunci când totul se termină, ne întoarcem să ne urăm unul pe
celălalt. Și totul este bine în lume. “Forma lui Lotho sa solidi cat
în timp ce se uită la ea. “Doamne!” Kat și-a stropit piciorul. “De
ce nu poți să te comporți ca oamenii o singură dată?” Silence și
apoi Lotho întrebă: “Vrei să uităm tot ce ne-au făcut și să
continuăm să facem?” “Nu. Vreau să vă aduceți aminte “, a spus
ea. “Vreau să vă amintiți tot ce locuia aici. Invadatorii sunt
dușmanii tăi. Vreau să-ți amintești de asta. - Ca și cum ar o
diferență între ei. Kat a clătină din cap în necredință. “Lucrurile
nu sunt întotdeauna alb-negru. Și dacă într-adevăr crezi că
merge după luxenul invadator nu este în interesul tău, atunci…
Bine, mult noroc cu asta. “Lotho se uită și privirea lui călătorește
peste masa slujitorilor săi. Era la fel de liniștit ca aerul din jurul
nostru pentru o clipă. Corzi de păr de-a lungul brațelor mi-au
crescut și apoi a tras înainte, mergând direct spre Kat. M-am
învârtit în jurul meu, mutându-mă în forma mea adevărată, așa
cum Lotho la apucat pe Kat. O împinse în peretele din apropiere,
cu mâna în jurul gâtului. Furia roșie- erbinte a explodat în
mine. Sunetul care mi-a crescut din gât era brutal și animalic. M-
am împușcat înainte, strigând în furie ca fratele lui Hunter și un
alt Arum mi-a strâns brațele. Mai târziu, o bătaie de inimă, un
Arum suplimentar era în spatele meu, împingându-mă pe podea
subțire și rece. Nu trebuia să-mi dau seama că Archer era, de
asemenea, înconjurat. M-am zbătut, trăgând în Sursă, dar acești
trei Arum erau băieți mari - cu siguranță nu erau tineri - și erau
puternici, ca și cum ar hrănit recent câteva Luxen. Lumina
pulsează și se aprinde, coborând în aer. Mi-am ridicat capul,
văzând lumea în alb și roșu. “Ce crezi că mă oprește să nu-ți
termin viața chiar acum?” Lotho izbucni, cu cîțiva centimetri de
la fața ei. - Nimic, spuse ea. - Dar ce face… Ma ucide sa rezolv?
”” O sa ma amuze. “Lotho se apleca in ea, ca totul in spatiul ei
personal. El își înclină capul în lateral și, chiar de unde mă
a am, i-am văzut privirea îndreptându-se spre ea. “Și sunt destul
de sigur că mă voi bucura”. Mi-am pierdut rahatul. Energia pură
se strecură prin mine, se extinde într-o izbucnire de lumină.
Arumul din spatele meu a fost aruncat ca un beanbag. M-am
ridicat, trăgând fratele lui Hunter și prietenul lui împreună cu
mine. Puterea mi-a rulat într-un val tumultuos, când mi-am tăiat
brațele spre interior, bătând capetele celor doi Arum. Au plecat.
Am început înainte, oprindu-mă destul de mult pentru a lovi cu
piciorul un Arum care se mișca rapid în săptămâna viitoare, apoi
un altul pe care l-am prins sub bărbie, l-am bătut în mulțimea
lui Arum.
“Lăsați-o să plece”, am spus, mutându-se în forma mea
umană, în timp ce Sursa a crăpat și mi-a bătut brațul. Inima mea
a bătut când podeaua de sub picioarele mele a început să se
agită. - Sau o să-i aduc pe toți pe aici toată nenorocita. Lotho își
aruncă o privire peste umăr la mine. Uită-te la tine și la sinele
tău mare și rău. Rawr. - N-ai văzut nimic încă, mormăi. “Iti dau
cinci secunde ca sa-ti dai drumul de pe ea. Unu. Patru. Fi … - El
a scăpat-o și ma îndreptat complet. - Nu cred că știi cum să
conteze. - Și nu cred că vrei să trăiești. Lotho se uită la mine o
clipă și apoi își aruncă capul înapoi, lăsând un râs puternic, pe
când fratele lui Hunter se ridică . “Uh. .
“Hunter se încruntă și privi spre fratele său, în timp ce el se
arătă în lateral. “Nu mă așteptam la asta”. Nici eu nu am fost,
dar nu mi-am luat ochii de pe Lotho când m-am îndreptat
înainte, lam lovit pe umăr cu mine când am ajuns la partea lui
Kat. “Ești bine?” “Da”, a spus ea, înghițindu-se din greu când
privea pe Lotho. “El râde… ? Am pornit spre Lotho, viziunea
mea era încă colorată în alb-roșu. Trebuia să-mi pun mâna prin
piept, dar Kat mi-a strâns brațul, forțându-mă să mă opresc. - Mă
simt ca ei, îi spuse Lotho lui Hunter, care părea la fel de confuz
ca și noi. “Ceea ce este o veste bună pentru tine, pentru că nu te
voi ucide pentru că le-ai adus aici.” Hunter se uită profund, în
timp ce își îndoia brațele peste piept. - Bine de știut. - Înapoi de
la ciudat, a ordonat celor din jurul lui Archer. Trecu pe trepte
spre tronul improvizat, apoi coborî într-o întindere arogantă, cu
coapsă larg răspândită. “Bine atunci. Vrei o armată. O să vă dau
o armată. “Masa lui Arum din jurul nostru sa schimbat ca niște,
dar nu aproape toți, a tensiunii care mi-a ieșit din umeri. M-am
simțit cum ar trebui să spun mulțumesc, dar acele cuvinte nu sar
forma nici măcar pe limba mea. “Vă dau cuvântul meu, dar
există o condiție”, a spus el, ridicându-și bărbia. - Desigur,
mormăi. Lotho ma privit ca un fel de insect sub microscop. “Este
doar un mic lucru pe care îl cer.” Archer dădu din cap, dar din
colțul ochilor, am văzut umerii lui Hunter înălțați, în timp ce îi
strânseră ochii. Mormăi un blestem sub su are. - M-ai lăsat să
mă hrănesc cu ea. Am început. - Știu că te-am auzit greșit. - Nu o
omor. Doar un gust. Sau două. Poate trei. “A trecut un moment
lung, când am privit pe ul curvei de curând. O parte din capul
meu nu a putut înregistra că a îndrăznit chiar să facă această
cerere. Furia se um ă în inimă, răspândindu-se într-un infern.
Viziunea mea sa înfundat în timp ce lumea a schimbat culorile.
Hunter clătină din cap în timp ce-și frecă spatele gâtului. - Asta e
atât de deranjat, omule. Sunt complet înșelat așa. “Lotho zâmbi
și furia mea nu știa nicio limită în acel moment. Aceasta este
starea mea. Ia-o sau dracu ‘.
 CAPITOLUL 18 {KATY}
Vroiam să mă arunc peste toate adidașii. Acest … Acest lucru
a vrut să mă hrănească pe mine? Asta era starea lui? Panica a
crescut rapid, scufundând veninul otrăvit în sângele meu.
Daemon a explodat. A împins înainte, ajungând la primul pas
înainte ca Hunter și Archer să-l prindă. Cuvintele care i-au ieșit
din gură au fost un atac constant al diferitelor combinații de
bombe F, pe care nu știam nici măcar că era posibil. - Nu te-ai
descurcat de minte, spuse Daemon. Ochii lui erau cu totul albi,
strălucitori ca diamante, în timp ce se întindea împotriva celor
doi tipi. - Tu, nenorocitule băiatule! Lotho îmi aruncă o frunte.
Marginile corpului lui Daemon se înăbușiră, aruncând niște
sforii de lumină în întunericul acestei lumi interlope. “Uita. Asta
nu se va întâmpla niciodată și niciodată nu te vei mai plimba
când termini cu tine. Un umăr larg se ridică, pe când Lotho îl
privi nemilos. - Așa cum am spus, ia-o … - O altă bombă F-
coaptă a fost aruncată în direcția lui. “Dacă crezi că o să te
apropii de ea, ești nebun”. Stomacul meu se prăbuși, pe măsură
ce Lotho continuă să se smerească. “Hei, dacă nu vrei să te joci,
nu lăsa ușa să te lovească acolo unde Domnul bun te-a despărțit.
Daemon sa lăsat în față, aproape trăgându-l pe Archer și pe
Hunter la pământ. O altă tiradă explozivă i-a izbucnit, în timp ce
inima mi-a bătut ca un tunet în piept. - Asta e cu adevărat starea
ta? Vocea mea era răgușită. “Nu veți ajuta fără Statele Unite.
Oamenii nevinovați și Luxen ar muri, împreună cu hibrizii și
origini. Dee ar pierdut, cel mai probabil ucis. Lumea se va
întoarce rapid la trecut, pierzând sute de ani de tehnologie și
avansare. Nu am putut lăsa să se întâmple asta. Stomacul meu se
întoarse în timp ce realitatea se strecură în mine cu forța unui
camion de marfă plin de dinamită. Am fost … Trebuia să-l las să
facă asta. Asta a fost. Nu mai aveam de ales. Archer și Hunter
reușiseră să-l tragă pe Daemon înapoi câțiva pași, dar expresia
pe fața lui era cu totul ucigașă pe măsură ce privi spre liderul
Arum. Știam că dacă s-ar eliberat, el urma să meargă la el cu
tot ce avea. Poate că a vrut cu adevărat Lotho. Sau poate Lotho a
fost serios doar un bastard bolnav. Nu știam și nu prea contează.
Mâinile mi s-au zdruncinat când le-am netezit pe margini.
“Daemon”. Era ca și cum nu ma auzit; El a fost atât de
concentrat pe Arum. Violența se revărsa în aerul din jurul lui.
Pieptul lui se înălța cu ecare respirație adâncă, zdrențuită pe
care o luase. Era o sticlă cu capacul care urma să e complet
înșurubat. “Puteți să ne dați câteva momente?”, Am întrebat.
Lotho își dădu un val neobosit de mână. “Am tot timpul în lume.
Voi toti? Nu atât de mult. Daemon a început să se schimbe. “Ai
mai puțin timp decât crezi, ciudat stupid de mamă …”
“Daemon!” Mi-am așezat mâna pe braț și capul mi-a bătut spre
mine, cu ochii în ăcări. - Avem nevoie … - Nu avem nevoie de
cric, a mormăi el. - Dar trebuie să-i sfârșesc viața … - Opriți, am
zis, privind în ochii lui arși. - Trebuie să vorbim despre asta. -
Nu e nimic despre care să vorbim. Privirea lui sa întors la Lotho.
- Dacă nu vrei să auzi în detaliu ce intenționez să fac cu
bastardul. Atunci putem vorbi tot ce vrei. “Ochii lui Archer s-au
întâlnit cu mine de cealaltă parte a lui Daemon. Este singura
noastră alegere. Știu, am trimis înapoi. Atunci trebuie să-l aduci
la bord.
Ce dracu a crezut Archer că face? “Poți să mă ajuți să-l scot
afară din camera asta?” Vorbind aici, se va lăsa să-l mai lovească
din nou pe Lotho. Hunter dădu din cap. Haide, băiete mare. Să
facem o plimbare și să vă lăsăm să vă răcoriți. “A fost nevoie de
o perioadă teribilă de timp pentru ca Daemon să intre în tunelul
care duce în camera principală. Ambii tipi au ezitat să-l lase
singuri cu mine, ca și cum ar crezut că va lovi Lotho în camera
principală. Modul în care se uita la ușa închisă de metal, era o
șansă bună să arunce o groapă prin ea și să meargă la Rambo pe
steroizi pe Lotho. L-am privit stând la câțiva metri de mine,
pieptul lui ridicându-se și căzând adânc. Marginile corpului lui
erau încă neclară și puteam să simt practic gustul metalic amar
al mâniei lui. - Nu-mi vine să cred că chiar ar sugera asta, spuse
el, vocea lui ca o sclipitoare ca o piatră spartă. - Nu pot nici eu,
dar. . “Am respira adanc, cand privirea lui luminoasa mi-a gasit
a mea. - Dar asta e starea lui. Daemon și-a deschis gura, a închis-
o și apoi a deschis-o din nou. “Nu-mi pasă dacă ar putea să-și
zdrobească nasul și să-l facă să dispară pe Luxen; El nu se va
hrăni de tine. ”” Dacă nu, atunci nu ne va ajuta “, am
argumentat cu atenție. “Nici unul din Arum nu ne va ajuta.”
“Eu. nu. - Da, da. Știu că îți pasă. Este prea mult în joc pentru ca
să nu-i pese. “El a râs aspru când sa confruntat cu mine. - Mă știi
mai bine decât asta. - Exact! Te cunosc și știu că ești supărat
chiar acum … - “Angry” nu este un cuvânt su cient de puternic
pentru ceea ce simt acum “, a împușcat. “Bine.” Mi-am ridicat
mâinile. “Dar trebuie să-l dăm să ne ajute.” “Nu dacă înseamnă
că trebuie să treci cu asta”. A început să meargă. “Nu pot să o
permit. Nu pot să te las să treci prin a hrănit. Nimic din
această lume nu merită acest lucru. Nu aveți nicio idee … - Știu
cum ar să u hrănit, i-am amintit și el a răvășit. Am jurat că a
fost prima dată când l-am văzut făcând asta. “Când am fost prins
în Muntele Vreme, am fost hrănit. Știu că nu este distractiv și nu
va destul și va face rău, dar … - Nu! - strigă el, cu mâinile
în pte în pumn. El a blestemat din nou, împingându-și degetele
prin părul său, în timp ce își răsucea corpul de sus spre mine.
“Ma ucide ca stii chiar ce simti, ca trebuia sa o experimentezi si
ca nu te-am putut proteja.” “Daemon” poate sa ma convinga. ””
Atunci ce facem noi? Doar spuneți-i înșelăciune? ”” Sună ca un
plan pentru mine. “M-am uitat la el. “Ce? Putem să trăim într-o
peșteră blestemată “, a spus el, ritmând încă o dată. Uite, eu
sunt o persoană egoistă. Tu sti i asta. Și nu vreau să treci prin
asta, așa că sunt dispus să spun că am șters-o și ne-am tăiat
pierderile. - Chiar așa? Ce fel de viață ne-ar da asta? ”” Nu
aduceți logică în această conversație. “Frustrația sa învârtit
înăuntrul meu, în timp ce eu am pășit în fața lui, îmi strâng
obrajii. Mirosul mi-a pasat palmele. Daemon, nu există viață
pentru niciunul dintre noi dacă nu-i facem să ne ajute. - Putem
să facem lucrul. Știu că putem. Daemon. . “Sa despărțit. “Nici nu
pot să cred că avem această conversație.” “Știu că ideea e
supărătoare.” “Ești? Sună ca și cum nu ai. “Ochii mei s-au
îngustat și mi-am plantat mâinile pe șolduri. “Haide, știi că nu
vreau să fac asta. Însăși ideea de a simți ceva de genul asta mă
înspăimântă din nou și mă face să u bolnavă, dar dacă asta e
nevoie pentru ai ajuta să ne ajute, atunci asta trebuie să fac.
Asta e ceea ce trebuie să facem. - Nu trebuie să faceți asta, a
izbucnit. Am tras câteva respirații adânci. “Avem nevoie să.
Pentru sora ta. - O să mă faci să aleg între tine și ea? Strigă el,
văd un alb vehement. “Nu te fac să alegi”. L-am urmat în jurul
cercului strâns pe care la făcut. “Faceți această alegere.
Încercând să mă protejeze, o lași să plece. Se opri și se uită la
mine. M-am gândit că o să iasă din nou, dar el și-a închis ochii,
fața sa izbitoare și trupul său rigid. Știam în acel moment că îl
gândeam în loc să simt. Am blocat-o. “Sunteți gata să faceți
asta? Pentru că probabil va muri. Urăsc să spun așa, mă gândesc
chiar la asta, dar este adevărul. “Își strângea buzele, se întoarse
de la mine, cu capul plecat. Mai multe moment a trecut. Te va
atinge. Va … - Nu este ca și cum Lotho vrea să facă sex cu
mine. El se îndreptă spre mine, nările se lăsaseră. “Doamne, o
să-l omor. Chiar și-a auzit numele și cuvântul “sex” în aceeași
propoziție … ”” Daemon “.” Ce? “Se întoarse, învârtindu-și
mâinile prin păr. “Cum poți să-mi ceri să u în regulă cu asta?”
“Nu sunt! Nu vă cer să ți în regulă, dar vă rog să înțelegeți de
ce trebuie să facem acest lucru, să recunoaștem cât de mult este
în joc și cine este în joc. Te rog să nu te gândești la mine sau să
te gândești la tine în asta. Întreabă … - Cereți imposibilul.
Daemon se plimbă înainte și o secundă mai târziu, spatele meu
se lăsă pe perete, iar gura îi era pe a mea. Sarutul … Copii
sălbatici străini, sărutul era o combinație brută de poftă și
posesie. Era un gust de disperare și de furie, pe măsură ce dinții
zguduiau, dar mâna pe obraz era atât de blândă, abia acolo, și
toate aceste emoții erau în sărut, dar dragostea era mult mai
puternică decât orice altceva. Pe măsură ce gura se mișca peste a
mea și sunetul profund din partea din spate a gâtului mi-a
reverberat prin craniu, nu simțeam presa rece a peretelui umed
sau marginea amară a panicii care începuseră să se ciocnească în
interiorul meu în momentul în care Lotho Starea lui. Daemon sa
sărutat ca și cum ar cerut o plângere, dar el mi-a avut deja - cu
toții. Inima mea. Su etul meu. Toată ința mea. Când își ridică
capul, respirația îi era caldă pe buzele mele. “Nu pot să vă
promit că voi lăsa să se întâmple asta. De asemenea, nu pot să
promit că nu voi merge înapoi în acea cameră și nu voi încerca
să-l omor. Dar ai dreptate. Avem nevoie de ele. “Aceste trei
cuvinte au sunat dureros pentru el. “Tot ce pot promite este că
voi încerca.” Am închis ochii, odihnindu-mi fruntea împotriva
lui. Ceea ce aveam de gând să facem - pentru că nu era vorba
doar de ceea ce simțeam sau mă gândeam, dar amândoi - nu va
ușor. Din tot ce am trecut, am știut că a fost cel mai greu și
probabil cel mai real test pe care oricare dintre noi l-am întâlnit
vreodată. … Nervii aveau să-mi facă cele mai bune. Între
viitoarea hrănire-Dumnezeu, n-am vrut nici măcar să mă
gândesc la ea - și modul în care Daemon străbătea lungimea unei
camere mari zâmbise un pic prea larg și prea strălucitor la asta.
În loc să-l refuze, practic a rupt covorul roșu. Archer era afară,
încă în camera principală, și în timp ce știam că se poate
descurca, mulți dintre Arum îl cercetau ca pe un aperitiv.
Daemon se opri în mijlocul camerei, văzând furios drept înainte.
Inima mi-a scufundat, i-am urmărit privirea spre patul masiv
acoperit cu ceea ce părea ca pielea de blană de animale. - În
dormitorul lui, spuse el, umerii ridicându-se. “Fiul unei cățea
tocmai a trebuit să facă asta în dormitorul său”. El a trebuit sa.
Începusem să cred că totul era doar să ne încurcăm cu capul.
Erau destule locuri unde Lotho putea să-și facă treaba. M-am
cutremurat, acum nu ma pricep daca as putea trece prin ea. Dar
a trebuit. Amândoi trebuiau să trecem cu asta. Bile stătea la baza
gâtului meu, gata să vină la o anumită secundă. Mișcându-mi
brațele, am închis ochii și am încercat să eliberez o parte din
tensiunea din mușchii mei. Pot sa fac asta. Pot sa fac asta. Pot sa
fac asta. “Ce faci?” Am oprit ceea ce a devenit un dans
impromptu. „Îmi pare rău. Nervos. ”” Nu-ți cere scuze. “A arcuit
o frunte. “A fost interesant. Îmi amintesc de un copil Muppet
înfricoșător. Un râs înverșunat mi-a scăpat. - Da? Daemon dădu
din cap. - Da. Se uită din nou la pat și jurură. - Kat, asta… Acest
lucru este înșelat. “Gâtul meu se înălțase pe măsură ce eu
șopteam:” Știu. “Privirea lui strălucitoare de smarald se
concentra asupra mea. “V-ați gândit vreodată că ați ajuns acolo
când ați bătut la ușa mea și ați cerut indicații?” Mi-am scutocit
capul când m-am îndreptat spre locul unde stătea. “Nu. Nici
măcar într-un milion de ani. Nu mi-am imaginat nimic când am
bătut la ușă. Am oprit și am forțat un zâmbet M-am uitat la el.
“Tot ce mă gândeam la acea zi a fost absul tău.” Daemon a bătut
un râs. - Și că ai fost un tâmpit în ăcări, am adăugat. Un
zâmbet cinic sa format pe buzele lui. “Uneori mă întreb dacă
vreți să-l regreți vreodată.” “Ce regreți?” Zâmbetul meu
îngrijorat se stingea de pe buzele mele. - Toate astea - spuse el
cu voce joasă. “Noi.” “Ce? Am apăsat mâinile deschise la piept.
“Nu. Nu o dată. - Cu adevărat? Derision se strecură din glasul
lui. “Sunt destul de sigur că trebuie să existe momente în care ați
regretat piciorul de trecere în Virginia de Vest.” “Au fost
momente care au suferit bile de măguli aspirate - și niciodată nu
vreau să le retrăg, dar nu regret Noi. Degetele mi s-au înfășurat
în jurul cămășii. “Nu puteam, pentru că te iubesc. Chiar te
iubesc și iubesc… Vine cu cei răi și cei buni. Dreapta? Adică,
știu că mama nu a vrut niciodată să experimenteze tot ce a
trecut prin tată și apoi să-l piardă, dar nu regretă că-l iubea. Nici
măcar cu toată durerea și suferința și nu pot … Daemon ma
sărutat, capturând cuvintele mele cu o presiune moale și delicată
a buzelor. “Știu că de multe ori nu m-am meritat, mai ales cu
felul în care te-am tratat la început, dar am de gând să folosesc
ecare secundă pentru a face asta.” “Ai deja.” L-am sărutat
înapoi . “De multe ori”. Pe măsură ce ne-am despărțit, ușa grea a
camerei sa deschis, ciocnindu-se de blocurile peretelui. M-am
întors în brațele lui Daemon și am primit un ochi neplăcut.
Lotho intra înăuntru, pantalonii din piele atârnând în josul
șoldurilor înguste. Pe ecran era o mulțime de piele palidă.
Stomac. Cufăr. Dar nu a fost singurul lucru. În timp ce mergea
pe lângă noi, am văzut ce vorbeau Hunter și Lore înainte de a
veni aici. Opal. Pietrele prețioase s-au strălucit de unde au fost
încorporate în spate, urmând linia dreaptă a coloanei vertebrale.
Văzându-i serios cusute în piele… A fost nebun. Mi-am strâns
ochii. - Oh, jeez. - Ți-a căzut cămașa? Întrebă Daemon, cu
brațele strânse în jurul meu. Lotho a râs. - Deci, de ce ai nevoie
de tricoul tău pentru a mânca? Chiar dacă Daemon părea perfect
calm, știam că a trecut câteva secunde de la Terminatorul străin
pe sărurile de baie. “Hrănirea poate dezordonată”, a răspuns el
neclintit. “Nu vreau să-mi ruinez favoritul în mijloc, pe lângă el.
Lotho a văzut când a băgat fața în fața lui. “Să facem asta.”
Picioarele mele erau xate pe podea. “Eu… “Brațele lui Daemon
erau ca niște benzi de oțel în jurul meu. “Nu. Nu așa. - Dar vreau
așa, zise Lotho, în timp ce își odihni capul pe pumnul închis. “La
urma urmei, va cu adevărat confortab il”. - Luați prea mult
acest lucru, avertiza Daemon. - Nici măcar nu am început să o
iau prea departe. Ochii palizi ai lui Lotho au strălucit. - Nu e
vorba de mine acum, nu-i așa? Este vorba despre cât de departe
ești dispus să mergi să-mi ajuți ajutorul. “Un sunet scăzut și
inuman a răsunat din adâncul Daemonului când am încercat să
trag în aer, dar oxigenul nu mi-a trecut gâtul. “Trebuie să vă
reamintesc că nu am nevoie de rahat de la vreunul dintre voi”, a
spus el cu un zâmbet ușor și aproape jucăuș. “Eu nu sunt cel care
cere o favoare. Nu vrei să faci asta în felul meu, bine. Dar nu
există altă cale. Deci poți să … - Nu. Cuvântul a izbucnit de la
mine. - Putem face asta. - Nu putem, spuse Daemon. Lotho își
arcui sprâncenele. “Sunt confuz”. M-am întors în brațe până
când m-am confruntat cu Daemon. “Ai promis să încerci.” “Am
făcut-o.” El privea peste mine, elevii se albeau încă o dată. “Am
incercat. El este un … ”” Nimic nu sa întâmplat niciodată “, am
intrat, încercând să-l raportez. - Deci nu am încercat. Nu încă.
“Chiar mi-am dorit ca Lotho să nu se culce pe patul din spatele
nostru, smirking, pentru că așa nu a ajutat nimic. Vă rog. Am
împiedicat obrajii lui Daemon, obligându-l să se uite la mine.
Cuvintele mele purtau greutatea a tot ceea ce călăreau în această
privință. - Daemon și-a închis ochii și au trecut câteva momente
lungi înainte de a vorbi cu voce care mi-a rupt interiorul. A spus
doar un singur cuvânt. “Du-te.” Mi-am lăsat su area pe care nu
mi-am dat seama că o țin și apoi am luat un altul de care nu
aveam nevoie. Am încercat să mă duc înapoi, dar aderența lui
era feroce. I-am apucat ușor brațele și mi-a luat totul ca să-l
forțez să renunțe. El a făcut-o, și prin modul în care căldura sa
aruncat de pe el, se părea că l-au omorât. Și naibii, asta Ma rupt.
Ochii care ardeau cu lacrimi Nu puteam să las să cad, m-am
întors și m-am îndreptat spre Lotho. A trebuit să fac asta. Ar
durere - o mulțime de asta. Ar o repulsie - o tona din asta. Pe
măsură ce mi-am forțat picioarele spre marginea patului, o
lumină albă strălucitoare se re ectă de pe pereți. Daemon se
mutase în forma sa adevărată. Pisoi … Sușind într-o su are
clară, m-am așezat pe pat, mâinile tremurând atât de rău că nu
puteam să simt vârfurile degetelor mele. Acest lucru a fost
greșit, atât de greșit. Lotho se întinse și m-am forțat să stau
liniștit, în timp ce își așeză mâna pe obraz. Degetele lui erau atît
de amare și am rătăcit în timp ce se ridică, apăsînd cealaltă
mână în patul de lângă șold. Se aplecă și mâna îi alunecă în gât,
trimițând valuri de repulsie și teamă care se mișcau prin mine.
Lotho nici măcar nu ma urmărit. Privirea lui era xată acolo
unde Daemon stătea, buzele i se întinse într-un zâmbet tainic.
Imi pare rau . Aceste două cuvinte au strălucit prin conștiința
mea. Nu pot permite asta. Corpul meu a fost închis în timp ce m-
am pregătit pentru o mulțime de rău pentru a merge în jos, și
apoi a făcut-o. Daemon era o lumină neclară când se îndrepta
spre noi. Totul sa întâmplat atât de repede. Am fost scos din pat,
aruncată de frig, și Daemon se sprijinea pe Lotho. Horror a intrat
în timp ce mi-am dat seama că Lotho îl ținea acolo fără să-l
atingă. Vântul a urlat din spatele meu, mi-a su at părul pe fața
mea. Era ca și cum Arum era un vid, supt totul spre el. Dintr-o
dată, Daemon a fost aruncat înapoi pe perete și a fost ținut
acolo, la câțiva metri de podea, așa cum Lotho stătea la
picioarele patului. Nu puteam lăsa să se întâmple asta cu
Daemon, dar nu am putut pleca de aici fără ajutorul lui Lotho.
“Stop!”, Am strigat, urcîndu-mă înainte, fără să mă gândesc la
asta. “Vă rog! Doar fă-o acum. Lotho mi-a aruncat o privire
expresivă pe fața lui și apoi a apărut un zâmbet drăgălaș. Mi-am
pătrat umerii. Dar nu a făcut-o. Lotho… El a opat pe spate și a
dat o tâmpenie de râs, când și-a tras genunchii în sus și și-a
plantat picioarele în picioare pe pat. Daemonul de forțare a
forței pe perete se îndepărtă și el a aterizat pe podea. Uh.
Sprijinindu-mă de la pat, m-am dus la Daemon, când sa mutat
încă o dată în forma sa umană. Nu am reușit. Nu. Nu ai calculat.
În cele din urmă, după ce se simțea ca o eternitate a lui râzând
la moarte, Lotho se liniștea și se ridică într-o mișcare uidă.
“Ah, Doamne, sunteți minunați.” Își smulseră mâinile pe
coapsele sale groase. - Da, omule. Daemon a scos cuvântul. “Nu
urmăresc asta. La un moment dat. Un zâmbet larg a izbucnit în
fața lui Lotho și aproape că sa uitat… normal. Încă un pic cam
înfricoșător, dar destul de normal. “Voi doi ați fost cu adevărat
de acord cu asta, nu-i așa?” Am clipit. “La naiba, chiar m-ai lăsa
să mă duc la tine.” El a căzut pe picioare, ridicându-și brațele
deasupra capului, întinzându-se. Spatele sa plecat în timp ce
șuieră. “Chiar crezi că aș alimenta un hibrid? Sigur, voi s-ar
putea să i gustoasă, dar mănânc doar Grade-A Luxen. Și un
anumit tip. Nevoia de obicei o face pentru mine. “Am clipit din
nou. - Ce naiba? Daemon explodează ca un tun. Lotho și-a
aruncat capul înapoi și a râs din nou și am așteptat… din nou.
“Vroiam serios să văd cât de departe ați fost dispuși să mergeți”,
mi-am clipit a treia oară. “Așteptați un minut. Niciodată n-ai
plănuit să mă hrănești? - Să nu faci asta greșit, hai. Ești drăguț,
dar nu ești tipul meu. “Ar trebui să mă simt ofensat? - Și dacă nu
suntem de acord, ne-ați lăsat să plecăm fără să ne ajutați. - Da.
Ridică din umeri, coborând la o masă înaltă și apucă o sticluță
de Jack. Luând o bătaie, ne-a înfruntat. Oh, Doamne, tocmai am
fost târâți printr-o salvă emoțională și pentru ce? Doar ca să se
poată mânca cu capul? Dintr-o dată epuizată, tot ce-am vrut să
fac era să-mi scot capul sub una din aceste piei de animale. -
Vreau să te lovesc, spuse Daemon. “In fata. Și în alte locuri.
“Lotho ridică din umeri din nou. “Cei mai mulți oameni fac.
Vestea bună este că știu că voi sunteți cu adevărat dispuși să
faceți ceva. Pot să respect asta. Deci, ai armata ta Arum. “Chiar
nu știam ce să spun. Umeri slumped, am simtit atat de multe
emotii deodata Că am depășit cuvintele. Lotho a scos două
pahare de pe masă, le-a umplut și apoi ia predat. Am luat unul
într-o stare de șoc virtual. - Haideți să pâinea prăjită, zise el, cu
ochii la fel de reci ca o dimineață de iarnă. “Un parteneriat
foarte puțin probabil și foarte temporar.”
 CAPITOLUL 19 {DAEMON}
Mă luam totul în puterea mea să nu-mi introducă bootul pe
fața lui Lotho. Arumul era nebun. Absolut de pe balansoar și ar
trebui să e blocat într-o cameră căptușită. Mai bine, ar trebui
să e blocat într-o cameră plină de vârfuri metalice și apoi să se
răstoarne. Am vrut să-l pun. Dar și eu nu eram proastă.
Vânătorul și fratele său nu au glumit când au spus că Lotho era
puternic. Puținul pe care îl arăta în acea cameră mi-a spus că
este capabil de mult mai mult și dacă ar trebui să trecem serios
la afaceri, ar urât și foarte dezordonat. Acum stăteam într-o
cameră mică, care părea că cineva o săpără din piatră și piatră.
Mirosul era murdar și lanternele aruncate în perete nu aruncau
prea multă lumină. Am avut Kat unde am vrut-o, în poala mea,
cu degetele mișcând mușchii tensionați în umeri și gât. Ea fusese
liniștită de când am plecat din camera lui Lotho și am putut să
spun că tocmai dorea să plece dracului de aici. Așa am făcut și
eu. “O să mă ia o zi sau cam așa să-i iau pe toți înșiși.” Lotho
avansează la vodcă și, din moment ce ne mutasem în această
încăpere, cam treizeci de minute în urmă, Jumătate din sticlă.
Eram curios să văd dacă Arum ar putea lua otrăvire cu alcool. -
Unii dintre băieții mei sunt în căutarea. Hunter stătea lângă ușă,
sprijinindu-se de perete. Se uită complet la ușurință, dar
claritatea în ochii lui spunea că e gata să iasă în acțiune. “Cât
timp sunt sau așa zile, dar cu cât ne putem mișca mai repede, cu
atât mai bine.” “Da. . “Lotho a luat o altă băutură sănătoasă.
“Îngrijorat de faptul că au fost fericiți, nu-i așa?” Archer dădu
din cap când privi liderul Arum. “Cum am spus, am nevoie doar
de o zi sau două. Spune-le stăpânilor tăi umani că vom acolo.
“Stăpâni umani? Mi-am întins ochii când mi-am aruncat brațele
în jurul taliei lui Kat. Lotho se încruntă și privi în jos la sticla de
vodcă goală. - Unde mergem din nou? Kat a oftat. “Chiar acum,
ei vor să vină la Mount Weather în Virginia”, a explicat Archer.
Din nou. - Dacă se schimbă … - Vei suna. Lotho bătu buzunarul
din spate al pantalonilor de piele. Asshole încă nu-și găsit
cămașa. “A luat-o.” Se opri în timp ce aruncă sticla pe podea
undeva la stânga. Sticla sa spulberat. El a zambit. “Ai cuvântul
meu că vom acolo. Asta e ceva cu care nu mă încurc. “Privirea
mi-a scânteit la Hunter și el a dat din cap. “Nu e ca și tipul meu
sau o să-mi lipsească ocazia de a servi un mic pro t și de a
hrănit în același timp.” Lotho făcu un semn spre ușa închisă. “A
fost foarte frumos să vorbim cu voi și ne vom vedea din nou, dar
trebuie să plecați. Nimeni dintre voi nu este binevenit aici,
inclusiv pe tine “, a spus el Hunter. Părea într-adevăr rănit
despre asta. Împingându-se de pe perete, nu se obișnuia să-și
ascundă rânjetul. “Vom în contact”. Kat a stat și am urmat,
mai mult decât pregătit pentru a ieși din Dodge, dar când am
trecut pe lângă Lotho, el a ieșit brusc în fața lui Kat. Am început
să o retrag de la el, dar el a fost rapid. - Aveți bile mai mari
decât bărbații din această cameră, spuse Lotho, cu o centimetru
de centimetri de ea. “Îmi place de tine. Și te-aș păstra dacă nu ar
fost faptul că ești parte din Luxen. Deci probabil eo veste bună
pentru tine. Boo pentru mine. “Și apoi o sărută. Mama plină de
freamă, plină de ea, o sărută. Înainte ca oricare dintre noi să
reacționeze și să-mi pot dezlănțui furia, Lotho sa mutat în ceva
ce nu era decât fum și umbră și a dispărut. “O să-l omor”, am
jurat, simțindu-mi că Sursa îmi crape pielea.
Kat se desprinse din mânerul meu, fața ei palidă și buzele
îmbujorate în albastru, ca și cum ar făcut-o cu un Popsicle, iar
ea a încurcat pe Hunter și pe Archer. Vreau să plec chiar acum.
Hunter îl aruncă o privire către Archer. “Da, cred că este o idee
bună, înainte ca toată călătoria să se risipească” … O oră mai
târziu, am fost în cele din urmă de sus. În dimineața următoare
era înnegrit și eram încă atât de supărat încât gustul amar
metalic îmi umplea gura cu ecare respirație pe care o luasem.
“Voi sunteți mai mult decât bineveniți să vă întoarceți la locul
lui Lore dacă doriți să vă răcoriți câteva ore înainte de a vă lovi
din nou pe drum”, a oferit Hunter. “Odihneste-te. Luați ceva de
mâncare. Indiferent. Cum Kat a urcat pe bancheta din spate a
Explorer-ului, am aruncat o privire spre Archer. Chiar am putea
folosi timpul să ne odihnim înainte de a ne întoarce pe drum.
Kat abia mai vorbea tot timpul când trebuia să iasă din labirintul
tunelurilor subterane și știam că e epuizată. Probabil deranjat.
Tu ce crezi? Am adresat întrebarea la Archer. Deschise ușa
șoferului. Cred că am putea folosi R & R și cred că Lore și
Hunter sunt buni, oameni, dar heads up, Kat nu vrea să se
întoarcă la bază. Sprâncenele mi-au crescut, când am privit în
interiorul șezutului din spate. Se zbătuse cu centura de
siguranță. Zâmbind puțin, m-am aplecat, mi-am îndepărtat
degetele și i-am dat drumul. Vrea să plece acasă. Vrea să o vadă
pe mama ei. Tot ce se gândea cu adevărat în ultima oră sau cam
așa. Am oftat. N-am avut inima să fac chiar și acest subiect cu
Kat. Vizitarea mamei sale ar riscantă - prea riscantă. -
Mulțumesc pentru ofertă, spuse Archer, întorcându-se spre
Arum. “Vom lua-o pe ea”. Hunter ia dat repede instrucțiunile
înainte de a face acel lucru în umbră și a luat metoda
extraordinar de rapidă de a călători. În timp ce Archer se urcă în
scaunul șoferului și am în spate în locul scaunului pasagerului
din față, și-a scos telefonul din compartimentul din consola
centrală și a lovit ecranul. Se încruntă. “Ce se întâmplă?”, Am
întrebat. El clătină din cap. - E un apel pierdut de la Luc. Lasă-
mă să veri c asta, dar probabil e doar nerăbdător, dornic să știe
cum sa întâmplat totul cu Arumul. “Întinzându-se pe scaun, a
preluat mesajul vocal. În clipa în care privirea lui a scânteit și a
întâlnit intestinul și a crescut, am ascultat conversația
unilaterală. În timp ce Archer explica repede ce se întâmplase cu
Lotho și că Arumul se a a la bord, îngrijorarea cu privire la ce
naiba nava a fost de până nu sa diminuat. Archer a închis
telefonul și a scăpat telefonul în poală, în timp ce se răsucește să
ne înfrunte. - În regulă, așa pare că Nancy a plecat de la MIA.
Câteva ore după ce am plecat a fost ultima dată când cineva de
la bază o văzuse. Luc și generalul Eaton nu au nicio idee unde se
a ă. Kat se uită la mine.
“Dar ce înseamnă asta?” “Nu știu”, a recunoscut el. “Luc pare
să creadă că probabil se îndreaptă spre locurile în care acești
copii sunt împușcați și are niște oameni în căutarea ei, dar cu
Nancy… Om, nu stii niciodata cu ea. “Adevărat. Nu știam ce să
mă gândesc la asta. Dacă totul a lucrat cu Arum și am reușit să
luăm pe jos invadatorii din Luxen, dar Nancy a dispărut de pe
fața Pământului, nu a fost un lucru bun. În nici un caz n-am trăit
tot restul vieții, întrebându-mă unde era dracu ‘, și dacă o să
apară din nou într-o zi, când ne-am așteptat cel puțin. “Nu este
cea mai mare problemă acum.” Ochii lui Archer se întâlneau cu
a mea și, pentru o scurtă secundă, clipeau spre Kat. “Nicăieri de
lângă ea”. A fost adevărat. - Luc o să o găsească, am spus și
trebuia să am încredere în asta. Dar, pe măsură ce m-am
apropiat de Kat, mi-am manevrat corpul surprinzător de pliabil,
așa că era întinsă peste scaun, iar capul era în poala mea, nu
puteam să mă mai gândesc la Nancy Husher. A făcut cu adevărat
acei copii? Sau a fost altceva? Dacă aș învățat ceva prin a în
jurul ei, era că nu era nimic pe care femeia să-l facă să mă
surprindă. M-am aplecat și mi-am spălat buzele peste obrazul lui
Kat. “Ia odihnă, bine?” Ea zâmbi puțin. - Asta e bossy. - Bine.
Am încercat din nou, când Archer a tras în Explorer. “la-ți un
pui de somn.” O frunză se ridică. “Asta e încă șefă.” Am chicotit
și mi-am curățat părul de pe obraz, măturând-o în spatele
urechii. - Du-te să dormi. - Chiar sugeți să înțelegeți ce înseamnă
șeful. Dar ea și-a închis ochii, și aș jur că Archer a dat seama
cum să iasă din aeroportul nenorocit, că se îndepărtă.
Lore a trăit la periferia Atlantei și, chiar și cu tra cul scăzut în
și în jurul orașului, a durat ceva timp să ajungă acolo. Mi-am
întins capul în spate pe scaun și mi-am închis ochii, așa cum
Archer a ținut-o liniștită și mîna mea a devenit jucăușă în părul
lui Kat. Nancy fugise în jur, făcând ce știe Dumnezeu și Kat… Ea
a vrut să meargă acasă și să o vadă pe mama ei. Iad. Am inteles
de ce a facut-o si ultimul lucru pe care am vrut sa-l fac este sa-i
rup inima spunandu-i ca nu exista nici un fel de risc sa facem
asta acum. Lucrul inteligent pentru noi ar să ne întoarcem la
baza și să lăsăm Arumul să-și facă chestia, mai ales că Nancy era
MIA. Asta nu a stat bine, totuși, sa așezat ca laptele expirat în
intestin. Trecerea înapoi la bază a luat controlul din mâinile
mele și, de asemenea, însemna că am părăsit-o pe Dee… Bine, la
orice soarta se îndrepta spre ea, care ar putea foarte bine sub
forma unei mii de Arum ămânzi. Doamne, nu știam dacă aș
putea face asta. Dar cum aș putea să o caut? Făcând acest lucru
ar însemna îndreptarea direct în inima zonei periculoase, și asta
a fost mai mult decât un risc. A fost o dorință directă de moarte.
Și cum na putut să-ți sugerez să fac asta când n-aș vrut ca Kat
să se întoarcă la Petersburg? Iad într-o coș de mâini. M-am
agitat pe măsură ce exploratorul încetini, întorcând o intrare
îngustă aproape invizibilă de pe șosea. Mi-am dat seama când
am făcut o cale lungă de acces și am văzut o casă întinsă.
Porsche-ul lui Hunter a fost oprit în fața garajului. Avea un
veritabil verandă din față acoperită cu plante în ghivece și ori
agățate. Huh. Casa a fost o monstruozitate din punctul de vedere
al mărimii, dar surprinzător de primitoare. Mă așteptam la ceva
rece, rătăcire - cu alte cuvinte, un loc rău. Era departe de asta.
Kat se ridică, împingându- și părul, în timp ce Archer îl ucidea
pe motor. Gura îi coborî când privi pe fereastră. Evident, ea nu
se aștepta la ceva atât de frumos ca asta. Mi-am aruncat brațul
peste umeri când am urcat pe scările verandelor. Întregul loc
mirosea ca o oare uriașă. Culoarea mi-a șocat mai mult. Adânc
în adăpostul lui Arum, alăturându-se cu ei și acum stând la casa
lui Arum, care părea că aparținea lui Better Homes and Gardens.
Am renunțat să încerc să găsesc ceva în acest moment. Archer a
intrat primul, apoi l-am inaugurat pe Kat înăuntru. Lore închise
ușa în spatele nostru și coborî în foaier, în picioarele goale, într-
o cameră de zi cu jaluzelele trase. Serena stătea în mijlocul
camerei, privind o bucată de hârtie. “Este tot ce avem nevoie
pentru a obține?” Lore a scanat hârtia și a dat din cap. - Mi se
pare bine. - Vom alerga pentru a obține niște mâncare, zise
Serena zâmbind. “Lore are chef să gătească și crede-mă, vrei să
mănânci ceea ce face.” Am arcuit o frunte. “El … Bucătari? “Se
plimba pe lângă noi, aruncând cheile către Hunter, care părea că
nu se vede nimic, părea. “De asemenea, coaceți. Sunt ca un
bucătar-bucătar culinar - știi tu, când nu mă ucid pe bebelușii
nevinovați de la Luxen. “Nu știam ce să spun ca răspuns la tot
sarcasmul. Serena se apropie mai aproape și știam că Hunter se
plimba și spre noi, ca și când nu avea încredere în noi lângă
femeia lui. A fost inversarea rolului… ciudat. “Există două băi
pe al doilea nivel pe care nimeni nu le folosește. Am scos un
șampon, un săpun și prosoape proaspete în ele. - Mulțumesc,
zise Kat, zâmbind. Se uită la Lore și apoi la Hunter. - Mulțumesc
că ne-ai lăsat să venim aici și pentru orice altceva. Lore ridică
din umeri. Hunter ridică din umeri. Toată lumea se ridica din
umeri. Serena a zâmbit strălucitor. “E in regula. Mă bucur că am
putea ajuta într-un fel. Și este timpul să începem să lucrăm
împreună. Hunter se uită la tavan. Lore a început să se încurce
cu un lucru uriaș de palmier înalt. - Ei bine, atunci bine. Serena
a bătut-o pe mâini, tăcerea devenind la un nivel ciudat. - Vom
pleca. - Ar trebui să ne ducă la mai puțin de o oră, spuse Lore și
dintr-un motiv care a venit Ca un avertisment. Cum ar să
facem? Fugiți în jurul și rearanjați numeroasele plante și ori pe
care părea că le-au crescut din pereți? Au sărit peste ușă,
lăsându-ne pe noi trei în casă. Archer a fost primul care a spus
ceea ce probabil ne gândim cu toții. “Nu pot să cred că ne-au
părăsit aici”, a spus el, frunțile ridicate. Am zâmbit. “Mă simt de
parcă ar trebui să începem să rearanjăm încăperile sau ceva de
genul ăsta.” Am aruncat o privire lungă asupra camerei de zi
decorate cu pricepere și a camerei adiacente. - Cred că Lore ar
aprecia cu adevărat asta. - Nu, spuse Kat, îngustându-mi
privirea. “Știu că Arum și Luxen sunt BEF, dar serios, ei sunt
foarte cool, ne lasă să rămânem aici.” “BEF?” M-am încruntat.
“Cel mai bun dușman pentru totdeauna”, răspunse ea, ridicând
un umăr. “Oricum, hai să ne jucăm frumos unul cu altul. Ar o
schimbare bună a ritmului. - Da, mai ales dacă unul dintre ei nu
te va săruta, spuse Archer. Tragându-și părul de pe chipul ei
într-o coadă mică, ea a aruncat o privire arcadică asupra lui,
căci căldura mi-a explodat. - A trebuit să-mi reamintiți asta? - a
făcut un zâmbet rapid și am vrut să-i smulg fața. Amintirea ma
făcut să u gata să fac violență, iar Originea blestemată părea
complet nerușinată. “Mă duc să-mi iau bagajele”, a oferit el. M-
am uitat la el. “Da, tu faci asta”. În timp ce se întoarse și ieși din
cameră, Kat se îndreptă spre mine. Fără să spună un cuvânt, mi -
a pus mâinile pe piept, sa întins și ma sărutat încet. Asta mi-a
schimbat agresivitatea în ceva mult mai distractiv. Am măturat
un braț în jurul ei, xându-și corpul cât mai aproape de noi în
timp ce stăteam în picioare. Cea de-a doua mână mi-a călcat
adânc în păr și am sărutat la un nivel complet diferit. Gustul ei
nu a reușit niciodată să-mi explice mintea, la fel și sunetul moale
pe care la făcut, în timp ce eu am apucat buza inferioară. Archer
își lăsă gura. “Serios băieți?” Încet, mi-am ridicat gura de la Kat
și mi-am îngustat ochii când ea și-a apăsat fața pe piept. “Nu
poți să te duci undeva?” “Oh, nu știu. Cum rămâne cu voi toți?
Ce zici de una dintre dormitoarele de sus care au usi si chestii?
Hei! Ar bine … “Am simțit-o în același moment în care arcuse
Archer. Simțurile mi s-au înăsprit, pe măsură ce conștientizarea
se înălța peste mine ca o mantie prea caldă. I-am lăsat pe Kat
înapoi, înjunghiat sub respirația mea. - Aici sunt Luxen. - Nu,
spuse ea, trăgând adânc. “Credeți că vor prietenoși, nu doresc
să …” Fereastra mare de imagini din camera de zi a explodat.
Bucăți de plastic și sticlă s-au transformat în proiectile mici. Kat
sa scufundat, aruncându-și brațele în sus pentru a-și proteja fața
pe măsură ce am făcut-o înainte, chemând Sursa și folosind-o
pentru a împiedica explozia unor lucruri ascuțite și dureroase.
Au căzut la câțiva centimetri de locul în care am stat trei noi.
“Cred că e răspunsul tău, Kitten.” Ea se ridică, cu mâinile în
pumnii. “La naiba. Tot ce vreau să fac este să mă îmbăiez și să
iau un pui de somn și să mănânc ceva șuncă! “Archer o aruncă o
privire. “Ei bine, cred că va …” Un luxen a venit prin fereastră,
o lumină strălucitoare și am împins înainte, colizindu-mă cu ea,
pe măsură ce m-am schimbat. Am lovit un scaun antic.
Picioarele ne-au dat sub greutatea noastra brusca. Ne-am rupt
prin spate. Um area a zburat în aer. Palmierul a ajuns ca un
accident de accident. Așezându-mă tare pe podea, m-am ridicat
înapoi și mi-am lovit mâna pe pieptul lui Luxen, lăsându-l pe
Sursă și trimisă o lovitură constantă în inima bastardului,
prăjind-o din afară. Lumina se încurcă în timp ce mă împinseam,
învârtindu-mă. Cat de mult? Nu știu . Kat se îndrepta spre arcul
care duce spre foaier. Întorcându-mă înapoi în forma mea
umană, m-am alăturat ei și lui Archer la arcadă o secundă
înainte de ușa din față literalmente, și-au aruncat balamalele și
au aripit de-a lungul intrării, încorporându-se adânc în peretele
opus. Știam înainte să mă uit. Am simțit-o în oasele mele; În
ecare celulă care eram eu, știam înainte de a mă uita. Sora mea
stătea în ușă în forma sa umană și, în timp ce privirea ei trece
peste noi, zâmbea într-un mod atât de greșit pentru ea. - Gotcha,
spuse ea. …
{Katy}
Dee arăta ca o zeiță de răzbunare direct dintr-una din cărțile
pe care le citeam și le prețuiam. Stătea cu picioarele subțiri largi
și umerii înapoi. Cu soarele din spatele ei, făcând un halo peste
corpul ei și cu ochii strălucitori în alb, arăta aprigă și chiar
înfricoșătoare. Amenda. S-ar putea să citit prea multe cărți,
pentru că era adevărat și arăta că ar vrea să ne omoare. Ca să ne
omoare morți. Archer a început înainte. “Dee … Ea și-a ridicat
mâna și ar trebuit să se miște în timp, dar era ca Daemon,
înrădăcinată în locul în care stătea. Un surub al sursei la prins
pe Archer pe umăr, întorcându-l înapoi. Oh, ea nu a fost atât de
încurcat în jur. Dee se întoarse spre locul în care stăteam și apoi,
neașteptat, ca și cum n-am văzut nimic, am intrat în casă. În
spatele ei, am văzut mai mult Luxen. Era pe cale să se rănească.
- Cum te-ai bătut cu Arum? Dee se întoarse în timp ce-și scuipă o
privire rapidă la Archer, în timp ce se ridică. “Cât de mult ai
căzut, frate.” Daemon a făcut un pas înainte. “Dee …” Sa
plimbat spre el, zburând cu picioarele între ele, pe măsură ce
inima mea mi-a pus în gât. Toată Daemon a fost prinsă de
umerii ei. Nu a făcut nici o mișcare pentru a face altceva, și a
pro tat în totalitate de asta. Dee își aruncă mâna pe piept. Sa
mutat doar în ultima secundă pentru a evita o lovitură directă la
inimă, da r oricum a luat o explozie foarte apropiată și
personală. Am strigat când a coborât, sora lui chiar deasupra lui.
Știam în acea clipă că o să-i facă rău sau să-l omoare cu excepția
cazului în care o trata ca pe Luxenul pe care tocmai l-a scos.
Archer l-au angajat pe celălalt pe Luxen pe măsură ce m-am
împins înainte, gândindu-mă. Daemon s-ar putea să mă urăască
dacă am ajuns să-i omor pe sora lui, dar aș prefera să mă
disprețuiască decât să mă urăsc pentru că i-am rănit mai rău.
Am luat mâinile de părul ei lung și am tras-o de pe Daemon. Ea
a lovit podeaua, brațele și picioarele s-au întins ca un crab. Se
uita în sus, ochii strălucind ca niște diamante. - Nu vrei să faci
asta, am spus eu. - Tu … - Dee a apărut. Ca nici măcar nu i-am
îndoit genunchii, doar a împușcat și mi-a fost în față. “Oh, nu ai
nici o idee cât de rău vreau să fac asta”. Apoi ea își întinse brațul
înapoi și mă răcnea cu frigul în față. Maxilarul și în josul
gâtului. Clipe de lacrimi proaspete, mi-am privit ochii. - Așa s-a
simțit așa de bine, spuse ea, întinzându-și capul în lateral. “Cred
că trebuie să o fac din nou.” A fost ca Donkey Kong. Am coborât
în picioare, nicăieri la fel de grațios ca Dee. În spatele ei, un
luxen se încorpora în cameră, așa cum se ridicase Daemon. Doi
dintre ei s-au ciocnit în același moment în care mi-am lovit
pumnul în maxilarul lui Dee. Capul ei se răsuci înapoi, niște
tresări negre zboară în jurul ei, într-un mod care îi făcea părul să
pară șerpi ai lui Medusa. Durerea durioasă a explodat de -a
lungul coapsei mele, dar nu era timp să-i acordăm atenție. Dee
sa lansat la mine, mi-a luat coada de cal și mi-a scos gâtul. O
senzație de foc mi-a curgat colțul coloanei vertebrale și m-am
aplecat și mi-am săpat degetele în brațe. Nu a lăsat să plece și a
fost o șansă bună să-mi rupă capul. E timpul să se murdărească.
Învârtindu-se în strânsoarea ei, i-am prins brațele când mi-am
adus genunchiul în sus, împingându-l chiar în părțile doamnei.
Dee strigă răgușit și dădu drumul, îndoind -o în timp ce mă
îndreptam. Am strâns părul și mi-am adus din nou genunchiul,
conectându-mă cu fața. A coborât pe un genunchi când m-am
împiedicat, respirând foarte mult. - Te rog, am eschivat. - Nu ești
tu, Dee. Oricare ar asta, nu ești tu … “Ea era în sus și mâna îi
lipi cu obrazul într-un zâmbet epic, învârtindu-mă într-un cerc
mic. Crapă, asta a căzut. Dee mi-a lovit mâinile în spate,
bătându-mă pe genunchi, în timp ce îmi înfășură un braț subțire
în jurul gâtului meu și stoarse. Am respins, luptând pentru aer.
Mica învățătură de la Daedalus ma învățat să-l dau jos și am
apucat mâna și apoi mi-am aruncat greutatea înainte. Ea a mers
chiar peste umărul meu, aterizându-și tare pe spate. Ea a strigat
ceva prea furios pentru mine să înțeleg și m -am străduit să nu
găsesc ceva ascuțit și să-l arunc în ochi. “Suntem cei mai buni
prieteni”, i-am spus, împingându-mi picioarele în timp ce se
ridică. “Nu-ți amintești? Suntem cei mai buni prieteni, Dee. -
Ești doar o persoană proastă. Sânge roșu albastru se scurge din
buză. “Pentru că asta e tot ce ești, sub el, doar un om fragil și
inutil care sângerează ușor.” “Isuse. E ca și cum aș un muggle
pentru sângele tău pur sau altceva. Ea doar mă privi pe mine.
Am susținut-o, ținând un ochi pe ea. Acest lucru nu a fost
momentul pentru referințele lui Harry Potter. “Am plantat ori
împreună și ați împrumutat o mulțime de cărți și nu le-am dat
niciodată înapoi. Ai făcut Daemon să vorbești cu mine și să ți
drăguți - ați ascuns cheile. Și tu … - M-a băgat pe podea, mișind
și trăgând părul. Am fost în modul complet de luptă pentru fete.
Amândoi ne-am ținut părul în timp ce ne-am rostogolit pe
podea. Am câștigat mâna de sus pentru o secundă. “Am stat
împreună la Halloween și am urmărit lme stupide. Și ne-am
luptat împreună cu Baruck … “Dee mi-a răsturnat, unghiile mi-
au rupt gulerul de pulover. “Nimic din asta nu inseamna nimic”.
Ma apucat pe umerii mei si ma batut inapoi cu o forta su cienta
ca am fost uimit pentru o secunda. Pentru destul timp.
Ridicându-mă, a țipat în timp ce se învârtea în jurul meu - mi-a
rotit - și în următoarea secundă zburam prin aer. Am lovit zidul.
Tencuiala a crăpat și a renunțat. Pentru o secundă, vedeam peste
tot nori de praf alb, iar apoi eram în coșul de gunoi, coborând pe
spatele canapelei, lovind podeaua. Aia - târfa asta! Ma aruncat
printr-un zid! M-am așezat pe podea, neputând să mă mișcă
când m-am uitat la tavan, mișcând stelele minuscule care mă
împleteau. Era un zgomot în urechile mele, pe măsură ce mi-am
forțat corpul să se deplaseze pe lângă el. Dee urcă prin gaura de
dimensiuni Katy din perete, care era destul de mare. Doamne,
nu va renunța. Mâinile tremurând, m-am împins în picioare,
respirând prin arderea nesănătoasă din jurul coastelor mele și
din spate. Probabil au fost sparte multe chestii importante. A
aterizat pe canapea și apoi sa scufundat la mine cu crimă în
expresia ei. Am dat drumul în ultima secundă și a lovit masa de
cafea în spatele meu. Sticla sa spulberat. Acum părea uluită când
privea la tavan, pieptul ei ridicându-se. Nu i-am dat o sansa sa
ma recuperez. Am aterizat pe ea, genunchii mi-au săpat în
paharul spart și mi-am lovit mâinile pe umeri. “Suntem cei mai
buni prieteni”, am incercat din nou, fara sa stiu ce altceva sa fac.
“Mi-ai ales numele fals - de la una dintre cărțile mele preferate.
I-ai dat lui Daemon noul său nume.
Am clătut-o și am zguduit capul înainte și înapoi. “Ai arătat-o
pe Archer goală nu cu mult timp în urmă și ai vrut o seară
perfectă cu el.” Mâna îi împerechea din nou fața și mi-a strâns o
mizerie plină de durere. “Am trecut printr-o atitudine aspră și
dătătoare, lovind și zgâriind. “Tu și Adam ați încercat să mă
ajutați”, am strigat la ea, pe cînd l-am xat cu toată greutatea
mea, încercînd să evit mâinile ei învîrșitoare care mi-au lovit
fața și pieptul. - Îți mai amintești de Adam? - Da! Strigă ea. Îmi
amintesc de el! Și îmi amintesc … ”” Eu ind motivul pentru
care a murit? “Fiecare parte a corpului meu era dureroasă și am
simțit sânge în multe locuri, niște locuri cu adevărat incomode,
dar trebuia să trec la ea. A trebuit să. “A fost vina mea. Stiu asta!
Și nu mă voi ierta niciodată pe deplin pentru ceea ce ți-a făcut
pentru tine și pentru prietenia noastră. Dar am trecut prin asta,
pentru că ești ca o soră pentru mine. Dee îngheța cu degetele
înfășurate de-a lungul cămășii sfâșiate a cămășii mele, ca și cum
ar fost pe punctul de a mă rupe direct de mine și, în acel
moment, T au fost surprinși dacă ar avut. - Crezi că așa ar
acum? Adam a iubit pe toată lumea și ar urât acest război -
urât ceea ce făcea soiul său pentru oamenii nevinovați. “Am
văzut că lumina albă se estompează de ochii ei verzi. “Ar uitat
ce sa întâmplat cu tine. Nu vezi asta? Ești mai bine decât asta.
Tu … Dee și-a aruncat capul înapoi și a țipat - a țipat ca și cum
am încercat să o omor, și m-am îndepărtat, ridicându-mi
mâinile. Sunetul îngrozitor și nenorocit era ca un animal rănit,
ceva ce murise. Ea sa cutremurat sub mine și a strâns ochii.
Amândoi am fost încă o mână de secunde, iar apoi a țipat din
nou, până când sunetul era brut și dureros, până când am crezut
că există o șansă bună ca ea să moară. “Îmi pare rău”, șopti Dee,
pe când un alt tremur mare îl lovea. În timp ce mă uitam la ea,
încercând să-mi surprind respirația, încercând să procesez cele
două cuvinte, fața ei frumoasă, cruțată și lacrimi mari, grase, i-
au curgat pe obraji. “Imi pare atat de rau.”
Capitolul 20 {Daemon} Când ultimul Luxen a coborât la
podea într-o grămadă murdară, am bătut în jurul unde am
văzut-o pe Kat și Dee. Era o gaură masivă în tencuială, expunând
cadrul din lemn în perete, și asta făcuse și o bătaie. Trecuseră
prin perete. “Dumnezeule bun.” Stomacul meu a coborât când
am pășit peste mortonul Luxen și m-am îndreptat spre ușa
deschisă care a condus în cealaltă cameră. Mi-am spus mereu că
trebuie să e în viață - amândoi - pentru că aș simțit că dacă
oricare dintre ei ar suferi o rană muritoare. Nu a făcut nimic
pentru a încetini inima mea de curse sau pentru a ușura
sentimentul bolnav care se coace în stomacul meu. Archer stătea
chiar în fața denului, umărul ridicându-se și respira adânc. Nu a
spus nimic, pe măsură ce l-am împins încoace și m-am
împiedicat să opresc brusc. Camera a fost distrusă cu desăvârșire
- cana a fost spartă, televizorul a fost distrus și vasele s-au spart
pe podea. Piloți de murdărie și petale mărunțite au fost
înglobate în covor. Perspectiva mea disperată a intrat în mijlocul
camerei, și naibii dacă genunchii nu mi-au dat aproape nimic.
Erau pe o masă de cafea spartă, Kat pe sora mea. Nu se luptau,
dar ambele păreau înghețate. Am fost înghețat. Apoi am auzit-o.
Sunetele profunde, distruse ale unei persoane care se rupe larg.
Kat, părul pe jumătate din coadă și jumătate afară, își ridică
capul și se tremura, apoi se rostogoli de sora mea și se ridică
încet în picioare. Se întoarse, trăgându-și mâinile neclintite peste
părul ei dezordonat. Se uită la mine cu ochi mari. Sângele
sângerat din nas îi sună - sunetele veniseră de la ea. “Dee?”
Vocea mea se sparge. - îmi pare rău, spuse ea, cu brațele
încrucișate peste cap. “Imi pare atat de rau. Îmi pare atât de rău.
Și asta a continuat să spună mereu între rănile. Sticla a
cristalizat sub picioarele mele, când m-am îndreptat spre locul
unde stătea și când i-am atins partea, genunchii mi-au dat afară.
Am aterizat lângă ea și am plasat cu grijă o mână pe umărul ei
agitat. “De fapt ești tu, Dee?” Suspiciunile ei au devenit mai
zdruncinate, iar în craniu mi-a surprins un șir de cuvinte de la
ea. Cea mai mare parte a incoerenței, un gigantic gând, dar nu a
fost greșită ce însemna asta. Într-un fel conexiunea cu restul
orașului Luxen fusese întreruptă. Nu știam cum, dar nu
contează. Am adunat-o de pe masă și de sticlă ruinată și m-am
așezat înapoi, trăgându-mă împotriva mea, și sa ciocnit mai
aproape, cum făcea atunci când era mică și se temea de tot.
Când am ținut-o aproape, am ales cu grijă bucățile de sticlă
blocată în păr, în hainele ei. “Dumnezeule, Dee… “Am băgat-o
pe umăr. “Tu m-ai ucis, știi?” Ea tremura în timp ce degetele îi
strângeau brațele. “Nu știu ce sa întâmplat. Au venit și ceea ce
au vrut a fost tot ce m-aș putea gândi. ”” Știu. “Mi-am închis
ochii, netezindu-mi mâna în spate. E în regulă acum. Totul este
bine acum. “Dee nu părea să mă audă. “Nu știți lucrurile pe care
le-am făcut sau la ce mă gândeam, ce am făcut bine cu ei pentru
oameni”. Dar am făcut-o. Cel puțin o parte din ea din scurta
perioadă în care eram în jurul ei în timp ce era conectată cu ei.
Lucrurile pe care le-am văzut și am auzit-o făceau lucruri pe
care nu le-am obligat să le recunosc, pentru că nu au fost vina
ei. Așa că i-am spus, mereu și repede, că niciuna din ele nu avea
importanță și că niciuna nu era vina ei. A început să vadă niște
rahaturi nebunești, ca și cum ar rău, iar prostiile mi-au rupt
inima. M-am plictisit. “Ce ai făcut a fost vina lor. Nu al tău. Dacă
crezi vreodată ceva ce ți-am spus, crezi asta. “Mi-am pus mâna
peste capul ei, dând-mi voie să accepte cuvintele mele.
“Nu ai un os rău în corpul tău. Nu ai niciodată, Dee.
Niciodata. Tremuratul a cedat putin in timp ce am tinut-o, si nu
stiu cat timp am stat in rahat, dar cand mi-am deschis ochii in
sfarsit, camera era cam neclara. - A fost Kat, spuse ea, respirația
ei nu venise la fel de repede ca înainte. “A facut-o. Am vrut să o
omor. Oh, Daemon, chiar am vrut so omor, dar. . ”” Dar ce? ””
Pe măsură ce ne luptăm, ea continua să vorbească cu mine,
forțându-mă să-mi amintesc cum era… Înainte să vină. Dee se
retrase, cu genunchii groase de lacrimi. “Și a fost vorba de
Adam.” Respirația îi strângea numele. “Vorbea despre el și îmi
amintesc mai mult decât durerea și furia. Nu știu, dar tocmai s-
au rupt, și dintr-o dată m-am uitat la ea și nu am mai auzit
niciunul din ele. Gandurile mele … Au fost proprii mei. “Mi-am
închis ochii din nou pentru puțin timp, promițându-mă să-i
plătesc lui Kat un milion de îndată ce am avut șansa. Odată ce
Dee sa stabilit su cient încât am știut că e în regulă și nu a fost
grav rănit, m-am uitat în jurul camerei. Nu mi-am dat seama că
Archer și Kat au plecat. Preocuparea pentru Kat ma îngrijorat
acum că știam că Dee va în regulă. Am ajutat-o să stea. “De ce
faci?” Dee șterse lacrimile și sângele roșu aprins de sânge, care
nu putea să îi aparțină - de pe obraji, cu mânecile puloverului ei
întunecat. Inima mi-a gonit în piept, în timp ce respira adânc.
“Sunt bine, dar Kat… A fost destul de dur între noi. Doamne,
probabil mă urăște acum. Ca de fapt … - Nu. Nu te urăște. Dacă
ar face-o, nu ar încercat să te aducă înapoi. Kat te iubește ca
pe o soră, Dee. De fapt, este cam ca sora ta acum. “Această
a rmație la scos pe Dee din gândurile ei tulburi. Nasul ei era
încrețit. “Ce vrei sa spui? Pentru că sună puțin… Ciudat, având
în vedere ce faci tu și ea și toate acestea. “Am râs și, la naiba, mi
sa părut bine să stau din nou în fața sorei mele și să râd. “Kat și
cu mine suntem căsătoriți.” Dee se uită la mine și apoi clipi din
ochi. “Ce?” “Ei bine, nu suntem într-adevăr căsătoriți, pentru că
am făcut-o cu ID-urile noastre false atunci când eram în Vegas!”
Am pășit înapoi, frecându-mi brațul chiar în locul unde mi-a fost
lovit Dee. “Pentru ce a fost asta?” “V-ați căsătorit și nici unul
dintre voi nu mi-a spus?” Și-a călcat picioarele, strălucind să se
asigure că este bine? ”” Da, poate o idee bună. “Apoi sa învârtit
și sa aruncat Mi, în jurul valorii de brate lungi în jurul gâtului
meu, și m-am împiedicat un pas. - Voi doi ați făcut-o cu
adevărat? Buzele lui Dee tremurau într-un zâmbet mic și nu așa
cum am văzut-o în ultima vreme. Nu rece. În totalitate ei. “E
uimitor”, șopti ea în timp ce își dădu drumul liber. “Sunt fericit
pentru tine … pentru ea. Dar o să o pun. După ce ne asigurăm că
e în regulă. Doamne! “Fata îi căzu. “Dacă ea …” “O să e bine”.
Am așezat o mână pe spate și o condus din sufragerie. Prima
persoană pe care am văzut-o era Archer. Desigur. Și nu mă
privea deloc. Oh nu. Fața lui era palidă, cu ochii largi și cu elevii
dilatați. Scuturat. Nu l-am văzut niciodată așa cum mi sa părut
până acum și, desigur, n-am vrut să recunosc de ce. - E în afara,
murmură el, privindu-l pe Dee, care privea și el la el, și erau ca
doi oameni care nu mai văzuseră niciodată o altă persoană. La
naiba. “E în regulă”. Dee privea la Archer și am dat un blestem
înapoi. Vocea îi era scăzută în gât. “Du-te.” Cel puțin a uitat să-l
lovească pe Kat. M-am opus nevoii de a-i avertiza pe Archer să
facă… Bine, ca să nu fac nimic, dar când m-am îndreptat spre
ușă în foaier și m-am oprit să mă uit înapoi peste ei pe umărul
meu, ceea ce am văzut ar trebuit să mă ducă ca o rachetă. N-
am auzit că nici unul dintre ei nu se mișca, dar ei se a au în
picioare la picioare, iar Archer îi atingea obrajii numai cu
vârfurile degetelor, în timp ce se uita în ochii ei. În momentul de
față era ceva de genul ăsta. Da, am sunat ca si cum as scris
soneturi de dragoste pana la sfarsitul anului, insa intr-un
moment de empatie si maturitate, nu mi-am dat seama ca am
fost capabil, nu mi- am pierdut mintile. Avea nevoie de ea - avea
nevoie de Archer și cine naiba ar să-i fac bejucia soția când
aveam Kat? Su ând o respirație, m-am îndreptat spre fața casei
și am crăpat când am văzut ușa din față a camerei. Lore și
Hunter vor supărați. Kat stătea la vârful treptelor, curbându-se
ușor spre interior. Când m-am plimbat în jurul ei și în jos pe
trepte, așa că am fost în fața ei, ea și-a ridicat încet capul și ochii
ei cenușii i-au întâlnit pe a mea, au ajuns chiar înăuntrul meu și
mi-au strâns inima. “E în regulă”. Nu a fost o întrebare, ci o
declarație.
Am încuviințat din cap când am îngenuncheat în fața ei. - Din
cauza ta. Ea scutură din cap. “Da. Mi-a spus ce ai făcut. Ar
putut să te omoare, Kat. - Știu, dar… Nu am vrut să trebuiască
să te lupți cu sora ta, să trebuiască să o rănești. Nu am vrut ca tu
să trebuiască să faci vreodată această alegere și să trăiești cu ce
sa întâmplat. “M-am făcut să o iubesc mai mult decât am crezut
că este posibil. Mi-am așezat mâinile pe genunchi și m-am
aplecat, apăsând buzele mele pe frunte. “Mulțumesc. Asta nu e
de ajuns, dar multumesc e cel mai bun pe care-l am. ”” Nici
macar nu trebuie sa spui asta “Kat si-a odihnit fruntea impotriva
mea si a soptit:” Te iubesc “. M-am mutat sus sa stau alaturi de
ea, Să o trag în brațele mele, dar m-am împotrivit pentru că am
putut spune că suferă. “Unde?” Știa ce-am cerut. - Sunt foarte
bine. - Arăți ca și cum ai avea dureri. Haide. Știi că o să te
vindec. Nu mă lupta cu asta. “Pentru o clipă, ea sa uitat la mine
și apoi mi-a ieșit limba, ceea ce m-a făcut să mă rînjesc. “Foarte
mult peste tot, în special coastele mele. M-a aruncat printr-un
zid “, am respira in jurul ash-ului furiei, spunandu-mi ca Dee
nu stiam mai bine, asa ca nu am obtinut toata” fata furioasa “,
asa cum ar spune Kat. Cu grijă, i-am atins părțile laterale și am
început vindecarea. - Ei bine, am nevoie de tine înapoi la
perfecțiune, pentru că probabil Dee te va lovi din nou. - Chiar
vreau să știu de ce? - Stați liniștit, am spus. Am spus că ne-am
căsătorit. E fericită, dar vrea să te lovească pentru că nu a făcut
parte din ea. - Oh. Ea a râs și apoi sa crăpat. - Era fericită de
asta? Vreau să spun, a fost bine? - Bineînțeles. În timp ce căldura
capacității mele începea să-și facă drumul prin Kat, ochii ei se
închiseră și obrazul se mișca pe umărul meu. Mi-a placut. Ceea
ce mă făcea să mă simt cald și neclintit cu ea, toți m-am ciupit
de mine. - E încântată de fapt. Așteaptă să-i spun că intenționăm
să facem ceremonia reală. S-ar putea să nu te lovească atunci.
Când râse încetișor, de data aceasta nu se încheiase cu durerea
ei. Mișcându-mă cu mâna în ochi, am avut grijă de vânătăi de
acolo. “Ea e acolo cu Archer acum”, îmi pasă de ea, Daemon.
Chiar face, și el a fost îngrijorat de ea tot timpul. “Ugh. - Știi că
o poate proteja. Și va bun pentru ea, așa că … - I-am lăsat să
e. Știu că are nevoie de el, mai ales acum când e… Ei bine, sa
întâmplat multe în capul ei cu care are de-a face. “Ochii lui Kat
i-au căutat pe a mea și apoi a zâmbit larg. Sângele de pe bărbie
nu a descurajat-o de frumusețea ei, dar mi-am smulg degetul
peste roșu, ștergându-l. “Wow. Sunt cam mândru de tine,
Daemon. - Nu prea mândru, pentru că încă nu-mi plac. - Știi ce
cred? Ea își coborî glasul ca și cum ar împărtășit un secret. -
Cred că-ți place Archer, și nu vrei să recunoști că ești în stadiile
de început ale unui bronz pentru a pune capăt tuturor
bromurilor. “Orice ar .” Kat a râs din nou, iar liniștea se întinse
între noi, în timp ce privirea mea se mișca peste chipul ei. Am
început să mă aplec, dar sunetul unei mașini care rula drumul
lung ne-a forțat. Era mașina lui Lore. - Uh-oh, am murmurat. Kat
se răsuci. “Am distrus casa lui.” “A fost un accident”, am spus, în
picioare și în jos, cu un pas numai în cazul în care Lore a fost pe
bună dreptate supărată. “El va înțelege”. Cu alte cuvinte, l-aș
face să înțeleagă. Lore se rostogoli la o oprire de lângă Explorer,
iar Hunter și Serena erau primii care ieșeau din mașină, purtând
niște pungi. Ei au rotunjit pridvorul și au oprit complet când au
văzut ușa… Lipsesc ușa. Hunter se uită la mine. - Chiar vreau să
știu? . “Am început încet. Susținând, Hunter se întoarse și îl
prinse pe fratele său lângă braț. Lore se uitase bine la partea din
față a casei sale - ușa lipsă, ferestrele desprinse - și stătea acolo. -
Am avut o mică problemă, începu Kat. - Ce-ai făcut la mine
acasă? Întrebă Lore. “V-a m lăsat singuri pentru o oră. Doar o
oră. Serios. “Dacă a crezut că e rău, așteptați până când văd
interiorul. Dar apoi a fost înfruntat Pași și m -am gândit că va
a a imediat după ce a intrat în casă. Mi-am așezat mâna pe
spatele lui Kat în timp ce l-am urmat. . “Vocea lui Lore se opri în
tăcere ascuțită. Hunter dă o uieră scurtă, în timp ce o luă. - La
naiba, băieți, e un pic impresionant. Buzele mi se zdruncină, dar
eram su cient de inteligent ca să-mi șterg zâmbetul când Lore
ne-a rotit. “Cineva va curăța asta și nu va eu”. El se ocupa de
acest lucru surprinzător de bine, dar m-am gândit să u un
Arum și totul, nu a fost prima dată când casa lui arăta ca o
minge zburătoare a dispărut În ea. M-am aplecat în jurul lui
Hunter, scanând ultima cameră pe care o lăsasem pe Dee, dar
când nu l-am văzut pe Archer sau pe ea, am aruncat o privire
spre scara spirală. Ochii mei se îngustează. Încercam să u
deschis și înțelegător și nu un pula pentru ei, dar măgărițele lor
nu erau mai sus. Schimbarea bruscă a inimii mi-a fost nouă și a
mers până acum. Hunter a pus pungile pe podea, atent la
paharul spulberat, când a privit unul din cadavre. “Aceasta va
dezordonată.” Serena se apropie de el, în timp ce cerceta
pagubele. “Faptul că nu sunt atât de deranjat de asta mă
deranjează mai mult.” Un zâmbet lent s-a răspândit pe fața lui
Kat în timp ce se întoarse spre femeie. “Știu senzația”. Înainte ca
momentul de legătură să poată merge mai departe, Dee și
Archer au venit din direcția generală a bucătăriei. Reluarea mea
că nu erau la etaj ca să e ca iepurași a fost de scurtă durată.
Fața surorii mele era palidă și ea și-a deschis gura, dar apoi a
văzut-o pe Hunter și pe Lore. Ochii ei s-au lărgit. Archer își
înfășură o mână în jurul umărului. - Ți-am spus că Arum ne-au
ajutat. - Știu, dar e un lucru pe care l-am auzit, în loc să-l văd cu
ochii mei, răspunse ea. Lore se încruntă în timp ce își îndoia
brațele. - Mi-ai distrus casa. “Imi pare rau. Într-adevăr, sunt! E o
casă minunată și îmi plac toate plantele și … - Asta e asta, am
întrerupt înainte ca asta să se prăbușească într-una dintre
ramblele lungi ale lui Dee. - Pentru ce a trebuit să vorbești? Se
uită înapoi la Archer, apoi totul sa vărsat din ea. Totul într-o
su are gigantică. “Este Ethan - este Origine și întreaga colonie a
știut-o. Lucra cu un senator și un grup de Luxen din
Pennsylvania. El crede că dacă vor reuși să obțină capitalul sub
control, vor avea totul. El dorește ca tu și Dawson să e aduse
sau scoase din afară. Se uitase la ea cu o abatere abuză. El nu a
fost niciodată un mare fan al oamenilor, limitând interacțiunile
cu ei, și în timp ce bănuiam că Ethan ar o origine, încă mi-a
afectat. Luxenul cu care am crescut a lucrat pentru a scoate
omenirea de cât timp? Chiar sub nasul nostru de la început?
“Pariez că știm cine este acel senator”, a spus Serena, vizibil
palidă. - Nu contează. Vocea lui Hunter era grea. - Pentru că
senatorul ăsta nu mai este o chestiune, mulțumită de mine. - De
ce? Întrebă Kat. “Știi de ce Ethan a făcut asta?” Hunter scoase un
snur. “Dominarea mondială? La urma urmei, este într-un sânge
al lui Luxen să domnească și să domine. “I-am aruncat o privire.
- Nu știu, răspunse Dee, răsturnând o mare parte a părului între
mâini. “Dar am simțit că era mai mult decât atât.” “Ei bine,
naibii. . “Mi-am scăpat mâna și am aruncat o privire spre tavan.
- Archer mi-a spus despre Arum. Ai avut dreptate, Daemon.
Niciunul dintre invadatorii Luxen nu a luptat cu Arumul. Vor
capabili să-i ia pe nenorociții ăia ca niște lucruri. “Fruntea lui
Archer se ridică la cuvântul blestemului ei. - Dar Ethan are, nu-i
așa? Kat se uită în jos la adidașii ei, tensionată. - Și coloniile de
acasă și cea din
Pennsylvania vor ști cum să lupte cu Arum - îi vor simți
venind și vor … - Vor fugi, termină Lore pentru ea. Ea și-a închis
ochii, umerii s-au scufundat în realizare. “Ei se vor ascunde”. Cu
alte cuvinte, planul nostru strălucit de a folosi Arumul nu mai
era atât de strălucitor. Avea o mare gaură veche, la o distanță de
un kilometru. Hunter se uită în jurul grupului. “Dacă mi-ați
cerut opinia mea - pe care nu ați făcut-o, dar o voi da oricum -
aș spune că nu așteptați pe Lotho să urcați acolo. Scoate-l pe
tipul ăsta înainte să te vadă. Pentru că dacă Ethan este la fel de
neted și de inteligent pe cât spuneți voi, el va alerga atunci când
rahatul îl va lovi pe ventilator. Atunci ce? Lotho și echipajul ar
putea să scoată cea mai mare parte a lui Luxen, dar dacă mai
trăiește, este o problemă enormă. Archer aprobă din cap. “Ar
ca și cum ai face o bandă de ajutor pe o rană împușcată Și
sperând pentru cele mai bune. “A avut dreptate - amândouă au
fost. M-am uitat la Kat și privirile noastre s-au ciocnit. “Trecând
după ce Ethan nu face parte din afacere”, i- am spus și nu mi-a
păsat ce credea restul grupului. Mi-a păsat ce credea ea.
“Trebuia să-l prindem pe Arum și apoi să mergem înapoi, să
mergem oriunde. Știi ce ne -a promis Eaton. Nu trebuie să facem
asta. “Buzele ei s-au despărțit. “Stiu, dar … “Kat se răsu ă adânc
și își pătrunde umerii. “Nu trebuie să facem asta. Dar dacă Ethan
lovește drumul înainte ca cineva să ajungă acolo sau dacă scapă,
atunci ce? Au fost efectuate. Deci știi ce? Să terminăm asta.
Capitolul 21 {Katy} Proaspăt se toarnă și se odihnea destul de
mult încât durerile de la bătălia mea cu Dee fuseseră decolorate,
m-am alăturat tuturor celor din camera de zi. Înainte de a pleca
să scot sângele și să mă duc la un pui de somn, am așezat
camera de zi și zi de zi împreună. Minus ușa lipsă, ferestre rupte,
mobilier distrus și plante în ghivece distruse-oh, și desigur gaura
din perete. M-am simțit rău despre toate astea. Lore era drăguț.
Casa lui fusese frumoasă. De fapt, el a fost foarte frumos,
considerând că nu a strigat la noi sau nu a încercat să ne
mănânce după ce a descoperit ce sa întâmplat cu casa lui.
Începusem să-mi placă Arum-ul. Ei bine, cel puțin aceste două
Arum. Restul, mai ales Lotho, m-au speriat. Dee îmi ceruse deja
scuze de un milion de ori, de la al doilea am terminat să vorbim
despre Ethan până în momentul în care am plecat să mă duc și
să iau un pui de somn. Așa că nu am fost surprinsă când mi -a
întors imediat acei ochi verzi verzi când am intrat în camera de
zi. - Katy, începea ea, începând să se ridice și știam ce se va
întâmpla în continuare. Trebuia să înceapă să plângă, iar apoi
începe să-și ceară scuze. M-am dus la locul unde stătea pe
singura piesă de mobilier care nu era distrusă - un otoman - și o
îmbrățișase. “E în regulă”, i-am șoptit în ureche. “Totul este bine
între noi.” Și am vrut să spun. Viața era într-adevăr prea scurtă
și răsucite pentru a ține stăpâniri, mai ales pentru ceva în care
ea a fost cu adevărat în afara acestei lumi, și Dumnezeu, cum
mi-a ratat zâmbetul acela cald. “Tocmai discutam despre planul
nostru.” Daemon sa dat peste mine si mi-a tuns obrazul o
secunda inainte de a-mi ridica capul. “Vom merge înapoi, ceea
ce ne pune mai puțin de o zi, dacă asta, înainte ca Lotho să
spună că va avea armata lui Arum.” M-am uitat în jurul camerei,
așteptând mai mult un plan. - Bine? - Dar asta nu e tot. Archer
își încrucișă brațele. - E simplu, răspunse Daemon, mâna îi
alunecă din umăr și se încurcă în părul meu umed. “Mergem
acasa … Și vor veni la noi. “Am arcuit o frunte. - E un pic prea
simplu. - E leneș în descrierile lui, răspunse Hunter. - Sau
complet distras, comentă Lore. Am revărsat din nou, pentru că
atunci când degetele i-au găsit calea din părul meu și apoi mi-au
atins vârfurile coloanei vertebrale, am crezut serios că este. -
Trebuie să ne prefacem că suntem unul dintre ei. Dee se răsuci
spre locul unde stăm. “Știu că probabil e de rahat să aud, dar
putem face asta. Le putem face să creadă. “Oh, chiar nu mi-a
plăcut sunetul acestui lucru și încercam să nu-i acord atenția
mâinii pe spate. Dee umezi buzele ei. “Ei nu știu că am plecat de
la AWOL sau de ceilalți… Ei bine, că nu mai sunt în jur. - Cum?
- Dee i sa spus să nu se convingă până când nu avea grijă de
problema cu Daemon - e că l-ar luat sau că l-ai adus în plită -
explică Archer și În timp ce Dee intrase în casă, nu credeam că
ar fost interesată să-l aducă în altceva decât viața de după
moarte. “Se așteaptă să audă de la ea în curând, dar există o
șansă bună să nu știe ce sa întâmplat încă.” “O șansă bună?”,
Am repetat. Mâna lui Daemon era la sud de trupa de pe spatele
blugilor mei. - Cea mai bună șansă pe care o avem, dragă. - Deci,
vom pleca acasă, vom pretinde că voi toți sunteți răi, și apoi
sperăm pentru cele mai bune?
— Vom ajunge la Ethan folosind Dee și Daemon. Du-te la el
înaintea armatei sau Arum-ului, a spus Archer, ochii ametist
ascuțiți. “Înainte de a putea fugi.” Am luat acea parte, dar asta…
Acesta a fost un plan riscant și nesigur, unul ținut împreună cu
bandă, o lingă și o mulțime de dorințe de noroc. Singura parte
bună a fost faptul că ne-am dus acasă și am să-l văd pe mama.
Dacă era chiar acolo. - Dar cum rămâne cu Nancy? Întrebă
Daemon. Dee aruncă o privire în jurul camerei. “Ce-i cu ea?” “A
fugit.” I-am umplut sora. “Nimeni nu știe unde se a ă, dar mă
îndoiesc că se va îndrepta spre locul în care se desfășoară toată
acțiunea. Asta nu are nici un sens, deci cred că acesta este
ultimul loc în care va merge. Daemon a tras trupa blugilor mei,
dar nu a răspuns. “Ea are dreptate. Ei o caută acum, dar
probabilitatea ca ea să se îndrepte către Petersburg este subțire.
Voi lua legătura cu Luc, dați-i să știe ce se întâmplă și că
Luxenul din spatele lui este alungat la Petersburg, împreună cu
Ethan “, continuă Archer. “Și apoi vom lua legătura cu Lotho,
dându-l să știe de unde avem nevoie de el mai întâi.” Asta avea
sens. Dacă informațiile deținute de Dee erau corecte, trebuia să
le scoatem pe noi și pe colonie, dar noi aveam totuși multe
origine care să se ocupe ulterior. Am rănit. Scoase. A avea de-a
face cu . Am început să sune ca un ma ot. Sau Luc. - Ei bine, am
spus în cele din urmă. “Este un plan. Daemon mi-a băgat spatele.
- Voi aveți nevoie de niște lucruri, spuse Hunter, apoi se uită la
capul blond al lui Serena. “Acesta este sfârșitul drumului pentru
noi.” Am dat din cap. Am putea să le folosim ajutorul, tot
ajutorul pe care l-am putea obține, dar, de fapt, întoarcerea în
oraș, cu două Arum, ar da probabil cartea în mânecă. - Nu ne
înșelăm, spuse Serena, cu ochii în căutarea noastră. “Vrem să
facem mai mult, dar …” “Dar așa cum am spus înainte, am
multe dușmani în guvern. În timp ce Daedalus ar putea să e
defunct, nu am încredere în cineva asociat cu el. “Bărbatul lui
Hunter în jurul lui Serena se strânse. - Și eu nu o pun din nou în
cruciulițele lor. - Înțelept total, spuse Daemon, surprinzându-mă,
de vreme ce el nu-l urmărea cu un răspuns inteligent. Lore se
îndreptă și se îndreptă spre dulapul care avea încă o ușă pe el.
Când armele pe care nu le recunoscusem xate pe perete, armele
arătau ca niște Glock-uri… Dar nu au fost. - Wow, am
murmurat. - Probabil ar trebuit să vă spun că a fost aici, spuse
el, întinzându-se înăuntru. “Am adunat destul de mult timp de-a
lungul anilor.” A scos o armă, predând-o lui Archer. “Lucrul pe
care toata lumea il uita este ca Luxen, si chiar noi, suntem
sensibili la anumite rani.” “Bulletul in cap sau in inima este
catastro c indiferent de specie.” Hunter a zâmbit si a fost un fel
de infricosator. “Problema este că amândouă de felul nostru este
un pic rapid, așa că lovirea lor în cap sau în inimă este cam
greu.” “Nu acum.” Lore zâmbea, de asemenea, în același fel
în orător. - Crapă, murmură Archer, în timp ce se ocupă de
arma ciudată. “Cum ai obținut una din astea?” Lore se smuci.
“Am căile mele.” Archer clătină din cap. “Iad, aceste lucruri nu
au fost niciodată aprobate pentru utilizare pe scară largă.
Daedalus le-a avut, dar n-am crezut că o să văd pe cineva în
exterior. Mâna lui Daemon mi-a alunecat. - Ce e atât de special
în arma? - E special conceput pentru Luxen. Nu este o armă PEP,
nu într-adevăr. “Archer zâmbea acum și în mod irecuperabil.
“Arma este echipată cu gloanțe storculate cu o încărcătură de
aceeași materie în spatele PEP. Nu este o armă DRT. - DRT?
Întrebă Dee. “A murit chiar acolo”, a explicat el. “Dar tragi la
luxen, hibrizi sau Origini undeva cu unul dintre ei, ei merg jos.
Este mai degrabă fatală, mai ales dacă glonțul nu iese din corp
sau nu poate ieși rapid. Ucide mai lent, motiv pentru care
armele nu au fost niciodată aprobate. - Pentru că ar ca și cum
ai tortura pe cineva. M-am simțit rău. - Da, dar nu trebuie să ai
un scop bun cu asta. Totuși, trebuie să i repede, dar în loc să
sugeți energia și să-i sunați pe Sursă, acest lucru va util.
“Archer arăta ca un copil care tocmai dădea un tort de
sărbătoare în aroma lui preferată. - Foarte la îndemână. - Fiecare
dintre voi primește unul, spuse Lore. - Deci nu spune niciodată
că nu ți-am dat nimic. Și mă aștept la o carte de Crăciun în acest
an. “Zâmbind ușor, mi-am luat arma - arma mea mai periculoasă
decât cea normală - și am încercat să Folosite pentru greutatea și
simțirea plasticului răcoros și a metalului. Țineam o armă în
mână. Din nou. Și chiar m-am simțit ca un ma ot. … Ne-am
întors pe verandă, pozițiile s-au schimbat ușor. Daemon stătea
pe treapta de sus și picioarele lui erau întinse. Am fost între ele,
m-am întors ușor, așa că i-am putut vedea fața în lumina
soarelui care scădea. La început, într-adevăr nu am spus prea
mult. Se juca cu părul meu, răsucește lungimea din jurul
degetelor și îmi peria capetele în fața obrazului. Nu știam ce a
fost cu Daemon și de a folosi lucrurile - părul meu, pixuri,
creioane, orice - să mă atingă, dar nu m-am supărat. Era ceva
relaxant acum, când obișnuia să e ridicol de enervant. M-am
sprijinit de piciorul stâng, lăsându-l să facă tot ce făcea. Ar
trebuit să plecăm în curând, ca să ajungem undeva dimineața.
Archer îl luă pe Luc în schimbarea planurilor și el urma să
transmită informația către puterile care erau. Erau ramuri ale
armatei de lângă Petersburg, mai ales în nordul Virginiei de
Nord, dar din ceea ce am putut aduna din conversația lui
Archer, nu ne-am putea baza pe ele pentru că nu și-au putut
permite să plece de la DC A trebuit să așteptăm Pe alte ramuri
distanțate în Statele Unite, cele mai multe găurite în Montana - o
mașină bună de treizeci de ore sau cam asa ceva, punându-le în
Petersburg, în același timp, când ar trebuit să vină Arumul.
Archer ar contactat Lotho - adică dacă Lotho nu ne-ar înșelat
cu noi și nu ne-ar arătat. Deci, practic, dacă lucrurile au mers
spre sud, am fost răniți în sus și în jos și de pe ambele părți. Dar
aș acasă la Petersburg, unde ar trebui să e mama mea … Am
tras frânele pe acel gând de coliziune. Mama ar bine. Trebuia
să mă aștepte acolo, pentru că nu ar renunțat niciodată la
mine, indiferent de cât am fost plecat sau ce se întâmpla în
lume. Dar nu m-am putut lăsa să mă gândesc la mama chiar
acum. Trebuia să mă concentrez asupra a ceea ce trebuia să
ucidem toți - toți cei fericiți. “Și-a îndreptat capul, perindându-și
buzele asupra mea. - Ești îngrijorat. - Da, duh. - Știi că o să am
grijă de tine. - Nu asta mă îngrijorează. - Nu e așa? Înainte de a
putea răspunde, el sa sărutat Mi încet, provocând respirația mea
să prindă. - Atunci de ce vă îngrijorați? Întrebă el. “Tu. Dee.
Arcaș. Dawson și Beth, chiar dacă sunt în siguranță acum. Chiar
mă îngrijorez de Luc. M-am oprit și m-am încruntat. “Deși Luc
este probabil ultima persoană pentru care trebuie să mă
îngrijorez pentru că e Luc, dar mă tem de el și chiar de Hunter și
Lore și Serena. Îmi face griji că … Daemon ma sărutat adânc,
tăindu-mi cuvintele și mi-a luat sarutul într-o nouă stratosferă.
“Ai o inimă mare, Kitten.” Buzele lui se deplasau peste a mea în
timp ce vorbea. “Asta îmi place cel mai mult pentru tine. Ei
bine, ăsta și eu sunt un mare fan al trupului tău dulce, dar inima
ta? Da, asta îți completează pachetul, o împachetează cu un mic
arc mic. Te face perfect pentru mine. - Uneori… M-am uitat la
el, mirosind umezeala. “Uneori spui lucrurile cele mai
uimitoare.” “Și îmi place să văd mâinile și pe fundul tău.” Un râs
izbucni din mine. “Doamne Dumnezeule, și apoi spui lucruri de
genul ăsta.” “Trebuie să u eu”. El ma sărutat din nou. “Kitten, e
bine să i îngrijorat de toată lumea, dar noi toți avem grijă de
noi înșine.” Și-a odihnit fruntea împotriva mea. “Și știu, de
asemenea, că, indiferent cât de rău este această idee, cât de
periculoasă este, vom ieși din asta împreună. Noi toti. O să mă
asigur. ”” Promise? “Am șoptit. “Promise.” El a bărțuit bărbia și
a sărutat podul nasului meu. - Și nu ți-am făcut vreodată o
promisiune, nu-i așa? Nu ai făcut-o.
 CAPITOLUL 22 {KATY}
Călătoria spre Petersburg a fost mult mai nefericită decât
călătoria spre Atlanta, cu excepția cercurilor dintre Daemon și
Archer și a stării unor autostrăzi pe care am călătorit. Știam mai
bine decât să mă uit în interiorul mașinilor de data asta, dar Dee
nu a făcut - o. La fel de des, i-am adus ochii pe scaunul din față,
uitându-mă pe fereastră la distrugere și făcuse un sunet moale,
ca un plâns înghițit. Ar avut o mână în asta? Poate că nu zic,
dar a avut tot ce a făcut ea a avut un efect de domino care sa
încheiat cu multe vieți pierdute? Am simțit-o pentru ea și m-am
bucurat când am văzut-o pe Archer că dădea mâna spre ea ori de
câte ori părea că se pierduse uitându-se pe fereastră. Dar mai
aproape de Virginia de Vest, mai aproape de casă, nu m-aș mai
putea gândi la Dee. Inima mi-a început să-mi bată pieptul ca și
cum ar vrut să sară și să facă un mic dans în momentul în care
am intrat în Petersburg de pe autostradă. Totul părea normal, ca
și cum acest mic patch al lumii, un oraș cu puține lumini, a fost
lăsat într-o oarecare măsură din evenimentele cu care se
confruntă restul lumii. Cu excepția faptului că am făcut o
plimbare prin centrul principal al orașului, nimeni nu a ieșit pe
străzi. Nici un singur su et nu a mers pe trotuare. Au fost câteva
mașini, dar se simțea ca și cum toată lumea a fost ascunsă în
casele lor. Și nu era singurul lucru. “Doamne”, a su at Archer,
cu mușcăturile în jurul volanului, în timp ce se întoarse repede
spre cel mai apropiat drum care ne - a dus la locul unde trebuia
să mergem. “Sunt peste tot.” Nu am nevoie de o explicație.
Vorbea despre Luxen. Daemon se aplecă între cele două scaune
din față și își puse mâna pe umărul surorii sale. Băieți. Ea îi
aruncă o privire spre Archer într-un mod care aproape că ma
făcut să mă lăsasc și să uit ce se întâmplă. “O să u bine”.
Speram doar să e așa. Evident, am fost adânc în teritoriul
inamic și nu ar avut timp să știe că suntem aici. S -ar putea să
știe deja că suntem aici. Iar backup-ul în forma Arumului și a
armatei era încă la mai multe ore distanță. Acest lucru ar putea
merge foarte prost și foarte repede, pentru că mergeam în mod
intenționat într-o capcană. Dee și Daemon trebuiau să e
convinși când a venit să se joace alături de inamic pentru a se
apropia de Ethan. Atât de convingătoare că speram cu adevărat
că nu au schimbat părțile. Poate că ar o frică inutilă, pentru că
am crezut în serios ce a simțit Daemon pentru mine a fost
su cient de puternic pentru a bate asta, dar preocuparea era
încă acolo. Era ca o umbră în sângele meu, un gând constant în
partea din spate a capului meu, o piatră mică în stomacul meu
care nu a dispărut. Acest lucru ar putea arunca cu adevărat în
fața noastră. Pe măsură ce ne apropiam de turneul pe care nu l-
am văzut atât de mult, m-am aplecat înainte și am apucat
spatele scaunului lui Dee. Respirația îmi izbucni în gât, în timp
ce Explorer-ul se lăsă pe alee. Iarba arăta îngroșată, aglomerând
drumul cu trestia înaltă; Era clar că nimeni nu era îngrijorat de
peisaj, dar m-am gândit că e în regulă, lumea se confruntă cu o
apocalipsă extraterestră și cu totul. Orice altă opțiune era
inacceptabilă pentru mine. Mama trebuia să e bine, trebuia să
mă aștepte. Era acasă, pentru că Prius-ul său era parcat pe alee,
în fața pridvorului, unde leagănul de lemn încă se învârtea
înainte și înapoi în briză. Archer întoarse cheia în aprindere,
tăind motorul în timp ce priveam la cutia de ori din jurul
pridvorului. Au fost mai multe buruieni decât ori, dar asta a
fost bine, de asemenea, pentru că mama avea o ică dispărută și
o apocalipsă extraterestră. În plus, nu era foarte bună cu orile
și cu tot ce jazz. Degetele mi se scutură în timp ce-mi desprinse
centura de siguranță. Mama trebuia să e în casă. Dacă ne-a
văzut încă o dată? Oare ușa ar deschisă în orice moment și ar
pleca? Un mai frumos, mai clasic, mai inteligent și mai plăcut
Versiune a mea - o versiune pe care am sperat să o u când am
devenit mai în vârstă. Abia puteam trage în aer su cient pentru
a-mi face plămânii să funcționeze. Din planurile noastre, am
știut că Daemon va conduce s pectacolul aici, iar ultimul lucru
pe care oricine dintre noi l-am avut nevoie era să mă duc să
alerg la mama mea. Dar am vrut să o văd. Aveam nevoie, pentru
că mi-a lipsit disperat și trebuia să mă asigur că era bine. Am
fost tot ce a plecat și trebuia să știe că eram încă aici. Daemon
mi-a prins brațul, ținându-mă pe spate, în timp ce Dee și Archer
au ieșit și s-au uitat la casa ei cu expresii înfricoșătoare. - Sunt în
apropiere de Luxen, spuse el, îmbrăcându-și degetul de-a lungul
marginii manșetei, de-a lungul încheieturii mele. “Nu știu dacă
se a ă în oricare dintre case.” “De ce ar ei în casele noastre?”
În momentul în care întrebarea mi-a lăsat gura, am știut cât de
proastă a sunat, pentru că ar putea exista vreun număr de
motive De ce ar în casa mea sau în Daemon. El a zâmbit bine,
dar grija în ochii lui a făcut ca nodurile mici din stomacul meu
să se extindă. Știu că vrei să-ți veri ci mama. Înțeleg asta, dar
vreau să nu fugi. Vom merge acolo, dar dacă ceva nu este în
regulă și vă spun să ieșiți de acolo … - De ce ar trebuit
lucrurile? Daemon își înclină capul în lateral. “Kat. . - Știu, am
șoptit. Stupid tocmai continua să-mi scape din gură. “Nu uita de
arma.” A fost ascunsă în spatele blugilor mei, ca un gangsta.
Ochii lui i-au căutat pe a mea și apoi a dat din cap. “Voi urca
după tine și Kat… “Privirea îi deveni intensă, profundă și
profundă. “Dacă trebuie să vorbesc cu dvs. într-un anumit mod
sau să mă comport cum am făcut în Idaho, îmi pare rău.” “Am
de ce. Pot să mă descurc. Daemon mi-a ținut privirea un
moment și apoi a dat din cap. Luând o respirație super cială, m
-am întors și am deschis ușa mașinii. El a alunecat în spatele
meu și mi-a curbat imediat o mână în jurul gâtului. Mi-am
imaginat că gestul arăta ca unul de control și de dominare, dar a
existat ceva liniștitor în greutatea mâinii. Știam că era acolo.
Sora lui a ținut brațul lui Archer în timp ce-l conduse spre
treptele de pe verandă din față care duceau spre casa lor. Dee se
opri doar pentru a arunca o privire înapoi la Daemon, și nu
aveam nici cea mai mică idee dacă comunicau sau nu, din
moment ce era o altă șansă ca Luxen să o poată ridica. Daemon
ma condus în fața SUV-ului și, pe măsură ce mergeam mai
aproape de casa mea, am remarcat din nou buruienile. Vițeii s-
au format și erau atât de groși și numeroși, încât în piept și în
mine trebuia să mă forțez să merg încet, ca și cum Daemon mă
conducea în loc să-l conduc. Treptele tremurând sub picioarele
noastre și scârțâna familiară dintr-o bordură liberă de pe
verandă m-au făcut să mișc puțin. - Cu siguranță există Luxen în
apropiere, spuse el sub respirație. Înseamnă că ar putea
oriunde, în pădurea înconjurătoare sau în interiorul casei. Cu
prezența lor atât de puternică și groasă, ei puteau să stea în
sufragerie pentru tot ce știm. Tremurul mi-a fugit în sus și în jos
pe corpul meu, când mi-a atins mâna liberă și a deschis ușa.
Pașii noștri liniștiți, am intrat înăuntru și am fost întâmpinați de
aerul puțin mai încălzit al interiorului și de mirosul pe care-l
pierdusem - lenjerie proaspătă. Lacrimile mi-au străpuns ochii,
în timp ce privirea mea se mișcă în jurul foaierului. Lucrurile
păreau la fel. Oh, Doamne, erau cutii Amazon de lângă ușă,
împreună cu plicuri de poștă electronică și știam că sunt pline de
cărți care probabil că au continuat să vină până când publiciștii
au dat seama că nu mi-am actualizat blogul în mai multe luni.
Punga mea de carte era lângă mormântul încântător de
corespondență nevăzută, împreună cu sandalele mele. Mama îi
lăsase acolo, ca și cum știa că mă întorc. Că le-a vrut acolo
pentru mine. Buza mea inferioară a început să tremure și am
clipit în mod furios pentru a ține lacrimile în gol. Am mers mai
departe în casă, fără să sună când am trecut pe ușă în camera de
zi goală. M-am uitat în sus pe scară și apoi pe hol, spre
spălătorie. Memoria dansului în șosetele mele și căzând pe
fundul meu, când Daemon se lăsase în mine, surprinzându-mă,
sa repezit asupra mea.
Respirația pe care o luasem era prea agitată. Atât de multe
amintiri. Ei doare într-un mod bun și rău, cu totul amăruie.
Daemon mi-a strâns ușor gâtul și apoi am intrat în sala de mese.
De unde am stat, am putut vedea bucătăria. Inima mi sa oprit în
piept și apoi sa urcat. Daemon a strâns mîna. Am văzut-o - am
văzut-o pe mama. Stătea la chiuvetă, cu spatele la noi, și
Dumnezeule, era părul ei strălucitor, strălucitor, tras într-un
ciocănel îngrijit la capul ei. Nu purta scrumi, ci blugi întunecați
și un pulover ușor. Lacrimile mi s-au vărsat din ochi. Nu le-am
putut opri. “Mama?” Vocea mea se oprit.
Colțul coloanei vertebrale se înălța pentru o secundă și am
început înainte, terminat cu pretențiile. Daemon sa apucat de
mine, dar eram rapid când trebuia să u, și m-am despărțit.
Mama sa întors. Era aici. Era bine. Era în viață. - Kat! Strigă
Daemon. Într-o neclaritate de lacrimi pe care nu o puteam vedea
niciodată, eram o oală de topire emoțională, în timp ce alergară
în bucătărie, în jurul mesei, ajungând la ea în câteva secunde și
m-am apucat să-mi înfășez brațele în jurul ei. “Mamă!” Am
ținut-o strânsă, inspirând mirosul parfumului ei și lăsându-o să
se spele peste mine, ușurându-mi niște noduri în mine. - Dintr-o
dată, brațele erau în jurul taliei și am fost tras înapoi de pe piept
și stomac. Brațul meu a alergat. Nu am înțeles ce se întâmplă.
Apoi, picioarele mi-au alunecat pe podea, după ce am fost
împins în spatele lui Daemon. Își ține brațul, susținându-mă.
“Daemon, oprește-te.” M-am străduit să-l înfrunt, știind că
trebuia să mă răzgândesc, dar asta era diferit. Nimeni nu a fost
aici decât noi. Am fost bine și am vrut-o pe mama. “Katy.”
Daemon mi-a vorbit numele, iar răgușeala lui, așa cum mi se
părea că l-am lovit, m-au făcut să stau liniștit. Mi-am ridicat
capul, respirîndu-mă foarte tare în timp ce priveam în jurul lui
Daemon și… Și m-am uitat la mama, un aspect foarte bun.
Întreaga mea lume a explodat - sa spulberat în bucăți mici care
au fost zdrobite și tăiate adânc, mi-au tăiat interiorul în bucăți și
m-au rupt în afară. Ochii ei erau un albastru strălucitor,
nenatural. Atât de albastră încât arătau ca doi safari lustruiți și
ochii mamei… Ar trebuit să e mai călcate, mai verde decât
maro, în funcție de starea ei de spirit. - Nu, am șoptit, mi-am
scuturat capul. “Nu. Nu. “Mamă își înclină capul în lateral când
se uită de la mine la Daemon, apoi își mișcă buzele într- un
zâmbet care nu avea nici o căldură. “Te-am așteptat.” Nu. Nu.
Nu. Nu am dat drumul la Daemon și am susținut-o când m-am
uitat la Mom-nu, nu la mama. Nu era mama. Nu era ea. Ochii
albastru rece mi-au urmat mișcările și buzele i-au continuat să se
încurce în timp ce mă privea cu o asemenea apatie pe care o
puteam gusta. “Nu.” Vocea mea a fost o înregistrare ruptă. A fost
tot ce am putut spune când pieptul meu sa despărțit deschis
când era posibilă groaza realității. Că invadatorul Luxen ar
ajunge la mama lui Kat și va face ceva atât de oribil, sperând că
Kat sau eu sau cineva s-ar întoarce aici. Sau poate că nu ne
așteptaseră cu adevărat, dar făcuseră asta doar pentru a cruzi,
pentru că Ethan l-ar cunoscut pe mama lui Kat, ar prevăzut
ce ar făcut. În clipa în care inima lui Kat sa deschis, am simțit-
o în piept, ca și cum ar fost a mea, și mi-am dat seama de acea
durere bruta înainte, când mi sa spus că Dawson murise. N-am
vrut niciodată să treacă prin ceea ce se simțea, dar nu se oprea.
Ochii îi erau largi în timp ce se împiedica înapoi, plutind în zid,
ca și cum nici nu știa că era acolo, și ea continua să spună
același cuvânt mereu. Nu . Lacrimile i se strecură pe față, în
timp ce își ridică mâinile, ca și cum ar vrut să se ferească de
realitate, să o țină înapoi. Apoi sa dublat, plimbându-și brațele
în mijlocul secțiunii. Privirea mea sa aruncat asupra luxenului
care stătea la chiuvetă, zâmbind cu răceală când îl privea pe Kat
ca să-l piardă. Ticăloșii i-au făcut asta. Rage ma aprins din
interior, infuzând ecare celulă din corpul meu. N-am folosit
pistolul - lovitura, sunetul a fost prea greșit de folosit în această
situație, pentru că, deși nu era mama ei, ea arăta ca ea. Femela
din fața mea a recunoscut ce avea să se întâmple o secundă prea
târziu. Ea a început să se schimbe pe măsură ce am lăsat furia să
meargă și o explozie a sursei a intrat în piept și o făcuse să cadă
contra tejghelei. Ea a prins chiuveta, eșuată, dar am lăsat un alt
șurub și l-am lovit în spatele capului. Lumina lui Luxen se
aprinse o dată pe un alb strălucitor și apoi de două ori, înainte
de a se plictisi ca un bec care ieșea afară. Ea a căzut peste o
pungă de carto , smacking pe podea, cu o tâmpenie grea. În
forma ei adevărată, ultima lumină a dispărut din rețeaua de
vene, lăsând în urmă o coajă de formă umanoidă. Kat a căzut în
genunchi, plângând în timp ce își înmoaie bărbia de piept. Am
bătut spre ea. - Katy… Baby, sunt. . “Nu au existat cuvinte cu
excepția:” Sunt Colțul coloanei vertebrale se înălța pentru o
secundă și am început înainte, terminat cu pretențiile. Daemon
sa apucat de mine, dar eram rapid atunci când trebuia să u, și
m-am separat. Mama sa întors. Era aici. Era bine. Era în viață. -
Kat! Strigă Daemon. Într-o neclaritate de lacrimi pe care nu
puteam să-l văd niciodată, eram o oală de fals emoțională, în
timp ce alergară în bucătărie, în jurul mesei, ajungând la ea în
câteva secunde și am reușit să-mi arunc brațele în jurul ei.
“Mamă!” Am ținut-o strânsă, inspirând mirosul parfumului ei și
lăsând- o să se spele peste mine, ușurând-mi niște noduri în
mine. - Deodată, brațele erau în jurul taliei și am fost trase
înapoi de pe piept și stomac. Brațul meu un alergat. Nu am
înțeles ce se întâmplă. Apoi, picioarele mi-au alunecat pe podea,
după ce am fost împins în spatele lui Daemon. Își ține brațul,
susținând-mă. - Daemon, oprește-te. M-am străduit să-l înfrunt,
știind că trebuia să mă răzgândesc, dar asta era diferit. Nimeni
nu a fost decât noi. Am fost bine și am vrut-o pe mama. “Katy.”
Daemon mi-a spus numele, iar răgușeala lui, așa cum mi se pare
că lam lovit, m-au făcut să stau liniștit. Mi-am ridicat capul,
respirîndu-mă foarte tare în timp ce priveam în jurul lui Daemon
si… Și m-am uitat la mamă, un aspect foarte bun. Întreaga mea
lume a explodat - a fost spulberat în bucăți mici care au fost
zdrobite și tăiate în profunzime, mi - au tăiat interiorul în bucăți
și mi-au rupt în afară. Ochii ei erau un albastru strălucitor,
nenatural. Atât de albastră încât arată ca două safari lustruită și
ochii mamei… Ar trebuit să e mai călcate, mai verde decât
maro, în funcție de starea ei de spirit. - Nu, am șoptit, mi-am
scuturat capul. “Nu.” Mamă își înclină capul în lateral atunci
când se uită de la mine la Daemon, apoi își mișcă buzele într-un
zâmbet care nu avea nici o căldură. - Te-am așteptat. Nu. Nu.
Nu. Nu am dat drumul la Daemon și am susținut-o când m-am
uitat la Mom-nu, nu la mama. Nu era mama. Nu era ea. Ochii
albastru rece mi-au urmat mișcările și buzele i-au continuat să se
încurce în timp ce priveau cu o asemenea apatie pe care să-i pot
gusta. “Nu.” Vocea mea a fost o înregistrare ruptă. A fost tot ce
am putut spune atunci cand pieptul meu sa despartit cand era
posibil groaza realitatii. Că invadatorul Luxen ar ajunge la
mama lui Kat și va face ceva atât de oribil, sperând că Kat sau
eu sau cineva s-ar întoarce aici. Sau poate că nu ne așteptaseră
cu adevărat, dar făceau asta doar pentru a cruzi, pentru că
Ethan ar cunoscut pe mama lui Kat, ar prevăzut ce ar
făcut. În clipa în care Kat’s inima sa deschis, am simțit-o în
piept, ca și cum ar fost o mea, și mi-am dat seama de acea
durere bruta înainte, când am fost spus că Dawson murind. N-
am vrut niciodată să treacă prin ceea ce se simțea, dar nu se
oprea. Ochii erau largi în timp ce se împiedica înapoi, plutind în
zid, ca și cum nici nu știa că era acolo, și ea continuă să spună
același cuvânt mereu. Nu. Lacrimile se strecoară pe față, în timp
ce ridică mâinile, ca și cum ar vrut să se ferească de realitate,
să țină înapoi. Apoi sa dublat, plimbând-brațele în mijlocul
secțiunii. Privirea mea sa aruncat asupra luxenului care stătea la
chiuvetă, zâmbind cu răceală când privea pe Kat ca să-l piardă.
Ticăloșii i-au făcut asta. Rage ma aprinde din interior, infuzând
ecare celulă din corpul meu. Nu am folosit pistolul - lovitura,
sunetul a fost prea greșit de folosit în această situație, pentru că,
deși nu era mamă ei, ea arăta ca ea. Femela din fața mea a
recunoscut că va avea loc o secundă prea târziu. Ea a început să
se schimbe pe măsură ce am lăsat furia să meargă și o explozie o
sursă a intrat în piept și o făcuse să cadă contra tejghelei. Ea a
prins chiuveta, eșuată, dar am lăsat un alt șurub și l-am lovit în
spatele capului. Lumina lui Luxen se aprinde o dată pe un alb
strălucitor și apoi de două ori, înainte de a se biciui ca un bec
care iese afară. Ea a căzut peste o pungă de carto , smacking pe
podea, cu o tâmpenie greoaie. În forma ei adevărată, ultima
lumină a dispărut din rețeaua de vene, lăsând în urmă o coajă de
formă umanoidă. Kat a căzut în genunchi, plângând în timp ce
își înmoaie chibritul de piept. Am bătut spre ea. - Katy… Dragă,
sunt. . “Nu există cuvinte cu excepția:” Sunt atât de … Îmi pare
rău “. Se mișcă dintr-o dată, punându-și mâinile pe podeaua
bucătăriei. Aruncându-și înapoi capul, ea a țipat, iar sunetul
acela era plin de durere și suferință. A început să se tremure sub
picioarele mele, apoi a crescut, scuturând masa de bucătărie și
zgâlțâind plăcile și cupele din dulapuri. Apoi a fost o bâzâit,
făcând casa să gemă și niște nori mici de praf să cadă din tavan.
Masa scutura peste podea. Un scaun sa răsturnat și apoi un altul.
Undeva în sufragerie, o fereastră sa spulberat. Kat urma să aducă
casa jos. “Rahat”. Am căzut pe lîngă ea, mi-am băgat brațele în
jurul ei și am adunat-o aproape. Întregul trup sa cutremurat
când m-am așezat în spate, aterizat pe fundul meu. Am tras-o în
poală, mi-am împins o mână în părul ei, apăsând-o pe piept. Nu
făcea nimic pentru a înăbuși su etele puternice care i-au
acoperit întregul corp. Doamne, nu știam ce să fac. Nu știam
cum să ușurez acest lucru, singurul lucru care mi-a păsat acum. -
Băiete, va bine, am spus în vârful capului ei. Sunt aici, Kitten.
Team înțeles. Sunt aici. Nu a existat nici un semn că m-a auzit
când ea sa îmbrăcat în mine, pieptul ei ridicându-se și coborând
brusc, pulsul ei lovind prea repede. Se încurcă în ea însăși,
strigătele ei zdruncinau și sfărâmă, mă rup. Ar trebuit să știu.
Dar n u a existat nici o modalitate de a descifra prezența unui
luxen aici sau în afara. Alții urmau să vină, dar tot ce puteam să
o fac era să o țin, să o pun cât mai aproape posibil pe măsură ce
priveam la tavan. Se deschise o sură, tăind în mijlocul
tavanului, dar casa se așezase, în afară de o ușoară tremurătoare
a fundației, la ecare câteva secunde. Mi-am netezit mâna în sus
și în jos pe spate și am apăsat un sărut deasupra capului, în
ciuda faptului că sentimentul unui alt desen Luxen este aproape.
Când ușa din față se împușcă, am auzit-o pe Dee chemând
numele meu. “Aici.” Kat încă se scutura în brațele mele și, în
timp ce suspinele ei se liniștesc, izbucnirea emoției prime nu era
niciodată aproape de sfârșit. “Ce se întâmplă … ? Dee se opri în
afara bucătăriei, în hol. Privirea ei asupra capului, mi-am
coborât mina, ca să mă odihnesc deasupra ei și tocmai am ținut-
o. Știam momentul în care Archer îi spuse lui Dee ce sa
întâmplat, pentru că ea a strigat și apoi sa a at în spatele lui
Kat, plasându-și mâinile pe ea, încercând să-și bată drumul, dar
nu l-am lăsat pe Kat să plece. “Am simțit că tremurați casa”, a
spus Dee, în timp ce ochii ei se întâlneau cu mine peste capul lui
Kat. Știu că n-ar trebuit să vin aici. Nu era planul, dar eram
îngrijorat. Planul era pe fereastră. Nu puteam continua să trec
prin toate acestea după ce sa întâmplat. Nu am putut să o tratez
ca și cum aș nevoie. A trebuit so scoatem de aici. - Ștergeți
asta, spuse Archer cu o voce zdruncinată, repetând gândurile
mele. Trebuie să ieșim de aici, să ne asigurăm și să ne regrupăm.
Nu putem. . “Nu am reușit să-l punem pe Kat, dar s-ar
întâmplat. Eram gata să intru în Explorer și să o duc afară de
aici. Înșurubați nu numai planul, ci totul cu el. Ne-am făcut
parte. Arumul venise și tot ceea ce reușisem să facem acum - tot
ce făcusem - îi expunea pe Kat pe una dintre cele mai grave
dureri pe care o avea, aceea de a-și pierde o persoană iubită, de
a vedea-o de la început. Pe măsură ce Dee se întoarse încet, mi-
am alunecat mâinile la brațele lui Kat. “Trebuie să mergem”, i-
am spus când am stat treptat, trăgând-o. Picioarele ei nu păreau
să funcționeze odată ce am stat-o în picioare și fața ei era roșie
de plâns, buzele tremurând în timp ce își ridică capul. Acei ochi
frumoși au fost strălucitori. “Plecarea?” Vocea ei izbucni. Am
început să dau din cap, dar Kat scoase liber brusc. Sa învârtit în
jurul ei și când am luat-o pentru ea, ea sa întors și mi-a dat-o în
stomac. Abia am simțit-o. “Kat. . - Nu, spuse ea, izbind din nou.
Mâna mea era legată cu brațul meu. “Nu!” Ea se învârti din nou,
palma îi privi pe obraz. Ochii larg, Dee porni spre ea, dar m-am
apucat de mână, lăsîndu-i mâna. Ea clătină din cap ca pe una
dintre cele mai ine cace lovituri ale lui Kat legate de o altă
parte a corpului meu. “E în regulă”, le-am spus. “Te voi întâlni
din afară”. - Dar … - Du-te! Dee ezită, dar Archer a mers înainte
și ia luat mâna. Au pornit spre ușă Când m-am concentrat pe
Kat. Nici măcar nu m-am văzut. Elevii ochilor ei străluceau albi.
Sa mutat să mă lovească din nou și am lăsat-o să o aibă. “Fă ce
trebuie să faci”, am spus eu. Pumnii lui Kat mi-au bătut pieptul,
mai întâi cu niște oomph în spatele lor, dar eu stăteam acolo și l-
am lăsat să-l facă până când loviturile ei au încetinit și umerii i
s-au zdruncinat. Nu exista nici o cantitate de durere pe care mi-
ar putut face-o, ceea ce ar echivala cu ceea ce se simțea. - Oh,
Doamne, șopti ea, coborând fruntea pe piept. “Oh, Doamne, e
moartă, e chiar moartă”. “Au facut … Asta pentru ea. De ce?
“Am înconjurat bratele în jurul ei. “Nu știu, iubito, dar îmi pare
rău … îmi pare atât de rău”. Ea sa cutremurat în timp ce stătea
acolo și am urât că nu am putut să-i dau timp să se adapteze, să
plângă. Trebuie să … Tremurul de conștientizare a patruns pe
pielea mea, și acolo a fost, zgomotul tot mai prezent în craniul
meu. Rahat. Am bătut-o în jurul meu, protejând corpul lui Kat
de mine, pe când ușa din față se împușcă din nou. Treptele grele
trecură prin hol, în sala de mese. M-am întins, știind că nu era
Dee sau Archer. Planul de a merge acasă și de a veni la noi a
funcționat prea bine. Ethan Smith intră în bucătărie.
 CAPITOLUL 23 {DAEMON}
Ticălosul se plimba pe loc ca și cum ar avut loc, complet în
largul tău și fără nici o teamă. Pantalonii lui negri și cămașa
alba chiar au privit presați. Împușcat în spatele blugilor mei,
arma tunată mi-a ars pielea, dar înainte să pot merge, a vorbit.
“Nici măcar nu te gândi să faci nimic. Știu că nici tu nici sora ta
nu se încadrează în linie. Știam că vei dur, dar sora ta ma
surprins. Jocul sa terminat. Abia ne-a trecut de o privire când a
mers la masă, a îndreptat un scaun și sa așezat jos. “Sora ta și
cea cu ea vor sacri cate înainte să poți bloca un ochi dacă nu
mă lăsați amărât. Ține minte asta. O mormăială adâncă mi-a
răsturnat gâtul. El a aruncat o privire asupra mortului Luxen,
apoi ochii lui violeți s-au alunecat înapoi la noi. Se duse sub
respirație. “Daemon Negru, am avut atât de multă speranță
pentru tine”, a luat totul pentru a nu-i arunca fundul în spațiul
cosmic. “Amuzant. Sună atât de mult ca cineva pe care-l cunosc
deja. I-am dezamăgit și ea. O sprânceană întunecată se ridică.
„Hmm. Lasa-ma sa ghicesc. Nancy Husher? “Am dat jos pe
molarii mei. “Ești în vorbă cu ea?” Ethan își luă cu degetele
spatele degetelor de-a lungul pantalonilor, apoi a atins un
genunchi peste celălalt. - Nu chiar, Daemon. Vă rog. El a întins o
mână și două scaune s-au răsturnat. - Să vă mulțumesc, am spus
când Kat se apropie de mine. Nu știam ce fel de iad a fost cu
adevărat la felul nostru. Kat a vorbit, vocea ei surprinzător de
nerăbdătoare, având în vedere ceea ce tocmai trecuse. “Vom
sta.” Privind peste ea, am văzut că fața ei era palidă și ochii ușor
um ați, dar privirea ei gri era ascuțită. I -am luat mâna. Ethan
se chinuia în timp ce ne privea. “Spune-mi, Daemon, ce te-a
făcut să te îndrăgostești de un om?” Cum naiba trebuia să
răspund? M-am așezat pe scaunul cel mai apropiat de Ethan,
care la forțat pe Kat mai departe. “De ce vrei chiar să știi?”
“Sunt curios.” Și-a înclinat capul în lateral. “Răspundeți-mi.”
Dinții mei urmau să se spargă. “Ce-i cu ea să nu iubească?” “Ei
bine, este o ință umană.” Privirea îi pâlpâi peste ea, cu buza
superioară curbându-se. “Ea a fost mutată, dar în cele din urmă
ea este o persoană sub toate astea.” “Deci?”, A provocat Kat. El a
ignorat-o. - E o ință umană, Daemon. - Nu contează pentru
mine. - Chiar așa? Pentru că îmi amintesc de Daemon care ura
pe oameni, a urât ceea ce făcuseră fratelui său și le-a adus în
familie “, a răspuns Ethan. “Îmi amintesc de Daemon în care am
avut o astfel de mare speranță.” “Am greșit să urăsc oamenii
pentru ceea ce sa întâmplat cu Dawson. Nu a fost vina lui Beth
sau faptul că sa îndrăgostit de ea. A fost Daedalus. - O
organizație condusă complet de oameni. Mi-am îngustat ochii.
Tot ce am putut face era să-l țin să vorbească, să-mi țină mintea
liberă de la tot ce am plani cat. - Da, mulțumesc pentru
clari carea asta. Se uită nemișcat. - Nu poți să-mi spui că dacă
fratele tău nu ar întâlnit-o niciodată pe fata aia, lucrurile ar
fost altfel. La fel cu tine. Poate chiar întreaga lume ar fost
diferită. La urma urmei, acțiunile dvs. din Vegas ne-au oferit o
ocazie perfectă. “Un muschi de-a lungul maxilarului meu a
început să apară. Acea fată umană. Mi-am adus aminte că l-am
sunat pe Kat de două ori și nu am simțit cu adevărat ura pură,
doar dezorientare, dar am ajuns acum. Oh, da, chiar am luat-o
acum. Și ghici ce, Ethan? Am simțit-o pe Kat ochii la mine. “Nu
aș schimba nimic. Nici Dawson nu. Așa că mestecați. “O acără
de lumină albă în spatele ochilor săi purpuriu a venit și a plecat.
“Și dacă ți-aș spune că părinții tăi au fost în viață când au venit
aici?” Pentru o clipă nu m-am gândit - aș putut gândi.
Cuvintele lui nu aveau sens. - Ce? Întrebă Kat. Ethan nici măcar
nu se uită la ea. A fost închis pe mine ca și cum urma să mă
ducă la cină mai târziu. - Părinții tăi, Daemon. Dacă au venit pe
Pământ, dar oamenii i-au omorât? Cum te-ai simți în legătură cu
omul tău prețios atunci? Sau orice om? “Nu ma putut opri să
reacționez la ceea ce spunea, m-am așezat în spate și m-am uitat
la el. Din nou, puteam să simt ochii lui Kat asupra mea și nu
aveam nevoie să mă uit adânc pentru a găsi răspunsul. “Da. M-aș
simți la fel. “El ma privit curios. “A fost… Erau în viață? Întrebă
Kat. - Nu contează, am răpit. Și era adevărat. Nimic nu mai
contează acum. “Aceasta este rahat. Totul. Mâinile mele se
în gaseră în pumnii deasupra mesei de bucătărie. - Ce vrei,
Ethan? De ce asta? Vrei să preiei lumea sau ceva de genul ăsta?
”” Dominantă mondială? “Ethan chicoti. - Așa e clișeul. Deci,
proastă prostie. Nu-mi pasă de guvernarea acestei planete sau a
oricărei planete. “Mi-am ridicat sprâncenele. “Părinții mei au
fost uciși, Daemon. Dar probabil că deja îți dai seama că, din
moment ce știi exact ce sunt și sunt sigur că ți-a spus Nancy… Ei
bine, ți-a spus jumătate din adevăr. “Ethan își puse mâinile în
poală. “Eram parte a primului grup de origini, înainte ca Nancy
să intre la o vârstă fragedă și fragedă, pentru a se îndrepta spre
Daedalus”. Unul dintre primele grupuri? Da, dacă ceea ce
spunea Nancy despre ei era adevărat, primul grup nu prea avea
de făcut lucruri mari. “Când au realizat că tatăl meu mi-a mutat
mama, ei i-au capturat. A inceput sa faca experimente.
Indiferent de dragostea celor doi, ar fost distruse de lucrurile
pe care le-au făcut și le-au făcut, inclusiv creația mea “, a
explicat el fără o picătură de emoție. “Am fost parte dintr-un
grup restrâns de origini și am crescut într-un laborator.” “Asta
suge.” A apărut zâmbetul ăsta strâns. “Nu ai nici o idee. Am trăit
ani de zile știind că mi-ar putea pune capăt, dacă am greșit un
singur lucru. Din când în când, am văzut alte Origine, prea
tânără pentru a înțelege cu adevărat ceea ce erau, pentru a
luate și nu au mai văzut din nou. Au fost uciși. Într-adevăr nu
înțelegi de ce îmi spui tu. ”” Nu-i așa? “Ethan râse și, pentru
prima oară, se răspândea o adevărată emoție pe fața lui. “Am
locuit în laboratorul lui Daedalus până când eram su cient de
mare pentru a plasat afară, într-o poziție controlată. Nu ca
unii care au fost plasați ca senatori sau medici. Nu. Am fost
plasat în comunitatea din Luxen, a ordonat să-i supraveghez.
“Chicoti. Ca și cum i-aș ajuta cu ceva. Sau orice origine a clasei
mele ar . ”” Clasa? ”” Da. Au fost aproximativ cinci clase. Eram
parte din prima. Prietenul tău afară era în cel de-al doilea lot și
au mai fost încă trei. “Cred că ultimele două au fost cele care au
inclus pe Luc și pe acei copii ciudați. “Sunt toate originile din
grupul tău ca tine?” “Ca mine”, a zguduit el, scuturând din cap.
“Vrei să spui că vor ceea ce vreau sau nu mai sunt sub controlul
lui Daedalus? Răspunsul este dublu. Nici o origine nu poate
controlată cu adevărat de nimeni. Suntem practic cei mai
apropiați de zei. “Wow, zise Kat. “Și cei care au rămas din clasa
noastră, care sunt puțini, vor doar ceea ce fac.” Kat se așeză în
față, alunecându-și mâinile de pe masă. „Puțini? Nu mai rămân
multe din dvs…. Uh, clasă? “Privirea îi alunecă și nu mi-a
plăcut. Nu un pic ciudat. “Când voi doi ați scăpat de la Daedalus
și Vegas sa întâmplat, Daedalus a început să curățeze-eradicând
originea”. - Ei au spus că au început asta când a sosit Luxenul. -
Și tu crezi ceva ce spune un om? Bineînțeles că da, pentru că
asta ești tu. “El a șchiopătat, dezgustul său evident, și el a
început cu adevărat să mă enerveze. “Au început să curățească
casa când ați decis să luați Vegas. În întreaga țară, am scăpat ca
muștele, și pur și simplu a venit timpul să încheiem acest lucru.
”” Încheiați acest lucru “. Am început să văd în ce direcție se
îndrepta el. “Ai găsit o cale de a comunica cu Luxen care nu a
fost aici.” “Am lucrat într-un fel și să spunem că am deschis ușile
pentru ei. A fost momentul perfect. “Și-a întins mâinile. “Și aici
suntem. Majoritatea celor de la Luxen, atât aici, cât și cei care au
sosit recent, răspund la mine.
“Zâmbetul lui a crescut într-o crestătură. “Eu pot Kat se uită la
el. O secundă bifată de. - Urăsc oamenii. - Loviți-i, a con rmat
el. “Ma dezgustă. Ele sunt slabe și fragile. Sunt periculoase și
periculoase. Ei merită tot ce vine de la ei. Luxenul vrea să-i
conducă și vor. Ele sunt deja, și asta e bine de mine. Nu-mi pasă
ce fac, atâta timp cât oamenii suferă și experimentează tot ce
am. - Toate astea… Toate astea sunt datorită a ceea ce ți sa
întâmplat? Întrebă ea, scuturând încet capul. Incertitudinea și-a
colorat tonul. Nu am dat vina pe ea. Am fost, de asemenea,
șocat. Preluarea lumii a fost cel puțin ceva la care să aspire.
Acest? Aceasta a fost ură urâtă și răzbunare și… Da, nebun. Cum
a reușit să obțină atât de mulți Luxen în spatele lui era mai mult
decât înțelegea. Cum ar putut să nu văzut prin ce era el?
Deși naiba, nu l-am văzut niciodată pentru ceea ce era. - Faceți
asta doar din cauza a ceea ce v-ați făcut, repetă Kat. - Și ce au
făcut altora de felul meu. Ochii i se întoarse din nou. “Și ce ar
continuat să facă, chiar și după dezmembrarea lui Daedalus și a
proiectelor lor.” “Dar există oameni care nu ar făcut niciodată
așa ceva. Cine ar salutat Luxenul “, a susținut ea. “Nu puteți
judeca o întreagă rasă de ințe cu privire la ceea ce un mic
procent de oameni au făcut.” “Deja am avut,” a răspuns el. Iisus.
Nu erau cuvinte pentru asta. “E nebun!” Obrajii lui Kat se
înroșea de mânie și, la naiba, avea dreptate. “E mai rău decît
simte Luxenul despre Arum și invers. E absolut … Ethan se
mișcă mai repede decât mă simțeam pentru o clipă. O secundă
stătea, iar în următoarea secundă se a a chiar lângă Kat, cu
degetele în pte în jurul gâtului. Am dat jos din scaunul meu,
bătând-o. Forma mea a început să se schimbe. Las-o sa plece .
Gripul îi strânse gâtul. “Faceți un pas spre mine. Schimbați sau
chemați Sursa și o voi răsuci. Să vedem dacă o puteți vindeca de
la asta. “Inima mea-dracu ‘inima mea sa oprit în pieptul meu,
când m-am uitat la ei. El ma pus pe gât, pentru că avea toată
lumea în mâinile lui. Am forțat schimbarea să se întoarcă și mi-a
spus un cuvânt pe care credeam că nu-l voi rosti niciodată
bastardului. Vă rog. Am înghițit din greu, dar cuvintele au ieșit
mai ușor decât mi-aș putut imagina vreodată. - Te rog, nu-i
răni. Ethan se înfuria în fața ei. “Te rog, pentru un om care nu ar
face același lucru pentru tine?” “Eu aș face orice pentru ea.” “Și
aș face-o… La fel pentru el “, a spus Kat, cu mâinile înăbușitoare
în ea, nu au făcut-o. Vocea ei izbucni. - Mi-ai rănit mama. Nu ți-
a făcut niciodată nimic și probabil că nici măcar nu-i cunoști
numele. - Cățea aia? Spuse Ethan spate. “Nici nu merită să știe
numele ei”. Lumina albastră izbucni din afară, un halou care
lumina toate ferestrele și dansa peste ziduri. Sunetul de aripi
uriașe bate la acoperiș. Au fost strigăte din aproape toate
direcțiile. Ethan își ridică capul, fruntea bârfâind într-o privire
de confuzie. Kat și-a lăsat scaunul înapoi, învârtindu- și un picior
în sus. Piciorul ei era legat de secțiunea de mijloc a lui Ethan. Se
răsuci înapoi și se prăbușește pe masă. Am împușcat-o spre ea,
apucând-o de umerii înainte ca ea să cadă. Am tras-o în sus și
departe de Ethan pe măsură ce m-am mutat. Ferestrele cu fața
spre curtea din față, peste chiuvetă, au explodat. M-am întors pe
Kat în spatele meu, blocând-o de la cioburile de sticlă care
zboară. Bărbații în negru, cu scuturi de față, au aterizat în
bucătărie ca ceva direct dintr-o lovitură de acțiune, cu cizmele
lor ronțăind pe geamul spart. Păi, am presupus că armata a sosit
sau că o echipă SWAT tocmai a plecat într-o casă gresită. Armele
masive pe care le-au ridicat - armele PEP - mi-au spus că prima
mea presupunere este corectă. Am sprijinit-o pe Kat, fără să
vreau ca ea să e prinsă în toată nenorocirea care urma să se
prăbușească, dar nu eram singura care era îngrijorată să ieșim
din mijlocul acestei situații. Ethan se întoarse și bastardul fugi.
… {Katy} Prea multe emoții se mișcau înăuntrul meu. Eram ca o
tornadă, pe cale să-mi distrug totul în calea mea. Simțurile mele
erau legate de suprasolicitare și am fost copleșit de tot ce sa
întâmplat - se întâmplase. Bărbații tocmai s-au răpit în casă, prin
ferestre. Mama a murit. Întreaga lume fusese încremenită pe axa
sa. Totul din cauza răzbunării. Asta a fost tot. Nimic important.
Doar răzbunare nebună și a schimbat întreaga lume - lumea
mea. Nu era nimic în spatele acestui lucru. Nici un motiv real.
Când Ethan se întoarse să alerge, nu m-am oprit să mă gândesc
la asta. N-am ezitat când m-am întins în spatele meu, am tras în
fundul Glock - arma modi cată. Sa intamplat atat de repede. M-
am îndreptat spre bărbați, strigând la Ethan. Era deja la
chiuvetă, pe la Houdini însuși pe fereastră și știam că dacă a
ieșit afară, nu l - am găsit niciodată. Ar trebuit să începem și
nu va plăti niciodată pentru tot ceea ce făcuse. M-am îndreptat
spre cap și am tras trunchiul. Toate acestea s-au întâmplat într-
una sau poate două secunde, iar lunile și anii care au condus-o
au fost terminate într-o bataie de inimă. Ethan se răsuci peste
fața-în primul rând pe podeaua bucătăriei. Terminat. Mort. Sa
terminat pentru el în intervalul de timp necesar pentru a muta
un deget. Ceea ce i sa întâmplat mamei ar luat mai mult, ar
fost mai dureros. Ethan e norocos, m-am gândit în mod clar. El a
fost acolo o secundă și apoi a plecat în clipi de ochi. Mâna mi sa
scuturat când am coborât arma și am fost conștient de Daemon
căutându-mă la mine și oamenii ciudați s-au întors în direcția
mea, fețele lor ascunse în spatele scuturilor, dar am simțit ochii
lor. Ethan a murit. Nu era același lucru cu Luxenul. Nu a existat
o emisiune de lumină înainte de a muri. În mod ironic, el a
părăsit acest pământ ca oamenii pe care îi urăște - ca oamenii de
care era de fapt parte, și cât de greșit a fost asta? Mama lui a
fost un om hibrid. Și el sa urât? De ce m-am gândit chiar la asta?
Pentru că nu contează. Am încercat să respir, dar am rămas
blocat și m-am simțit rece și apoi erbinte, prea erbinte. Unul
dintre bărbați se întoarse, o mână cu mănuși înălțându-se de
partea coifului. A fost o izbucnire de statică și el a spus: “Sunt
aici”. La început am crezut că a însemnat Arumu l, dar
impulsurile de lumină care au aprins brusc afară mi-au spus că
nu era Arum. “Merge! Du-te! “A ordonat unul dintre tipii SWAT.
Bărbații - cinci dintre ei - au ieșit în același mod în care au
intrat, prin ferestre. Eram dornic să îndrept ușa la o distanță de
câțiva metri de ei, dar Daemon mă apucă să meargă la arma pe
care o mai ținusem. Stăteam acolo, strigăte din exterior. Deși era
în timpul zilei, se părea că fulgerul atingea orizontal. Daemon a
blestemat, atenția lui sa împărțit între mine și sora lui și am luat
decizia pentru el. - Nu sa terminat, i-am spus într-o voce care a
fost prea înaltă. El a făcut un pas măsurat spre mine, iar bărbia
sa înfundat în timp ce privirea lui sa ciocnit cu a mea. “Este
pentru noi, Kat. Este. ”” Nu. “Nu sa terminat. În mine era prea
multă clădire, o cantitate enormă de energie și furie și o mie de
alte emoții. - Nu. - Kat - Mam întors și am ieșit din bucătărie,
spre ușa din față. Daemon era chiar pe tocuri, când am deschis
ușa. Haos. O duzină de Luxen ieșise din clopotul de copaci care
înconjura casele noastre și cu ei erau cel puțin trei origini. Nu l-
am văzut pe Dee sau pe Archer, dar au existat cadavre care
pătrundau pământul, atât umane cât și Luxen. Exploziile de la
armele PEP și de la Sursă au zăbovit înainte și înapoi peste
curte. Mai erau mai mulți oameni decât oamenii, iar în
adevăratele lor forme, lumina lor era la fel de strălucitoare ca și
soarele care se rupea prin nori deasupra capului. Era o scenă de
război, foarte asemănătoare cu cea petrecută în Vegas. Copacii
apropiați de curte au fost cântați, iar câteva dintre ramurile
goale ardeau, aruncând fumul negru în aer. Un miros arzător
distinct se mișca în aer, îmi coace stomacul. Luxenul aruncau
șuruburi la bărbații în negru, ca și cum ar aruncat mingi de
base, unul după altul. Unul a lovit un bărbat în piept, l-a învârtit
înapoi și pe pământ lângă pridvor. Arma PEP a lovit terenul și a
concediat, trimițând o explozie mortală în direcția noastră.
Daemon ma împins în lateral, în timp ce explozia armei a crăpat
în ușa furtunii din spatele nostru, zdrobind paharul. Din colțul
viziunii mele, l-am văzut pe Archer îndreptându-se spre drumul
de acces, aruncându- se de la arma pe care o ținea în mână -
același tip pe care l-am folosit cu Ethan. A lovit-o pe Luxen,
făcând fotogra i ca un rău total. Unul a coborât… Și apoi un
altul și altul. Al lor Formele scânteiau înăuntru și în afară, în
timp ce unul atingea pământul, lumina scăzând în cochilie a
unui fel de om. Apoi l-am văzut pe Dee în spatele mașinii
mamei. La ecare câteva secunde, ea a stat și a trimis o explozie
a Surselor în direcția Luxen. Daemon se mișca în jurul meu ca o
Origie alergată spre verandă, ridicându-se înapoi ca o lumină
albă înfășurată pe braț într-un ritm alarmant. Daemon arunca
balustrada, luptând cu Originea înainte ca el să poată face ceva.
La naiba, a fost ca un ninja, tot atît de rău. Imposibil de a sta
acolo și de a nu face nimic, m-am îndreptat spre arma și am
continuat să trag în direcția Luxen până când am tras trăgaciul și
nimic nu a ieșit din cilindru. Am lovit doi, poate trei. Nu erau
lovituri, dar Archer era pe ele, terminându-le cu Sursa. M-am
grăbit să trec pe trepte, aruncând arma deoparte, ca o altă
origine îndreptată către locul unde Daemon și celălalt se luptau
cu mâna. Daemon se a a pe partea de sus, înconjurat de duș, cu
bratul întins înainte de a da o lovitură. Inima mea sa așezat în
gâtul meu, ca un fulger de lumină roșie alb-albă, venind dintr-o
direcție diferită, peste casa lui Daemon. I-am strigat numele, dar
era prea târziu. Energia îi smulse în umăr, bătându-i și pe spate.
Fața lui sa contorsionat de durere, în timp ce își prinse brațul,
buzele făcând un șir de blesteme. Apoi sa mutat în forma sa
adevărată și sa împușcat în picioare, cu o lumină albă, cu dungi
roșii vibrante. Era pe punctul de a dezlănțui un nivel complet
diferit de rău, dar în mine încă se făcea ceva profund și vicios.
Privirea mea se concentra pe Originea în curtea următoare.
Static mi-a spart pielea. Furia mi-a topit celulele, amestecând cu
furia și durerea deja acolo. Ea mi-a izbucnit ca un val de șoc,
care se rostogolea într-un val de putere. Mama lui a zguduit,
forțând-o pe Dee să sară înapoi. Ochii ei largi m-au înclinat spre
mine, în timp ce buclele ei negre au explodat în jurul capului ei.
Gura îi se deschise, dar cuvintele ei erau aruncate înapoi în față.
Forța puterii era ca niște vânturi de uragan. A intrat în
Explorator, a ridicat-o pe două anvelope și apoi a răsturnat-o.
Vehiculul se rostogoli spre origine, care se rotea și fugea. A
fugit. Creierul meu mi-a dat drumul și cizmele mele s-au săpat în
pământ când am împins și am coborât, făcând urmărirea. Am
auzit numele meu strigat, dar nu m-am putut opri și nu am putut
asculta. Piciorul meu a lovit ciment, iar pulsul meu a fost la fel
de frenetic ca aripile de bataie ale unei pasari prinse. Căldura
mi-a străbătut pielea după ce părul mi-a ieșit în spatele meu.
Ramurile mi s-au lovit, prinse bucăți de îmbrăcăminte,
biciuindu-mi obrajii și brațele ca niște genele subțiri. Nu m-au
oprit. Am sărit peste pietre și trunchiuri de copaci căzuți,
muschii mi-au țipat când am împins mai tare și mai greu. Am
urmărit Originea, care a rămas o curte sau două înainte de mine
prin pădure, dând în jurul copacilor și a unor pietre mari. În
spatele minții mele, m-am întrebat despre energia violentă care
se înălța înăuntru și dacă aș fost testată su cient pentru a mă
asigura că nu mă voi auto-distruge ca niște hibrizi, ca Carissa.
Dacă nu ar făcut asta, și asta-ar fost simțirea auto-
distrugerii? Am ars înăuntru, plin de furie și de frustrare și de
durere, care tăiau atît de adînc, ca un izvor fără sfârșit de
durere. Și nu puteam să cred că inima mea putea să bată așa de
repede și să continue să meargă. Kat! I-am auzit vocea din nou,
dar m-am concentrat pe Origine, pe nevoia de a-l scoate, pentru
a termina acest lucru, fara ca nici unul dintre ei sa scape. Nu
aveam nici o idee cât de departe aș fugi, dar copacii începură să
se subțieze când Originea îl privi peste umăr. Ceva despre
aspectul de pe fața lu i mia făcut picioarele să se poticnească
chiar și pe cel mai mic. Dar a fost prea târziu. În față am putut
vedea fundul stâncilor Seneca, cutele lor de cuarțit stralucind în
lumina soarelui, ridicându-se cât se poate de înaltă, vârfurile lor
ca niște degete cioplite ajungând în cer și mi-am dat seama că
voi alerga la kilometri. Originea sa desprins de copaci și am fost
doar câteva secunde în urma lui, curățând pădurea, când m-am
oprit sau am încercat. Glisându-mă de-a lungul pământului, am
lovit iarba și pământul în timp ce priveam la acoperișurile de
case care stăteau la baza pietrelor, apoi privirea mea se înmoaie,
călătorind frenetic peste masa oamenilor din fața mea. Sute,
dacă nu chiar mii, și nu erau cu adevărat oameni. Nu. Au fost
Luxen. Poate chiar și câteva Origini. Nu contează. Inima mi-a
ieșit aproape din piept pe măsură ce realizarea înfricoșătoare a
dat naștere. - La naiba, am gâfâit.
Unul dintre cei de la Luxen, o femeie, a zâmbit în timp ce am
început să mă întorc, înghițind panica în creștere. Prost. Prost.
Prost . Am fost atât de incredibil de proastă și de nesăbuită și
mai proastă. Aș alerga direct în colonie de Luxen. Nu a fost nici
măcar o secundă ca să ajungă dracului de acolo. O explozie de
lumină roșu alb-negru ma orbit pentru o secundă, apoi durerea
aprinsă mi-a aprins umărul. Puterea loviturii ma bătut înapoi.
Picioarele mele au coborât și am văzut cerul albastru deasupra
mea. Oh Doamne. Dar n-am lovit niciodată terenul. Căldura mi-a
înconjurat. Arme puternice mă înconjurau. Am fost suspendat
pentru o clipă, fără a atinge pământul și apoi am fost împins
împotriva lui Daemon, care stătea în fața coloniei în forma sa
adevărată. Ma protejat de felul lui. Au început să se schimbe,
unul după altul, ca și cum luminile de Crăciun clipeau succesiv.
Au fost atât de mulți, prea mulți. Nu am putea să ne luptăm cu
toți.
Nu am putut să scăpăm. Și asta a fost vina mea. Îmi pare
rău, i-am spus lui Daemon. Singurul lucru pe care l-am putut
crede era că poate unul dintre noi ar putea scăpa dacă celăla It a
provocat distragerea atenției. Nu merita asta. Umăr dureros și
posibil fumat, am început să se retragă de la el. Imi pare rau.
Brațul lui Daemon sa strâns în jurul meu și nu am făcut deloc.
Nu. Vocea lui se înfășura în jurul meu. Nici măcar nu o faceți.
Dacă este așa, atunci ne confruntăm împreună. Lumina lui a
scăzut, dezvăluind forma pe care m-am îndrăgostit mai întâi.
Undele întunecate, întunecate, pomeții largi și ochii strălucitori
cu smarald. - Împreună, repetă el cu voce tare. Respirația mea a
fost prinsă și statică în aerul din jurul nostru. Trupul meu
tremura de la energia neexploatată și de la cunoașterea faptului
că nu exista nici o scăpare. - Împreună, am șoptit. Daemon își
plecă capul, coborând gura în mina mea, deoarece o mișcare
bruscă de zgomot a provocat înghețarea sângelui în vene. M-am
temut că asta a fost … sfârșitul. Mii mari de stejari și pinzi
masivi din jurul nostru s-au scuturat, ramurile au zguduit, iar
păsările - mii dintre ei - au luat avionul, iar aripile lor au bătut
în aer când au ocolit înălțimea deasupra coloniei caselor și s-au
zbătut brusc spre cap în direcția în care ” D veni de la. Ce … ?
Cel mai ciudat lucru sa întâmplat. Nori, groși și atât de
întunecați, erau aproape negri, coborâți de pe cerul deasupra
stâncilor Seneca, și continuau să cadă la pământ la un moment
dat și în afara formelor lor. Cineva - a trebuit să e un luxen
care fusese pe Pământ sau pe Origine - a strigat. „Arum!“
 CAPITOLUL 24 {KATY}
Masa lui Arum a lovit pământul, formele lor se solidi caseră
în timp ce se ridicau peste casele ca niște umbre uleioase și apoi
se încleștau ca niște zăpadă neagră. O explozie de aer arctic ne-a
lovit din spate. Ne-am întors și am fost mai mulți, înălțându-ne
în mijlocul copacilor, urcându-ne înainte, abia ne-au dispărut pe
măsură ce strângeau pământul ca o armată de furnici. - Sunt
aici, spuse Daemon. “E aici.” Oh, băiete, au fost vreodată.
Arumul era peste tot. Era ca și cum ați urmărit o sută de mingi
de bowling, bateți mii de pini. Arumul de pe teren slamă în
prima linie, apărând să-i înghită în întregime pe măsură ce
convergera pe Luxen. Făcând de pe cerul de deasupra, l-au prins
pe Luxen, aruncându-i în aer, unde au fost prinși în mijlocul
unui alt Arum, pe măsură ce unii s-au mutat în ceva atât de solid
și încă nu. M-am împiedicat când un luxen a zburat după mine,
zburând într-un copac. Înainte de a cădea, un Arum urca înainte,
o mișcare de miezul nopții, prinzând-o pe Luxen și aruncându-l
în fața copacului cu su cientă putere ca să distrugă coaja. Bilele
mici au zburat în aer. Arum sa solidi cat într-o femeie înaltă cu
păr negru. Ea a ridicat un braț înapoi și apoi a tras-o cu mâna
adânc în pieptul lui Luxen. Strigătul mi-a străpuns urletul în
urechile mele, în timp ce ea sa mutat înapoi în fumul gras. O
Origine a lovit pământul - nici nu știam unde. Impactul clătina
ramurile de deasupra și un duș de frunze plutea în jos, pe
măsură ce originea alunecă de-a lungul pământului, de Arum și
Luxen. Unii s-au împrăștiat în părțile laterale și luminile
strălucitoare ale Luxenului au fost spulberate, pe măsură ce un
alt val de Arum coborî în luptă. - S nte. . “Am respira, mâinile
tremurând. Înclinându-mă în jur, am văzut un alt luxen smuls
din aer. Furajele începuseră să-și aducă forța și eu… N-am mai
văzut așa ceva. Era o mizerie de brutalitate și, totuși, era
deranjant de uimitoare - strălucirea luminilor și a umbrelor
groase. Un astfel de contrast. Una dintre formele s-au rupt liber
și solidi cat în fața noastră, o creatură înaltă cu piele ca un
obsidian lustruit, și apoi a luat forma. Piele obișnuită. Buze. Nas
drept. Un piept gol și pantaloni din piele. Păr blond albă. Lotho
stătea în fața noastră, capul aruncat înapoi. Șuieratul lichid
albastru a fost împrăștiat pe pieptul său din alabastru. El zâmbi
nebun.
“Dinnertime.” Înainte ca oricare dintre noi să poată răspunde,
sa îndreptat înapoi… Doamne, nu știam ce să spun. Mi-am
imaginat că a fost ca atunci când americanii nativi au decis că
au avut destui pelerini și i-au luat cu pricepere și ușurință. Un
masacru drept - un masacru bine meritat, dar încă. Strălucire de
sânge albastru stropit în ecare direcție, acoperind iarba și
trotuarele trotuare ale micului sat. Luminile ieșeau ca niște bug-
uri distruse. Lupta se îndepărta mai departe, spre grupul de case
care fusese protejat odată de cuartul beta încorporat în munți.
Acoperișurile de case copleșite ca Luxen și Arum s-au prăbușit în
ele. Scântei au zburat când liniile de putere au căzut la pământ.
Flamele au izbucnit din interiorul casei. O clădire a ex plodat în
depărtare, făcându-mă să mănânc ca un val de căldură răsturnat
prin curățenie, dar explozia roșie-caldă a răcit rapid. O altă casă
a explodat în aer și sticlă. Am sărit, crezând că am auzit că
Daemon îmi cheamă numele, dar nu mă puteam abate de la
distrugere. Focul a lovit cerul. Tâlhăriile… Ei veniseră de
pretutindeni, în jurul nostru, sunând în capul meu și trăgând
peste pielea prea stransă. Stomacul meu se răsuci. Care a fost
prost și slab, pentru că am ucis înainte. Acest gând era ca o a
doua explozie de aer frigid scos pe cap. Peisajul din fața mea sa
estompat. De câte ori am ucis? Doamne, cred că am pierdut
numărul.
— Kat, inima ta… “Daemon spuse, cu o mână care se mișca
să-mi cupleze obrazul. Mânerul meu pe talie mi-a slăbit și, pe
măsură ce privirile noastre s-au întâlnit și ținute, nu puteam să
cred că ar putea exista o asemenea frumusețe în rândul unui
asemenea masacru. “Calmează-te, Katy. Sa terminat. A fost cu
adevărat? Energia mi-a stropit în timp ce priveam înapoi la…
Oroarea a avut loc, și apoi am tras liber. Brusc, aveam nevoie…
Nu știam de ce aveam nevoie. Pielea mea era încă prea strâmtă
și era înțepată. Căldura se întoarse, arzând din interior. Trebuia
să plec de aici, departe de Daemon, departe de tot. Capul meu a
fost o mizerie ca m-am întors, și am început să alerg din nou,
dar de data asta nu am fost urmărit nimic. Sau poate că m-am
urmărit. Nu am știut sau nu am înțeles. Tocmai am fugit și nu a
fost până când nu mi-am curățat colonia și am pornit o înclinare
grosolană, o cale săpată adânc în pământ și în piatră, că mi-am
dat seama că alerg spre stâncile Seneca și sus. Urcarea a fost
greu, dur, iar picioarele mi -au alunecat de multe ori. Presiunea
sa zdrobit pe piept, cu cât m-am dus mai sus, până când era
di cil să trag respirația sau să mă gândesc cu adevărat la ce
naiba făceam. Și nu am vrut să mă gândesc la asta, pentru că era
nebun. Știam că nu mă autodistrug. Cred că știam asta, pentru
că, după cum am făcut-o pe traseul zdrențuit, împiedicându-mă
peste tu șuri mici și alunecând peste pietricele, mi-am amintit
cum a fost pentru Carissa. Era ca ceva strâns într-un cuptor cu
microunde care nu trebuia să e plasat acolo. Picioarele mele
aproape au dat-o când am ajuns la prima vârf, o parte care nu
era altceva decât o margine deasupra unui abrupt abrupt. M-am
oprit - m-am oprit, m-am oprit gândindu-mă și am urcat.
Gândind în respirații adânci, mi-am ridicat bărbia și m-am uitat
în sus și am jurat că am văzut fantome din trecut. Credeam că l-
am văzut pe Dawson și pe Bethany privindu-mă în jos. Privirea
mea călătorea pe celălalt vârf spre locul unde stăteam. Nu am
văzut fantome. Era o amintire, o conversație despre ceea ce li sa
întâmplat. Totul începuse aici. Dawson îl vindecase pe Beth
după ce căzuse din pietre, care îl făcuse pe unchiul ei să îl
contacteze pe Daedalus, iar apoi totul din acel moment a condus
la asta. Totul începuse cu Dawson și Beth. “Kat?” Respirația mi-a
prins când am auzit vocea lui. Bărbața mea sa îndreptat spre
pieptul meu, pe măsură ce am alergat încet. Și a căzut la fel de
repede ca a mea. - Kat, spuse el din nou. Capul meu încă nu sa
simțit bine în timp ce el a făcut un pas pe pervaz. M-am întors
peste piatra netedă, respirând foarte mult. Mi-am închis ochii și
l-am văzut pe mama - am văzut-o fără ochi albaștri, dar cu niște
frumoase căpșuni, iar când mi- am luat o respirație, mi-a rămas
un zâmbet în gât. L-am văzut pe Ethan așezat în bucătăria mea
și apoi pe picioarele lui Daemon, prima dată când l-am văzut. L-
am văzut pe Blake, acel zâmbet fără griji, fermecător, care
ascunsese atât de multe secrete. L-am văzut pe Carissa, despre
care nu am avea niciodată răspunsuri, apoi am văzut
nenumărate fețe cu nume necunoscute. - Kitten, Daemon încercă
din nou și-mi deschid ochii. L-am văzut. “Ce facem?”. Nu tu. Noi
. - Nu știu, am recunoscut cu o șoaptă răgușită. “Am crezut …
Trebuia să scap de ea. - E de înțeles. A fost, nu-i așa? Am făcut
un nou pas înapoi, privirea mea nu i-am părăsit niciodată. Era
evident. Nu mă autodistrugeam. Am stat jos. Sau s-au prăbușit.
Nu știam sigur. Au trecut câteva momente și mi-am amintit cel
mai ciudat lucru. “Acest … Acest lucru este ca Snowbird. “El sa
uitat la mine ca el a fost îngrijorat că mi-am pierdut cu adevărat
mintea. Poate că am avut. - Ce? - Legenda despre care mi-ai
spus. M-am întors, privind peste creastă. Fiecare muschi din
corpul meu a fost dureros. Era o șansă bună să existe o gaură în
umărul meu și eram atât de foarte obosită. “Aceasta este ca
Prințesa Snowbird.” Daemon nu a răspuns. “Sa urcat pe aceste
roci si doar un razboinic curajos a tinut pasul cu ea pana la
sfarsit”. Imi umezesc buzele uscate, fortandu-mi plamanii
deschisi cu o alta respiratie adanca. - Mi-ai spus totul despre asta
când am făcut acea plimbare înainte să vedem ursul. Privirea
mea se îndreptă spre el și expresia lui se înmoaie. “Mi-ai spus …
Mi-a povestit despre cei mai uimitori oameni și despre ce era în
interiorul lor. M-am oprit și m-am încruntat. - Cum ați spus că a
sunat atât de frumos. Se apropie, oprindu-se în fața mea. El a
îngenuncheat, cu ochii strălucitori. “Amintesc. I-am spus: “Cei
mai frumosi oameni, ale caror frumusete sunt doar rivali de ceea
ce este in interiorul lor, sunt cei care nu-l cunosc in liniste” Sau
ceva de genul asta. ”” Asta a fost. “Am dat din cap. Își înclină
capul în lateral. “Vorbeam despre tine atunci. Cuvintele erau
intenționate Pentru tine. “Ochii mi-au întâlnit din nou și am
înghițit. Greu. “Nu ai avut idee cât de frumoasă ai fost. Nici
măcar nu cred că faci acum, dar e ceea ce se a ă în tine. Cu
grijă, se întinse și își așeză mâna între sânii mei. “Acesta este cel
mai frumos lucru din lume. Ce-i în tine. “Lacrimile se ridicară și
am dat o respirație ciudată. Acele cuvinte … Ei bine, au făcut
ceva în mine. Nu eram un criminal. Nu am fost nebun. Am fost
obosit și am fost un milion de alte lucruri, iar pentru Daemon,
am fost, de asemenea, frumos în exterior și în interior.
“Mulțumesc.” El a făcut un sunet în partea din spate a gâtului
său, când sa mutat spre mine și mi-a înconjurat brațele în jurul
umerilor. “Nu trebuie să-mi mulțumești pentru adevăr.” M-am
apucat de tricoul lui. - Cel puțin nu m-am râs de tine de data
asta. - E întotdeauna asta. Era un zâmbet în glasul lui. “Oh,
Kitten… “De unde am fost, păreau niște nori groși și întunecați,
trecând pe niște stele minuscule, cu excepția faptului că masa nu
era nori și luminile care străluceau nu erau stele. Daemon își
odihnea bărbia pe vârful capului, um at-o cu mâna pe spate și
simțeam căldura familiară a atingerii lui. “Sa terminat”. În cele
din urmă, m-am relaxat împotriva lui și mi-am închis ochii. Se
terminase. … {Daemon} Nu eram sigur că am închis ochii în
timpul nopții. Poate că am dormit puțin, dar nu am putut
con rma asta. Vizionarea lui Kat a fost ultimul lucru și primul
lucru pe care l-am amintit. Era încremenită în fața mea, cu
obrazul odihnindu-se pe brațul meu imens. Am fost în casa mea
și, înainte de a se prăbuși noaptea trecută, sa transformat într-
unul din cămășile mele care nu mai aveau nici un loc în dulapul
meu. Era mult prea mare pentru ea, alunecându-se pe umăr,
expunând o cantitate enormă de piele. Am fost destul de fascinat
de acea piele. Cu brațul meu mort, mi-am tras degetele peste
umăr, urmărind clavicula. Am făcut asta o jumătate de noapte.
Atât de des, ea ar reuși să se strângă, aruncând un picior peste
mine sau apăsând corpul asupra mea. M-am îngrijorat de ea.
Foarte ciudat îngrijorat de ea. Chiar și după ce a descoperit ce sa
întâmplat cu mama ei, ea a ținut-o împreună pentru ao termina.
Când a venit vorba târziu seara că Luxenul invadator sa
transformat într-un bufet uriaș pentru Arum, ea a zâmbit, pe
măsură ce cei din jurul nostru au sărbătorit victoria, sfârșitul
acestei nebunie. Dar nu a existat prea mult timp să o mângâie
sau să vorbească cu adevărat despre asta. Tot ce am putut să o
fac era să o țin în timp ce adormea. Nu părea su cient. Într-
adevăr nu a fost su cient. Pieptul meu a fost greu de pierderea,
cu durerea pe care am știut că o va suferi de mult timp dintr-o
moarte atât de inutilă și crudă. Familia ei fusese îndepărtată de
ea. Tatăl ei a pierdut cancerul, iar mama ei la un fel de -al meu.
Totuși, ca un miracol, ultimele mele cuvinte pentru mine,
înainte de a adormi, au fost că te iubesc. Faptul că încă putea să
simtă ceva de genul asta mi-a dat drumul. Aș făcut ceva ca să
o salvez de această durere, dar, ca multe alte lucruri, am vrut să
mă întorc și să-l șterg, acesta ind unul dintre ei, ar trebui să
învățăm să acceptăm, că trebuie să ne confruntăm împreună. Kat
se agită împotriva mea, întinzându-se într-un fel care îmi
amintea atât de mult de porecla pe care io dădusem. Un zâmbet
tras în colțurile buzelor, pe măsură ce genele ei se deschise.
Somnul și-a întunecat ochii în timp ce se întâlneau cu a mea.
“Hei.” “Hei tu.” Mâna i se întinse spre pieptul gol, privindu-i
privirea. “Ai fost de mult timp?” “Nici nu sunt sigur că am
dormit.” “Deci m-ai urmărit să dorm?” O parte a buzelor mi-a
dat lovitura. “Poate.” “Ei bine, uite cine e în oritul de data
asta.” “Sună-mă ce vrei, nu-mi pasă.” Mi-am mutat degetul de-a
lungul buzei inferioare. “Am petrecut ore să mă uit la cele mai
frumoase peisaje. Obrajii ei s-au spălat. “Flattery îți va face
totul.” “Am deja totul.” “A fost dulce de tine”. Mi-a băgat pieptul
ca și cum aș fost un băiat bun și am ignorat părțile care m-au
bucurat de asta. Privirea ei sa îndepărtat și a înconjurat camera
Pentru tine. “Ochii mi-au întâlnit din nou și am înghițit. Greu”
Nu ai avut idee cât de frumoasă ai fost. Nici măcar nu cred că
faci acum, dar e ceea ce se a ă în tine. Cu grijă, se întinse și se
așeză mâna între sânii mei. “Ce-i în tine.” Lacrimile se ridicau și
am dat o respirație ciudată. Acele cuvinte… Ei bine, au făcut
ceva în a mea. Nu eram un criminal. Nu am fost nebun. Am fost
tânăr și am fost un milion de alte lucruri, iar pentru Daemon, am
fost, de asemenea, frumos în exterior și în interior. „Multumesc.“
El a făcut un sunet în partea din spate a unui gâtului său, când
sa mutat spre mine și mi-a înconjurat brațele în jurul umerilor.
Nu trebuie să-mi mulțumești pentru adevăr. M-am apucat de
tricoul lui. - Cel puțin nu m-am săturat de data asta. - E
întotdeauna asta. Era un zâmbet în glasul lui. “Oh, Kitten …” De
unde am fost, păreau niște nori groși și întunecați, trecând pe
niște stele minuscule, cu excepția faptului că masa nu era nor și
luminile care străluceau nu erau stele. Daemon își odihnea chia
pe vârful capului, um at-o cu mâna pe spate și simt căldura
familiară a atingerii lui. “Sa terminat”. În cele din urmă, m-am
relaxat împotriva lui și mi-am închis ochii. Termină. …
{Daemon} Nu eram sigură că am închis ochii în timpul nopții.
Poate că am dormit puțin, dar nu am putut con rma asta.
Vizionarea lui Kat a fost ultimul lucru și primul lucru pe care l -
am amintit. Era încremenită în fața mea, cu obrazul odihnindu-
se pe imens armament. Am fost în casa mea și, înainte de a se
prăbuși noaptea trecută, sa transformat într-una din cămășile
mele care nu aveau nici un loc în dulapul meu. Era mult prea
mare pentru ea, alunecând-se pe umăr, expunând o cantitate
enormă de piele. Am fost destul de fascinat de acea piele. Cu
brațul meu mort, mi-am tras degetele peste umăr, urmarind
clavicula. Am făcut asta jumătate de noapte. Atât de des, ea ar
reuși să se strânge, aruncând un picior peste mine sau apăsând
corpul peste mine. M-am îngrijorat de ea. Foarte ciudat
îngrijorat de ea. Chiar și după ce a descoperit ce sa întâmplat cu
mama ei, ea a ținut-o împreună pentru ao termina. Când a venit
vorba târziu seara că invadatorul Luxenului sa transformat într-
un bufet uriaș pentru Arum, ea a zâmbit, pe măsură ce cei din
jurul nostru au sărbătorit victoria, sfârșitul acestei mumii. Dar
nu a existat prea mult timp să mângâie sau să vorbească cu
adevărat despre asta. Tot ceea ce am putut face eu era să mă țin
în timp ce adormea. Nu părea su cient. Într-adevăr nu a fost
su cient. Pieptul meu a fost greu de pierderea, cu durerea pe
care am știut că va suferi de mult timp dintr-o moarte atât de
inutilă și crudă. Familia ei fusese îndepărtată de ea. Tatăl ei a
pierdut cancerul, iar mama ei la fel de al meu. Totuși, ca o
miracol, ultimele mele cuvinte pentru mine, înainte de a adormi,
au fost că te iubesc. Faptul că încă putea să simt ceva de genul
asta mi-a dat drumul. Aș făcut ceva ca să salvez de această
durere, dar, ca multe alte lucruri, am vrut să mă întorc și să-l
șterg, acesta ind unul dintre ei, ar trebui să învățăm să
acceptăm, că trebuie să ne confruntăm împreună. Kat se agită
împotriva mea, întinzând-o într-un fel care îmi amintea atât de
mult de porecla pe care io dădusem. Un zâmbet trage în colțurile
buzelor, pe măsură ce genele ei se deschid. Somnul și-a
întunecat ochii în timp ce se întâlneau cu mine. “Hei.” - Hei tu.
Mâna se întinde spre chei, privindu-i privirea. Ai fost de mult
timp? “Nu sunt sigur că am dormit.” “Deci m-ai urmărit să
dorm?” O parte a buzelor mi-a dat lovitura. “Poate”. “Ei bine,
uite cine e în oritul de data asta.” “Sună-mă ce vrei, nu-mi
pasă.” Mi-am mutat degetul de-a lungul buzei inferioare. “Am
petrecut orele să mă uit la cele mai frumoase peisaje.” “Am fost
deja totul.” “A fost dulce de tine.” Mi-a băgat pieptul ca și cum
Am fost un băiat bun și am ignorat părțile care m-au bucurat de
asta. Privirea ei sa îndepărtat și o cameră înconjurat S -au dus și
s-au schimbat, ne-am îndreptat la parcare exact la timp pentru a
mânca șuncă rămasă și ouă. Mâncarea era rece, iar Archer și
sora mea se uitau la noi, știau exact de ce ne-a durat atât de
mult până jos, dar nu mi-a păsat. Era o margine de tristețe față
de zâmbetul moale pe care Kat îl purta în timp ce îi privea, dar
zâmbea și îi dădusem ceea ce dorea atunci când avea nevoie de
ea. După ce a terminat să mănânce, sa scuzat și a stat. Din
spatele scaunului meu, ea sa aplecat și mi-a sărutat obrazul. “Voi
ieși în afara câtorva. Bine? “Am început să o urmez, dar mi- am
dat seama că probabil a vrut doar câteva minute singure și mi-a
spus să-mi țin fundul pe scaunul meu. În timp ce se întoarse, i-
am prins brațul și am tras-o în jos până când i-am putut prinde
gura într-un sărut adânc și ars, care, probabil, și-a trimis mintea
înapoi la ceea ce a coborât între noi în dormitor. Archer a căzut.
“Nu stăm aici sau ceva de genul ăsta.” “Orice,” am murmurat
când l-am lăsat pe Kat să meargă și ea a cercetat camera cu o
față roșie. Dând un val ciudat, sa întors și a ieșit din bucătărie.
M-am aplecat în scaun, aruncându-l pe Archer într-un aspect
care spunea: Taci. Ridică mâinile când se întoarse de la masă și
apoi apucă gunoiul, mergând direct spre locul unde se a a
recipientul sub chiuvetă, în dulap. M-am încruntat. - Ești
îngrozitor de familiarizat cu bucătăria mea. - Cum se simte?
Întrebă Dee în timp ce stătea lângă mine. Am oftat. - După cum
se poate aștepta. Simpatia se revărsa în ochii ei. “Nu știam că
Ethan a ucis mama ei. Jur. Aș spus ceva dacă aș făcut-o. -
Știu. I-am băgat brațul. - Și Kat știe asta. - Chicoți, spuse Archer,
închizând ușa dulapului și îndreptându -se. - Probabil că e bine
să pleci de aici. - Da, mormăi, sperând că se va deschide în
curând despre ceea ce se simțea. Știam din experiența personală
cum acest fel de durere și rănire ar putea rupe pe cineva. - Voi
vedea … - Telefonul lui Archer a ieșit în buzunar. Se încruntă, îl
trase și răspunde repede. - Ce se întâmplă, Lucule? Întrebă el
când se întoarse spre chiuvetă și apucă un prosop de farfurie.
Cine știa că Archer a fost atât de domesticit? M-am uitat la sora
mea și ea a zâmbit la el ca și cum a fost a doua venire a ceva
minunat. A fost o pauză și o neplăcere bruscă sa format în
intestinul meu.
“Te sun eu dacă vine ceva aici.” Stăteam și așa era și Dee când
a deconectat apelul. - Ce se întâmplă? - Și-a alunecat telefonul în
buzunar. “Nancy a fost văzută.” “Ce?” Întrebarea a izbucnit din
mine. - Un pic mai detaliat. Archer se îndreptă spre masă și
apucă spatele unui scaun. “Luc nu știe exact intervalul de timp.
Uneori ieri seara. Cu totul se întâmplă, cuvântul tocmai sa întors
la el. Era lângă Georgia. Poate că ne căuta pe noi. - La naiba, am
spus, nu-mi plăcea sunetul și știind asta… Acest lucru nu sa
terminat. Nu cu ea A bătut. A planuit să o ucidă. - Ce? - M-ai
auzit corect. Odată ce sa terminat, el a vrut să-l scoată singură.
El nu a avut niciodată vreo intenție să-i elibereze Originea. “Nu
a fost o parte din mine care să nu fost mulțumită să audă
despre aceste planuri și nu mi-a păsat cât de rău ma făcut să
privesc. Archer își curăța maxilarul. “Doamne, femeia aceea ar
putea literalmente oriunde și îți voi spune ce e, este un tun
vagi …” Se opri în timp ce se învârtea și se uită la ceasul de pe
perete. - Georgia… Nu ne-a luat atât de mult pentru a face
călătoria … Oh, rahat. M-am îndreptat deja spre ușa din față.
Era mai mult decât su cient timp ca Nancy să-și facă drumul
aici, dar nu mi-am imaginat că femeia ar destul de proastă
pentru a încerca să ne răzbune pe noi. Am aruncat ușa și am
ieșit pe veranda din față, scanând curtea. O mișcare de aer ma
părăsit când l-am văzut pe Kat în fața casei ei. Era în genunchi,
cu părul în nod, tragând buruienile din cutia de ori. Sincer, îi
distrugea. Se uita în sus când m-am dus la locul unde era. Fără
să spun un cuvânt, mam aplecat și am tras-o în sus, trăgând-o în
brațe și strângând lumina de zi cu totul iubitoare din ea. “Hei.”
Vocea îi era înfundată. “Este totul în regulă?” Ținând-o, am
ridicat-o de pe picioare. - Da, am spus în capul ei. Tocmai mi-a
lipsit.
“Am plecat doar câteva minute.” Am coborât-o în picioare, nu
știu cum să-i spun despre Nancy sau chiar dacă ar trebui să o
aduc în sus. Ar putea greșit ca naiba, dar, Doamne, nu am vrut
să menționez acea bucată de veste proastă. Nu cu tot ceea ce
tocmai trecuse și cu faptul că știam că încearcă să se concentreze
pe un viitor pe care nu-l crezuse cu câteva zile înainte. - Ești atât
de ciudat uneori, spuse ea, rânjind când se uită la mine. “Dar
încă mai iubesc …” Orice ar spune ea sa încheiat cu un strigăt
de avertizare. Timpul a încetinit în timp ce m-am învârtit în jur
și, desigur, a fost Nancy arătând ca o mizerie, părul întunecat
stând în toate direcțiile, acel costaj îngrozitor de strălucitor. Era
o arma în mână, dar nu arăta ca un pistol normal. În schimb,
arăta ca un Glock care fusese manipulat în altceva. Ceva cu
adevărat mortal. Era o clipă când creierul mi-a înregistrat ce se
întâmpla, ce era pe punctul de a coborî, iar acel moment a simțit
o eternitate pe măsură ce privirea mea sa întâlnit cu Nancy, iar
ura în ochii ei mi-a spus tot ce aveam nevoie să știu. Nu mă va
ucide. Nu. A vrut ca mine, unul din premiile ei nale, să sufere.
Arma nu era îndreptată spre mine. Nancy zâmbi. “Ai distrus
totul.” Timpul necesar pentru a convoca Sursa, o mână de
secunde, nu era un risc pe care aș dorit să-l iau. Înainte ca
gândul să se termine, m-am mutat. Mâinile mi-au înconjurat
brațele lui Kat când a ridicat mâna, pregătindu-se să-și atingă
abilitățile. Am luat-o în jos ca o scânteie de lumină albastră ars,
urmat de un sunet de popping scăzut. Ochii mei l-au cunoscut pe
Kat. Strigătul a explodat din casa mea din apropiere și l-am auzit
pe Dee țipând - un amestec de groază și genul de furie care a
încetat să trăiască. Era o explozie a sursei, un scurt urlet de
durere și sunetul lui Nancy lovind mortul. Apoi a existat tăcere.
M-am uitat în jos, între trupurile noastre. Partea din față a
puloverului ei de culoare cremoasă părea greșită, ca și cum ar
fost spulberată cu o pensulă înmuiată în roșu și… - Pisoi? Nu era
sângele ei. Slavă Domnului, nu era sângele ei. Dar n-am înțeles
ce sa întâmplat. Nici măcar nu am simțit-o. Cât de ciudat a fost
asta? Bullet a rupt prin mine, dar nu a făcut-o. Acum, spatele și
pieptul meu erau în foc. Daemon? Șopti ea. Oh, la naiba.
Plămânii mei au încercat să se extindă, dar păreau să se
blocheze. Nu m -am uitat departe de ochii ei când m-am ridicat
de pe ea, am încercat să stau, dar am realizat că creierul meu nu
se conecta la picioarele mele. Am coborât, pe de o parte,
senzația de umezeală caldă care mi-a călcat în stomac. Brațul
mi-a dat afară și am aterizat pe partea mea. Kat a fost brusc
deasupra mea și am fost pe spate și am văzut doar ochii ei
cenușii gri, care deveniseră toată viața mea, probabil înainte să
înțeleg chiar că au avut. Dar acei ochi erau largi de frică și
străluci într-un mod care mă făcea să vreau să o ating, pentru a
sigură că era în regulă. Am reușit să-mi ridic brațul și să-mi
trag vârful degetelor peste obraz, dar nu am putut să o țin. Era
ca și carnea moartă. Daemon! Am încercat să răspund, dar tot ce
puteam face era să mă concentrez asupra acelor ochi. În timp ce
se apleca peste mine, buzele ei dulci atît de aproape de a mea,
de numele meu pe limbă, m-am gândit că, dacă ar trebuit să
mor, dacă ar sfârșitul, măcar mă vedeam pe ea și pe altceva.
 CAPITOLUL 25 {KATY}
“Daemon?” Inima mi-a lovit coastele, dar se simțea greșită - se
simțea ucisă și lentă. Focul mi-a călătorit în sus și în spate, dar
știam că nu sunt rănit. A fost Daemon. Doamne, a fost el. Mi-am
alunecat mâna peste piept, plângând în timp ce mîna mi-a
revenit înmuiată cu sângele roșu-albastru. “Oh. Nu . . “Numele
meu a fost chemat. Așa a fost Daemon, dar nu m-am uitat să văd
ce se întâmplă. Ochii mei erau încuiate cu Daemon. Buzele sale,
curățate de orice culoare, se mișcau, dar nu erau cuvinte. Acest
lucru nu sa întâmplat! Acest lucru nu se poate întâmpla! Nu am
supraviețuit tot ceea ce ne-am confruntat, pe lângă o invazie
extraterestră, ca Daemon să moară așa. “Nu! Nu. Nu. Am căutat
sursa rănii, dar a luat împușcătura în spate. Nu era un pistol
normal. Forma lui Daemon a început să tremure, iar groaza ma
lovit în piept. I-am apucat obrajii când plămânii mei au încercat
cu disperare să forțeze aerul. Ochii lui erau închise. “Deschide-ti
ochii! Dracu ‘, deschide-ți ochii! “Picioarele mele începură să se
agită cu efortul de a mă susține într-o poziție îngenuncheată,
apoi Archer și Dee erau acolo și nu puteam să mă gândesc la
acel oribil moment în casa mea, când Situația fusese răsturnată
și m-am culcat pe jos. Apoi, am muschii mei, invadând însăși
ința mea, urmată de răceală, de o răceală de moarte. Inima
mea suprasolicitată sa întors. “Nu!” Strigă Dee, coborând pe
capul lui Daemon. Mâinile i se aruncaseră pe umerii fratelui ei și
se îndreptă imediat spre forma ei adevărată. Lumina ei era
strălucitoare, asemănătoare cu aurul unui înger. “Fixați-l, vă
rog.” Viziunea mea sa înfundat când am început să mă înclinăm
spre pământ. “Vă rog, vă rog să-l reparați.” Archer ma prins, dar
l-am scos din umeri, agățându-mă de Daemon pe măsură ce
lacrimile mi-au străbătut fața. “Ce … Nu am putut să mă uit așa
cum Daemon a continuat să pătrundă înăuntru și afară, cu
plictisitorul său frumos de lumină și răceala sa răspândit ca o
boală înăuntrul meu. “Nu a fost a… Arma normală. A fost una
dintre acestea… Armelor ni s-au dat. Vă rog … Fă ceva … ””
Este arma PEP modi cată. “Archer își așeză mâinile deasupra a
mea, cu fața încremenită în concentrare. “La naiba. Trebuie să
ne asigurăm că glonțul este în afara. Dacă nu este, atunci. .
“Cuvintele se scufundau în timp ce m-am alunecat în jos, în
imposibilitatea de a mă susține. Una dintre mâini mi-a alunecat
pe obraz. Nu mi-am mai putut face limba să lucrez și am muncit
pentru respirație. Am aruncat totul în mine spre a ajunge la
Daemon. Nu… lasă-mă. Oh Doamne … Nu te rog… lasă-mă. Te
iubesc. Daemon, te iubesc. Te rog nu te lasa sa pleci. Vă rog!
Archer a blestemat în su are, în timp ce privirea lui se înălța
între mine și Dee. “Kat, eu. . “Nu m-am simțit căzând, dar eram
brusc plat pe spate și priviți spre cerul albastru. Un astfel de cer
frumos, dar mi-a rănit inima. Pieptul meu a fost con scat și tot
corpul meu a devenit rigid. Nu. Nu. Ar trebuit să avem în
seara asta și mâine, și multe săptămâni și luni, dar nu am mai
avut încă un minut. Fața mea era udă, înmuiată și inima mi se
înrăutățea. Lumea a început să scape. Te iubesc. Te iubesc. Te
iubesc. Daemon și cu mine… Nu aveam nimic și nu era nimic. …
Corpul meu sa întors online încet, furnică și durea de parcă aș
condus un maraton de zombi și A devenit mestecat în acest
proces. Era un sunet ciudat. Ma enervat, pentru că tot ce am
vrut să fac era să mă întorc în uitare, unde nu era nimic. Nu
vroiam să-mi amintesc exact de ce nu vroiam să-mi deschid
ochii. Realitatea a existat pe marginea conștiinței mele, o
realitate care ar friguroasă și zdrobitoare și sfâșietoare, și nu
am vrut să merg acolo. Am vrut să rămân acolo unde nu era
nimic. Bipul nu mi-a lăsat să scap. Era slab și ecare beep era
însoțit de un alt semnal sonor, de parcă ar urmărit-o pe mine
sau am urmărit cealaltă bipă, așa că am ascultat când degetele
mi-au răsturnat. Un tremur mi-a înjunghiat brațul și apoi mi-a
străbătut corpul. “Katy?” Am recunoscut vocea și vocea rănită,
pentru că mi-a amintit… . Nu . Nu puteam să merg acolo. Nu am
vrut. O mână caldă îndoită peste a mea și stoarse ușor. “Katy?”
Beep-ul ridică viteza și la fel și celălalt. Celălalt. Ceva mi-a în pt
în piept, ca o acără mică ce sporea viața. Simțurile mele se
mișcau în prim plan. Am simțit ceva răcoros în pieptul meu.
Sunetele începură să se înnebunească. Și apoi am știut ce a fost.
Un monitor de inimă. Și au existat două semnale sonore
distincte, unul efectiv unul pe celălalt. Două. Asta a însemnat…
Înconjurată de un miros de pământ familiar, mi-am dorit ochii
să se deschidă și să-l tragă într-o respirație profundă. Dee se
plimba peste mine, ochii ei verzi strălucind cu ușurință. “Acolo
ești. Începusem să mă întreb dacă vroiai să te trezești. Gura mea
era uscată de panică, în timp ce mă uitam la ea. Arăta bine -
poate puțin stresată. Părul ei era cam nebun, fața îi era palidă,
dar zâmbea. Mâna îi strânse din nou mina. Am luat o altă su are
și mi-am întors capul la stânga. Inima mi-a explodat în piept
când am respira. El stătea acolo, pielea lui normală, învelită în
profunzime, o umbră sau două mai palide. Am văzut doar
jumătate din fața lui, dar era un pro l puternic și frumos -
maxilarul tăiat și nasul drept. M-am uitat înapoi la Dee în
confuzie și apoi m-am uitat repede la patul de lângă mine, sunt
treaz? ”” Da. “Respirația mea a fost prinsă, dar nu în acel mod
dureros. “Nu înțeleg.” Ea se lăsă departe de pat, oferindu-mi loc
pentru a-mi swing picioarele de pe lateral. “Probabil că ar trebui
să o luați ușor.” I-am ignorat, trăgând lucrurile lipicioase de pe
piept, când mi-am așezat picioarele goale pe podeaua rece.
Atunci mi-am dat seama că sunt într-un halat de spital și că
eram într-o sală de spital. - Nu înțeleg, am repetat. Dee sa mutat
la picioarele patului și a zâmbit ob osit. Glonțul a fost normal,
dar a avut curentul electric în el, cam ca un obturator. Dacă ar
stat mai mult în el, l-ar ucis… “Ea a plecat, scuturând din cap.
- Ar trebuit să-l omoare, dar el a atârnat. Picioarele mele au
fost tremurânde când m-am dat în picioare spre pat, uitându-mă
la creșterea constantă și căderea pieptului. El era în viață.
Respira. Inima mi-a bătut din piept. Am fost dincolo de cuvinte
când m-am întins și mi-am pus degetele pe braț. Pielea era caldă
și uscată. Respirația mea a prins încă o dată. Archer la chemat
pe general și ia spus ce sa întâmplat. În apropiere erau încă
multe armate și el a trimis un elicopter pentru a vă ridica.
“Mâna mi-a tremurat când i-am alunecat brațul. L-au zburat și ai
ieșit. Suntem la baza militară din Maryland. Au avut doctori aici
“, a explicat ea. “Au reușit să scoată glonțul. Ei spun … Va în
regulă, Katy. “Mi-am coborât capul la piept și am auzit-o -
bătăile inimii lui Daemon se mișcau atât de repede ca a mea. “O
Doamne … “M-am așezat pe marginea patului, ținându-mi
urechea tencuită la piept. “Vă rog … Spune-mi că e adevărat, am
șoptit, cu ochii plini de lacrimi. “Că nu mă voi trezi din nou și
nu găsesc un vis crud. Te rog. - Nu este un vis. Îți promit. M-am
mutat acolo unde stăteam și mă aplecam, îmbrățișându-mă ușor.
“Acest lucru este adevărat. O să e bine, Katy. - Mulțumesc, am
spus, vocea groasă de emoție. “Spune-i lui Archer că am
mulțumit.” Dee răspunse, dar m-am concentrat pe sunetul inimii
lui Daemon. Pur și simplu știam că, după un timp, Dee a părăsit
camera. Am rămas acolo unde eram și nu se oprea lacrimile. Au
continuat să vină, strecurând pe fața mea, umezind albastrul
subțire Pătură care a fost ascunsă sub brațele lui. Minute au
trecut. Poate ore. Nu m -am mișcat - nu era capabil de asta și nu
voia. Inima mi-a încetinit în cele din urmă. Așa a făcut și lui,
apoi a bătut când un braț greu sa așezat peste talie. Încremenit și
plin de speranță, mi-am ridicat capul. Ochii mi s-au blocat cu o
pereche de strălucitoare smarald. - Daemon, am respira.
Lucrările de apă au luat-o într-adevăr, iar fața frumoasă sa
înfundat. Buzele lui s-au despărțit încet. - Nu plânge, Kitten. Ca
și cum ar făcut mare efort, el și-a ridicat brațul, lăsându-și
lacrimile de pe obraji cu spatele mâinii. Haide, pieptul meu se
răsuci. “Nu m-am gândit niciodată… Te-am auzit spunând din
nou. Credeam că ai plecat și că… “Gâtul meu sa oprit când mi-
am pus mâna peste el, trăgându-l în gură. I-am sărutat coapsele.
A făcut un sunet în spatele gâtului. “Credeai că te-aș părăsi?”,
M-am rătăcit. - Te-am auzit, spuse el, apoi încercă să se ridice.
“Nu”, i-am spus, ochii mei mergând pe larg. A sunat din nou, de
data asta mai frustrat. Te-am auzit în curte. Nu te-aș lăsa, Kat.
N-aș face asta niciodată. Acum… Du-te aici și să mă săruți. - Dar
tu… Ai luat un glonț pentru mine, Daemon. “Respirația mi-a
atins din nou gâtul. “Mă va împușca pe mine și pe tine… Ai
murit. Credeam că ai murit. “A trecut un moment în timp ce se
uită la mine ca și cum aș crescut două capete. “Ce altceva aș
făcut?” Acum m-am gândit la el prin lacrimi proaspete.
 “Te iubesc”, a spus el, cu ochii incredibil de strălucitori când
vorbea acele cuvinte. “Dacă viața ta este în pericol, voi face tot
ce pot pentru a mă asigura că ești în siguranță. Asta te face
dragostea. Corect? - Așa, am șoptit, încă uimit. Vorbea ca și cum
nu ar fost o afacere mare. “Aș face din nou.” Oh, Doamne.
Daemon, eu… Mulțumesc. “Se încruntă. - Nu trebuie să-mi
mulțumești. - Mă descurc. Colțul buzelor îi apăru. “Bine.
Mulțumiți-mă că ați venit aici și m-ați sărutat. “Am făcut asta.
Mi-am coborât gura și l-am sărutat încet, ne-am bucurat de gust
și de noi? “I-am dat versiunea rapidă a ceea ce mi-a spus Dee.
“Nu știu cum ai supraviețuit”, mi-am zgomotat, folosind umărul
pentru a-mi șterge lacrimile de pe obraz. - Dar tu ești atât de
încăpățânată. Daemon ridică un râs uscat și mânerul îmi strânse
mâna. “Știi cum îmi place o provocare.” Inima mea a răsunat
când mi-am amintit acele cuvinte din ziua în care am a at că
suntem conectați și l-am împușcat când a sugerat că ar trebui să
ne întâlnim. M-am aplecat peste el, mi-am oprit buzele pe
fruntea lui.
 EPILOG {Katy}
Unsprezece luni mai târziu… Lumina soarelui strălucitoare se
strecură prin fereast ra dormitorului orașului, la poalele
Flatironului. Un început de zăpadă din octombrie a acoperit
vârfurile munților, transformându-le în alb. Era într-adevăr
frumoasă aici în Colorado - aerul proaspăt și copacii de
pretutindeni. Mi-a amintit de casă, casa mea veche, dar cu acces
ușor la lucruri mult mai interesante. La fel ca Starbucks. Care
redeschiseră două luni mai devreme, la timp pentru întoarcerea
dovleacului de condimente latte, un semn sigur că omenirea
trecea pe lângă el. Oamenii erau probabil cele mai rezistente și
încăpățânate creaturi din toate universurile. Ceva care invadează
Luxen, cei care reușiseră să scape de Arum, învățase repede. Zile
după bătălie, în timp ce grupul nostru mic se găsea în Virginia
de Nord, încercând să decidă cum și unde să meargă mai
departe, a rămas restul de invadator Luxen. Era ca o zi inversă.
Luminile se aruncau în sus în uxuri constante, peste tot în
lume, timp de mai multe ore. Era o priveliște de văzut, așa cum
au fost când au venit. Ceva pe care nu l-aș uita niciodată. Dar
știm cu toții că încă mai pot niște aici și nu le-a oprit să se
întoarcă. Poate într-o zi ar , dar dacă aș învățat ceva în
ultimele două nu era acolo, că nu va mai niciodată acolo.
Acele zile erau dure, pline de lacrimi și furie. Am vrut să-l
înviorez pe Ethan doar ca să-l pot lovi în junk și să-l omor din
nou. Furia și neajutorarea și, oh, Doamne, rănirea ar putea
atât de rea în câteva zile. Dacă nu ar fost Daemon și prietenii
mei - noua mea familie - ar insuportabil. M-am uitat peste
umărul meu. Daemon se odihnea pe capul patului de dimensiuni
rege - un pat destul de mare pentru jumătate din clasa mea de
economie. Brațele îi erau îndoite în spatele capului, cu un picior
îndoit la genunchi. Fără cămașă. Doar blugi denim decolorați, și
știam de fapt că asta a fost cu adevărat totul. Bicepsul cu cordon
mi-a atras privirea și m-am îmbibat în întinderea naturală a
pieptului și a mușchilor strânși din stomac. Până în ziua de azi,
nu aveam nici o idee cum a ajuns să se înmoaie de ecare parte
a șoldurilor. Cum ar trebui să faceți un fel de situații? Singura
dată când m-am așezat de la culcare era să urc din pat. Sau ia
niște ciocolată. Sau o carte. Da, daemon negru… Bine, el a făcut-
o în totalitate suportabilă. El a mințit un ochi verde, și cumva,
când majoritatea tipilor ar arăta tot felul de dușuri, a făcut să
pară sexy. “Ca ceea ce vedeți?” Nici măcar nu am demnitat-o cu
un răspuns. În schimb, m-am confruntat cu computerul, degetele
mișcându-se peste chei - butonul de introducere pentru a
exact. Inima mea se îndrepta ca atunci când Daemon și cu mine
am depus cererile noastre, ziua în care Universitatea din
Colorado și-a deschis în cele din urmă înscrierea și a reluat
cursurile. A fost important. Încă mai simți epic. Amândoi am
făcut ceva ce credeam că nu vom putea niciodată face. Mergând
la colegiu părea o fantezie, dar sa întâmplat. Eram studenți -
Daemon și cu mine. Nici unul dintre noi nu a declarat încă un
mare. Nu aveam idee ce vrem să facem, dar asta era bine. O să
ne dăm seama în cele din urmă. - Doar fă-o, spuse Daemon,
vocea lui mai aproape decât mă așteptam, făcându-mă să sari.
Chicotul lui mișca nervuri în jurul templului meu. Mi-a tras
coada de cal, înclinându-mă Capul meu înapoi. El ma sărutat
încet, aproape că ma făcut să uit ce făceam, și când și-a ridicat
capul, el mi-a zâmbit în spate. “Ai fost obsedat peste asta de
câteva săptămâni. Fă-o. Mi-am băgat buza, mai gustindu-l.
“Haide!” Mi-a luat un stilou de pe birou și mi-a atins vârful
nasului cu el. Am înțepenit-o la mână și a râs. “Cartea voastră de
cărți interioară va avea un orgasm de carte.” Sprancenele mele
împletesc. - Asta pur și simplu… Sună ciudat și destul de brutal.
“El sa ciocănit când mi-a lăsat coada de cal. Privirea lui a
aterizat pe ecranul noului meu MacBook pe care l-aș proteja cu
ultima mea respirație pe moarte. Chiar i-am numit-o pe Brittany,
pentru că ea a trebuit să e o fată, era strălucitoare, roșie și
perfectă și nu avea 10 degete și zece degete, dar era copilul meu.
Și am iubit-o. Respirând adânc, mi-am îndoit degetele. Daemon
își aruncă mâinile pe brațele scaunului meu și se aplecă peste
mine. Căldura care se rostogoli pe el și se întinse în spatele meu
întoarse colțurile gurii mele. Am lovit publicul și apoi am su at
cu o respirație ascuțită, tot ce se a a pe ecran, s-a refăcut într-un
blog nou. “O obsesie de carte a lui Katy este în viață încă o
dată”. El mi-a sărutat obrazul. “Ești ticălos”, am râs când un fel
de greutate mi-a scăpat de pe umeri. “Cred că roz și maro merge
bine împreună.” El a mormăit un fel de răspuns, pe măsură ce
zâmbetul meu a crescut în proporții în orătoare. Aproape am
bătut. Aproape că m-am ridicat, l-am bătut pe Daemon și am
intrat în dormitorul nostru suplimentar, unde erau toate cărțile
mele - toate pretențiile mele. După ce totul a coborât, Daemon și
cu mine am călătorit înapoi în casa mea. Archer se arătă cu Dee,
iar noi toți am împachetat toate lucrurile. Am reușit să obținem
cărțile mele livrate la Colorado odată ce am decis că acolo vom
încerca să punem niște rădăcini. Blogul a fost o afacere mare
pentru mine. Nu numai că pretindeau că totul era bine sau că se
apucase de normalitate, dar să-l prindă pe urechi și să-mi facă
cățea. Blogul despre cărți a fost ceva ce mi-ar plăcea să fac și am
ratat cu înverșunare. Cărțile erau o parte din mine pe care
aveam de gând să o întorc, începând acum. “Hei.” Daemon arătă
spre ecran. “Aveți deja un urmaș”. O sprânceană întunecată sa
înălțat. “Sisterhood-ul YA? Hmm. Asta suna distractiv “, pentru
o alta zi cand aveam mai mult timp. Când Daemon sa retras și
am ieșit din scaun, privirea mea a dansat peste teancul de reviste
îngrămădite în colțul biroului, rochia de nuntă după rochia de
nuntă, privindu-mă înapoi, fură puțin. Privirea mi-a căzut la
mâna stângă. Diamantul strălucitor de pe degetul inelului mi-a
atras atenția. Câteva zile când lumina a lovit-o în direcția
corectă, mi-ar orbit cu adevărat să mă uit la ea câteva minute.
Trebuia să ne căsătorim, întreaga îmbrăcăminte albă, ceremonie,
domnișoare de onoare și groomsmen, recepție, DJ și, cel mai
important, tortul de nuntă. Pentru realitate de data aceasta, sub
numele nostru legit. Codurile false au fost lăsate în urmă, deși
le-am ratat puțin. Kaidan Rowe era un Hottie McHotters. Dar
generalul Eaton și-a ținut promisiunea. Programul de
înregistrare ARP-Alien nu ne-a afectat și, până în ziua de azi,
nimeni nu ne-a recunoscut pe nici unul dintre noi din scurtul
timp în care au fost înregistrate videoclipurile Vegas pe internet.
ARP-ul a fost generalul lui Eaton și răspunsul guvernului la
eliminarea oricărui luxen și a Origins care ar putea să zboare
spre cerul neprietenos. Toți cei din Luxen, hibrizii, Origins și
Arum au fost obligați să se înregistreze - cu excepția noastră.
Câteva zile m-am întrebat dacă acest lucru s-ar schimba, și
întotdeauna a cauzat noduri de neliniște pentru a forma în burta
mea. Acum, că străinul era într-adevăr în afara sacului și cu
toate lucrurile teribile pe care le-a făcut Luxenul invadator,
extratereștrii nu erau toate astea… Acceptat în comunități. În
ecare zi, a existat ceva în știri despre un atac asupra unei
presupuse colonii din Luxen sau a unei colonii. Multe inocente
Luxen au fost rănite în ultimele luni, iar altele… Au fost uciși
doar din cauza a ceea ce au fost. A fost înfricoșător, știind că
cineva pe care l-ai văzut în ecare zi, care crede că ești un om
frumos și normal, te-ar putea întoarce atât de repede, odată ce
și-a dat seama că nu ești ceea ce erai. Iar Dumnezeu să oprească
dacă populația generală a învățat cum onyxul și diamantul sau
chiar Taser cu doze mici ne-ar putea afecta. Lucrurile nu erau
ușoare sau perfecte, iar viitorul părea uneori ciudat, dar viața nu
era înfășurată în niște arcuri mici.
Mi-am fugit degetele peste lele multicolore care se
rostogoleau din vârfurile revistelor care marcheau pagini cu
rochiile, decorațiile și prăjiturile pe care mi le plăcea. Daemon
nu era prea de plani cator când era vorba de întreaga chestie de
nuntă, chiar dacă a fost ideea lui, dar ori de câte ori am scos una
dintre aceste reviste groase, nu a stânjenit și nu sa plâns când
am trecut prin ea. Deși părea surprinzător de fascinat de selecția
curelelor de jartieră. Când mi-am ridicat privirea, el ma urmărit
în mod intenționat, într-o manieră atît de consumatoare, care
mă făcea mereu să mă simt ca și cum l-am dezbrăcat. O mișcare
de căldură mi-a străbătut vene. Mi-am dat buza pe buze când m-
am uitat la ceasul de pe perete. - Avem timp, spuse Daemon,
voce brută ca șmirghel. Mi-am arcuit fruntea, chiar dacă inima
mi-a sărit în bătaie. “Timp pentru ce?” “Uh-huh. Nu te juca cu
mine. “El a mers în jurul scaunului meu abandonat, făcându-mi
stomacul să se scufunde în modul cel mai plăcut pe măsură ce se
îndrepta spre mine. “Știu la ce te gândești.” “Nu.” Am făcut un
pas înapoi, degetele mi-au săpat în covor. “Și tu,” murmură el,
cu o parte a buzelor înăbușindu-se. “Asta e doar ego-ul tău
hrănit și gândul tău de a vorba.” Sprancenele întunecate se
ridicară. - Așa e, Kitten? Luptând un rânjet, am dat din cap când
am privit din nou ceasul. Am avut atât de mult timp. Am ridicat
din umeri. Provocarea izbucni, adâncind nuanța ochilor spre o
pădure verde, și o izbucnire de emoție se mișca în mijlocul meu
ca un vrăjitor. “Cred că pot dovedi că nu e cazul.” “Oricare”.
Într-o clipită, Daemon era în fața mea. Am început să-l țip pe el,
pentru că încă m-am urât, dar mi-a capturat gura într-un sărut
în ăcărat care se mișca drept în genunchi. - Tot ce am nevoie
este de zece minute, spuse el cu o voce groasă. - Ce sa întâmplat
doar cu două minute? Daemon chicoti când se întinse, apucă
tivul cămășii mele și-l trase peste cap. “Ei bine, ceea ce am de
gând să fac este să dureze ceva mai mult decât atât”. Era
remarcabil de priceput să-mi scoată hainele în timp record.
Înainte de a ști asta, stăteam acolo, simțindu-mă un pic cam
expus. Daemon se întoarse înapoi, ca și cum ar admirat
lucrarea lui. - Dacă nu ți-am spus asta înainte… “Și-a târât
privirea în sus, rămânând pe piept până se simțea ca o atingere
zică. “Te vreau. Întotdeauna te voi vrea “, capul, perindându-și
buzele de-a lungul curbei obrazului meu. “Întotdeauna.” Pieptul
meu se ridică, pășind pe el. Senzația ma deranjat. A făcut un
sunet profund în spatele gâtului, care mi-a răsuci în interior. El
ma sărutat din nou, în timp ce mâinile i se încleștau pe brațe
pentru a se așeza în jurul taliei mele. M-am cutremurat și, la
această rată, nu m-am gândit că va avea nevoie de două minute.
Daemon ma ridicat și mi-am înfășurat picioarele în jurul taliei.
Niciodată nu a rupt sărutul și, în momentul în care spatele meu
a lovit salteaua, am rămas fără su are cu o mie de feluri diferite
de dorințe. “Cîte minute avem de plecat?”, A întrebat el, în timp
ce își scoase blugi. Am zâmbit când sa urcat peste vârful meu și
când sa aplecat, marginile părului i-au bătut obrazul. “Am uitat
total de lucrurile minuscule.” “Wow. Deja? “, A murmurat de
buzele mele și mi-a curbat un braț în jurul taliei, ridicându-mă,
astfel încât trupurile noastre au fost presate împreună la toate
punctele uimitoare. “Sunt puțin uimit de abilitățile mele.” Un
râs izbucnise din mine, și el a prins sunetul cu un zâmbet și un
sărut, și atunci într-adevăr nu era loc de râs. A tras o cale de
sărutări erbinți, de-a lungul frunții mele și apoi în jos, în jos,
unde a rămas până când a șters complet ideea de timp și faptul
că aveam lucruri de făcut. Când se ridică din nou, corpul meu
tremura pe măsură ce șoldurile noastre se întâlneau. “Kat,
Doamne… Te iubesc “. Nu ar veni niciodată un moment în care
să mă obosesc să aud aceste cuvinte sau să experimentez cât de
mult ma iubit cu adevărat. Mi-am înfășurat brațele în jurul
umerilor, mi- am sărutat sărutările pe obraz, pe buze și când sa
stricat controlul, m-am dus împreună cu ea. Nu stiu cat timp sa
mutat in timp ce eram batut intr-o revolta de senzatii, dar cand
mi-am deschis ochii si fata mea a fost apasata pe gatul meu,
lumina sa stralucitoare a trecut peste tavan. Un zâmbet leneș,
mulțumit, mi-a tras buzele când mi-a ridicat capul și mi-a pus un
sărut în templul meu umed și m-am îndrăgostit din nou. Când se
rostogolea pe lângă el, ma tras de-a dreapta, și m-am odihnit în
capul pieptului, ascultând tumultoșul inimii lui care se potrivea
cu ritmul din piept. La un moment dat, Daemon se uită peste
umăr și blestemă sub su are. “Av em zece minute înainte să
apară.”
“La dracu!” M-am dat jos, smucindui pieptul. El a râs când am
zburat din pat. “Unde te duci?” “Trebuie să fac cabină de duș”.
Mi-am tras părul din coadă și apoi l-am răsucit în sus. Grăbindu-
se în jurul patului, l-am împușcat. Privirea lui era antrenată sub
chipul meu. “Nu trebuie să faci duș.” “Da, da!” Am aruncat ușa
de la baie. “Mă simt ca și tine!” Râsul adânc al lui Daemon ma
urmărit în cel mai rapid duș pe care l-am luat vreodată, ceea ce
era surprinzător, pentru că el a urcat și sa scăldat ca un tip total.
Unele săpun aici. Unele săpunuri acolo. Asta a fost tot. Am urât
băieți. A fost destul timp să-mi iau geanta de cadouri din
biblioteca mea de cărți minunate și să alerg pe scări înainte să
sună ușa din față. Daemon a alunecat după mine, ajungând la
ușă, în timp ce am pus punga roz pe canapea. Mi-a aruncat o
privire. “Mai mirosi ca mine”. Gura mi sa deschis. A aruncat ușa
înainte să scream și să alerg în sus. Și am fost sigur că m-am
uitat cu adevărat ciudat, pentru că oaspeții noștri stăteau la ușă,
purtând expresii identice WTF. Sau altcineva înfricoșător, Archer
îmi plimba în cap. Ochii lui de culoare ametist au strălucit cu
amuzament. “Poate”, a scos cuvântul, iar ochii mei s-au îngustat.
- Chiar trebuie să nu mai faci asta. Dee se lăsă deasupra lui, cu
părul ei gros, încrețit, în spatele ei, ca o capră lucioasă. - Știi ce
a făcut ieri? - Chiar vreau să știu? Murmură Daemon. Archer a
intrat. “Nu.” “Mare.” “Am fost la Olive Garden, și, apropo, vă
mulțumesc că ați vorbit cu prostii fără pâine, pentru că cred că
am mâncat acolo de zece ori în această lună și eu - Voi începe să
miroasă ca usturoiul, continuă Dee, plopind în șezlong și
atingându-și apartamentele de balet pe podea. “Îmi place supa și
salata lor”, a spus el, ridicând din umeri, când a mers la fotoliu
și sa așezat jos. Daemonul a fost încrețit în frunte. - Oricum,
spuse Dee. “Credeam că chelnerița ne-a veri cat. Ca și non-stop.
Ca și chelnerița mea săracă cu mașina. Ca și în detaliile pline de
goră. “Un umăr subțire se ridică în timp ce ridică din umeri.
“Cum am spus, nu ar trebui să te uiți în gândurile oamenilor și
apoi să te plângi de ceea ce vezi.” “Nu mă plângeam neapărat”,
a spus el, sprijinindu-se, astfel încât gura și-a curățat curba
urechii. “Dacă îmi amintesc corect, ți-am spus că era cam
erbinte și că ma făcut să vreau …” “Bine,” strigă Daemon. -
Asta nu vreau să mă gândesc. Dee se încruntă pe fratele ei. “Ce?
Crezi că nu avem sălbatice … - Opriți, avertiza el, uturându-și
mâna. “Serios. Aproape că-l plac, așa că te rog nu mă face să-mi
doresc să-l rănesc. - Dar îmi place de tine, răspunse Archer.
Daemon ia aruncat o privire care i-ar trimis cel mai mult în
direcția opusă. “Regret cu adevărat sugerând că Dee ajunge aici.
N-aș făcut-o dacă știam că a fost o invitație când a venit la
tine. - Unde mă duc, zise el, spuse el. Suntem ca un special
pentru doi-pentru- unul. Să se ocupe de ea sau să treacă peste
ea. “Zâmbetul meu creștea când ochii lui Dee, la fel ca și frații
ei, se întâlneau cu a mea. A fost un alt lucru pe care l-am gândit
foarte mult. Ce “ce ar dacă” de tot, cum ar dacă Dee nu ar
rupt legătura pe care o deținea Luxen. Ar murit în luptă sau ar
supraviețuit, doar să părăsească Pământul sau să e vânat?
Pierderea lui Dee, pe lângă ceea ce sa întâmplat cu mama mea, a
fost ceva ce nu cred că aș trecut vreodată. Și Daemon? Nu am
vrut nici măcar să mă gândesc la modul în care ar fost afectat.
L-ar rupt, aproape ca atunci când Dee stătea împotriva
noastră. Ea aruncă o privire spre sacul roz, în timp ce își întinse
părul înapoi. “Ce e acolo?” “Oh!” Am smuls punga. - Ceva pe
care l-am comandat. Daemon ridică din umeri când Archer îl
privi. “Nu știu ce este. Nu mi-a spus. “Încântată de descoperirea
mea, am intrat în interiorul pungii și am ridicat-o pentru a
veri cată. Ce părere ai? Daemon se ridică în timp ce citise
cuvintele cu litere negre. “Prietenii sunt Mai bine în cărți?
“Giggling, l-am așezat pe brațul scaunului. - Cred că Dawson și
Beth o vor aprecia. Archer părea confuz. - Nu-mi vine să mă mir.
“Cred că este adorabil.” “Și eu.” Am împăiat-o și am băgat-o
înapoi în geantă. - O să-i fac pe dependentul ei să-și cumpere
prietenii de la o vârstă fragedă. - Ea. Archer scutură din cap, în
timp ce respira. “Nu știu cât va dura să mă obișnuiesc să aud
asta.” “Trebuie să faceți asta, pentru că mă îndoiesc că se va
schimba în orice moment în curând”, a răspuns Daemon. - De
unde știi? Archer ridică din umeri. “Ea este una dintre primele
originale de sex feminin. Cine știe la ce va capabil acel copil. -
Ei bine, îndoiesc serios că schimbarea genurilor este una dintre
ele. Dee își ridică nasul. “Cel puțin sper că nu, pentru că ar
ciudat”. Dawson și Beth au adus surpriza pentru a pune capăt
tuturor surprizelor în lume când Beth a dat naștere unei fetițe,
atât de mult încât primul lucru pe care l-am gândit era Nessie, Și
apoi n-am putut să mă opresc de cîteva cincisprezece minute. -
Sunteți pregătiți? Întrebă Archer. Era deja la ușă, ținându-l
deschis. “Ghici cine am auzit de dimineață?” Se opri, pe măsură
ce Daemon se strecură după el. - Nu, Jackass, nu a fost Justin
Bieber și nu sunt îndrăgostit de el. Ce dracu ‘? Daemon chicoti.
“Cine?” Am întrebat înainte ca întreaga conversație să e
deraiată. El mi-a zâmbit când ușa a închis-o în spatele meu. Dee
îi zicea deja arma pe Jeep Archer. “Hunter a intrat. Sa intrebat
cum a facut toata lumea.” Am schimbat o privire cu Daemon
cand mi-a luat mana. Am auzit de la el și Serena acum câteva
luni. Ei plănuiseră să se mute din casa fratelui său, îndreptându-
se spre vest. “Sa mutat?” “Da, de fapt nu este atât de departe de
aici. Cred că sa stabilit în Boulder sau undeva aproape, de când
Serena e de aici. “Archer și-a scos cheile de la mașină și am luat
conversația odată ce Daemon și cu mine ne-am adunat în spate.
“Presupun că s-ar putea să i săptămâna trecută, ea a levitat.
Chiar de pe podea. Casa era pe un acru de pământ, iar copacii
groși au dat intimitatea în fața casei. Dawson răspundea ușii,
zâmbind când ne-a lăsat să intrăm. M-am încruntat, pentru că
arăta diferit. Dee se întinse și își frecă capul. “Aceasta este o
tundere pentru tata?” Ah. Acea. Părul era mai scurt, tăiat
aproape de-a lungul laturilor și puțin mai sus pe partea de sus.
Arăta bine pe el. Din nou, frații s-ar putea să meargă chel și încă
ar arăta grozav. - Îmi place, spuse Archer, rânjind pentru că era
aproape identic cu tunsoarea lui. Beth apăru în ușa care ducea la
camera de zi. Împușcat împotriva șoldului era un copil zâmbitor,
cu un cap plin de bucle întunecate. - Am comandat chinezii,
spuse ea, răcnind. “Voiam să fac lasagna, dar… ”” Oh! Chineză
este bine cu noi. “Dee mi-a trimis un ochi pe măsură ce se
grăbea să meargă pe hol, îndreptându-se imediat spre obrajii
copilului. Cu toții am învățat repede că Beth nu putea erbe
apă. Ordonarea a fost opțiunea mult mai bună. Am fost adunați
în camera de zi și nu am putut să nu u uimită de cât de diferită
a fost Beth. Părul ei era tras în sus într-o coadă de cal, cu fața
curată și strălucitoare. Avea încă momente… Întuneric și când
nu părea să aibă o înțelegere strânsă asupra realității, dar era
mult, mult mai bună. Daemon a pus punga de cadou pe masa de
sfârșit, unde jucăriile au acoperit un colț al camerei de zi. În
centrul animalelor umplute și al păpușilor se a au blocuri
pentru bebeluși care descriu un nume. Ashley. Dincolo de
bunătate și perfecțiune, Dawson și Beth se hotărâseră să o
numească după Ash. Dacă nu ar fost pentru jertfa ei, cei trei
nu erau aici astăzi. “Vedeți asta?” Privirea lui Dawson mi-a
urmat a mea și rânjetul său plin de mândrie a fost greu de ratat.
“A făcut-o azi dimineață.” Gura mi sa lăsat deschisă. - Ea a scris
numele ei? - Da. Beth se uită la Dawson. “Ash era pe covorul ei,
jucându-se cu jucăriile ei și următorul lucru pe care-l știm, și-a
scris numele.”
Dee stătea pe un loc de dragoste alături de Archer, trăgând.
“Nu puteam să-mi scriu numele decât atunci când eram în clasa
întâi și asta e cu adevărat trist, pentru că numele meu este de
trei litere.” Am râs. - Vrei să o ții? Întrebă Beth. Ar nepoliticos
să spun nu, așa că am dat din cap și mi-am ridicat brațele în
mod ciudat. Nu m-am simțit bine cu tot ce aveam de făcut, chiar
și după ce n-au fost născuți și puteau să-și țină capul cu ușurință.
Nu știam niciodată ce să fac cu ei odată ce le-am avut în mână.
De exemplu, ar trebui să-i rog? Bounce-le în sus și în jos? Și
Dumnezeule, ce trebuia să-i spun? O secundă mai târziu, micul
pachet de Origine era în mâinile mele, cu ochii mari, purpurii,
xați chiar pe a mea și speram serios copilul să nu-mi citească
gândurile și să înțeleagă ceea ce mă gândeam. Pentru că eram
puțin îngrijorat să o dau accidental. Când am ridicat puțin
Ashley mai aproape de piept, ea a fost rapid să prindă două
degete și să strângă. Greu. Am râs. “Wow. - E destul de
puternică. Dawson zâmbi când Beth se așeză lângă el pe
canapea. “A doua zi, și-a aruncat tedda din sufragerie în
bucătărie.” “La naiba”, murmură Archer. - Poate că poate un
jucător de softball, a sugerat Dee. Râsetele lui Beth era ușoară și
surprinzător de lipsită de griji. “Dacă ea devine mai puternică,
mă tem că va arunca ceva printr-un zid.” “Ei bine, asta ar
ciudat”, i-am spus lui Ashley, care sa chicotit ca răspuns.
Privirea îi pâlpâia peste umăr și simțeam că Daemon se apropie.
Privirea ei era serioasă, ciudată pe măsură ce o studia. “Nu sunt
sigur că-ți place.” A râs. “Toată lumea îmi place”, a șorțat
Archer. Daemon își luă buzele peste obraz, în timp ce își
înconjura brațele în jurul taliei, ținându-mă în timp ce-l ținem
pe Dawson și pe copilul lui Beth. Ashley se întinse cu un braț
scurt, împroșindu-i degetele în orite alături de maxilar. Ca
întotdeauna, era absolut fascinată de atingerea feței. Poate într-o
zi, aș ținut copilul nostru. Cine stia? Dar ar o lungă, lungă
perioadă de acum, ca și acum zeci de ani, și nu eram sigură că o
zi ar veni vreodată. Ideea de a crește un copil era încă ceva
străin pentru amândoi și am preferat-o în acest fel. Când brațele
lui Daemon se strângeau în jurul taliei, știam că vom fericiți
dacă doar cele două buze în formă de arcul s-au despărțit într-un
zâmbet mare, iar elevii întunecați din centrul ochilor ei s-au
aprins brusc, transformând o nuanță strălucitoare de alb. - E
specială, murmură Daemon. Așa a fost. “Ești și mai specială”,
mi-a șoptit în ureche și am râs când m-am aplecat în
îmbrățișare. M-am uitat în sus, privindu-mi călătoria peste
chipurile celor care stau în cameră. Dee. Arcaș. Dawson. Beth.
Apoi m-am trezit uitându-mă în ochii strălucitori ai lui Ashley.
În cele din urmă, ea a încetat să se simtă în fața lui Daemon și
și-a odihnit capul sub bărbie, făcând niște zgomote
murmuritoare, pe măsură ce părea că îi îmbibă totul ca un
burete. Dee și Beth au început să vorbească despre nuntă - nunta
mea - și despre ce culori au sperat că am decis. Cred că Dee se
ruga pentru roz. Archer și Dawson stăteau între ei, privindu-se
complet confuzi de întreaga conversație. Zâmbetul meu sa simțit
permanent pe fața mea. Indiferent cât de dur a fost viitorul,
aceasta a fost familia mea, și aș face orice pentru a le menține în
siguranță, chiar dacă unul dintre ei scuipa în prezent peste
cămașa mea. Un bătut pe ușă ma scos din gânduri și când
privirea mea a trecut prin cameră, a aterizat pe Archer. El
zâmbea ca un nebun. - Cine ar putea asta? Întrebă Daemon.
“Suntem cu toții aici.” Dawson se ridică. “Nu am nici o idee.
Permiteți-mi să veri c. “M-am uitat mereu la Archer și stomacul
meu a căzut. Este? Rărunchiul lui Archer se întindea.
Întorcându-mă spre intrare, respirația mi-a ținut în gât, apoi
Dawson se plimba înapoi în cameră. În spatele lui era cineva pe
care nu l-am văzut de când am plecat din Montana. Luc se
plimba în cameră, ritmul cu picioare lungi, ușor și uid, și
prostii, devenise tot mai înalt de când l-am văzut ultima oară.
“Cum îndrăznești să ai o întâlnire și să nu mă inviți”. Buzele mi-
au izbucnit într-un zâmbet larg și aproape că aproape - am
trecut peste el și l-am îmbrățișat din atât de multe motive. Dar
n-am făcut-o, pentru că știam că Luc nu era tipul de îmbrățișare.
Dee, cu toate acestea, nu a primit asta. Ea a sărit din locul
unde stătea ca un izvor de sub ea și a ajuns la Luc înainte să
poată reacționa, înfruntându-l într-o îmbrățișare epică. Ochii lui
ușor întinși se întâlneau cu mine peste de umărul lui Dee. Era
greu să-l numesc pe Luc, dar mi-a plăcut să cred că era unul, iar
inima mi-a dat durerea. Din câte știm, serul - serul Prometheus -
nu făcuse ceea ce sperase pentru Nadia. Acesta a fost lucrul
grozav despre Daedalus. În unele privințe, au avut intenții bune
și, poate, dacă ar avut mai mult timp, ar putut să facă un
medicament care ar eradica majoritatea bolilor umane. Dar nu
toată lumea și-a luat sfârșitul
fericit. Când sa eliberat în cele din urmă de Dee, a ajuns în
fața lui Daemon și al nostru. Nu ne privea cu adevărat, ci
studiind pe Ashley ca și cum aș ține o nouă specie în brațul meu.
Ceea ce am fost în totalitate. Cu voce joasă, am întrebat: “Ce
faci?” Luc ridică din umeri. - Știi, îmi fac chestia ca o aripă de
pui. Daemon sună ca și cum se sufoca. “Ați spus serios asta?”
“Am făcut-o și sunt așa de cool”. Am zâmbit când l-am privit
cum își înclină capul în lateral. “Ești încă la origini?” El a dat
din cap în timp ce se uită la Ashley. “Pentru moment. Cred că e
bine pentru ei, pentru că așa cum am spus, sunt destul de cool și
învăț din cele mai bune. “Nimeni din cameră nu a răspuns la
asta, pentru că bine, Luc era… Luc. Da, copiii de origine au fost
mai bine acum că Nancy nu era în jur și nici Daedalus, dar ce ar
putea Luc să le învețe în lume? Eram destul de sigur că nu
voiam să știu. Și de asemenea nu am vrut să știu cine se uita la
ei în timp ce era aici. - Pot? Întrebă Luc, întinzându-și brațele.
Privirea mea a găsit-o pe Beth și ea a dat din cap. “Sigur”. Luc
luă pe Ashley din mâinile mele ca și cum ar avut o mulțime de
experiență cu oameni foarte mici. El a ridicat-o și Ashley părea
să se uite înapoi la el, ca și cum ar studiat-o. - Hei acolo, zise
Luc. Ashley a răspuns prin lovirea unei palme de copil pe obraz
cu o singură mână și apoi “Ești ceva special”, a spus el,
reamintind ceea ce a spus Daemon mai devreme. Privind ca Luc
să se întoarcă cu Ashley, îndreptându-se spre Dawson și Beth,
ascultam doar vag conversația pe care au început-o. Ceva ce are
de-a face cu chipsuri de carto , mayo și locații ciudate, și asta a
fost tot ce am vrut să aud despre asta. - Kitten? Murmură
Daemon. Mi-am întors capul ușor și, ca de obicei, am fost pur și
simplu lovită de el, fusesem de la prima dată când i-am bătut la
ușă și am vrut să-l pun în față. El a fost al meu, tot el - partea
stricată și partea caldă, jucăușă și iubitoare. “Ce?” Buzele mi-au
curățat urechea când a șoptit un șir de cuvinte care mi-au lărgit
ochii și mi-au îmbrăcat obrajii. Și am recunoscut cuvintele. Era
ceea ce scrisese în scrisoarea pe care mi-a trecut-o la clasă cu
mult timp în urmă. “Ai un joc pentru asta?”, A întrebat el, ochii
arzând un verde luminos. “Sper cu adevărat. M-am fost gandit la
asta de doi ani. Nu mă lăsa jos, Kitten. Inima mi-a bătut în piept
ca un tunet, așa cum am spus cele mai adevărate cuvinte
vreodată. “Sunt in joc pentru orice cu tine, Daemon Black.”

SFARSIT