L 11.

DETERMINAREA DURITĂŢII
MATERIALELOR METALICE
11. 1. Noţiuni introductive.
Duratatea este proprietatea materialelor de a opune rezistenţă la acţiunea de
distrugere a suprafeţei de pătrunderea unui corp străin. Buna comportare în exploatare a unei
piese este determinată în mod categoric de duritatea materialului din care este confecţionată
piesa respectivă.
Cele mai importante metode de determinare a durităţii sunt: metoda Brinell,
metoda Rokwell şi metoda Vickers.
11. 2. Metoda Brinell.
Metoda constă în determinarea rezistenţei pe care o opune un material la
pătrunderea unei bile din oţel călit de diametru D sub acţiunea unei forţe F care acţionează un
timp dat.
Duritatea Brinell se notează cu HB
şi reprezintă raportul dintre sarcina aplicată F şi
aria calotei sferice lăsată de bilă în materialul de
încercat (fig. 11.1).
HB= F/S=2F/D(D- D2- d2) (daN/mm2)
Diametrul bilei D, (10:5 , 2,5:1 ,
1:0,625mm) se alege în funcţie de grosimea
materialului care trebuie să fie de cel puţin 10
ori adâncimea urmei.
Sarcinile folosite pot fi de 20D2,
10D , 5D , 2,5D2, 1,25D2, 1D2, 0,5D2, funcţie de natura materialului, şi sunt indicate în tabele
2 2

standardizate(tab. 11.1).
Pentru a putea compara valorile durităţii Brinell stabilite cu bile şi sarcini de
încărcare diferite, este necesar să se păstreze o anumită similitudine geometrică, care este
respectată dacă unghiul  este identic la toate încercările.
Pentru un anumit material metalic se impune respectarea condiţiei:
F1/D1 = F2/D22 = …….= Fn/Dn2 = K = F/D2 .
2

La încercarea durităţii cu bile de aceeaşi dimensiune dar cu funcţii de valori

diferite, se constată că odată cu creşterea forţei creşte şi valoarea durităţii determinate.
Constanta k se numeşte grad de solicitare şi are valorile: 30; 15; 10; 5;2,5; 1.
Pentru indicarea durităţii în condiţii normale (D = 10mm) P = 3000 kgf, timp
de menţinere de 15 sec., se foloseşte simbolul HB. În alte condiţii de încercare simbolul HB e
completat cu diametrul bilei, sarcina de încercare şi timpul de menţinere.
Ex: 270 HB 5/570/30 ce semnifică durata Brinell 270, determinată cu o bilă de
diametrul de 5mm şi o sarcină de 570 kgf aplicată timp de 30 s.

Scara Bila K=F/D2 daN Timpul de Domeniul de aplicare

Simbol D,mm menţinere Duritatea Grosime Material
Brinell a minină
HB a piesei
HB 10 3000 6,4
HB 5/750/15 5 750 3,2
HB 2,5 30 187,5 10-15 120…140 1,6 Oţel
2,5/187,6/15 fontă
HB 2/120/15 2 120 1,3 netratată
HB 1/30/15 1 30 0,6
Tabel 11.1.

Cunoscând duritatea Brinell se poate determina uşor rezistenţa la rupere a

unor materiale cu relaţia:
R = 3,34 HB (N/mm2).
11.3. Metoda Rockwell.
Spre deosebire de alte metode, care determină duritatea ca raport între sarcina
aplicată şi suprafaţa amprentei, metoda Rockwell constă în determinarea adâncimii urmei faţă
de un plan de referinţă convenţional ales (fig.11.2.).

F1
Fo Fo Fo

b c
E=k/c

Fig.11.2.
Metoda foloseşte un penetrator format dintr-un con de diamant cu unghiul la
vârf de 1200 sau o bilă din oţel călit.
Duritatea se măsoară prin aplicarea unei sarcini Fo, sub secţiunea căreia
penetratorul pătrunde în piesă până la adâncimea sa. Se aduce reperul zero al cadranului
comparatorului în dreptul acului indicator, iar în etapa a doua se adaugă, la sarcina iniţială F 0
şi suprasarcina F1, penetratorul pătrunzând până la adâncimea b. Se îndepărtează suprasarcina
F1 în etapa a treia şi penetratorul se ridică până la poziţia C corespunzătoare deformaţiilor
plastice produse în material. b > a + c.
Duritatea Rockwell va fi:
HR = (k-c)/C.
Constanta k are valoarea 0,26 pentru bilă şi 0,2 pentru con de diamant, iar
constanta C reprezintă mărimea în mm a unei diviziuni a cadranului egală cu 0,002mm.
Notând k/C = E, mărimea în unităţi Rockwell a constantei convenţionale k şi
cu c/C= e, mărimea în unităţi Rockwell a adâncimii reale de pătrundere, se obţine:
HR = E – e, în care:
E = 0,2/0,002 = 100 div. Rockwell pentru con;
E = 0,26/0,003 = 130 div. Rockwell pentru bilă.
Pe scara aparatului se va citi direct diferenţa 100-e respectiv 130-e, adică
duritatea Rockwell.
Valorile standardizate pentru diferite scări de duritate şi domeniile de utilizare
ale acestor scări sunt date în tabelul 11.2.
 Tabel 11.2.
Scara Penetrator Sarcina Sarcina totală Con- Valoarea Domeniul
durităţii iniţială Fo F=Fo+F1 stanta durităţii de aplicare
Rockwell Kgf(N) Kgf(N) E[mm] Rockwell
[mm]
C Con de 1500,9 30-60 HRC
diamant (14718,83) oţeluri
unghi 1200 aliate, met.
100,2 0,20 0,002 dure
B Bilă din oţel (98,71,96) 1000,65 54-10 HRB
sau corpuri (980,76,37) table,oţeluri
metalice obişnuite
1,5875mm netratate
T Duritate
superficială,
Bilă din oţel 150,1 materiale
sau corpuri 30,06 300,2 moi sau
metalice (29,420,99) 450,3 semidure,
1,5875mm 0,100 0,001 table cu
S=0,25-
0,7mm
N Con de (147,10,98) Duritate
diamant (294,21,96) superficială,
unghi 1200 (441,32,94) materiale
semidure
table cu
S=0,15-
0,70mm

Pentru indicarea durităţii Rockwell pe scările B şi C se foloseşte HR urmat de

litere corespunzătoare scării respective (B sau C) astfel: 60HRC; DF HRE. Suprafeţele de
încercat trebuie să fie netede şi lipsite de defecte sau porţiuni oxidate.
După încercare suprafaţa opusă celei încercate nu trebuie să permită nici un fel
de deformaţii datorate încercării.
11.4. Metoda Vickers.
Metoda foloseşte un penetrator piramidal de diamant cu baza pătrată sau
dreaptă, cu unghiul diedru la vârf al feţelor de 136o, asupra căruia acţionează o forţă F
(fig.11.3.).
Duritatea Vickers se exprimă prin
raportul dintre sarcina aplicată F(daN) şi aria
suprafeţei laterale a urmei lăsate de piesă
A(mm2), urma fiind considerată ca o piramidă
dreaptă cu baza pătrată, cu diagonala d,
având acelaşi unghi la vârf ca şi penetratorul:

HV = F/A = 2F sin 680 /d2;

unde d este diagonala medie a urmei (vezi fig.11.3.).
 d = d1 + d2/2
HV = 1,8544 F/d2 (daN/mm2).
Sarcinile de încărcare uzuale pentru metoda Vickers sunt date în tabelul 11.3.

Tabel 11.3.
Kgf 1 2,5 3 5 10 20 30 50 100
W 9,8 24,5 29,4 49 98 196,1 294,2 491 981

Durata de aplicare a sarcinii de încărcare a suprafeţei este de regulă 10…15 s în

cazul oţelurilor, de 30…55 s în cazul metalelor şi aliajelor neferoase şi de 120…125 s în cazul
metalelor moi.
Notarea durităţii Vickers se face folosind simbolul HV urmat de un indice care
reprezintă sarcina de încărcare în kgf dacă aceasta diferă de sarcina normală(30 kgf = 394 N)
şi separat printr-o linie oblică de un indice care reprezintă durata de menţinere a sarcinii, in
secunde dacă aceasta diferă de durata normală de menţinere(10…15 s).
11.5. Determinarea durităţii Brinell cu aparatul Poldi.
Metoda se aplică pentru determinarea durităţii pieselor mari, prezentând
avantajul utilizării unui aparat simplu, uşor portabil, ceea ce elimină necesitatea prelevării
unui eşantion din piesă.
Metoda constă în apăsare prin lovire a unei bile din oţel călit, simultan pe piesa
de încercat şi pe un etalon cu duritate cunoscută, obţinând două amprente caracterizate de un
diametru măsurabil.
Metoda se bazează pe constatarea că mărimile amprentelor sferice obţinute
sunt invers proporţionale cu duritatea celor două materiale.
Mărimea este definită ca raport între lucrul mecanic L consumat pentru
apăsarea bilei şi suprafaţa amprentei produsă de bila cu diametrul D.
Pentru piesa de încercat:
e
2 2
Hpiesă = 2L / D(D-D -dp )
dp – diametrul amprentei obţinute pe piesă.
Hetalon = 2L/ D(D-D2-de2 )
de – diametrul amprentei obţinute pe etalon
Eliminând L din relaţie se obţine:
D-D2-de2
Hpiesă = kp . Hetalon unde kp =
D-D2-dp2
Aparatele Poldi sunt însoţite de tabele în care in funcţie de d p şi de se determină
duritatea Brinell echivalentă. Din tabele se poate determina cu aproximaţie şi rezistenţa la
rupere.
11.6. Aparatura folosită.
11.6.1. Aparatul pentru determinat duritatea Brinell.
Trebuie să asigure aplicarea fără şocuri a sarcinii asupra bilei pentru
pătrunderea acesteia în materialul de încercat.
Timpul de la contactul penetratorului cu materialul de încercat până la
atingerea forţei maxime trebuie să fie de cel puţin 5..108.
În fig. 11.4. se prezintă schema unui aparat Brinell utilizat în cadrul lucrării de
laborator.
Părţi componente:
1) batiu;
 2) masa pe care se fixează piesele cărora li se măsoară duritatea;
3) disc care permite ridicarea sau coborârea mesei prin rotirea lui;
4) montura penetratorului bilă;
5) greutăţi care asigură realizarea forţei de apăsare a bilei prin intermediul unui sistem de
pârghii 6;
7) manela ce asigură prin lăsarea ei în jos
aplicarea forţei respectiv înlăturarea forţei la
ridicarea sa.
Pentru măsurarea amprentei se
foloseşte lupa Brinell cu ajutorul căreia se
determină cu precizie diametrul amprentei lăsate
de bilă în materialul studiat.
În funcţie de diametrul amprentei
lăsate se determină duritatea Brinell.
11.6.2. Aparat pentru determinarea durităţii Rockwell.
Asigură încărcarea în trei etape(F0, F0+F1, F0), iar sistemul de măsurare pune în
evidenţă adâncimea de pătrundere a penetratorului prin intermediul unui ceas comparator care
are cadranul gradat marcat direct în unităţi Rockwell.
În figura 11.5. se prezintă schema
unui aparat Rockwell care permite măsurarea
durităţii atât pe scara B cât şi pe scara C.
Părţi componente:
1) batiu;
2) disc de scţionare a suportului;
3) suportul epruvetei;
4) penetrator schimbabil;
5) comparator;
6) întrerupător electric general;
7) bec control;
8) manetă de comandă pentru aplicarea suprasarcinii;
9) manetă pentru înlăturarea suprasarcinii.
Se va aplica sarcina F0 până la stingerea becului 7 care marchează aplicarea
sarcinii F0. Se apasă de maneta 8 un timp scurt până la blocarea manetei 9 care va începe să se
ridice. Acest lucru marchează momentul aplicării suprasarcinii.
Înlăturarea suprasarcinii se face automat, astfel încât la sfârşitul ciclului se
citeşte direct duritatea pe scala ceasului comparator.
11.6.3. Aparatul Poldi prezentat în figura 11.6. este alcătuit din bila 1 prinsă în corpul
2 şi o bară etalon 3 ce trece prin corp.
În interiorul corpului un arc 4 pune în contact dornul 5 cu bila 1 şi bara etalon
3. Diametrul bilei este de 10mm, iar duritatea este de minim 900 BV.
Barele etalon sunt fabricate din oţel în stare normalizată şi au suprafeţele
prelucrate prin rectificare. Fiecare bară etalon are inscripţionată rezistenţa la rupere şi
coeficientul:
Ket; Ket = r bară etalon /70
În cazul determinării durităţii cu aparatul Poldi, energia de lovire nu
influenţează precizia măsurării.
Din tabelele ce însoţesc aparatul Poldi,
(fig.11.7.) în funcţie de dp şi de se determină valoarea
de unităţi Brinell şi rezistenţa la rupere a materialului
piesei.
 Tabelele au fost întocmite cu ajutorul
unor etaloane cu rezistenţa la rupere de 70daN/mm2.
În cazul în care se folosesc etaloane cu altă rezistenţă
la rupere se va efectua corecţia valorilor tabelare cu
constana ke = r bara etalon / 70.
11.7. Desfăşurarea lucrării.
Se vor efectua de către studenţi măsurători pentru determinarea durităţii
materialelor metalice prin metodele enumerate la punctele anterioare. Încercările se vor
efectua pe aceeaşi epruvetă. Se vor executa cel puţin trei încercări pentru fiecare metodă,
făcându-se media rezultatelor obţinute.
11.8. Concluzii.
Se vor compara rezultatele obţinute prin metode diferite, pe aceeaşi piesă pe
baza tab.11.4.
Se vor trage concluzii referitoare la alte proprietăţi ale materialelor pieselor
încercate (rezistenţa).
Se vor face schiţele materialelor supuse încercării.
Se vor evidenţia factorii ce influenţează duritatea.

Nr. Metoda Brinell Metoda Rockwell Aparat Poldi

crt 1 2 3 med 1 2 3 med 1 2 3 med