Managementul mediului înconjurator în orizontul local

AUTOR: prof. MOCANU MIRELA

LICEUL TEHNOLOGIC „ANGHEL SALIGNY” FETEȘTI

Aspectele negative ale poluării mediului înconjurător se cunosc destul de bine în

prezent și de asemenea, perspectivele lor in viitorul apropiat sunt sesizate.
Calitatea mediului înconjurator depinde in mare masură de civilizația și educația umană, de
măsurile de protecție pe care omul le ia, prin monitorizarea calitații mediului si managenentul
acestuia.
Domeniile ce trebuie protejate sunt aceleași cu cele afectate: apa, aerul, solul,
biosfera, habitatul, fiecare dintre acestea cunoscănd modificări si degradări care impun masuri
și organizări specifice, in funcție de caracteristicile cadrului natural, dar și de factorii care le-
au provocat.

Apa. In cadrul sistemului ecologic planetar, prezența apei este condiția indispensabilă
vieții. Consumul de apă a crescut ca urmare a creșterii demografice, exploziei urbane, ridicării
nivelului de trai, industrializării etc. există pericolul degradarii surselor de apă.
In cazul apelor din orizontul local pot fi aplicate măsuri asupra surselor de poluare
prin:
- Instalarea de filtre antipoluante, decantoare, stații de epurare la unitați industriale
specializate in produse chimice;

- Realizarea de instalații industriale și tehnologii care să micșoreze consumurile

mari de apă și reintegrarea apelor epurate in circuitul productiv;
 - Folosirea raționala a pesticidelor si ingrașamintelor chimice; abundența acestora
modifică calitatea apei;

- Tratarea apelor menajere.

Aerul. Protejarea mediului aerian presupune diminuarea si eliminarea noxelor,

produse de transport si de unele industrii prin:
- Amplasarea judicioasă a intreprinderilor, ținănd seama de configurația reliefului și
a zonelor aglomerate, dotarea cu instalații antipoluante, folosirea de tehnologii
nepoluante, utilizarea filtrelor;

- Dezafectarea întreprinderilor intens poluante;

- Utilizarea unor automobile nepoluante sau care folosesc combustibil redus.

Vegetația. Conservarea vegetației și in special a celei forestiere, are ca scop păstrarea

unei producții lemnoase suficiente, atenuarea poluării aerului, a inundațiilor, etc și se
realizează prin:
- Amenajarea pădurilor, care reprezintă realizarea unui echilibru între exploatarea
masei lemnoase, capacitatea de creștere a pădurii si sporirea funcțiilor de protecție pe care le
exercită pădurea asupra mediului;

- Valorificarea integrală a componentelor pădurii;

- Crearea unor rezervații.

 Solul. Pastrarea nealterată a fertilitații solurilor și evitarea degradarii se realizează prin
practicarea unei agriculturi adecvate, care ține seama de calitățile lui și de metodele
agrotehnice. Prevenirea degradării solului se realizează prin:
- Combaterea înmlaștinirilor și inundațiilor, prin îndiguiri și desecări, canale de
colectare si drenaj;

- Combaterea secetei, prin irigații;

- Fertilizarea naturală și artificială, cu îngașaminte in anumite proporții.

Pentru elaborarea unor programe pentru protejarea mediului, trebuie identificaţi toţi
factorii de mediu şi zonele în care pot apărea probleme de poluare a acestora. Un astfel de
program presupune identificarea zonelor, evaluarea costurilor necesare şi stabilirea
responsabilităţilor pentru derularea proiectelor.
În consecinţă, conservarea funcţiilor mediului natural constituie garanţia unei
dezvoltări continue a societăţii umane.
Bibliografie

Neacșu P. „Dicționar de ecologie”, Ed. Științifică si Enciclopedică, București, 1982

Berca M.,” Ecologie generală și protecția mediului”, Ed. Ceres -București 2000

Niculescu C.,”Varorificarea complexă a apei in agricultură” Ed. AGIR - București 2008

Ciulache S. (2000, 2002),„ Meteorologie si Climatologie”, Edit. Universitară, București