Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PKD 2
PKD 2
Dick
Philip K. Dick, romancier, eseist și filosof american, ale cărui lucrări aparțin, în mare,
creației științifico-fantastice, poate fi considerat unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai
genului, dând dovadă de multă ingeniozitate în prezentarea factorului uman și reușind să ofere
cititorului un sentiment de revelație din interpretarea acestuia.
Fie că este vorba de geniu sau de nebunie, P.K.D. reușește să introducă cititorul într-o
lume reală și imaginară in același timp, în care imposibilul devine posibil sau chiar probabil, iar
închipuirea – o parte componentă a realului.
În ceea ce privește nebunia de care a fost acuzat indirect, într-un interviu cu Charles Platt
în mai 1979, P.K.D vorbește despre testele cu profil psihologic la care a fost supus în mai multe
etape, rezultatul acestora prezentându-l drept paranoic, ciclotimic, nevrotic, schizofrenic și pe
lângă toate acestea, un mincinos incorigibil. Acest gen de teste, aplicate unui număr impresionant
de subiecți de diferite vârste, urmărea identificarea potențialului psihic al acestora precum și
depistarea bolilor psihice în fază incipientă. Rezultatele obținute de P.K.D. au fost neconcludente
și n-au condus spre un diagnostic, dar au demonstrat capacitatea sa incredibilă de adaptare și o
mare rezistență psihică la stres.
Tot aici apare interesul lui P.K.D. cu privire la „Ideea proiecției” formulată de Jung, care
susținea că, din punct de vedere individual, înțelegem oamenii în mod diferit, deoarece fiecare
proiectează asupra celorlalți aspecte din el însuși. Această idee va naște ipoteza potrivit căreia
fiecare dintre noi trăiește într-o lume proprie și în același timp, unică. Datorită acestei unicități,
orice interacțiune dintre doi indivizi poate fi privită ca o luptă de putere între două lumi, unde o
persoană ce vrea să-și impună punctul de vedere încearcă în realitate să invadeze o altă lume, în
care ea poate fi considerată extraterestră.
Romancierul propune ipoteza că nu poate exista o realitate obiectivă unică, singulară, și
că totul ține de percepția individuală și de faptul că există mai multe adevăruri. El este cel care
pune mereu în discuție natura realității și a percepției, maleabilitatea spațiului și a timpului,
precum și relația dintre divin si uman.
Geniu sau nebun ? Ori poate o combinație dintre cele două?
Încă din 1956, Colin Wilson susținea în The Outsider că problema identității în opera
literară cere o analiză psihologică detaliată a personajului, precum și precizie folosirea
limbajului.
În analiza personajului Joe Chip am apelat la trei teste psihologice de inteligență, acestea
fiind testul pentru abilități cognitive, testele Henmon-Nelson pentru abilități mentale și testul
pentru măsurarea deprinderilor cognitive.
Rezultatele primului test denotă că Joe are o bună capacitate de păstrare a materialului
informațional în memoria de scurtă durată, descurcându-se bine în compararea stimulilor și
detectarea asemănărilor si diferențelor de formă, timp, mărime, poziție și cantitate.
Testul Henmon-Nelson indică faptul că Joe are o abilitate mentală generală normală și se
descurcă foarte bine în clasificarea și ordonarea obiectelor familiare.
Conform celui de-al treilea test, Joe este capabil să compare și să contrasteze cu acuratețe, să
înțeleagă proporția și să aproximeze corect informația.
Joe este un caracter puternic, cu o inteligență normală și cu unele abilități cognitive
superioare în ceea ce privește memoria, intuiția, rezolvarea de probleme și inteligența
emoțională.
La o scurtă radiografiere psihanalitică, Joe Chip ne apare ca un personaj complexat, un
exemplu fiind inabilitatea sa de a-și asigura un trai decent din punct de vedere material. Are însă
principii morale solide, dovedite prin loialitatea față de Runciter și de echipă.
Pornind de la presupoziția că Joe Chip este în semi-viață, urmărind evenimentele post
traumatice survenite după explozia de pe Luna, i-am făcut o evaluare generală a stării de spirit,
urmărind și măsurând gradul lui de impulsivitate și de adaptabilitate la situațiile cu care se
confruntă.
Deși nivelul lui de paranoia este foarte ridicat, Joe nu ar putea fi numit paranoic, întrucât el
se adaptează destul de ușor și acceptă realitatea exterioară într-un fel nespecific paranoicului. Pe
de alta parte, Joe Chip este nevrotic, fiind perfect conștient de impactul pe care i l-a lăsat trauma
suferită după explozia de pe Luna, ce se amplifică de fiecare dată când descoperă moartea unui
membru al echipei.
Aceste traume i-au afectat personalitatea in mod permanent , dar funcțiile esențiale ale
crierului sau au rămas intacte, permițându-i sa acționeze în parametri normali.
Concluzii:
Philip K. Dick, geniu sau nebun?
Philip K. Dick are deopotrivă un strop de nebunie și de geniu. Indiferent de gradul în care
se manifestă cele două, a reușit să le îmbine, iar rezultatul poate constitui o provocare adresată
propriei noastre imaginații, permițând-ne să pășim pe tărâmul nebuniei fără să fim la rându-ne
cuprinși de nebunie.