Sunteți pe pagina 1din 6

Real sau imaginar în Ubik de Philip K.

Dick

Cu această lucrare propun o analiză a unui personaj SF, cu introducere în real a


imaginarului printr-un psihic construit de la zero de către autor, analizând impactul pe care îl
poate avea un astfel de personaj asupra cititorului.
Atunci când mi s-a cerut titlul lucrării, unde se oferă o posibila interpretare a personajelor
din punct de vedere psihologic, m-am oprit asupra formulei Real sau imaginar în Ubik de
Philip K. Dick ; în sine, aceasta permite pe de o parte o viziune în ansamblu asupra romanului,
precum și punctele de vedere proprii în ceea ce privește tehnicile utilizate de P.K.D. în
construirea unei imagini despre care nu se poate spune ca este în întregime reala sau imaginar[.
Impactul avut de personajele create de P.K.D. asupra cititorului este subiectiv in ceea ce
priveste reactiile imediate ale acestuia; analiza propusa este deasemenea subiectiva, intrucat nu
urmareste o prezentare critica a romanului, ci o vizualizare a psihologiei autorului si a
personajelor sale.

Philip K. Dick, geniu sau nebun?

Philip K. Dick, romancier, eseist și filosof american, ale cărui lucrări aparțin, în mare,
creației științifico-fantastice, poate fi considerat unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai
genului, dând dovadă de multă ingeniozitate în prezentarea factorului uman și reușind să ofere
cititorului un sentiment de revelație din interpretarea acestuia.
Fie că este vorba de geniu sau de nebunie, P.K.D. reușește să introducă cititorul într-o
lume reală și imaginară in același timp, în care imposibilul devine posibil sau chiar probabil, iar
închipuirea – o parte componentă a realului.
În ceea ce privește nebunia de care a fost acuzat indirect, într-un interviu cu Charles Platt
în mai 1979, P.K.D vorbește despre testele cu profil psihologic la care a fost supus în mai multe
etape, rezultatul acestora prezentându-l drept paranoic, ciclotimic, nevrotic, schizofrenic și pe
lângă toate acestea, un mincinos incorigibil. Acest gen de teste, aplicate unui număr impresionant
de subiecți de diferite vârste, urmărea identificarea potențialului psihic al acestora precum și
depistarea bolilor psihice în fază incipientă. Rezultatele obținute de P.K.D. au fost neconcludente
și n-au condus spre un diagnostic, dar au demonstrat capacitatea sa incredibilă de adaptare și o
mare rezistență psihică la stres.
Tot aici apare interesul lui P.K.D. cu privire la „Ideea proiecției” formulată de Jung, care
susținea că, din punct de vedere individual, înțelegem oamenii în mod diferit, deoarece fiecare
proiectează asupra celorlalți aspecte din el însuși. Această idee va naște ipoteza potrivit căreia
fiecare dintre noi trăiește într-o lume proprie și în același timp, unică. Datorită acestei unicități,
orice interacțiune dintre doi indivizi poate fi privită ca o luptă de putere între două lumi, unde o
persoană ce vrea să-și impună punctul de vedere încearcă în realitate să invadeze o altă lume, în
care ea poate fi considerată extraterestră.
Romancierul propune ipoteza că nu poate exista o realitate obiectivă unică, singulară, și
că totul ține de percepția individuală și de faptul că există mai multe adevăruri. El este cel care
pune mereu în discuție natura realității și a percepției, maleabilitatea spațiului și a timpului,
precum și relația dintre divin si uman.
Geniu sau nebun ? Ori poate o combinație dintre cele două?

Ubik, real sau imaginar

Propun un joc de imaginație, o descindere în lumea lui UBIK.


Ce este Ubik? O marcă de bere sau de cafea? Un medicament antidepresiv? Un
deodorant? O rădăcină a ubicuității? Ce înțelegem prin ubicuitate? Este cumva omniprezența?
Ca mediu natural pentru autoanaliză, limbajul utilizat de P.K.D. în prezentarea entității
Ubik este asemănător celui folosit în reclame. Cititorul este prevenit că instrucțiunile ce însoțesc
produsul trebuie sa fie respectate ad litteram, pentru că în caz contrar, felul în care utilizatorul va
reacționa în urma utilizării acestuia devine imprevizibil.
Din ființe reale și obișnuite, personajele romanului vor fi reduse constant la un nivel de
irealitate aproape palpabilă. Simple întrebări precum: „Ce este bine și ce este rău? Cine și ce sunt
eu? Ce este viața și ce este moartea?” vor reveni mereu în mintea acestora, iar răspunsurile,
psihologice ori filosofice, vor fi rezultatul nivelului individual de apartenență la lume.
Ubik este real? Este singurul răspuns pentru întrebările personajelor? Formele pe care le
ia Ubik sunt necesare pentru a facilita atingerea credinței in divinitate a acestora sau este chiar o
materializare fizica a acestei credințe?
Romanul Ubik este în mare parte relatarea personala a lui Joe Chip, un tehnician ce
lucrează la o agenție care se ocupă cu neutralizarea acțiunilor întreprinse de telepați, condusă de
Glen Runciter cu ajutorul sfaturilor oferite de Ella, soția sa decedata dar păstrata criogenic în
stare de semi-viață, lucru care îi permite să comunice cu cei din lumea așa-zisă reală, păstrându-
și o conștiință limitată.
La începutul cărții, Joe trăiește singur într-un apartament din New York, împovărat de
datorii. Apare Pat Conley, o femeie tânără și misterioasă cu capacitatea telepatică de a anula
anumite evenimentele prin manipularea trecutului, care se oferă să-l ajute pe Joe să scape de
problemele sale financiare, cu condiția angajării ei la firma lui Runciter ca specialistă în
neutralizarea telepaților.
Impresionat de puterile ei, Joe o recomandă pentru angajare, adăugând în raportul pentru
Runciter faptul că o consideră totuși un pericol pentru firmă.
Angajat într-o misiune de protecție a magnatului Stanton Mick, Runciter asamblează o
echipă din care fac parte atât Joe, cât și Pat.
Când ajung la sediul lui Stanton de pe Luna, membrii echipei conduse de Runciter sunt
atacați de o firma rivală, prin detonarea unei bombe de fragmentare în urma căreia Runciter este
rănit mortal, urmând sa fie transportat imediat pe Terra pentru a fi criogenizat în moratoriul din
Elveția, alături de soția sa.
Imediat după instalarea lui Runciter în aparatura care asigura semi-viața, încep să apară
schimbări ciudate ale realității înconjurătoare. O serie de produse consumabile, cum ar fi laptele
și țigările, se deteriorează rapid. Mesaje ciudate sosesc de la Runciter, sugerând că el este viu și
că restul grupului a fost criogenizat. Înlocuindu-l temporar pe Runciter, Joe Chip începe
cercetările legate de atac, pentru a informa Comisia de Control a Activităților Telepatice. Sunt
puse în circulație monede cu chipul lui Runciter. Acestea sunt de regulă legate de mesaje aparent
publicitare, urmate de mesaje din partea acestuia.
Joe sesizează faptul ca membrii care se îndepărtează de grup sunt găsiți la scurt timp
morți, într-un stadiu avansat de descompunere.
Ritmul de schimbare a realității se accelerează, denotând un regres temporal, constatat
prin schimbarea mediului din punct de vedere al obiectelor obișnuite ce îi înconjoară:
ascensoarele, mărcile de țigări sau monede ieșite din uz.
Echipa lui Joe se deplasează in Statele Unite, întrucât sunt înștiințați ca Runciter urmează
sa fie incinerat, deși ei știu ca el este in semi-viață în Elveția.
Joe încearcă să înțeleagă cauza acestor evenimente ciudate, precum și apariția tot mai
frecventă a misteriosului produs Ubik; promovat împreună cu mesajele de la Runciter, acesta
sugerează faptul ca medicamentul respectiv e singura lor speranță de supraviețuire.
În cele din urmă se constată că Runciter a fost, de fapt, singurul supraviețuitor al
exploziei de pe Luna, iar mesajele acestuia sunt încercările sale de a comunica cu ei. Astfel Joe
ajunge la concluzia ca el și restul echipei ființează într-o lume creata de Jory Miller, entitate
aflata în semi-viață, ce devorează energia vitală a celor din jur pentru a-și prelungi propria
existență. În final, Joe Chip este singurul membru al echipei care supraviețuiește cu ajutorul Ellei
și a produsului Ubik, inventat de un grup de persoane în semi-viață pentru a se proteja de
atacurile lui Jory.
Cititorul se confruntă cu propriile dileme referitoare la real și imaginar, iar romanul se
încheie la fel de ambiguu precum a început.

Joe Chip - paranoic, nevrotic sau normal?

Încă din 1956, Colin Wilson susținea în The Outsider că problema identității în opera
literară cere o analiză psihologică detaliată a personajului, precum și precizie folosirea
limbajului.
În analiza personajului Joe Chip am apelat la trei teste psihologice de inteligență, acestea
fiind testul pentru abilități cognitive, testele Henmon-Nelson pentru abilități mentale și testul
pentru măsurarea deprinderilor cognitive.
Rezultatele primului test denotă că Joe are o bună capacitate de păstrare a materialului
informațional în memoria de scurtă durată, descurcându-se bine în compararea stimulilor și
detectarea asemănărilor si diferențelor de formă, timp, mărime, poziție și cantitate.
Testul Henmon-Nelson indică faptul că Joe are o abilitate mentală generală normală și se
descurcă foarte bine în clasificarea și ordonarea obiectelor familiare.
Conform celui de-al treilea test, Joe este capabil să compare și să contrasteze cu acuratețe, să
înțeleagă proporția și să aproximeze corect informația.
Joe este un caracter puternic, cu o inteligență normală și cu unele abilități cognitive
superioare în ceea ce privește memoria, intuiția, rezolvarea de probleme și inteligența
emoțională.
La o scurtă radiografiere psihanalitică, Joe Chip ne apare ca un personaj complexat, un
exemplu fiind inabilitatea sa de a-și asigura un trai decent din punct de vedere material. Are însă
principii morale solide, dovedite prin loialitatea față de Runciter și de echipă.
Pornind de la presupoziția că Joe Chip este în semi-viață, urmărind evenimentele post
traumatice survenite după explozia de pe Luna, i-am făcut o evaluare generală a stării de spirit,
urmărind și măsurând gradul lui de impulsivitate și de adaptabilitate la situațiile cu care se
confruntă.
Deși nivelul lui de paranoia este foarte ridicat, Joe nu ar putea fi numit paranoic, întrucât el
se adaptează destul de ușor și acceptă realitatea exterioară într-un fel nespecific paranoicului. Pe
de alta parte, Joe Chip este nevrotic, fiind perfect conștient de impactul pe care i l-a lăsat trauma
suferită după explozia de pe Luna, ce se amplifică de fiecare dată când descoperă moartea unui
membru al echipei.
Aceste traume i-au afectat personalitatea in mod permanent , dar funcțiile esențiale ale
crierului sau au rămas intacte, permițându-i sa acționeze în parametri normali.

Concluzii:
Philip K. Dick, geniu sau nebun?
Philip K. Dick are deopotrivă un strop de nebunie și de geniu. Indiferent de gradul în care
se manifestă cele două, a reușit să le îmbine, iar rezultatul poate constitui o provocare adresată
propriei noastre imaginații, permițând-ne să pășim pe tărâmul nebuniei fără să fim la rându-ne
cuprinși de nebunie.

Ubik, real sau imaginar?


Ca metaforă a divinității, care se manifestă într-un univers unde morții visează din semi-
viață în instalații de criogenie, în care neutralizatorii de telepați sunt la mare căutare în ambele
realități paralele, cea reală și cea imaginară, Ubik este deus ex machina. Concluzia sugerată de
Philip K. Dick, în viziunea mea, avertizează asupra pericolelor cu care se confruntă individul în
relație cu religia atunci când aceasta se realizează în mod necorespunzător, (vezi avertismentele
la administrare si dozaj care deschid majoritatea capitolelor romanului).

Ce este real și ce este imaginar?


Sub umbrela genului science-fiction, Philip K Dick scrie un roman cu valențe ideologice,
în căutarea unui viitor eliberat de constrângerile normelor social - religioase.
În Ubik ideile sunt reale, palpabile chiar, într-un univers distorsionat unde nu se respectă
regulile timpului și a spațiului.

Joe Chip - paranoic, nevrotic sau normal?


Complexitatea protagonistului nostru este uimitoare. În ciuda traumelor cu care se
confruntă pe tot parcursul romanului, Joe Chip reușește să-și păstreze facultățile mentale; el este
dotat cu toate uneltele necesare, reprezentând atribute psihologice înnăscute, care îl ajută să
depășească orice obstacol. Felul în care își clarifica dubiile și în care își depășește limitele poate
influența cititorul spre o creștere prin asimilare cu acesta.

S-ar putea să vă placă și