CAPITOLUL I PROCESE INTEGRATIONISTE iN EUROPA 1.1. Continutul si cauzele integriirii economice europene Integrarea economic contemporana confirma justetea aprecierilor referitoare la accentuarea interdependentelor dintre economiile statelor lumii. fn ultimele decenii economiile nationale au intrat intr-o retea complexa de interdependente, din care nici o natiune, oricat de puternica ar fi, nu se poate autoexclude. Asistim la amplificarea si diversificarea problemelor dezvoltarii, la aparitia unor procese noi care modifica continutul dezvoltarii si cresterii economice la scara nationala, regionala si globala. intre procesele noi aprute in ultimele sase decenii si care solicita preocupari teoretice, dar si de natura politica, este si integrarea economica, proces care a atras dupa sine o serie de consecinfe de ordin economic, social, politic si militar. in consecinta, integrarea economic’ interstatal constituie una din trasaturile esentiale ale economiei europene, care a generat noi centre de putere si care exerciti o influenfé tot mai mare asupra dezvoltarii economice si politice contemporane. Procesul integrarii economice s-a declangat dupa cel de-al doilea razboi mondial, in contextul vest-european din considerente ce au avut la baza situatia economica din acea perioada. Integrarea economica vest- europeand a fost una din modalitatile de refacere economica a unor tari ce resimteau efectele negative ale razboiului. fntre timp, au apSrut organisme si institufii cu preocupari integrationiste, fapt ce a determinat ca in teorie, 1dar mai ales in practica sa asistam la aparitia mai multor forme de integrare economica in functie de obiectivele integrarii, tarile participante, suportul teoretic pe care se bazeazii ete. Din aceste considerente literatura economica a conferit notiunii de integrare economica mai multe sensuri fapt ce impune o sintetizare a acestora pentru prezentarea unitara a acestui proces. Pornind de la definitia dat integrarii economice europene ca find procesul complex de dezvoltare a economiei contemporane, care se bazeaza pe o treaptit calitativ noud, superioara a interdependentelor si a specializarilor intre economiile diferitelor state, determinata de un ansamblu de factori, intre care un rol esential il are revolutia tehnico- stiintificad contemporana, se pot desprinde punctele de vedere cu privire la integrarea economic’: - se apreciazi ca integrarea economica a izvorat din necesitatea trecerii de la microspatii, la crearea unor ansambluri economice tot mai vaste, care sa permita o productivitate sporitd si o calitate superioara a marfurilor. Se considera ci natiunea nu mai poate oferi economiei moderne un cadru propice de dezvoltare si crestere economica. Numai marile spafii pot permite folosirea deplind a capacitatilor de productie, carora progresul tehnic le mareste limitele si capacitatea concurentiala, - integrarea economica este definité ca fiind conditia absentei discriminarilor, sau eliminarii discriminarilor in raporturile economice dintre tari; - un alt inteles dat integrarii economice porneste de la finalitatea acesteia, yi anume sd conducé la realizarea unei unificiri complete a economiilor mai inainte distincte. Un concept stiintific si realist in acelasi timp cu privire la integrarea economicd impune luarea in considerare a urmatoarelor elemente: 2v - integrarea economica trebuie inteleas’ ca un proces complex de dezvoltare a economiilor care si aiba ca rezultat crearea unui ansamblu economic bine armonizat; V - trebuie reliefate legdturile de dependenga si interdependentit ce trebuie sa apara intre statele integrate; Y - trebuie evidentiat rolul hotdrator al revolutiei tehnico- stiintifice contemporane, dar $i a altor factori asupra procesului integrarii; Y - procesul integrarii economice nu trebuie privit ca un proces static, ci ca unul dinamic, evolutiv. intelegerea procesului integrarii economice europene necesita prezentarea cauzelor declansarii si dezvoltarii acestuia 1. Eliminarea contradictic i dintre posibilitatile tot mai mari de Sporire a productiei $i capacitatea redusé a pietelor nationale de absorbtie a acestei productii, fapt ce a impus largirea cadrului de desfacere a productiei prin integrarea economica; 2. Intensificarea concurentei pe plan national a condus la cresterea gradului de concentrare a productiei si a capitalului, la aparitia de firme gigantice care, cautand noi piete s-au lovit de limitele gi restrictiile impuse de granifele nationale. Numai prin crearea unui ansamblu economic de dimensiuni mari, prin integrarea economiilor statelor este posibila eliminarea restrictillor in calea migscarii libere a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si fortei de munca. 3. S.U.A., Japonia gi China, prin potentialul lor economic gi prin ritmurile dezvoltirii economice au reprezentat un pericol permanent pentru economiile vest europene. Numai prin unirea tarilor europene intr- un ansamblu integrat capitalurile isi puteau promova in comun interesele amenintate de concurenta internationala.4. in conditiile in care revolutia tehnico-stiintifica contemporana cunoaste ritmuri rapide si exercita influente tot mai puternice asupra productiei, ¢arile europene pot promova, numai in comun, cele mai noi cuceriri ale stiintei si tehnicii moderne si, pe aceasta baza pot sa reziste in lupta de concurenta. 5. Aparitia, activitatea si dezvoltarea unor firme multinationale, care prin activitatea lor depasesc granitele nationale a impus crearea unui spatiu adecvat, mult mai larg, care si permit extinderea externa fara restrictii si limite, fapt posibil de realizat prin integrarea economica a statelor, 6. Dorinta statelor dezvoltate de a mentine si largi relatiile cu fostele téri coloniale devenite independente a determinat atragerea tinerelor state in diferite forme de integrare economic. 7. Cauzele politice au impulsionat procesul integrérii economice in ultimele decenii. Interventia statelor in procesul de integrare economicd europeana reprezinta de fapt o actiune politica. De aceea, putem spune ca in prezent, mai mult decat oricénd, cauzele economice se imbina cu cauzele politice. 1.2. Aparitia, evolutia si dezvoltarea Uniunii Europene sia institutiilor sale Ideea unei unitati a tarilor europene s-a conturat dupa cel de-al doilea razboi mondial si, pentru prima etapa, a purtat, mai mult, amprenta factorului politic. De aceea, ideea unitatii europene s-a dezvoltat si divizat in functie de cele doua blocuri militare, politice si economice opuse, pe criterii ideologice si de sisteminceputul procesului de integrare european’, caracterizat prin trasaturi originale si specifice, care constituie baza actualei structuri a Uniunii Europene, |-a reprezentat integrarea productiei de carbune si otel, in cadrul unei organizatii deschise participarii mai multor tari. Acesta a fost primul pas catre o cooperare largité care s-a concretizat prin semnarea Tratatului de la Paris, in anul 1951, prin care se infiinta Comunitatea Europeand a Carbunelui si Otelului (CECO), prin participarea a sase tari Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg CECO a fost prima organizatie europeand ce dispunea de puteri supranationale. Acestea rezultau din delegarea suveranitatii consimtite de catre statele membre la incheierea procesului de negociere. Supranationalitatea s-a manifestat, ins’, numai in anumite sectoare bine definite: gestiunea pietei comune a cdrbunelui gi otelului La 25 martie 1957 au fost semnate, la Roma, doua noi tratate de integrare de catre aceleasi sase tari (Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg) luand nastere Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeand pentru Energie Atomica (EURATOM). Tratatul de la Roma privind crearea CEE a constituit baza juridica a intregii activitati comunitare. in esenta, din punct de vedere economic, obiectivul era de apropiere a economiilor nationale prin instituirea unei uniuni vamale, prin libera circulatie a persoanelor, serviciilor si capitalurilor, prin intermediul unor politici comune, prin apropierea legislatiilor nationale in masura in care functionarea pietei comune o cerea. Tratatul de la Roma privind constituirea si functionarea EURATOM a umiarit formarea si dezvoltarea unei industrii nucleare europene prin dezvoltarea cercetarii si difuzarea cunostintelor tehnice, asumarea unei functii de reglementare a aprovizionarii statelor cu combustibili nucleari si minereuri, infiintarea unei pi 5 te nucleareTratatele de la Paris privind constituirea CECO si de la Roma privind CEE si EURATOM au prevazut infiintarea unor institutii distincte: in domeniul decizional, Consifiul, in domeniul executiv, Comisia; cate 0 Adunare, institutie cu atributii de control politic si cate 0 Curte de Justitie. Aceasta inseamn ca cele trei comunitati au avut la inceput sisteme institutionale care au functionat in paralel, urmand ca in mod treptat sa se realizeze unificarea acestora, astfel ci din anul 1967 s-a constituit la nivel decizional un organ comun, Consiliul de Ministri, iar la nivel executiv, Comisia Europeand. Anul 1973 reprezint& inceputul procesului de largire a_procesului de integrare prin aderarea la CEE a Marii Britanii, Danemarcei gi Irlandei, deplasand centrul de greutate al Europei celor gsase catre Nordul continentului. Era necesara 0 corectare a acestei miscari, fapt realizat prin largirea mediteraneana prin aderarea Greciei (1981), Spaniei si Portugaliei (1986). Aderarea celor trei t& aceasta a trebuit sa faca faté unor probleme de finantare a dezvoltarii ia intarit cadrul democratic al CEE, insi. economiilor mai putin dezvoltate. in anul 1995 a avut loc o noua largire a UE, prin aderarea Suediei, Austriei $i Finlandei, largire care a adus o serie de avantaje Uniunii: noile tari membre erau dezvoltate din punct de vedere economic si, ca urmare, nu apasau din punct de vedere financiar asupra Uniunii; acestea erau democratii vechi gsi stabile; Uniunea si-a extins sfera sa geografica, ponderea sa economica si influenfa politica; aceasta largire a confirmat atractia pe care UE o exercita fata de alte state si functia sa stabilizatoare in inima continentului in anul 2004 a avut loc o noua largire a Uniunii Europene, a patra, prin aderarea a zece {ari din Centrul si Estul Europei: Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta si Cipru. Prin 6aceasta extindere Uniunea si-a largit sfera sa geografica, puterea economica si influenta politica. in acelasi timp, au aparut probleme noi referitoare la finantarea dezvoltarii economice a noilor membri, constituirea de fonduri pentru restructurarea activititilor economice in vederea armonizarii dezvoltarii si implementarea politicilor comunitare. Ultima largire a avut loc in anul 2007, a cincea, prin aderarea Roméniei si Bulgariei, ceea ce a impus 0 redimensionare a fondurilor alocate noilor membri pentru implementarea politicilor comunitare Faptul ci numarul tarilor care au aderat la UE incepand cu anul 1973 si incheind cu anul 2007 a sporit considerabil atest atractia data de performantele deosebite realizate de aceasta forma de integrare europeana, prin activitatea sa de unire a eforturilor {arilor membre gsi de orientare a acestor eforturi in directia obtinerii progresului si proprietatii Extinderea UE la 27 de membri a fost insotité de procesul adancirii integrarii, fapt ce a facut necesara modificarea periodic’ a Tratatelor constitutive prin inserarea unor obiective noi, atribuirea de competente suplimentare institutiilor comunitare sau introducerea de inovatii privind procesul de decizie. Istoria de peste o jumitate de secol a ULE. consemneazai adoptarea urmatoarelor Tratate: - Tratatul CECO, 1951; - Tratatele CEE si EUROATOM - 1957; - Actul Unic European, 1986, ratificat in anul 1987; - Tratatul de la Maastricht, 1992, ratificat in anul 1993: - Tratatul de la Nisa, 2001, ratificat in anul 2003; - Tratatul de la Lisabona, 2007, ratificat in anul 2009.Fiecare Tratat aduce elemente noi in masura sa intregeasca dreptul comunitar si 4 partajeze corect, pentru fiecare etapa, atributiile institutiilor comunitare si cele ale statelor nationale. Tratatul CECO, tratat ce reglementeazi administrarea _ pietei carbunelui si a otelului a asezat la baza constructiei europene principiile: superioritatea _institutiilor, independenta _ institutiilor | comunitare, colaborarea intre institutii i egalitatea intre statele membre, care sunt valabile si astazi Tratatele CEE si EURATOM, cunoscute sub denumirea de Tratatul de la Roma, 1957, au constituit baza juridica a intregii activitati comunitare pana in prezent si aveau ca obiective: apropierea intre economiile nationale prin instituirea uniunii vamale, prin libera circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor gi persoanelor, prin stabilirea de politici comune, prin armonizarea legislatiilor nationale in masura in care functionarea pietei comune 0 cerea. Actul Unic European, 1987, _ institutionalizeaza Consiliul European, introduce procedurile de consultare a Parlamentului European, dezvolta si consolideaza conceptul de cooperare politica. Tratatul de la Maastricht, 1993, a adus modificari si completari la Tratatele anterioare, instituind din anul 1995 denumirea Comunitatilor in Uniunea Europeand. Tratatul a adus in dreptul comunitar si in legislatia secundara o serie de inovafii tematice: cetatenia europeana, coeziunea economica si sociala; politica externa gi de securitate comuna, Uniunea Economica si Monetara etc., inovatii institutionale: Comisia Europeana, gardian al tratatului, Comitetul Regiunilor, Comitetul Economic si Social European etc.; si inovatiile in procesul de decizie: avizul conform si codecizia.Tratatul de la Amsterdam, 1999, aduce elemente noi in privinta adancirii procesului de integrare: etapele realizarii Uniunii Economice si Monetare, reforma politicii externe a Uniunii, cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne si extinderii U.E. in centrul si Estul Europei Tratatul de la Nisa, 2003, a preconizat reformele institutionale pregatirii extinderii U.E. la 27 de membri Tratatul de la Lisabona, 2007, a adus cateva prevederi care vor potenta rolul U.E.: acordarea U.E. a statutului de personalitate juridica; functia de presedinte al U.E.; functia de {nalt reprezentant al Uniunii pentru politica externa si de securitate; reducerea cu o treime a numarului de comisari; clasificarea competentelor in trei categorii: exclusive, partajate si de sprijin, coordonare sau de completare; extinde procedura de codecizie la mai multe domenii; acorda competente sporite Parlamentului European; Consiliul va decide cu majoritate calificaté in cele mai multe domenii; instituie votul cu dubla majoritate (55% din statele membre si 65% din populatie), clauza de retragere voluntara ete Tratatul de la Lisabona aduce cateva modificari privind functionarea gi rolul UE 1. O Europa mai democraticé si mai eficienté, in care Parlamentul European gi Parlamentele Nationale se bucura de un rol consolidat, in care cetatenii comunitari au mai multe sanse de a fi ascultate gi care defineste cu claritate ce este de facut la nivel comunitar si national si de catre cine. 2. O Europa mai eficienté, cu metode de lucru si reguli de vot simplificate, cu institutii moderne pentru o U.E. cu 27 de membri, capabila s& actioneze mai bine si mai eficient in domenii de prioritate majora pentru UE. 3. O Europé a drepturilor, valorilor, libertitii, solidaritiqit si sigurantei, care promoveaza valorile Uniunii, introduce Carta drepturilor 9fundamentale in dreptul primar european, prevede noi mecanisme de solidaritate si asigura o mai buna protectie a cet&tenilor europeni 4. Uniunea Europeané va avea un nou rol pe scena internationald, Tratatul de la Lisabona ofera UE 0 voce mai clara in relatiile cu partenerii sai din intreaga lume. U.E. va fi in masura sa utilizeze potentialul sau economic umanitar, politic si diplomatic pentru a promova interesele si valorile europene pe plan international, respectand, in acelasi timp, interesele specifice ale statelor membre in domeniul afacerilor externe, Tratatul de la Lisabona cuprinde cateva elemente noi privind functionarea institutiilor comunitare, astfel incat acestea si poata raspunde mai bine exigentelor statelor nationale gi cetafenilor europeni. Uniunea — se precizeaza in articolul 9 din Tratat — dispune de un cadru institutional care vizeaza promovarea valorilor sale, urmdrirea obiectivelor sale, sustinerea intereselor sale, ale cetdtenilor sdi si ale statelor membre, precum gi asigurarea coerenjei, a eficacitdfii si continuitajii politicilor si actiunilor sale”. Institutiile U.E. sunt: Consiliul European, Parlamentul European, Consiliul U.E., Comisia Europeand, Curtea de Justitie a U.E., Banca Centralé Europeana si Curtea de Conturi. Parlamentul, Consiliul si Comisia sunt asistate de un Comitet Economic si Social si de un Comitet al Regiunilor, care exercita functii consultative. Institutiile U:E. prezinté urmatoarele caracteristici: 1. Fiecare institutie ocupé un loc distinct in structura organizatoricé, indeplinind functii distincte. Consiliul European asiguré cadrul unei mai bune cooperari politice. El reuneste sefii de stat sau de guvern ai statelor membre, presedintele Consiliului si presedintele Comisiei Europene. Acestia sunt 10asistati de ministrii Afacerilor Externe ai statelor membre gi de catre un membru al Comisiei. fnaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate participa la lucrarile Consiliului European Reuniunile Consiliului European sunt conduse de presedintele su, au loc de doud ori pe semestru si se finalizeazd prin adoptarea prin consens a urmatoarelor documente: decizii, pentru problemele cele mai importante, decizii de procedura, orientari, directive si declaratit Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Ministri) reprezint& interesele statelor membre, este principalul organ legislativ si decizional, dar si principalul coordonator al politicilor economice al statelor membre, fiind atat o institutie comunitara, cat si una alcdtuita din reprezentantii {arilor membre, ceea ce-i confera atat un caracter supranational, cat si interguvernamental. Membrii Consiliului nu sunt numiti de o alta institutie comunitara, ci de catre guvernele statelor membre gi are o dubla natura. Pe de o parte este institutia comunitara cu atributii si competente proprii a caror exercitare este reglementata de norme de drept comunitar, iar pe de alta parte, institutie de reprezentare a guvernelor statelor membre. Comisia Europeana apara interesele comunitatilor in ansamblul lor avand urmatoarele functii: normativa; de control, de gestiune a politicilor si de reprezentare a U.E. in organizatiile internationale. Comisia este compusa din 27 de membri, cate unul din fiecare stat. Comisarii sunt propusi de guvernele statelor membre si aprobati de Parlamentul European. incepand cu | noiembrie 2014, Comisia va fi compusa dintr-un numar de membri, incluznd presedintele si inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe gsi politica de securitate, corespunzator cu doua treimi din numarul statelor membre. Parlamentul European reprezinta interesele popoarelor din statele membre. Membrii P.E. nu sunt reprezentanti nationali, ei nu se reunese in 11blocuri nationale, participa la grupari ideologice transnationale cu obiective si valori aproximativ similare. Daca la inceput PE. a avut doar puteri consultative si de supervizare, treptat a dobandit puteri mai mari prin procedura de cooperare, iar prin Tratatul de la Lisabona a cpatat competente sporite la nivel legislativ, bugetar si in materie de proceduri internationale. Curtea de Justitie asigura respectarea regulilor de drept comunitar. Rolul Curtii de Justitie este de a asigura cd legile nationale si europene si acordurile internationale avute in vedere de catre U.E., respect conditiile gi spiritul tratatelor si ca dreptul comunitar este in mod identic, impartial si constant aplicat peste tot in statele membre. Curtea de Conturi asigura legalitatea folosirii resurselor financiare si, prin urmare, controlul in domeniu. Curtea de Conturi are competenta de a controla conturile ULE. precum gi conturile de venituri si cheltuieli ale fiecdrei organizatii create pentru indeplinirea obiectivelor U.E. Examineaza legalitatea veniturilor si cheltuielilor si garanteaz buna gestionare a bugetului comunitar. Banca Centrala Europeand gestioneaza politica monetara in zona EURO $i relatiile noii monede cu celelalte valute detine si administreazi rezervele valutare oficiale ale statelor membre, remise de bancile centrale, creeazi mecanisme gi institutii de supraveghere a sistemului_ bancar european. 2. Fiecare institutie are o legitimare proprie conferiti prin Tratat si un fundament politic si ideologic distinct. 3. Institugiile comunitare participé direct la luarea deciziilor. 4. Institutiile comunitare nu au personalitate juridicd, ele actioneaza in numele Uniunii si pentru aceasta. 125. Institutiile sunt comune pentru toate comunitatile exercitandu-si atributiile pe baza Tratatelor comunitare. 1.3. Alte forme de integrare economica in Europa Asociatia Europeana a Liberului Schimb (AELS) a fost creata in anul 1960, prin Acordul de la Stockholm, din initiativa Marii Britanii, ale c&rei interese au determinat-o sa respinga initial ideea participarii la CEE La constituire AELS avea sapte membri: Anglia, Austria, Danemarca, Elvetia, Norvegia, Portugalia si Suedia. Ulterior au aderat Finlanda, Islanda gi Liechtenstein. Tratatul de la Sotckholm cuprindea urmatoarele prevederi desfiintarea taxelor vamale gi a restrictiilor cantitative la importurile de marfuri industriale si produse agricole in relatiile comerciale dintre farile membre; in relatiile comerciale cu tarile terte tarile membre isi pastrau tarifele vamale nationale gi restrictiile cantitative, dezvoltarea mai rapida a {arilor membre, folosirea rafionala a resurselor naturale; cresterea productivitatii muncii; stabilitatea financiara; crearea unor organe de conducere (Consiliul Ministerial, Comitetul delegatilor permanenti, Secretariatul) AELS a fost gandita ca o simpli zona de liber schimb, fara a se stabili si un tarif vamal extern comun. Totodata, s-a dorit a fi un front comun de negocieri cu CEE si o baza de lansare spre aceasta, prin dobandirea unei experiente practice intr-un cadru restrans. AELS s-a dovedit a fi o treapta in integrarea europeana pentru farile ce nu s-au aratat increzaitoare de la inceput intr-un proiect care urma s& aduca limitari principiului suveranitatii, Treptat, atitudinea {arilor membre fata de CEE s-a schimbat, 0 parte din acestea aderand la aceasta, astfel cd in 13prezent AELS cuprinde doar patru tari: Norvegia, Elvetia, Islanda si Liechtenstein. Spatiul economic European (SEE). Deoarece 0 parte din tarile membre AELS (Marea Britanie, Danemarca, Portugalia, Austria, Suedia, Finlanda) au parasit organizatia si au aderat la CEE, iar cele patru care au mai ramas (Norvegia, Elvetia, Islanda, Liechtenstein) au negociat separat acorduri comerciale cu CEE s-a ajuns la situatia confruntarii dintre cele doud organizatii doar prin prisma unor interese comerciale limitate. Negocierile intre CEE si AELS privind infiintarea in comun a unui Spatiu Economic European au inceput in anul 1984, prin extinderea treptata a domeniilor cooperarii economice si comertului, au fost reluate in anul 1989, iar Acordul a fost semnat in anul 1992 la Luxemburg gi a intrat in vigoare in anul 1993. Acordul privind realizarea Spatiului economic European intre CEE si AELS, ingloband 30 de state, 27 din UE si 3 din AELS (Elvetia nu a dorit sa participe) largeste sfera cooperarii de la relatiile comerciale si la alte domenii de interes reciproc (circulatia liberi a bunurilor, serviciilor, persoanelor si capitalurilor, financiar, cercetare, dezvoltare, protectia mediului inconjurator, transporturi, social, cultural, turism etc. ). Se impun cAteva sublinieri si precizari pe marginea Acordului de creare a SEE: - cele doua grupari, CEE si AELS, ramén in continuare o zona de liber schimb imperfecta; - cele trei tari AELS (Norvegia, Islanda si Liechtenstein) nu adera la Politica Agricola Comuna, la Uniunea Economica si Monetara si la viitoarea Uniune Politica; - farile AELS igi pastreaza in continuare autonomia 14Daca tarile AELS participa doar la anumite forme de cooperare $i comert, de ce au dorit crearea SEE? Motivul principal a fost ingrijorarea lor c odata cu incheierea procesului de formare a pietei interne unice a CE, care presupune realizarea deplind a celor patru libertati (marfuri, servicii, capitaluri, persoane), accesul produselor industriale si agricole provenind din {arile AELS pe piata comunitara va fi ingreunat, producdndu-se o diferentiere de regim comercial. Pe de alta parte, interesul manifestat de tArile AELS fat de crearea SEE a rezultat din tendinta de dezintegrare a AELS, ca urmare a aderarii mai multor tari la CEE. Acordul privind crearea SEE nu a ingreunat, ci, dimpotriva, a stimulat aderarea {arilor AELS la SEE. in ceea ce priveste administrarea acestui Acord au fost constituite urmatoarele organe de lucru: Consiliul de Ministri, care se intruneste de doua ori pe an, Comitetul mixt CEE-AELS, cu activitati permanente si Curtea de Justitie. Acordul de Liber Schimb intre tarile din Europa Centrala (CEFTA), a reprezentat cel mai important acord multilateral de liber schimb din Europa Centrala si de Sud Est semnat in anul 1992 de catre Cehoslovacia, Ungaria si Polonia si intrat in vigoare la | ianuarie 1993. in anul 2003 din CEFTA faceau parte: Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Romania si Croatia. CEFTA si-a schimbat componenta in anii 2004 si 2007 avand in vedere ca sapte tari au aderat la UE: Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Polonia, Bulgaria si Romania. in anul 2008 CEFTA avea urmatorii membrii: Albania, Bosnia — Hertegovina, Croatia, Macedonia, Serbia, Muntenegru, Moldova. Noua grupare integrationista si-a propus sa stimuleze cresterea economica, si lichideze restrictiile vamale intre {arile membre si s& liberalizeze comertul reciproc, sa stimuleze investifiile reciproce, migcarea 15libera a marfurilor, capitalurilor, serviciilor si persoanelor. Totodata, tarile membre si-au propus si devina membre ale U.E. CEFTA este consideraté 0 ,,anticamera” si o etapa de pregatire pentru participarea la piata interna comunitara, U.E. find de la inceput in favoarea constituirii si functionarii CEFTA. Principalul obiectiv urmarit de CEFTA a fost crearea unei zone de liber schimb prin liberalizarea gradual a comertului reciproc cu produse industriale si agricole si prin eliminarea barierelor tarifare si netarifare in calea comertului in perioada de tranzitie Pentru a deveni membru al CEFTA Romania a actionat pe doua planuri: a negociat acorduri de liber schimb cu fiecare fara membra, finalizate cu acorduri bilaterale semnate in anul 1977, pe de o parte, si a negociat in paralel cu CEFTA, ca organizafie de liber schimb, cu care a incheiat un acord intrat in vigoare tot in anul 1977, pe de alta parte. CEFTA s-a dovedit si se dovedeste in continuare a fi un cadru excelent de pregitire pentru aderarea la ULE. a economiilor tdrilor candidate. in prezent se are in vedere posibilitatea transpunerii beneficiilor participarii la acord a farilor din Balcanii de Vest pentru pregatirea lor in vederea integrarii lor viitoare in U.E. Initiativa Central Europeanda (I.CE.), este 0 forma flexibila de cooperare regionald care reuneste in prezent 17 state: Albania, Austria, Belarus, Bosnia-Hertegovina, Bulgaria, Cehia, Italia, Macedonia, Moldova, Muntenegru, Polonia, Romania, Serbia, Slovacia, Slovenia, Ucraina, Ungaria Bazele initiativei de cooperare regionala au fost puse in anul 1989, la Budapesta, cu prilejul reuniunii ministrilor de externe din Austria, Ungaria, Italia si RSF Tugoslavia, la care au aderat apoi Cehoslovacia, Polonia si alte state, ceea ce a facut ca in anul 1992 aceasta structura de cooperare s& capete actuala denumire de Initiativa Central Europeand. 16Liniile directoare ale activitatii ICE sunt stabilite si adoptate in cadrul reuniunilor anuale ale sefilor de guvern si respectiv, ale ministrilor de externe ai statelor membre si au la baza principiile cartel ONU si documentele U.E. in conformitate cu pozitia sa strategica si statutul sau in Europa, ICE are in componenta sa state membre extrem de diferite: state membre ale ULE. (17), state membre CEFTA (3), state care au apartinut fostei lugoslavii (5), state foste membre ale URSS (3), state membre NATO (8) Deciziile ICE sunt reflectate in documente finale, declaratii si recomandari politice, adoptate prin consens in cadrul reuniunilor sefilor de guverne gi ministrilor de externe. Coordonarea general a activitatilor care se desfasoara in cadrul ICE este asigurata prin rotatie de statul care define presedintia organizatiei in anul calendaristic respectiv. ICE dispune de un Secretariat Executiv cu sediul la Trieste, iar la sediul BERD de la Londra funcfioneaza secretariatul pentru proiecte ICE care oferd asistenta tehnica. Resursele de finantare pentru activitatile din cadrul ICE provin din contributiile voluntare ale {arilor membre. ICE are ca obiectiv extinderea spre rasarit a ULE. si igi propune dezvoltarea in aceasta zona a unor retele transeuropene in domeniul transporturilor, telecomunicatiilor, energiei, turismului si protejarii mediului Organizatia Cooperirii Economice a Marii Negre (OCEMN) a fost lansata prin semnarea Declaratiei de la Istambul, in anul 1992, de catre 11 {ari: Turcia, Romania, Azerbaidjan, Moldova, Georgia, Ucraina, Armenia, Grecia, Albania, Rusia si Bulgaria OCEMN este considerata a fi o Piaté Comuna a acestor tari care isi propune:- libera circulatie a bunurilor si persoanelor in zona si reglementarea relatiilor economice, financiare, comerciale bilaterale si multilaterale; - realizarea unor proiecte de interes comun in domeniile transporturilor, telecomunicatiilor, informatiilor, turismului, agriculturii $i industriei agricole, protectiei sanitare, sinatatii, stiintei si tehnicii, mediului inconjurator etc.; - incurajarea creditelor si a altor parghii financiare guvernamentale si mobilizarea de fonduri pentru realizarea acestor proiecte in comun. Se apreciazé ci zona Marii Negre se va integra treptat in spatiul economic al intregii Europe, iar aderarea la OCEMN nu-i va impiedica pe participanti sa intre si in alte organizatii internationale, ca de exemplu Uniunea European. Nu se urmareste realizarea unui spatiu inchis, al relatiilor economice, ci realizarea unei cresteri economice si diversificari structurale a economiilor acestor {ari, intr-un cadru european multilateral, deschis si transparent, in vederea apropierii lor pe plan economic gi social de {arile europene dezvoltate, premisa a viitoarelor procese de integrare economica la nivelul acestui continent. Forul de decizie al OCEMN este Consiliul Ministrilor Afacerilor Externe care se intruneste semestrial in tara care define presedintia in exercitiu. OCEMN dispune de un Secretariat cu sediul la Istambul, de Consiliul oamenilor de afaceri si de Banca pentru Comert si Dezvoltare a Marii Negre, cu sediul la Salonic. in perioada care a trecut de la constituire, OCEMN si-a justificat, in mare masur&, scopul pentru care a fost creat’. Prin spatiul larg de activitati pe care si le-a propus, regiunea Marii Negre se apropie, treptat, de criteriile europene de cooperare regionala. Avand in vedere ins& diferentele 18semnificative, economice si sociale, dintre tarile participante, OCEMN nu poate produce rezultate rapide i spectaculoase, insa oferd un cadru propriu stimularii increderii reciproce intre tarile vecine si contribuie la dezvoltarea spiritului de cooperare multilaterala. TERMENI SI CONCEPTE © Integrare Integrare economicad © Integrare economica european © Cauzele integrarii economice * CECO — Comunitatea European a Carbunelui si Ofelului ¢ CEE — Comunitatea Economica Europeana ¢ EURATOM — Comunitatea Europeana pentru Energie Atomica Tratatul de la Paris - 1951 ¢ Tratatul de la Roma - 1957 ¢ Actul Unic European - 1987 ¢ Tratatul de la Maastricht - 1993 Tratatul de la Amsterdam - 1998 Tratatul de la Nisa - 2003 Tratatul de la Lisabona - 2007 ¢ AELS — Asociatia European a Liberului Schimb © UE — Uniunea Europeana ¢ SEE - Spatiul Economic European © CEFTA — Acordul de Liber Schimb intre tarile din Europa Central © ICE — Initiativa Central Europeana * OCEMN - Organizatia Cooperarii Economice a Marii Negre © CE — Comisia European 19