CAPITOLUL II AGRICULTURA $I DEZVOLTAREA RURALA iN UNIUNEA EUROPEANA 3.1. Lansarea si evolutia Politicii Agricole Comune (P.A.C.) Politica agricolé comuna a fost si este unul din obiectivele de baz ale constructiei europene, ea a constituit unul din cele mai dificile capitole ale procesului de integrare economica. Agricultura continua gi astizi sa depinda, intr-o mare masura, de conditiile naturale, climatice, calitatea solului, ceea ce face ca volumul productiei si difere la unele produse de la un an la altul gi sa fie diferite de la o tara la alta. Chiar daca existau deosebiri si contradictii intre {ari in domeniul agriculturii, instituirea pietei interne unice era de neconceput fara includerea acestui sector in proiectele privind integrarea economicé. Crearea unei piefe comune a produselor agricole prin deschiderea frontierelor gi eliminarea obstacolelor din calea schimburilor comerciale cu produse agricole presupune ca statele orientate spre productia agricola si aiba aceleasi avantaje ca si partenerii lor axati pe activitati industriale. insa, crearea unei piefe comune a produselor agricole nu putea fi realizata asemanator celorlalte sectoare, prin intermediul suprimarii barierelor vamale si adoptarea de reguli comune in domeniul concurentei Protectia realizata de fiecare tara in domeniul agriculturii prin diverse reglementari: garantarea prefurilor, subventii la export, restrictii la import precum gi alte procedee specifice fiecdrei tri, faceau imposibild punerea in raport direct a economiilor agricole din {rile comunitare pe baza regulilor economiei de piaté. De la aceste deosebiri a inceput istoria 51elaborarii si punerii in aplicare a politicii agricole comune care a avut ca scop principal si regrupeze, in cadrul unei piete agricole comune, agricultura tarilor membre. Pe langa faptul ca activitatea agricola nu poate fi comparat cu alte activitati economice, au existat si alte argumente ce au stat sa baza crearii politicii agricole comune: greutati in echilibrarea productiei agricole cu cererea constanti de hrana prin mecanismele pietei libere; fara protectia corespunzatoare la granite, variatiile de preturi ar face si scada preturile comunitare; existenta unui numar ridicat de regiuni mai putin favorizante pentru productia agricola; dezvoltarea rurala a constituit dintotdeauna un obiectiv important al politicii comune europene; 50% din populatia UE locuieste in mediul rural, care reprezinta 80% din teritoriul UE. Crearea pietei comune a produselor agricole s-a bazat pe doua elemente fundamentale: - se avea in vedere constituirea unei piete interne fara frontiere, in care produsele agricole si poata circula liber; - s-a convenit c& aceasta piat& interna agricol4 nu poate fi rezultatul suprimarii, pur gi simplu, a frontierelor interne dintre {arile comunitare Termenii generali ai politicii agricole comune au fost precizati in Tratatul de la Roma prin stabilirea obiectivelor esentiale: cresterea productivitatii; asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru. producatori; stabilizarea pietelor, garantarea securitatii aprovizionarit; preturi rezonabile pentru cumparatori. inceputul procesului de creare a pietei agricole comune a fost marcat de adoptarea, in ianuarie 1962, a Acordului de la Bruxelles, care a elaborat primul pachet de masuri legislative agricole referitoare la crearea a gase organizatii comune de piata in ceea ce priveste cerealele, carnea de pore, carnea de pasre, ouale, vinul, fructele si legumele. Totodat’, pentru 52finantarea pe plan comunitar a masurilor de politica agricola, a fost infiintat Fondul European de Orientare si Garantare Agricola (FEOGA). Formarea unei piefe agricole comune antreneazd prin libera circulatie 0 serie de efecte favorabile: reducerea costurilor, cresterea productivitatii exploatatiilor agricole; dezvoltarea filierelor in amonte gi aval cu includerea agriculturii in sistemul comercial; asigurarea autosatisfacerii cu produse alimentare si, treptat, cresterea rolului agriculturii in schimburile economice internationale. Plasarea agriculturii in afara procesului de constituire a pietei comune sau in regim de concurenf& libera prin deschiderea_pietelor nationale ar fi condus la un declin accelerat al acesteia in tari slab performante (Italia, Franta), care ar fi fost dezavantajate in raport cu ceilalti parteneri si ar fi devenit o sursi de intarziere a procesului de integrare economica. Includerea agriculturii in piata intern’ comunitar’ a fost impulsionata de urmatorii factori: - satisfacerea cerintelor Franjei: politica agricola comuna a fost considerata drept o compensatie oferita Frantei; ,.Politica Agricola Comuna a fost creaté ca un fel de afacere intre francezi si germani. Comunitatea Economica Europeand trebuie sd promoveze liberul schimb industrial pentru a placea Germaniei si a adopta o politica agricola comund pentru a placea Frantei” - importanqa politicé a agricultorilor: constructia europeand nu putea avea loc fara sustinerea politica a agricultorilor. Drepturile si avantajele deja obtinute prin politicile nationale de sustinere a preturilor gi de protectie fata de concurenta externa se impunea a fi mentinute, iar pe de alta parte, agricultorii trebuiau asigurati ca transformarile structurale cerute 53de constituirea piefei agricole comune vor fi suportabile prin finanfare comunitara. - contextul international contemporan: mult timp Europa a fost dependenta din punct de vedere al securitatii alimentare de exterior. De aceea, unul din obiectivele esentiale ale politicii agricole comune I-a reprezentat asigurarea autoaprovizionarii alimentare, fapt ce a impus modernizarea si restructurarea agriculturii - obligativitatea respectarii principiilor Acordului General pentru Tarife si Comert (GATT: includerea agriculturii in piafa intern’ comunitara. O uniune regional reprezinta un important argument extern pentru pentru respectarea principiilor egalitare de tratament si multilateralismul concesiilor vamale trebuie sa includa toate sectoarele economice si, prin urmare, $i agricultura. in concluzie, integrarea europeana nu se poate realiza fara agriculturd, cerinta reiterati in Tratatul de la Lisabona care precizeaz& Piafa interna cuprinde agricultura, pescuitul si comerful cu produse agricole. Prin produse agricole se infeleg produsele solului, cele animaliere si pescdresti, precum si produsele care au suferit o prima transformare $i se aflét in raport direct cu aceste produse”. 3.2. Principiile si obiectivele Politicii Agricole Comune Principiile fundamentale si obiectivele initiale ale politicii agricole comune au fost precizate inca din anul 1962, prin Acordul de la Bruxelles: 1. Liberalizarea treptaté a circulatiei produselor agricole intre firile membre si comercializarea lor la preturi unice, comunitare: in principiu, s-a stabilit ca preturile comunitare sa reprezinte media aritmetica a preturilor nationale din tarile membre ale CEE; 542. Preferinta din partea tarilor membre pentru produsele agricole ale comunitiiii. Acele tari care ar dori sa cumpere produsele agricole mai ieftine din {ari din afara comunit&tii, vor suporta diferenta de pret prin instituirea unor taxe de prelevare; 3. Compensarea pierderilor ce ar rezulta din exportul produselor agricole disponibile ale farilor membre in afara Comunitigii Economice Europene in cazul in care aceste exporturi s-ar realiza la preturi mai mici decét cele comunitare; compensarea acestor preturi se realizeazi prin sistemul asa numitelor taxe de restituire (acestea fiind subventii directe la export); 4. Protejarea agriculturii tarilor membre de concurenta extracomunitara printr-un sistem foarte amplu de miasuri de politica comerciala, tarifare si netarifare, si restructurarea acesteia pentru sporirea gradului de autoaprovizionare cu produse agricole; 5. Finantarea pe plan comunitar a mésurilor de politica agricola prin intermediul unui organism comunitar specializat denumit Fondul European de Orientare $i Garantie Agricola (FEOGA). Obiectivele urmarite prin instituirea politicii agricole comunitare sunt: a) cresterea productivitatii muncii prin introducerea progresului tehnic in agricultura care si asigure folosirea optima a factorilor de productie si in special a fortei de munca; b) asigurarea unui nivel de viata echitabil al agricultorilor; c) stabilizarea pietelor produselor agricole in cadrul comunitatii; d) garantarea securitiqii aprovizionarii {arilor membre cu produse agricole; e) asigurarea de preturi rezonabile pentru consumatorii comunitari 55Se observa ca aceste obiective urmaresc dezvoltarea si modernizarea agriculturii tarilor membre, atat prin asigurarea aprovizionarii acestora cu produse agricole, cat si pentru ridicarea gradului de competitivitate al agriculturii comunitatii, in raport cu concurenta extracomunitara in decursul evolutiei sale Politica Agricoli Comuna a fost supusa mai multor reforme care au urmarit atingerea a noi obiective generate atat de extinderea UE, cat si de adancirea procesului de integrare - imbunatatirea competitivitatii produselor agricole din UE prin scaiderea preturilor; - garantarea sigurantei si calitatii alimentelor pentru consumatori: - imbunatatirea sistemului de productie prin protejarea mediului inconjurator; - integrarea componentelor de mediu in instrumentele gi obiectivele politicii agricole comune; - introducerea in cadrul PAC a unei politici distincte, dezvoltarea rurala, care s& permit asigurarea unor venituri stabile si un standard de viata echitabil pentru populatia ocupata in agricultura; - simplificarea legislatiei; - flexibilitate in domeniul alocarii sprijinului financiar comunitar in statele membre. Pentru realizarea obiectivelor politicii agricole comunitare au fost institutionalizate trei masuri esentiale: a) Unitatea pietei presupune libera circulatie a produselor agricole intre {arile UE prin eliminarea taxelor vamale, a restrictiilor cantitative sau aaltor masuri de politica comerciala cu efect similar. Pentru a exista o piata unica a produselor agricole a fost necesar si instituie preturi comune si reguli competitionale unice si s& se armonizeze 56regulile statelor membre privind problemele de ordin administrativ, din domeniul igienic si veterinar. Sistemul de protectie si sprijin pentru produsele agricole comunitare a condus la izolarea pietei interne de piata externa, fapt ce a impus necesitatea elaborarii metodelor de baza ale Organizérii Comune a Pietei in domeniul culturii vegetale si animale Organizarea comund — precizeazi Tratatul de la Lisabona — cuprinde reglementarea__preturilor, a subventiilor pentru producerea si comercializarea diferitelor produse, a sistemelor de depozitare si a mecanismelor comune de stabilizare a importurilor si exporturilor”’ }) Preferinta pentru produsele comunitare este 0 consecinta logic& a constituirii si functionarii pietei agricole unice gi a dorintei UE de a elimina dependenta consumului de piata externa. Ca mecanism de protectie, politica agricola comuna fata de terti uzeaz4 de sistemul prelevarilor gi cel al restituirilor: Cand pretul mondial al produselor agricole este inferior celui comunitar se aplica prelevari la import si restituiri la export. - prelevirile la import se aplicd pentru alinierea preturilor produselor agricole externe importate (mai mici), la pretul produselor agricole comunitare (mai mari) si constau in plata unei taxe variabile ca diferenta intre pretul intern (prag) mai mare si pretul extern (mai mic); - restituiri la export se acorda atunci cand producatorii agricoli comunitari exporta produsele agricole la preturi mai mici decat cele interne si se determina ca diferenta intre pretul intern mai mare si pretul de export mai mic Cand pretul mondial al produselor agricole este superior celui comunitar se aplica prelevari la export si restituiri la import - prelevari la export se determina ca diferent intre pretul de vanzare extern, mai mare, si pretul intern, mai mic; 57- restituiri la export catre agentul economic care importé produse agricole la prefuri mai mari decat cele interne (comunitare) si se determina ca diferenta intre pretul de import mai mare si pretul comunitar, mai mic. Sistemul prelevarilor si restituirilor protejeaz piata comunitara de concurenta externa si asigura o sursa de sustinere financiara a exporturilor, contribuind la formarea Fondului European Agricol de Garantare (FEAGA) ©) Solidaritatea financiar& in sfera politicii agricole consta in gestionarea gi suportarea in comun a cheltuielilor aferente, prin constituirea, in anul 1962, a Fondului European de Orientare i Garantare Agricola care a administrat circa 50% din cheltuielile bugetului agricol al UE. FEOGA a fost structurat pe doua sectiuni: garantare, destinata acoperirii cheltuielilor privind pietele agricole gsi politica preturilor, si orientare, destinata sustinerii reformelor structurale, realizarii obiectivelor de politica sociala gi sprijinirii dezvoltarii zonelor rurale. Extinderea UE in Centrul si Estul Europei a facut necesara o reforma a fondurilor destinate agriculturii care a determinat desfiintarea secfiunii orientare a FEOGA si infiintarea a altor doua fonduri destinate agriculturii. Fondul European Agricol de Garantare (FEAGA) si Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala (FEADR). 3.3. Politica de preturi si de organizare a pietelor Desi principiile PAC sunt valabile pentru toate categoriile de piata ale produselor agricole, nu existi 0 organizare unicd de pial care si acopere toate sortimentele produselor agricole’. Datorité conditiilor de Marius Profiroiu (coordonator), Institutii si polit Economica, Bucuresti, 2008, p.183-185 58 i europene, Edituraproductie diferite la sortimentele agricole, dar si prevederilor acordurilor internationale s-a impus instituirea unor organizatii de piaté pe sectoare de productie. O organizatie de piata cuprinde un set de masuri juridice care reglementeaza productia, procedurile de obtinere a produselor agricole si de stabilire a prefurilor acestora, in scopul indeplinirii obiectivelor politicii agricole comune: cresterea productivitatii, asigurarea mijloacelor de trai adecvate pentru producatorii agricoli, stabilizarea pietei, garantarea obtinerii produselor si un nivel adecvat de preturi in cadrul UE exista organizatii de piaf pentru urmatoarele produse cereale, lapte si produse lactate, carne de pore, carne de vita, carne de miel gi oaie, carne de pasare, zahar, in gi cénepa, ulei de masline, vin, orez, fructe si legume, preparate din fructe si legume, hamei, furaje, seminte, viermi de matase Elementele Organizrii Comune a Pietei sunt: ‘Sistemul de preturi. in cadrul acestuia, pretul de interventie joaci un rol deosebit in susfinerea pretului pe piata comunitara, garantand o parte din veniturile producatorilor. Scaderea acestor preturi a impus necesitatea acordarii unor plati compensatorii directe in functie de terenul cultivat si numarul de animale si compensdri substantiale pentru terenul lasat necultivat. Masuri legate de protectia mediului inconjurdtor, prin acordarea de ajutoare pentru suprafetele de teren lasate necultivate si pentru suprafetele de teren impadurite, (FEAGA) Introducerea mecanismelor de garantare prin utilizarea Fondului European Agricol de Garantare (FEAGA). finantate din bugetul destinat agriculturii 59Analizate prin prisma structurii lor si a legislatiei care le reglementeaza, exist organizafii de piata care garanteazé preturi minime sub pentru produsele specificate, iar in situatia scaderii pretului de piati pretul fixat, Uniunea cumpara aceste produse pentru a fi depozitate, si organizatii de piatd care nu garanteazé nivelul preturilor, preturile produselor fiind rezultatul raportului dintre cerere si oferta (oud gi carne de pasire). Politica de preturi pe care se bazeazi si functioneaz’ politica agricola comuna cuprinde: - a) preturi indicative sau orientative, se stabilesc de regula o data pe an, la inceputul perioadei de comercializare a produsului respectiv, ele reprezinta limita maxima a_prefurilor practicate pe piata internationala; - b) preturi de interventie, se stabilesc tot 0 data pe an si constituie limita minima a preturilor comunitare. Comercializarea produselor agricole ale tarilor membre pe piata comunitara se face la preturi care pot oscila intre cele doua limite: limita maxima (data de pretul indicativ) si limita minima (data de pretul de interventie). in situatia in care pe piata produselor agricole comunitare pretul de comercializare al produselor agricole atinge nivelul de interventie, si chiar tinde si scada sub nivelul acestuia, ca urmare a faptului ca oferta este mai mare decat cererea, atunci, potrivit mecanismului politicii agricole comunitare, se procedeazi la stocarea produsului respectiv pana la restabilirea echilibrului intre oferta si cerere. Produsele care sunt stocate se cumpara la nivelul pretului de interventie, finantarea actiunii facdndu-se de FEAGA. Produsele stocate pot avea doua destinatii: revanzarea pe pietele tarilor membre, atunci cand creste cererea pentru aceste produse, sau exportul in afara comunitatii, in cazul in care gradul de satisfacere pe piata comunititii la produsele respective este foarte mare. Daca la un anumit 60produs agricol cererea depaseste oferta si pretul tinde sa depaseasca limita maximé a pretului comunitar (pretul indicativ sau orientativ) inseamna ca gradul de autosatisfacere la produsul respectiv este redus si se admite importul din afara CEE pentru restabilirea echilibrului intre cerere si oferta. ©) sistemul de protectie la frontier presupune promovarea unui complex de masuri ale politicii comerciale care au ca principal scop contracararea concurentei extracomunitare: preturi limita la import, taxele vamale, taxele de prelevare, bariere netarifare ete. Preturile limita, denumite si preturi prag, sunt preturi sub care nu sunt admise pe piata comunitara importurile de produse agricole provenind din tarile tere. Preturile prag stau la baza stabilirii nivelului taxelor vamale gi a taxelor de prelevare, fiind mai scézut, dar foarte aproape de nivelul preturilor indicative. La importul de produse agricole din afara UE se percepe 0 taxit vamala de import, iat la matea majoritate a acestor produse se percep si taxe de prelevare care se stabilesc ca diferenta intre pretul de import mai mic gi nivelul maxim al preturilor comunitare (pretul indicativ sau orientativ, mai mare). @) Sistemul taxelor de restituire (sau al subventiilor la export) se practica in situatiile in care surplusurile de produse agricole comunitare nu- si gasesc desfacere pe piata interna, fiind exportate in terte tari la preturi mai mici decat cele comunitare. Exportatorii comunitari au dreptul sa fie compensati cu diferenta de pret, care este o subventie directa la export si se numeste taxa de restituire. Se calculeaza ca diferenta intre pretul comunitar — mai mare ~ si. pretul de export — mai mic. 613.4, Reforma Politicii Agricole Comune si implementarea politicii de dezvoltare ruralit Comisia Europeana aprecia c in timpul trecut de la Acordul de la Bruxelles din anul 1962 s-au inregistrat progrese insemnate pe linia realizarii politicii agricole comune, au aparut ins& multe disfunctionalitati gi contradictii, mai ales in ceea ce priveste relatiile intracomunitare in legatura cu finantarea cheltuielilor din agricultura i garantarea veniturilor. Daca initial instrumentul principal al politicii agricole comune a fost sistemul de garantare a preturilor pentru o productie agricola nelimitatd, obiectivul fiind cresterea gradului de aprovizionare a populatiei cu produse agricole din productia proprie, s-a constatat, in etapele urmatoare, ca acest instrument nu mai era in masura sa satisfaca cerintele producatorilor agricoli comunitari. Au inceput sa apara surplusurile de produse agricole care trebuiau si fie stocate sau exportate in afara comunitafii, de cele mai multe ori la preturi de export mai mici decat cele comunitare. Toate aceste cheltuieli trebuiau si fie suportate din FEOGA, ceea ce a impus cresterea continua a bugetului agricol. A aparut astfel necesitatea adoptarii de noi masuri ceea ce a condus la necesitatea infaptuirii reformei politicii agricole comunitare. a) Primul pas facut pe calea reformei politicii agricole comunitare a avut ca scop micsorarea costurilor productiei agricole trecdndu-se la mentinerea de preturi garantate doar pentru o cantitate limitaté de produse agricole, cantitate stabilité anual de c&tre ministrii agriculturii din tarile comunitare. Aceasta masura trebuie sa conduca la scaderea stocurilor si la reducerea exporturilor in afara comunitatii la o serie de produse agricole la preturi mai mici decat cele comunitare si, in consecinta, la micgorarea costurilor politicii comunitare pentru stocare si subventionarea exporturilor. 62b) A doua masura a constat in alinierea productiilor agricole la anumite produse nominalizate la nivelul cererii comunitare pentru reducerea subventiilor la depaiirea productiilor planificate c) A treia masura a constat in aprobarea anualé a unui plafon maxim de cheltuieli pentru politica agricoli, al caror ritm nu mai putea si depaseasca ritmul cresterii PIB-ului comunitar, d) in al patrulea rand, Comisia Europeana a hotarat trecerea la instituirea politicii preturilor competitive, care s& fac& fata atat concurentei interne, cat gi celei internationale. La inceputul anilor '90, necesitatea continuarii cu mai multa vigoare a reformei politicii agricole comune se impunea tot mai mult datorita constrangerilor de ordin intern (deoarece prin politica de prefuri nu a fost stopata cresterea preturilor si reducerea cheltuielilor bugetare), dar si constrangerilor de ordin extern, alinierea la cerintele GATT. Reforma propusa in anul 1992 de Ray Mac Sharry a vizat, in principal, cultura plantelor si cresterea animalelor pentru comercializarea cArnii de vit. Reforma propusa se baza pe urmitoarele principii: scdderea progresiva a preturilor la produsele excedentare, abandonarea anuala obligatorie a unei parti din terenul cultivat, compensarea pierderilor prin plati directe catre producator si aplicarea unei noi strategii de dezvoltare rurala care s4 conducd la protejarea mediului inconjurator si si incurajeze activitatea in mediul rural Reforma propusi era solicitata de necesitatea reducerii cheltuielilor foarte mari efectuate pentru depozitarea surplusurilor, de presiunea international pentru alinierea politicii agricole la cerintele GATT, precum si de problemele de mediu devenite tot mai stringente Scopul reformei const in urmaitoarele 631. apropierea productiei agricole comunitare de nivelul cererii reale de produse agricole care si permit reglarea ofertei de produse prin mecanisme specifice pietei; 2. reducerea cheltuielilor bugetare; 3. decuplarea subventiilor de dimensiunile productiei; 4. generalizarea sistemului cote de productie” (adic& limitarea prin cote de productie stabilite anterior, a subventiilor acordate); 5. reducerea substantiala a preturilor administrate, care va conduce la acordarea de sprijin in functie de suprafata gi cap de animal); 6. incurajarea fermierilor sé ramana pe paménturile lor, s& nu abandoneze activitatea agricola gi s& migreze spre orase prin politica de dezvoltare rurala”, 7. un accent deosebit a fost pus pe dimensiunea ecologica a agriculturii, reforma propunand si masuri care sa asigure protectia mediului inconjurdtor; 8. participarea UE la finalizarea negocierilor GATT privind comerful cu produse agricole, politica agricola comund trebuind si se ajusteze la cerintele piefei agricole mondiale; 9. cAstigarea pozitiei de leader de citre UE pe piata mondiala a produselor agricole atat la productie, cat si la exportul de astfel de produse, prin cresterea competitivitatii agricultorilor comunitari pe piata mondiala. La inceputul actualului deceniu, UE a intreprins reforma cea mai importanta din istoria de peste 50 de ani a poli agricole comune, pe baza urmitoarelor principii: - o platé unica pe exploatatie pentru agricultorii din UE, independent de productie, astfel incdt s& se garanteze veniturile agricultorilor si sa le permita sa-si determine productia in functie de nevoile pietei si de cererea consumatorilor; 64- platile si fie acordate numai daca sunt respectate normele in materie de mediu, securitate alimentara, sanatate animala si vegetala: - 0 noua politica de dezvoltare rurala prin investitii in activitatea din amonte gi aval; - o reducere a platilor directe destinate marilor exploatatii cu scopul de a finanta noua politica de dezvoltare rurala; - un nou mecanism de disciplina financiari care si garanteze respectarea bugetului agricol Avand la baza aceste principii, Comisia Europeana a instituit in anul 2005 un nou cadru legal pentru finantarea politicii agricole comune prin crearea a doua noi fonduri: Fondul European Agricol de Garantare (FEAGA) si Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala (FEADR). Necesitatea crearii unui nou cadru de sprijinire a agricultorilor comunitari si de dezvoltare rurala a fost impusa gi de noua provocare careia politica agricoli trebuie si-i faci fat, cea a extinderii UE in Europa Centrala si de Est. Integrarea noilor state membre in cadrul politicii agricole comune a determinat Comisia Europeana s& elaboreze un program de perspectiva pana in anul 2013, in cadrul caruia un loc principal il ocupa masurile de sprijinire a cotei de piati a agriculturii ecologice in noile state membre, precum si suspendarea totala a subventiilor de export pana in anul 2013 si reducerea la jumatate a taxelor vamale pentru produsele importate de la 23% la 12%. Odata cu reforma politicii agricole comune, dezvoltarea ruralé a ‘inceput sa joace un rol din ce in ce mai important la nivelul regiunilor, din dorinta de a permite acestora sa faca fata problemelor economice, sociale gi de mediu la inceput de secol XXI.” ? Marius Profiroiu (coordonator), op.cit., p.189-193. 65Dezvoltarea rurala a devenit in prezent extrem de important pentru comunitatea europeani, deoarece aproximativ 60% din populatia UE trdieste in zonele rurale, care reprezinté 90% din teritoriul Uniunii Diversificarea economic’ a comunitatilor rurale, amenajarea teritoriului si gestionarea resurselor naturale sunt strans legate de agriculturd si silvicultura gi de aceea politica de dezvoltare rurala a devenit in prezent o prioritate general a UE. Baza legal a politicii comunitare de dezvoltare rural se bazeazi pe orientarile strategice ale UE pentru dezvoltarea mediului rural si pe existenta Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rural (FEADR) Daca pana acum politica agricola comuna a pus un accent deosebit pe primul pilon (politica de organizare a piefelor) politica agricola comuna pentru perioada 2007-2013 pune un accent deosebit pe cel de al doilea pilon (dezvoltarea rurald), concentrandu-se pe trei aspecte economia agroalimentara, mediul si populatia rurala. Programele finantate din FEADR in perioada 2007-2013 sunt: cresterea competitivitatii sectoarelor agricol si forestier, imbundatatirea mediului si a peisajului natural, imbunatatirea calitatii vietii in spatiul rural si incurajarea diversificdrii economiei rurale. Comisia Europeana avertizeaza tarile din UE ci FEADR trebuie privit ca un complement pentru actiunile nationale, regionale si locale si contribuie la prioritatile comunitatii. Comisia si statele comunitare trebuie s respecte principiul coerentei dintre asistenta asigurata din acest fond si cea a statelor nationale, cat si cu masurile de finantare prin FEAGA. 66