CAPITOLUL V CONCURENTA $I POLITICA CONCURENTIALA iN UNIUNEA EUROPEANA 5.1. Conceptele de concurenta si politici concurentiala in Uniunea European Dezvoltarea economicd a fiecdrei tari comunitare, a Uniunii Europene in ansamblul sau, este de neconceput fri mentinerea unui mediu concurential functional, cerinta fundamentala a economiei de piata. Concurenja desemneaza relatiile dintre toti agentii economici care actioneaza pe aceasta piata pentru realizarea propriilor interese, in conditii de libertate economica. Ea este o realitate, 0 caracteristica a pietei, o lupta dus& cu mijloace economice (cantitate, calitate, pret) si extraeconomice (spionaj industrial, actiuni de sabotaj, politici de dumping), o confruntare dintre agentii economici in vederea obtinerii unor conditii mai bune de productie, desfacere, de efectuare a operatiunilor banesti sau a altor conditii economice, in scopul obfinerii de cat mai multe avantaje. Piata si concurenta au un rol fundamental intr-o economie de piata pentru garantarea bunastarii consumatorilor, in realizarea unei repartifii optime a resurselor si oferirea de motivatii privind cresterea eficientei si nivelului tehnic si calitativ al productiei Teoria economica a concurentei identifica urmatoarele tipuri de concurenta: perfecté (cand pe aceeasi piata actioneaza un numar mare de vanzatori si cumparatori si de puteri aproximativ egale) si imperfectd (monopolul, oligopolul, concurenta monopolistic), directd, atunci cand agentii economici aflati in competitie se adreseaz’ aceleiasi nevoi, cu 95produse similare sau identice, indirectd, atunci cand se ofera bunuri diferite pentru satisfacerea acelorasi nevoi, Joiald, cand sunt utilizate corect instrumentele luptei de concurenté si meloialdé, atunci cand agentii economici utilizeaz mijloace incorecte pentru acapararea pietei. in procesul dezvoltarii economiilor comunitare, concurenta, prin rolul su a c&patat statutul de cel mai important principiu organizational al economiei de piatd; acest rol il poate indeplini doar concurenta perfecta, concurenta imperfecta aparand ca o bariera in calea accesului pe piata Concurenta fiind 0 caracteristica a pietei, creeazd adesea mai multe probleme decat solutioneaza ceea ce impune reguli de functionare a piefei concurentiale. Elaborarea regulilor de functionare a pietei concurentiale a facut necesara instituirea politicii concurentiale care presupune dezvoltarea unui cadru regulamentar in care guvernele nationale si Comisia Europeand pot mentine si stimula concurenta in scopul maximizarii performantelor economice. Politica in domeniul concurentei si-a sporit importanta pe masura ce climatul de afaceri a depasit cadrul national al statelor si a inceput si opereze pe baze comunitare in cadrul piefei interne unice. Politica in domeniul concurentei s-a referit mult timp la un cadru institutional si legislativ si la actiuni ale autoritatilor publice nationale si institufiilor comunitare menite si elimine sau sa descurajeze practicile comerciale restrictive de genul cartelurilor, monopolurilor sau altor bariere din calea accesului la piala, care au ca efect prevenirea, restrangerea si distorsionarea concurentei Prin urmare, politica in domeniul concurentei reglementeazai comportamen-tul pe piata al agentilor economici, astfel incat acestia si desfasoare afaceri in directii conforme cu tratatele comunitare. Aceasta include toate masurile ce reglementeazi concurenta pe o piati liber& 96incluzand politica comerciala, politicile de reglementare, precum si masurile adoptate de guverne cu privire la politicile anticoncurentiale ale firmelor atat din sectorul privat, cat si din cel public! Teoretic, politica in domeniul concurenfei se fundamenteazi pe modelul economiei de piata perfect competitive, model care nu se regaseste in practica economica actuala; concurenta este imperfecta, consumatorii nu sunt perfect informati, iar prezenta unor intelegeri intre concurenti sau a unor monopoluri poate duce la preturi mai mari si la profituri nemeritate, motiv care a facut necesara adoptarea unor strategii concertate in acest domeniu. De aceea, politica de concurentd urm&reste asigurarea cadrului general manifestarii unei concurente loiale, adicd a unei concurente care are loc in conditiile respectarii de catre agentii economici a normelor si mijloacelor considerate corecte si recunoscute ca atare prin reglementarile in vigoare din fiecare stat si la nivel comunitar. Prin politica concurentiala comunitara si a statelor nationale se urmareste infiptuirea urmatoarelor deziderate - cresterea bunastarii consumatorilor prin imbunatatirea performantelor economice ale firmelor ofertante de bunuri gi servicii; - protectia consumatorilor, adicd apararea acestora de tendintele marilor companii de a acapara pietele si de a stabili preturi de monopol; = stoparea redistribuirii veniturilor in favoarea monopolurilor si cartelurilor; - protejarea firmelor mici si mijlocii; ' Marius Profiroiu, Institutii si politici europene, Editura Economic’, Bucuresti, 2008, p.216-240; Gheorghe Pirvu, Economie Europeani, Editura Sitech, Craiova, 2007, p.183-205 97- integrarea eficienta a pietelor nationale ale statelor comunitare in piata interna unica a ULE. Se apreciaza ca principalul beneficiar al politicii de concurenta din U.E. este cetiteanul in tripla sa calitate de consumator, furnizor de forta de munca pe piata muncii si de actionar, participant la capitalul firmelor. Tratatul de la Lisabona, 2007, abordand problemele concurentei in cadrul pietei interne unice, precizeazi ca statele membre trebuie sa abordeze problemele dezvoltarii economice in concurenfa cu principiile economiei de piata, bazata pe concurenta loiala. Totodata, se afirma faptul ci UE .are 0 competenta exclusiva in stabilirea normelor privind concurenta, necesare functionarii pietei interne unice”. Politica U.E. si a statelor nationale in domeniul concurentei reglementeaza patru domenii mai importante din cadrul pietei interne unice: - stoparea gi eliminarea acordurilor dintre firme care au ca efect distorsionarea concurentei si manifestarea abuzurilor de putere dominanta: - reglementarea fuziunilor dintre firme prin aga _numitele reglementari antitrust; - liberalizarea sectoarelor economice cu caracter de monopol de stat ce inc existé in economiile statelor nationale (telecomunicatiile, gazele naturale, electricitatea, transportul feroviar); - monitorizarea ajutoarelor acordate de ciitre stat firmelor nationale. Prin urmare, in cadrul sectoarelor economice in care prioritara este proprietatea publica politica de concurenta interzice: crearea de carteluri care sa-si imparta piata; stabilirea de preturi prin intelegeri intre producatori si furnizori; acordarea de ajutoare publice care distorsioneaz concurenta dintre agentii economici; abuzul de putere dominanta si realizarea de fuziuni care incalca principiile liberei concurente 985.2. Etapele evolutiei politicii concurentiale, dezvoltarii si implementérii cadrului legislativ aferent Istoria integrarii economice europene este, in acelasi timp, si istoria dezvoltarii politicii concurentiale si a cadrului legislativ corespunzator, procesele fiind interdependente Politica europeani in domeniul concurentei se bazeazi pe prevederile cuprinse in Tratatele de la Roma (1957), Maastricht (1992), $i Lisabona (2007), care stabilesc ca la nivelul UE trebuie instituite masuri ca in cadrul pietei interne unice concurenta si nu fie distorsionata, find precizate si modalitatile de realizare a acestei cerinte, prin aplicarea sregulilor cu privire la concurenta”. in acelasi timp, sunt precizate si institutiile comunitare cu atributii in acest domeniu: Parlamentul European, Consiliul UE, Comisia Europeana gi Curtea Europeana de Justitie. La momentul constituirii Comunitatii Europene, eterogenitatea prevederilor legislative in materie de concurenta a impus, ca prima masura, adoptarea de reguli procedurale care si facd posibila punerea in aplicare a prevederilor tratatelor. Regulile procedurale au fost elaborate si adoptate intr-o asemenea maniera incat controlul sa rdmand la nivel supranational si sa fie executat de ciitre Comisia Europeanda. Comisia European impreuna cu Parlamentul si Consiliul au reusit s creeze, in mod treptat, 0 politica concurentiala comund, si, in acelasi timp, coordonatd, fapt ce a facut ca politica in domeniul concurentei si devin 0 politicé sectoriald cu caracter supranational, reprezentand o competenta exclusiva a UE. Competentele Comisiei Europene cu privire la politica de concurenta au fost precizate de Consiliul UE in Regulamentul nr.17, care 99prin aplicarea sa centralizaté a diminuat rolul autoritatilor nationale. Prevederile regulamentului au oferit mediului de afaceri si statelor nationale asigurarea ci respectarea legalititii este o prioritate, iar controlul este centralizat. in primii 15 ani de functionare a comunititilor europene si de implementare a politicii de concurenti (1957-1972) s-au_ realizat urmatoarele: - a fost constituita reteaua institutionala aferenta; - a fost desemnat comisarul responsabil cu politica de concurenta; - au fost identificate si aplicate o serie de practici restrictive; - acrescut rolul Curtii Europene de Justitie in solutionarea litigiilor. in aceasta prima etapa, prioritate au avut practicile restrictive, find neglijate aproape in totalitate in cadrul reglementarilor ajutoarele de stat si monopolurile. Mai mult, marile companii europene erau incurajate in dezvoltarea lor pentru a promova compatibilitatea pe plan international. De aceea, se apreciaz ca principala caracteristica a politicii concurentiale in aceasta etapa a fost atitudinea sa reactiva, defensiva. in a doua etapa a implementarii politicii concurentiale, 1973-1981, a fost redefinité politica concurentialé intr-o asemenea maniera, incdt si favorizeze restructurarea sectoarelor economice aflate in declin Coordonatele politicii concurentiale in aceasta etapa au fost: - controlul ajutoarelor publice acordate de guvernele tarilor membre; - monitorizarea fuziunilor si a altor forme de concentrare economica. Caracteristica principala a politicii concurentiale in aceasté etapa a fost atitudinea sa ofensiva, proactivaé pe fondul cresterii rigurozitatii in aplicarea principiilor politicii concurentiale 100Ultimele doua decenii ale secolului XX au marcat intrarea politicii concurentiale in a treia etapa a evolutiei sale, pe fondul finalizarii procesului de creare a pietei interne unice, al carei continut a fost: .concurenta sd joace rolul de fortd generatoare a industriei europene” $i in aceasta etapa, in centrul preocuparilor politicii concurentiale s-a aflat problema fuziunilor si a ajutoarelor de stat, in conditiile accentuarii interdependentelor dintre natiuni ca efect al globalizarii Cursa pentru consolidarea unei politici concurentiale functionale in UE a intrat, in primul deceniu al secolului XXI, intr-o noud etapa a evolutiei sale, marcati de doua prioritati: rolul politicii concurentiale in asigurarea unei competitivitati externe ridicate a economiei comunitare si partajarea optima a responsabilitatilor privind implementarea si controlul politicii concurentiale intre autoritatile nationale si cele comunitare. Administrarea curenté a politicii concurentiale si coordonarea evolutiei acesteia la nivelul UE sunt realizate de Comisia Europeana si Curtea Europeana de Justifie. Crearea cadrului legislativ _potrivit prevederilor tratatelor revine Parlamentului European si Consiliului UE care prin Regulamente precizeaza cadrul de actiune al companiilor si guvernelor nationale. Pana la adoptarea Actului Unie European, Parlamentul si Consiliul au avut un rol marginal in ceea ce priveste politica de concuren{d si aceasta deoarece instrumentele de decizie in aplicarea politicii erau gestionate de Comisie. Modalitatea de interventie in domeniul politicii concurentiale o reprezenta influentarea actiunilor comisiei printr-un raportor special pe problematica concurentei. Finalizarea procesului de creare a pietei interne unice a identificat politica in domeniul concurentei cu politica de realizare a pietei unice, fapt atatelor de la Maastricht (1992) si ce a flicut necesara precizarea in cadrul ‘ 101de la Lisabona (2007) a atributiilor cuprinzatoare ale Parlamentului si Consiliului UE. in prezent, Parlamentul are posibilitatea s& influenteze activitatea Comisiei pe doua cai - Comisia este obligata ca anual sa prezinte un raport pe probleme de concurenté care trebuie validat de Parlament, raport prezentat de comisarul pentru concurenta; - Parlamentul, in cadrul gedinfelor plenare adreseaz& intrebari si solicité raspunsuri cu privire la problematica concurentei, pe probleme punctuale referitoare la o serie de efecte pe care politica concurenfiala le are asupra agentilor economici. Consiliul UE se implica in politica de concurenfa prin elaborarea de reglementari si acordarea de exceptii cadru. in ultimul timp, Consiliul se implica tot mai mult, sub aspect legislativ, in fundamentarea politicii de concurenti, conferind astfel politicii de concurenti 0 mai mare transparenta. Comisia Europeana este totusi institutia care gestioneaza politica de concurentaé. Ea actioneaza din proprie initiativa, fie la solicitarea cetatenilor, companiilor sau la reclamatiile statelor membre. Comisia Europeana are urmatoarele atributii pe linia politicii de concurenta: stabileste regulile concurentei, efectueazi investigatii si da solutia ce trebuie adoptata. in structura comisiei, politica de concurent& revine Directoratului General IV si comisarului de specialitate. Analiza activitatii desfasurate de Comisie pe domeniul concurentei a scos in eviden{a faptul ci procesul decizional este prea mult politizat, confrunténdu-se interese diferite de natura: institutionala, ideologica, functionalé si sectoriala cu privire la solutiile prezentate si deciziile adoptate. Majoritatea deciziilor sunt Iuate de comisarul de resort (aga cum 102este normal) in baza mandatului incredintat, insa cele mai importante sau controversate cazuri sunt aduse in fata Comisiei Comisia are largi atributii de investigare. Atunci cand comisia este sesizat de catre o firma asupra unui proiect de concentrare economica sau primeste o plangere de la o firma lezata de practicile neloiale ale altei firme, este deschisi 0 anchetd. Procedural, Comisia va face verificari ale documentelor solicitate si de multe ori deplaseazi inspectori la sediul firmelor implicate. Comisia poate actiona in baza unui mandat simplu, situatie in care personalul si managerii firmelor controlate trebuie sa colaboreze, dar nu au obligatia de a se supune tuturor solicitarilor acestora, sau in baza unei decizii sau a unui mandat elaborat de Curtea de Justitie cand este obligatorie colaborarea, in cadrul verificarii, a salariatilor si managerilor. Ancheta se poate finaliza prin adoptarea uneia din urmatoarele decizii posibile - este adresata o ,,scrisoare de clasare” prin care se precizeaza ca nu se va interveni in derularea proiectului respectiv: - este transmisa 0 ,,atestare negativa’”, ceea ce inseamna ca libera concurenta nu este amenintata; - acorda o ,,exceptare”, limitata in timp si conditionata; - constaté ilegalitatea aranjamentului si il interzice, aplicand amenzi de pana la | milion euro sau in cuantum de 10% din cifra de afaceri a firmelor implicate Comisia poate interzice urmatoarele tipuri de acorduri: de impartire a pietei, de control al preturilor, de achizitii exclusive, de distributie exclusiva sau selectiva, precum si acorduri privind drepturile de proprietate industriala si comerciala 103Curtea Europeana de Justitie este responsabila in privinta supervizrii legalitatii regulilor in domeniul concurentei si in aplicarea reglementarilor. Creeazi mediul propice in care se contureazi reglementarile Comisiei, intrucat deciziile acestora sunt obligatorii pentru toate statele membre, pe fondul prelevantei dreptului comunitar asupra celui national. Curtea Europeana de Justitie elaboreaz’ decizii ce cu greu pot fi invalidate. Adancirea si extinderea procesului de integrare au creat conditii tot mai grele pentru activitatea Curtii ca urmare numeroaselor cazuri ce va trebui sa fie judecate si solutionate, fapt ce a impus crearea Curtii de Prima Instanta, al c&rei scop este de a analiza spetele mai simple si usoare, asupra carora se elaboreaza verdicte in termene mai scurte. 5.3. Obiectivele politicii de concurenta in Uniunea Europeana Tratatele de la Roma, Maastricht si Lisabona cuprind dispozitii cu privire la practicile de afaceri care au efecte anticoncurentiale si care afecteaza comertul international. ,,Sunt incompatibile cu piafa internd — se araté in Tratatul de la Lisabona — si interzise orice acorduri intre intreprinderi, orice decizii ale asocierilor de intreprinderi si orice practici concertate care pot afecta comer{ul dintre statele membre si care au ca obiect sau ca efect impiedicarea, restrdngerea sau denaturarea concurentei in cadrul piefei comune” si anume: practicile comerciale restrictive, abuzul de putere dominanta, achizitiile si fuziunile; ajutoarele de stat; politica cu privire la sectorul de stat. Practicile comerciale restrictive. Tratatul de la Lisabona, individualizeaza cinci tipuri principale de intelegeri sau aranjamente intre firme, care sunt incompatibile cu principiile pietei unice si anume 1041. infelegeri care stabilesc, direct sau indirect, preturi de vanzare sau de cumparare sau orice alte conditii de tranzactionare: 2. orice intelegeri sau aranjamente care pot avea ca scop limitarea sau controlul productiei, comercializarea, dezvoltarea tehnicd sau investitiile; 3. aranjamentele care impart pietele sau sursele de aprovizionare: 4. intelegeri care aplicd, in raport cu partenerii comerciali, conditiile inegale la prestatii echivalente, creand astfel acestora un dezavantaj concurential; 5. practici care conditioneaz’ incheierea contractelor de acceptarea de catre parteneri a unor prestatii suplimentare care, prin natura lor, nu au legatura cu obiectul acestor contracte. Tratatul prevede gi situatiile in care se pot accepta anumite aranjamente intre firme atunci cand acordul, intelegerea are un efect nesemnificativ asupra pietei, avand in vedere pozitia slaba pe care firma 0 are pe piata produsului respectiv, aranjamentele care contribuie la imbunatatirea productiei sau distributiei de produse ori la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurand totodata consumatorilor 0 parte echitabila din beneficiul obtinut. Principalele cazuri de exceptare sunt: acorduri de importanta minora judecate prin cifra de afaceri si cota de piata; acorduri de cercetare si dezvoltare; intelegeri de distributie selectiva; intelegeri pentru transfer de tehnologie. Exceptarea poate fi: individuald si este dat de comisie pe baza unei verificdri prealabile, sau colectivaé, dati de Consiliu printr-un regulament care precizeaza conditiile minime. Abuzul de putere dominantd. Efecte negative asupra concurentei pot avea si actiunile intreprinse de o singura firma care profita de pozitia sa Aceste de monopol pentru a restrange concurenta pe o anumiti piat 105actiuni sunt reglementate prin articolul 102 al Tratatului care precizeaza: este incompatibila cu piata internd si interzisd, in mdasura in care poate afecta comertul dintre statele membre, folosirea in mod abuziv de céditre una sau mai multe intreprinderi a unei pozifii dominante detinuta pe piata internd sau pe o parte semnificativa a acesteia”. Pozitia dominanté sau puterea de piatd, este puterea unei intreprinderi, utilizaté pentru a constitui un obstacol in mentinerea unei concurente efective. Determinarea pozitiei dominante se face Iudnd in considerare mai multe criterii cum ar fi: cota de piata, gradul de integrare pe verticala, structura sau concentrarea pietei, barierele la intrarea pe piata, importanta retelei de comercializare, avansul tehnologic. Nu pozitia dominanta este incriminata, ci practicile abuzive ale unei intreprinderi cu pozitie dominanta si anume: - impunerea preturilor de vanzare sau de cumparare, a tarifelor sau aaltor clauze contractuale inechitabile: - limitarea productiei, a distributiei sau dezvoltarii tehnologice; - aplicarea, in raport cu partenerii comerciali, a unor condifii inegale de prestatii echivalente; - conditionarea incheierii unor contracte de acceptarea de catre parteneri a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care nu au legatura. cu obiectul contractului; - practicarea unor preturi excesive sau a unor preturi de dumping, sub costuri, in scopul inlaturarii concurentei: - refuzul de a trata cu anumiti beneficiari sau refuzul de a oferi anumite servicii Dificultatea consta in stabilirea abuzului, daca existi, luandu-se in discutie doar efectele comportamentului firmei. fn asemenea spete nu sunt 106prevazute derogari, sanctiunea este pronuntata de comisie care poate aplica si amenzi sau penalitati. Mecanismul achizitiilor si fuziunilor. Finalizarea procesului de creare a piefei interne unice si asigurarea celor patru libertati, inlaturarea barierelor de natura tarifara si netarifara au creat facilitatile pentru expansiunea firmelor si capitalurilor. Pe o piaté larga a aparut posibilitatea diversificarii activitatilor, dar si noi dimensiuni ale productiei, distributiei, cercetarii si dezvoltarii, Se cereau noi dimensiuni ale firmelor pentru ca oferta sa satisfacd cererea tot mai mare. Cresterea dimensiunilor firmelor a reprezentat solutia de raspuns la o cerere sporita, Cresterea dimensiunilor s- a realizat fie prin resurse proprii, pe calea acumularilor, fie prin achizitii $i fuziuni. Avalansa de achizitii si fuziuni a depasit viteza de adaptare a legislatiilor nationale si comunitare in masura si reglementeze aceste procese, Tratatul de la Roma s-a bazat pe ideea de expansiune economicd a comunitafii prin cresterea dimensiunilor firmelor, fara a se banui ca, pe o anumita treapta a dezvoltarii economice, concentrarea puterii economice la cateva firme va denatura concurenta si va diminua capacitatea de rezistenta a firmelor mici si mijlocii Pe masura ce devenea evident riscul dominarii pietelor de cdtre marile concerne, atitudinea statelor nationale si a institutiilor europene s-a modificat. Comisia Europeana, la insdrcinarea primit din partea Consiliului, a elaborat Regulamentul in materie de achizitii si fuziuni, pus in aplicare incepand cu anul 1990. A fost astfel solutionati problema partajarii responsabilitatilor intre autoritatile nationale si cele comunitare. S-a convenit ca legislatia comunitari si se limiteze doar la marile concentrari economice, de dimensiune comunitara, care ar putea conduce la 107restrangerea, inlaturarea sau denaturarea considerabila a concurentei pe un segment important al piefei. in prezent, in conceptia Comisiei Europene, o fuziune poate fi acceptata daca se stabileste ca ea nu duce la restrangerea sau distorsionarea concurentei pe piataé, daca se constata, in urma examinarii, ca ea este compatibila cu un mediu concurential normal, ca efectele pozitive le completeaza pe cele negative si-i favorizeazi pe consumatori Ajutoarele de stat. Pe masura ce barierele fizice (granitele) si fiscale din calea comertului comunitar au fost inlaturate, subventionarea anumitor sectoare a ramas unul din putinele instrumente care duc la incalcarea liberei concurente si fragmentarea pietelor. Ajutoarele de stat sunt forme de sprijin care provin de la stat sau de la alte entitati publice, sub forma de subventii, imprumuturi in conditii Sfavorizante, exonerari de impozite si alte forme de facilititi fiscale, precum si conditii favorizante in ceea ce priveste participarea la achizitiile guvernamentale. Ajutoarele de stat acordate fie companiilor de stat, fie celor private sunt interzise daca afecteaza sau ameninta concurenta. Politica comunitara in domeniul ajutoarelor de stat este o componenta deosebiti a politicii comunitare in domeniul concurentei, fiind de natura exclusiv supranationala. Tratatul de la Lisabona, in articolul 107, reglementeaza statutul juridic al ajutoarelor: ,,sunt incompatibile cu piata interna ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice forma, care denatureaz & sau amenintéi sé denature= concurenja, prin favorizarea anumitor intreprinderi sau producerii anumitor bunuri, in masura in care acestea afecteaza schimburile comerciale dintre state” Motivul principal care a stat la baza solicitarii de catre statele membre a dreptului de a acorda ajutoare a fost actiunea de eliminare a 108discrepantelor regionale in ceea ce priveste dezvoltarea economicé. Aceasta necesitate a determinat Comisia Europeana s& propuna un sistem de coordonare a ajutoarelor regionale, pe baza unor principii care si permita controlul acestora. Problema principala ce trebuia solutionata si clarificata era natura raporturilor dintre ajutorul de stat si principiile pietei. in acest context, pentru evaluarea politicii statelor membre in domeniul ajutoarelor regionale comisia a evidentiat trei conditii - controlul asupra acoperirii teritoriale a politicilor; - cerinta ca ajutorul acordat sa fie intr-o forma posibil a fi evaluata pe baza metodologiei comune: - precizarea cotelor maxime ale plafoanelor de acordare a ajutoarelor. in timp, pe masura trecerii anilor, Comisia European’ a constatat ci este din ce in ce mai dificil sa mentina disciplina necesara in problema finalizarii ajutoarelor de catre state. Mai mult, fiecare noua extindere a UE a creat problema mereu mai dificil de solutionat, fapt ce a necesitat elaborarea unui sistem pentru asigurarea disciplinei in aceste domenii, deoarece s-a constatat ca in multe sectoare concurenta a fost distorsionata mai mult de interventia statelor prin ajutoare, decat activitatea cartelurilor gi monopolurilor Tratatul de la Lisabona precizeaz ins& c& sunt si ajutoare de stat care sunt compatibile cu piata interna si, prin urmare, sunt acceptate de la interdictia generala: 1. ajutoare cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu conditia ca acestea si fie acordate fri discriminare in functie de originea produselor, 2. ajutoare destinate repararii pagubelor provocate de calamitatile naturale sau de alte evenimente extraordinare; 1093. ajutoare destinate dezvoltirii economice a zonelor ramase in urma, in care populatia are un nivel de trai scdzut si un somaj ridicat. Sintetizand, ajutoarele publice (de stat) se pot clasifica in: ajutoare incompatibile cu prevederile tratatelor care pot afecta schimburile comerciale dintre statele membre si deforma concurenta; ajutoare compatibile cu prevederile tratatelor (sociale, pentru calamitati naturale), pentru care se acorda posibilitatea acordarii; ajutoare care pot fi declarate compatibile de c&tre Comisia Europeana (ajutoare regionale, ajutoare destinate cercetarii, ajutoare pentru protectia mediului ambiant). in principiu, Comisia considera ca toate categoriile de ajutoare de stat ar trebui sa fie tot mai limitate si, deoarece Comisia incearca si aplice si mai riguros reglementarile, acestea intra tot mai mult in conflict cu guvernele nationale. Politica cu privire la sectorul de stat. O modalitate prin care Comisia European gi-a propus s4 creeze un mediu concurential la nivel comunitar 0 reprezinta introducerea principiilor concurentei loiale in domeniul propriet&tii de stat. Mult timp, —_activit&ti_ precum telecomunicatiile, energia, serviciile postale si de transport, de furnizare a gazelor si apei au fost exceptate de la reglementirile in domeniul concurentei. Izolarea proprietatii de stat (a utilitatilor publice) de presiunile concurentei a condus la servicii de slaba calitate, ineficienta, preturi diferite la nivel comunitar etc. in principiu, Comunitatea Europeana nu face distinctie din punctul de vedere al tratamentului aplicat intre firmele private si cele aflate in proprietatea publica. Activitatile din sectoarele proprietatii de stat, in mod natural monopolizate, constituie de fapt infrastructura economiilor nationale, 110sectoare care au evoluat de la retelele locale la cele nationale, avand o pronuntata dimensiune monopolista. Actionand aproape exclusiv intre granitele nationale, aceste sectoare nu au fost tinta politicii concurentiale, ins s-a ajuns la concluzia cA aceste sectoare pot genera manifestari ale concurenfei neloiale, conducand la distorsionarea concurentei Pentru eliminarea sprijinului statului sub aspectul subventiilor publice, Comisia Europeana a trebuit si g&seasci argumente care s& legitimeze aplicarea regulilor in domeniul concurentei potrivit celorlalte obiective ale integrarii europene. Un succes in acest domeniu |-a reprezentat adoptarea Directivei cu privire la Raporturile financiare intre guverne si firmele de stat, precizandu-se modalitatile prin care poate fi denaturata concurenta in acest sector: - prin privilegiile de care s ar putea bucura intreprinderile publice producatoare de bunuri gi servicii comerciale, pe calea tratamentelor preferentiale in raport cu intreprinderile similare din domeniul privat, - prin existenta unor monopoluri nationale cu caracter comercial in domeniul transporturilor, energiei si telecomunicatiilor, care erau subventionate de stat in tendinta acestora de a castiga suprematia in economia europeana; - prin ajutoarele de stat sub forma subventiilor, creditelor cu dobanzi preferentiale, scutiri de datorii, reduceri sau scutiri de impozite 5.4, Reforma politicii concurentiale a Uniunii Europene Realizarea Pietei Interne Unice si a Uniunii Economice si Monetare a condus la extinderea pietelor si la aparitia a numeroase provocari la 111adresa economiilor tarilor din Centrul si Estul Europei care au aderat dupa 2004 la UE, privind concurenta si politica concurentiala. Punerea in aplicare a unei politici comunitare functionale in domeniul concurentei, valabilé pentru toate tarile comunitare, indiferent de stadiul integrarii economice a necesitat rezolvarea a doua probleme: - precizarea obiectivelor si rolului politicii de concurent& in asigurarea competitivitatii interne si externe; - partajarea optima a responsabilitatilor in domeniul politicii de concurenta intre autoritatile nationale gi cele comunitare. Extinderea si adancirea procesului de integrare economica, globalizarea lumii afacerilor gsi multiplicarea pietelor afecteaza comportamentul firmelor si autoritatilor nationale din U.E., ceea ce impune dezvoltarea gi reformarea politicii concurentiale. La nivel comunitar se apreciaza ca reforma politicii concurentiale trebuie si conduca la infaptuirea urmatoarelor obiective: - intarirea reglementarilor concurentiale si aplicarea riguroasi a legii concurentei: - descentralizarea efectiva si implicarea mai accentuaté a autoritatilor si instantelor nationale din statele membre; - simplificarea procedurilor de aplicare a reglementarilor si reducerea birocratiei. Primul obiectiv vizeaz4 concentrarea eforturilor Comisiei Europene asupra problemelor esentiale care vizeaza interesul Comunititii si creeazi probleme aplicarii politicii de concurenti. Comisia va trebui sa se concentreze, in principal, asupra practicilor care incalcd legislatia si cauzeazi grave prejudicii, pe de o parte, si s& asigure o abordare predominant economica in aplicarea legislatiei concurentiale, pe de alta parte. 112Al doilea obiectiv al reformei urmareste implicarea sporita a autoritatilor nationale de concurenta si a instantelor judecdtoresti nationale in procesul de aplicare gi revizuire a legislatiei concurentiale comunitare. Se doreste o mai buna partajare a responsabilitatilor Comisiei cu autoritatile nationale pentru 0 alocare eficienta a resurselor cuvenite acestei politici si o aplicare a legislatiei cat mai aproape de interesele cetateanului. in acest sens s-au facut deja primii pasi prin crearea Refelei europene a autoritiilor in domeniul concurenyei care functioneaza astfel © autoritate nationala care primeste reclamatia ancheteaza si se ocupa de rezolvarea cazului, caz care poate fi anchetat si de catre o alta autoritate nationala, Comisia intervenind atunci cand sunt afectate mai mult de trei state, situatie in care autoritatile nationale vor inceta sa actioneze. Al treilea obiectiv este reprezentat de reducerea birocratiei si simplificarea regulilor si procedurilor de aplicare a reglementarilor concurentiale pentru companii urmarindu-se o aplicare consistent& $i uniforma a legislatiei, fara influente politice, precum gi realizarea unei clarititi mai mari a regulilor. in procesul integrarii economice a Roméniei in U.E. a fost creat cadrul organizatoric, legislativ si procedural privind concurenta, asumat prin negocierea capitolului ,Concurenta”, prin care a fost acceptat in intregime acquis-ul comunitar, fara a solicita © perioada de tranzitie sau derogare. Preluarea acquis-ului comunitar in domeniul concurentei si ajutorului de stat a presupus elaborarea legilor cadru, legea concurentei nr.21/1996 si legea ajutorului de stat nr.143/1999 si a continuat prin elaborarea legislatiei secundare (regulamente, hot&rari, decizii) 113Aplicarea efectiva si eficienté a politicii concurentei a impus crearea autoritatii nationale autonome de concurenfa alcatuita din Consiliul Concurentei si Oficiul Concurentei Consiliul Concurenjei elaboreaza legislatia secundara necesara i aplicd prevederile legale in sensul protejarii, mentinerii si stimularii concurentei si a unui mediu concurential normal. Oficiul concurenyei, organ de specialitate al Guvernului, aflat in structura Ministerului Finantelor Publice are atributii in domeniul aplicarii politicii concurentei si ajutorului de stat Legea concurentei 21/1996 are ca scop protejarea, mentinerea si stimularea concurentei in folosul consumatorilor, vizand crearea conditiilor pentru evaluarea comportamentului agentilor economici pe baza unor principii unitare. Prin aceasté lege se reglementeaza: intelegerile si practicile concurentei; abuzul de putere dominanté si controlul concentrarilor economice. Conform legii sunt interzise orice in{elegeri intre agentii economici gi practici concertate care au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei. Legea nu interzice detinerea unei pozitii dominante pe piata romaneasca. Agentii economici intra sub actiunea legii in masura in care abuzeazd de pozitia lor dominanté prin recurgerea la fapte anticoncurentiale care afecteazi comertul sau prejudiciaz4 consumatorii: practicarea unor preturi excesive sau a unor prefuri de ruinare, refuzul de a trata cu anumiti beneficiari, impunerea unor contracte inechitabile, limitarea productiei, a distributiei sau dezvoltarii tehnologice. Legea admite concentrarile economice daca in urma analizei realizate pe baza criteriilor stabilite se apreciazd c& sunt compatibile cu un climat concurential normal, iar agentii economici implicati dovedese ca sunt indeplinite cumulativ o serie de conditii vizind cresterea eficientei 114economice si a competitivitatii la export, asigurarea unor avantaje pentru consumatorii prin preturi reale mai reduse. Legea privind ajutorul de stat nr.143/1999 reglementeaza criteriile acordarii ajutorului de stat in Romania, cu referiri speciale la notificarea ajutorului de stat si pragul minim al ajutorului de stat care nu cade sub incidenta obligatiei de notificare. Consiliul Concurentei a adoptat numeroase regulamente care vizeazi categoriile de ajutor de stat ce pot fi acordate: ajutorul regional, ajutorul pentru intreprinderile mici si mijlocii, ajutorul pentru salvare si restructurare. Pentru a se asigura compatibilitatea acordarii ajutoarelor de stat sub forma facilitatilor cu un mediu concurential normal si pentru eliminarea oric&ror suspiciuni privind acordarea restrictionaré a acestora, Consiliul Concurentei a solicitat completarea legislatiei in vigoare prin stabilirea unor criterii clare, obiective gi verificabile de alocare a inlesnirilor la plata impozitelor, taxelor gi a altor venituri bugetare, stabilirea unui plafon maxim pnd la care se poate acorda ajutorul de stat sub forma inlesnirilor la plata impozitelor, taxelor si a altor venituri bugetare, ceea ce depigeste acest plafon considerfndu-se ajutor de stat individual care trebuie notificat Consiliului Concurentei 115