1 Merged

INFORMATICA APLICATA
SUPORT DE CURS AN II (IMA)
FACULTATEA DE ANTREPRENORIAT, INGINERIA SI MANAGEMENTUL

AFACERILOR
Curs 1 : Sistemul binar si porti logice
In contextul actual al dezvoltarii tehnologice, fie ca vorbim de un simplu telefon,

laptop, tableta sau vorbim de un sistem informatic complex, toate folosesc sistemul
binar de reprezentare a datelor.
Practic, calculatoarele lucreaza pe baza impulsurilor electrice si recunosc decat
doua stari: On si Off, care reprezentate in sistemul binar inseamna 1 si 0.
0 in binar inseamna 0 volti electricitate, in timp ce 1 in binar inseamna +5 volti.
O cifră binară se mai numeşte bit (prescurtat, b, Binary Digit) şi reprezintă cea
mai mică unitate de măsură a cantităţii de informaţie
Noţiunea de bit a fost utilizată pentru prima dată în teza de doctorat a
matematicianului Claude Shannon, care a „inventat”, prin teza sa, un nou domeniu,
numit teoria informaţiei
În 1964, proiectanţii calculatorului mainframe IBM System/360 au stabilit, drept
convenţie, folosirea grupurilor de 8 biţi ca unitate de bază a memoriei calculatorului.
In acest mod a apărut octetul (o) sau byte-ul (B).
Intr-un calculator un byte reprezinta o valoare sau un singur caracter de date, ca

de exemplu un cod ASCII.
Codul ASCII (The American Standard Code for Information Interchange) este cel
mai frecvent utilizat cod in reprezentarea simbolurilor intr-un calculator. ASCII
foloseste numere binare pentru a reprezenta simbolurile binare tastate.
ASCII a fost introdus pentru prima dată în 1968 ca metodă de codificare a datelor
alfabetice și numerice în format digital.
ASCII este actualizat periodic. Acesta definește coduri pentru 33 de caractere de
control neimprimate(nonprint), care în general nu sunt utilizate într-o mare măsură.
ASCII definește, de asemenea, următoarele 95 de caractere tipărite frecvent utilizate
(inclusiv caracterul spațial):
“!” #$%&’()*+, –
./0123456789:;<=>?@ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ[\]°_, abcdefghij
klmnopqrstuvwxyz{ǀ}~
De exemplu, litera A, este reprezentata sub forma 01000001; litera B cu
01000010; litera C cu 0100011, litera D cu 01000100 etc.
Deoarece codul ASCII este standardizat, computerele, alte dispozitive electronice
și programele de calculator îl pot folosi pentru a face schimb de date între ele. Acest
lucru este valabil chiar și pentru computerele care utilizează diferite sisteme de operare;
de exemplu, calculatoare personale (PC-uri) și Macintosh (Mac-uri).
Pentru ca datele reprezentate în memorie ocupă o succesiune de Bytes, acestea
sunt exprimate în multipli ai acestuia. Fiecare multiplu reprezinta o crestere cu 2^10 fata
de multiplul anterior, dupa cum urmeaza:
1 Byte (B) 8 biti (b)

1 kiloByte (kB) 2^10 B = 1024 Bytes
1 MegaByte (MB) 2^10 kB = 2^20 Bytes
1 GigaByte (GB) 2^10 MB = 2^30 Bytes
1 TerraByte (TB) 2^10 GB = 2^40 Bytes
1 PetaByte (PB) 2^10 TB = 2^50 Bytes
1 ExaByte (EB) 2^10 PB = 2^60 Bytes
Conversia numerelor binare în zecimale (bază-2 în bază-10) și înapoi este un
concept important de înțeles deoarece sistemul de numerotare binar formează baza
tuturor sistemelor computerizate și digitale.
Prin Mb/s intelegem Megabiti pe secunda

MB inseamna MegaBytes
1 MB = 8 Mb
Porti logice
Tabel de adevar
Intrari A B Iesiri
(A&B)
0 0 0
1 0 0
0 1 0
1 1 1
Intrari A B Iesiri
NON(A&B)
0 0 1
1 0 1
0 1 1
1 1 0
Intrari A B Iesiri (A sau

B)
0 0 0
1 0 1
0 1 1
1 1 1
Intrari A B Iesiri NON
(A sau B)
0 0 1
1 0 0
0 1 0
1 1 0
Intrari A B Iesiri (A
XOR B)
0 0 0
1 0 1
0 1 1
1 1 0
Intrari A B IesiriNON
(A XOR B)
0 0 1
1 0 0
0 1 0
1 1 1
Spre deosebire de un circuit liniar sau analog, cum ar fi amplificatoarele de curent

alternativ, care procesează semnale care se schimbă constant de la o valoare la alta, de
exemplu amplitudine sau frecvență, circuitele digitale procesează semnale care conțin
doar două niveluri de tensiune sau stări, etichetate, Logică „0 ”Și Logica„ 1 ”.
În general, o logică „1” reprezintă o tensiune mai mare, cum ar fi 5 volți, care este
denumită în mod obișnuit o valoare ÎNALTĂ, în timp ce o logică „0” reprezintă o
tensiune scăzută, cum ar fi 0 volți sau masă, și este denumită în mod obișnuit ca valoare
LOW. Aceste două niveluri de tensiune discrete care reprezintă valorile digitale ale „1”
(unu) și „0” (zero) sunt denumite în mod obișnuit Binary digits, iar în circuitele și
aplicațiile digitale și de calcul sunt denumite în mod normal BITS.
În general, trecerea de la un nivel de tensiune, „> 0” la „1” sau „1” la „0” se face
cât mai repede posibil pentru a preveni comutarea ratată a circuitului logic. În circuitele
standard TTL (tranzistor-tranzistor-logic) există o gamă predefinită de limite de
tensiune de intrare și ieșire pentru a defini exact ce este o valoare logică „1” și ce este o
valoare „0” logică așa cum se arată mai jos.
Apoi, atunci când se utilizează o sursă de +5 volți, orice intrare de tensiune între
2.0v și 5v este recunoscută ca valoare logică „1” și orice intrare de tensiune sub 0,8v
este recunoscută ca valoare logică „0”. În timp ce ieșirea unei porți logice între 2,7v și
5v reprezintă o valoare logică „1”, iar o ieșire de tensiune sub 0,4v reprezintă o valoare
logică „0”. Aceasta se numește „logică pozitivă”.

AFACERILOR
Curs 2 : Procese de afaceri si exemplificarea utilizarii logicii booleene intr-un

proces de afaceri
Pentru a intelege cum functioneaza un sistem informatic, trebuie sa fie cunoscute

foarte bine procesele de afaceri de la nivelul firmei.
Q: Ce este un proces de afaceri?
A: Un proces de afaceri este reprezentat de o serie de activitati (colectie de
activitati) care transforma una sau mai multe intrari in iesiri cu valoare adaugata, atat
pentru clienti, cat si pentru managementul firmei (ex: rapoarte, prognoze)
Din punct de vedere istoric, întreprinderile au avut structuri organizatorice care

separau arii funcționale. Școlile de afaceri au fost organizate în mod similar, deci fiecare
zonă funcțională a fost predat ca un curs separat.
Într-o companie care separă zone funcționale în aceast fel, marketingul și
vânzările ar putea fi complet izolate de managementul lanțului de aprovizionare, chiar
dacă personalul de marketing și vânzări vinde ceea ce angajații de la aprovizionare si
productie realizeaza, lucru care in mod evident nu este benefic pentru companie.
Zonele funcționale sunt interdependente, fiecare necesitând date de la alte zone.
Cu cât o companie poate integra mai bine activitățile fiecărei zone funcționale, cu atât
va avea mai mult succes în mediul extrem de competitiv de astăzi.
(Sursa:Ellen F. Monk and Bret J. Wagner -Concepts in Enterprise resource Planning 4th edition)
Exemplu de procese de afaceri la nivelul diverselor arii functionale ale unei
organizatii
Arii Marketing si Productie si Financiar- Resurse

functionale vanzari Supply Chain Contabila umane
Management
Procese de Marketingul Achizitia Gestiunea Prognoze
afaceri produsului materiilor platilor la privind
(pret, produs, prime furnizori si necesarul de
promovare, incasarilor de resurse umane
plasament) la clienti
Preluare si Depozitarea Managementul Recrutare si
procesare materiilor chash-flow- selectie
comenzi prime ului
Servicii post Planificarea Blanificare si Specializare
vanzare productiei bugetare
Managementul Realizarea Alocare de Evaluare
Relatiei cu productiei fonduri
Clientii
Prognoza Stocarea Recomensare
vanzarilor produselor
finite
(Warehouse
Management
Software)
Transportul Managementul
produselor carierei
finite catre
beneficiari
(Transport
Management
Software)
Asigurarea
mentenantei
Exemplificarea utilizarii logicii booleene intr-o proces de afaceri la nivelul

unei arii functionale a firmei
Exemplu: Procesul de recrutare
Categoria 1: Date relevante despre candidat
Intrari: A – Varsta
B – Experienta
C -Studii
Candidatul ideal pentru postul de Dezvoltator aplicatii pentru maginul online de
produse IT:
Varsta cuprinsa 25 si 40 ani
Experienta min 3 ani
Studii minim facultate
Se utilizeaza o poarta logica de tip SI
Daca A ε (25,40) atunci A=1 in caz contrar, A=0
Daca B >3 atunci B=1 in caz contrar, B=0
Atunci cand exprimarea nu este de tip cantitativ ci calitativ, intai se realizeaza

conversia in cantitativ
Pentru 4 clase = 10
Pentru gimnaziu = 20
Pentru liceu = 30
Pentru facultate = 40
Pentru master = 50
Pentru doctorat = 60
Daca C >=40 atunci C=1 in caz contrar, C=0
Categoria 2 – Abilitati de comunicare in limbi straine

D – Germana
E – Engleza
F – Franceza
Conditii minime: Candidatul trebuie sa cunoasca minim 2
Ce poarta logica vom folosi?
Se va folosi un SAU logic daca respectivul candidat trebuie sa cunoasca minim 1

limba straina
Daca vom cere minim 2 limbi straine, atunci vom folosi…..o combinatie intre
SAU si respectiv SI logic
Categoria 3 -Abilitati de programare

G – Programul C++
H – Programul PHP
I – Programul Pyton
Conditii minime:
Cunoasterea tuturor celor 3 limbaje de programare
Schema Logica
(pagina urmatoare)
In urma analizei datelor de intrare, utilizand logica booleana, iesirea trebuie sa

evidentieze 2 stari:
1 logic, echivalent cu Candidatul este admis pentru etapa urmatoare!
0 logic, echivalent cu Candidatul este respins!
R = X*Y*Z = (A*B*C)*[(D+E)*(E+F)*(D+F)]*(G*H*I)
Exemplu: Model intrari – procese – iesiri
Ex.: Achizitionarea unui smartphone modern
Intrari Arie functionala Proces de afaceri Iesiri

responsabila
Un client doreste Marketing si Procesarea Document intern,
achizitia unui nou Vanzari comenzii Bon de comanda;
smartphone Comanda pe rol
Clientul doreste Financiar-contabil Stabilirea modului Clientul primeste
un sprijin de finantare a finantarea
financiar pentru clientului
achizitie
Onorarea Productie si Extragere produs Primirea
comenzii Supply Chain din stoc, amblare produsului
(ex. comanda Management si expediere comandat
7x47y)
Clientul doreste Marketing si Asistenta online Clientul primeste
informatii tehnice Vanzari 24h din 24h informatiile dorite
suplimentare 7 zile din 7 despre produs
despre produs
Din punctul de vedere a timpului – Intervalul din momentul in care un potential

client plaseaza o comanda si momentul in care clientul primeste produsul.
Durata acestui interval de timp este proportional cu performantele sistemului
logistic si sistemelor informatice ale firmei.

AFACERILOR
Curs 3 : Sistem informational si sistem informatic
Datele reprezintă atribute cantitative sau calitative ale unei variabile sau mulţimi
de variabile. Pentru a deveni informaţii, datele privitoare la obiectul de activitate
respectiv trebuie prelucrate în concordanţă cu cerinţele informaţionale.
Diferenţele principale între date şi informaţii sunt:
❖ Datele reprezintă atribute primare colectate din diverse locuri, nedefinite
sau neorganizate într-o formă care să stea la baza luării deciziilor
❖ Informaţiile sunt mesaje obţinute prin prelucrarea datelor, aceste mesaje
trebuie să fie concise, actuale, complete şi clare, astfel încât să răspundă
cerinţelor informaţionale în scopul cărora au fost prelucrate datele
Sistemul informaţional şi sistemul informatic
Un sistem reprezintă un ansamblu de elemente (componente) interdependente,

între care se stabileşte o interacţiune dinamică, pe baza unor reguli prestabilite, cu
scopul atingerii unui anumit obiectiv.
Interacţiunea dinamică dintre elemente se materializează în fluxurile stabilite între
acestea, fluxuri implicând resursele existente
Un sistem informaţional reprezintă ansamblul tehnico-organizatoric de culegere,

transmitere,stocare şi prelucrare a datelor în vederea obţinerii informaţiilor necesare
procesului decizional.
Componentele principale ale sistemului informational sunt:

❖ componenta pentru stocarea (memorarea informaţiilor);
❖ componenta pentru prelucrarea informaţiilor.
Funcţiile unui sistem informaţional sunt :
❖ să colecteze informaţii din sistemele operaţional şi decizional precum şi

informaţiile ce provin din mediul extern;
❖ să memoreze aceste informaţii precum şi informaţii rezultate din prelucrarea lor;
❖ să asigure accesul la memorie în vederea comunicării informaţiilor stocate;
❖ să prelucreze informaţiile la cererea sistemului operaţional şi a sistemului de
conducere.
Sistemul informatic reprezintă o parte a sistemului informaţional care permite:
realizarea operaţiilor de culegere, transmitere, stocare, prelucrare a datelor şi difuzare a
informaţiilor astfel obţinute prin utilizarea mijloacelor tehnologiei informaţiei şi a
personalului specializat în prelucrarea automată a datelor.
Un sistem informatic este un sistem utilizator-calculator integrat, care furnizează

informaţii pentru a sprijini activităţile de la nivel operaţional şi activităţile de
management într-o organizaţie, utilizând echipamente hardware şi produse software,
proceduri manuale, o bază de date şi modele matematice pentru analiză, planificare,
control şi luarea decizilor.
Elaborarea sistemelor informatice impune modelarea sistemului informaţional al

organizaţiei cu ajutorul unui formalism prin care să poată fi reprezentată cât mai
sugestiv şi fidel realitatea din cadrul sistemului informaţional.
Componentele sistemului informatic sunt:

1. Personal specializat (omulet)
2. Hardware (computer)
3. Baze de date (cilindru)
4. Retele de calculatoare (ex tip stea)
5. Software (disc)
6. Proceduri
Sistemul informatic este structurat astfel încât să corespundă cerinţelor diferitelor
grupuri de utilizatori:
❖ factori de conducere la nivelul conducerii strategice, tactice şi operative;
❖ personalul implicat în procesul culegerii şi prelucrării datelor;
❖ personalul implicat în procesul cercetării ştiinţifice şi proiectării de noi
produse şi tehnologii de fabricaţie.
Principalele tipuri de sisteme informatice destinate afacerilor
Sistemele de procesare a tranzacţiilor sunt cele mai utilizate sisteme info

rmatice, al căror scop este de a înregistra informaţiile caracteristice tranzacţiilor care se
desfăşoară atât în interiorul organizaţiei (de exemplu, fluxul materialelor de la o etapă a
procesului de fabricaţie la alta ), cât şi tranzacţiile pe care organizaţia le desfăşoară cu
actori externi
Sistemele de management al lanţului de distribuţie (Supply Chain

Management Systems)
Lanţul de distribuţie se referă la secvenţa de activităţi ce trebuie realizată pentru

producerea sau vânzarea unui produs sau serviciu.
În cazul industriilor producătoare de bunuri, activităţile derulate în general includ

achiziţia materiilor prime, producţia şi asamblarea, ambalarea şi livrarea, activităţile de
marketing, facturarea, şi serviciile post -vânzare
Sistemele de management al relaţiei cu clienţii (Customer Relationship

Management Systems)
Asistă oganizaţiile în gestionarea relaţiilor cu clienţii lor şi pot varia de la sisteme

foarte simple, care doar înregistrează informaţii despre clienţi, la sisteme extrem de
sofisticate, care sunt capabile să identifice modele de cumpărare ale clienţilor sau chiar
să prezică
momentul în care un anumit client va apela la produsele sau serviciile competitorilor
firmei.
Sistemele de inteligenţă în afaceri (Business Intelligence Systems)
Sunt sisteme informatice care, pornind de la informaţii brute, extrag relaţii sau
tendinţe relevante ce pot ajuta organizaţia să concureze mai bine pe piaţa sa.
Aceste sisteme constă, în general, în mode le statistice sofisticate,fie de uz general, fie
particularizate pentru un anumit sector industrial sau chiar pentru o anumită organizaţie.
Sistemele de asistare a deciziilor şi sisteme expert (Decision Support and

Expert Systems).
Adesea organizaţiile se confruntă cu rapoarte ext rem de bogate în informaţ ii, dar
ceea ce le lipseşte este timpul necesar pentru a studia în detaliu aceste informaţii, în
scopul luării unei decizii.
De aceea, sistemele de suport decizional şi sistemele expert vin în ajutorul

organizaţiilor, ajutându –le să ia cea mai bună decizie pentru o situaţie dată, din mai
multe variante posibile.
Sistemele de suport decizional (Dec ision Support Systems) se bazează pe formu

le şi modele ca re în general conduc la obţinerea unui număr sau a unui tabel, care
determină luarea un ei anumite decizii.
Clasificarea produselor informatice în contextul funcţiunilor afacerii
Comisia Europeană propune următoarea clasificare a sistemelor informatice

destinate afacerilor, în funcţie de ariile funcţionale ale unei afaceri şi de procesele de
afaceri
Sursa: Comisia Europeană (2008), eBusiness Guide for SMEs: eBusiness Software and
Services in the European Market

AFACERILOR
Curs 4 : Flow charturi pentru modelarea proceselor
Q: Ce reprezinta modelarea proceselor de afaceri?

A: Prin modelare a proceselor, se intelege orice reprezentare grafica a miscarii
(fluxului) unor elemente logice sau abstracte precum:
- Documente
- Produse
- Bani
- Informatie
Flowcharturile au inceput sa fie utilizate din anii 1960.
Actualmente, managerii recunosc importanta proceselor de afaceri si pentru

cresterea performantelor organizatiilor, acestia incearca tot mai des sa imbunatateasca
procesele; astfel ei utilizeaza instrumente care le permit optimizarea proceselor si
creearea un mediu in care sunt reduse la minimum costurile nefondate.
Flowchartul este un instrument deosebit de util pe care managerii il au la
dispozitie si il folosesc in scopul imbunatatirii proceselor.
Pentru modelarea unui proces de afaceri, un flowchar foloseste in principal

urmatoarele elemente:
Prin flow chart – reprezentam un proces asa cum ar trebui el sa se desfasoare
(cum ar fi ideal sa se desfasoare)
Prin mare a proceselor, integem reprezentarea grafica a proceselor asa cum se
desfasoara ele in realitate (AS IT IS)
Prin compararea celor 2 tipuri de reprezentari se pot identifica foarte usor

zonele/activitatile unde apar probleme, unde sunt discrepante si astfel se pot imbunatatii
procesele
Exemplu de flow chart pentru utilizarea unei aplicatii informatice de tip E - Banking
Flow-chart pentru un model de gestiune a stocurilor
Aprovizionarea cu materii prime/produse finite utilizand modelul Q (Inceperea

procesului de aprovizionare se realizeaza atunci cand numarul de unitati ramase pe stoc,
scade la o valoare minima, numita prag de declansare a comenzii)
Notatii:
Q – marimea lotului economic, adica numarul de unitati achizitionate, astfel incat
costul total reprezentat de costurile de aprovizionare, de achizitie si de depozitare sa fie
minime.
Q – cantitatea de produse achizitionate

R – Pragul de declansare a comenzii (Reordering point)
R = CMZ*TA + SS, unde
CMZ – consumul mediu zilnic
TA – timpul de aprovizionare
SS – stocul de siguranta
Marimea stocului de siguranta se calculeaza in functie de probabilitatea

considerata de a avea produsul pe stoc
SS = Z * Abaterea standard a cererii pe perioada intervalului de aprovizionare
Z se calculeaza cu functia NORMSINV, in excel
Ex: Pentru o probabilitate de 90%, de a avea produsul pe stoc,
Z = 1.28.15
Agent de vanzari – X
Modelarea proceselor cu EPC
Expertii de la SAP au introdus modelarea proceselor cu EPC
Q: Cate tipuri de elemente regasim in cadrul EPC?

A: 3 tipuri de elemente:
a. Evenimente
b. Conectori logici
c. Functii
a.
b. 3 tipuri de conectori logici: SI, SAU, respectiv SAU exclusiv
c.
Exemplu pentru Agentul de vanzari

AFACERILOR
Curs 5 : Descompunerea sistemului informatic ; Sisteme de tip ERP
Un sistem informatic se poate descompune in mai multe sub-unitati

Schema de descompunere:
Q: Ce inseamna un sistem de tip ERP?

A: UN sistem de tip ERP (Enterprise Resource Planning) reprezinta o suma de
module interconectate printr-o baza de date comuna si care indeplinesc diverse aplicatii
pentru ariile functionale ale unei afaceri.
Sistemele ERP reunesc și stabilesc modul de lucru și circuitele din firmă și permit
un flux integrat de schimb de date între departamente. Prin partajarea datelor între
departamente se elimină duplicarea task-urilor și se asigură accesul la o singură bază de
date corectă, completă și actualizată.
Q: Cum se poate definii un sistem ERP din perspectiva proceselor de afaceri?

A: Un sistem ERP reprezinta un cadru pentru DEZVOLTAREA,
STANDARDIZAREA SI ORGANIZAREA proceselor de afaceri, in scopul
PLANIFICARII SI CONTROLULUI eficient al intreprinderii.
Un sistem de tip ERP (Enterprise Resource Planning) este definit ca fiind o

platformă informatică unică, utilă pentru monitorizarea, controlul și managementul
integrat al tuturor activităților, proceselor și operațiunilor derulate de o companie
Sisteme le ERP sunt „sisteme software pentru managementul afacerii, care

încorporează module ce sprijină ariile funcţionale a le a facerii, precum planificarea,
producţia, vânzări, marketing, distribuţie, contabilitate, financiar, managementul
resurselor umane, managementul proiectului, managementul inventarului, service şi
mentenanţă, transport şi afaceri e lectronice (e-business)
Sisteme le ERP integrează toate faţetele de activitate ale întreprinderii într-o
manieră transparentă şi disponibilă oricărui utilizator al sistemului.
Un sistem ERP (Enterprise Resource Planning) reprezintă un complex de module

software prin intermediul cărora se obtine integrarea tuturor informatiilor disponibile
într-o organizatie, având drept scop optimizarea resurselor disponibile ale acesteia
Sistemul ERP este instrumentul software care facilitează integrarea tuturor
informaţiilor dintr-o organizaţie într-o platformă unică.
Scopul ERP este să asigure transparenţa datelor în cadrul unei organizaţii şi să
faciliteze accesul la orice tip de informaţie utilă în desfăşurarea activităţii.
ERP reprezintăun set desisteme bazate pe arhitectura client/server dezvoltate

pentru prelucrarea tranzactiilor şi facilitarea integrării tuturor proceselor, din faza
planificăriiproceselor, dezvoltării productiei, pânăla relatiile cu furnizorii, clientii sau
alti parteneri deafaceri. ERP este consideratăexpresia cea mai fidelă a interdependentei
dintre economic şi tehnologia informatiei
ERP este, la bază, un concept legat de managementul întreprinderii care vizează

eficientizarea prin planificarea adecvată a resurselor, urmărire şi replanificare.
Evolutia sistemelor de planificare a resurselor
Evoluţia sisteme lor ERP s -a desfăşurat în paralel cu dezvoltările u luitoare din

domeniul programe lor software şi a componentelor hardware, trecând prin câteva etape
semnificative.
Istoria sistemelor ERP datează din anii 1960 când acest tip de aplicaţie software
era folosit cu preponderenţă pentru asistarea procesului de producţie. Primul produs de
acest tip a fost MRP (Material Resource Planning). Deşi utile in activitatea de
producţie, aceste aplicaţii nu işi extindeau functionalităţile şi spre alte zone de interes
pentru o întreprindere, precum contabilitate, resurse umane, vânzări
Astfel, în anii 1960, numeroase companii proiectau, implementau şi utilizau
sisteme centralizate de computere, destinate în special automatizării sistemelor lor de
control al inventarului prin utilizarea pachetelor de control al inventarului.
În anii 1970 au apărut sistemele de planificare a necesarului de materia le
(Material requirements planning - MRP), capabile să planifice necesarul de materia le în
concordanţă cu schema de producţie planificată.
Anii 1980 au condus la apariţia sistemelor de planifica re a resurselor de

producţie (Manufacturing resources planning - MRP II), al căror principa lbeneficiu îl
constituia optimizarea proceselor de producţie, prin sincronizarea necesităţilor de
materia le şi producţie.
În plus, sistemele MRP II încorporau şi module pentru alte arii ale afacerii,
precum resursele umane, distribuţia, sau managementul proiectului.
Extinderea funcţionalităţilor sistemelor de tip MRP II a condus la apariţia

primelor sisteme de planificare a resurselor întreprinderii (ERP) la începutul anilor
1990.
În anii 2000, furnizorii de soluţii ERP au creat mai multe module şi funcţiuni care
puteau fi adăugate la module le de bază ale sistemelor ERP, transformându-le în sisteme
ERP extinse.
Noile extensii ale soluţiilor ERP se re fereau la managementul lanţului de

distribuţie, managementul relaţiei cu clienţii sau automatizarea forţei de vânzare.
Necesitatea sistemelor ERP
Concurenţa acerbă existentă pe piaţă, implică nevoia unui management rapid şi

performant în condiţiile în care volumele de date cu care se lucrează sunt imense şi
sistemele clasice par să fie depăşite, de aceea este nevoie de soluţii care să permită
extragerea rapidă a cunoştinţelor necesare în procesul de fundamentare inteligentă al
deciziilor.
Programele pentru planificarea resurselor întreprinderii, sau ERP, sunt concepute

pentru a fi nucleul unei întreprinderi, tind să integreze toate departamentele şi funcţiile
unei companii într-un singur sistem informatic ce poate servi tuturor necesităţilor
particulare ale oricărui departament.
Proiectarea unui singur produs informatic care să răspundă necesităţilor atât
personalului din departamentul financiar, cât si a celor de la resurse umane sau a celor
de la producţie nu este deloc uşoară, deoarece fiecare departament are propriile lui
sisteme informatice specializate şi optimizate pentru nevoile particulare proprii. Însă
ERP le combină pe toate acestea într-un singur program informatic conectat la o bază
de date comună, astfel încât comunicarea interdepartamentală este mult mai facilă.
Sistemul de tip ERP acopera practic toate segmentele din activitatea unei afaceri
precum:
❖ gestiunea achiziţiilor
❖ gestiunea stocurilor (cu mecanisme avansate de previzionare a acestora)
❖ planificarea producţiei (de la sisteme simple de microproducţie până la sisteme
avansate de lansare a producţiei in baza comenzilor)
❖ gestiunea clienţilor şi furnizorilor (cu urmărirea fluxurilor cerere de ofertă, ofertă,
factură proformă, comandă, livrare, decontare)
❖ gestiune financiară şi contabilitate
❖ gestiunea centrelor de profit sau de cost, resurse umane, parc auto, etc.
Acest lucru este facilitat si de principalele caracteristici ale unui sistem de tip ERP :
❖ Design structurat şi modular, care încorporează module pentru diferite funcţiuni
ale afacerii
❖ Utilizarea unei baze de date centrale
❖ Complexitate ridicată
❖ Costuri ridicate
❖ Flexibilitate
❖ Încorporarea celor mai bune practici de afaceri
❖ Integrarea modulelor componente într-o manieră care asigură fluxul informaţiilor
între toate modulele ap licaţiei, cu grad ridicat de transparenţă

AFACERILOR
Curs 6 : Avantaje/dezavantaje sisteme de tip ERP; costurile sistemelor ERP
Principalele avantaje ale implementării unui sistem ERP în organizaţie sunt:
❖ Acces la informaţii sigure - Soluţia ERP stochează toate informaţiile privind

activităţile întreprinderii într-o bază de date comună, oferind informaţii precise şi
sigure şi rapoarte îmbunătăţite;
❖ Evitarea redundanţei datelor şi operaţiilor - Se elimină necesitatea introducerilor
multiple de date,întrucât toate modulele sistemului ERP accesează informaţiile
din baza de date centrală; de exemplu, odată ce o tranzacţie de vânzare este
înregistrată în aplicaţie, aceasta devine accesibilă tuturor modulelor sistemului;
❖ Reducerea timpilor de livrare - Se minimizea ză întârzierile raportărilor;
❖ Reducerea costurilor -„Timpul înseamnă bani”, iar soluţia ERP permite
economisirea resurselor de timp prin oferirea unui control mai bun asupra tuturor
deciziilor organizaţionale;
❖ Grad ridicat de adaptabilitate -Soluţia ERP poate fi restructurată şi adaptată cu
uşurinţă dacă întreprinderea aduce modificări proceselor sale de afaceri
❖ Scalabilitate îmbunătăţită -Sistemele ERP sunt proiectate într-o manieră
structurată şi modulară,conţinând module de bază ale aplicaţ iei şi o serie de
module suplimentare (de tip „add-on”), care pot fi adăugate în funcţie de
necesităţile organizaţiei;
❖ Mentenanţă îmbunătăţită -Relaţia dintre furnizorul sistemului ERP şi
întreprinderea care adoptă soluţia nu se încheie odată cu achiziţia şi
implementarea sistemului în organizaţie; furnizorul soluţiei ERP va asigura
întreprinderii asistenţă pe termen lung;
❖ Extindere -Soluţiile ERP pot fi integrate cu alte aplicaţii importante, cum sunt
Managementul relaţiei cu clienţii (CRM) sau Managementul lanţului de
distribuţie (SCM).
❖ Comerţ electronic şi afaceri electronice -> Soluţiile ERP pot oferi opţiuni pentru
comerţul pe Internet.
Deşi avantajele aduse companiei sunt consistente, în acelaşi timp şi dezavantaje

pot fi chiar mai mari decât avantajele atunci când sistemul ERP nu este bine
implementat şi mai ales atunci când acesta nu este însoţit de schimbări în modul de
organizare a companiei. Principalele dezavantaje pe care le au sistemele ERP sunt
următoarele:
❖ Costuri extrem de ridicate
❖ Consumatoare de timp
❖ Implementarea poate fi dificilă şi de lungă durată; deşi foarte mulţi vânzători
prezintă în reclame că implementarea se realizează în 3-6 luni, de cele mai multe
ori timpul real este de 1-3 ani în medie
❖ La început poate încetini considerabil activitatea companiei, deoarece angajaţii
erau obișnuiţi cu vechile programe iar noul sistem informatic integrat introduce
nu numai noi programe, dar şi schimbări în activitatea acestora
❖ Implementarea ERP presupune foarte multe schimbări în modul de lucru al
departamentelor companiei.
❖ Complexitate -Un sistem ERP încorporează foarte multe module. Se pare că sunt
puţine la număr companiile care exploatează toate funcţiunile soluţiei ERP
adoptate; mai degrabă, principiul 80/20 se aplică şi în domeniul sistemelor ERP
❖ Dependenţa de furnizorul soluţiei -> Relaţia dintre furnizor şi clientul care adoptă
soluţia trebuie să rămână extrem de strânsă şi după finalizarea implementării,
datorită serviciilor de mentenanţă,asistenţă tehnică, upgrade la versiuni mai noi
Factori critici de succes în implementarea sistemelor ERP
Companiile care sunt interesate de achiziţionarea şi implement area unui sistem

ERP trebuie să înţeleagă că aceste sisteme nu se vând împreună cu garanţia succesului;
din contră, în literatura de specialitate există suficiente studii de caz privind eşecul
implementării sistemelor ERP în organizaţii.
Pe baza analizei literaturii de specialitate, unii autori consideră că principalii
factori critici de succes pentru sistemele ERP sunt:
A. Sprijinul acor dat de managementul de vârf al organizaţiei este considerat

unul dintre cei mai importanţi factori critici de succes pentru implementarea oricărui
sistem informatic sau tehnologic, iar soluţiile ERP pentru afaceri nu fac excepţie de la
această realitate. Imp lementarea oricărei soluţii ERP trebuie să beneficieze de
aprobarea managementului de vârf al companiei, iar apoi să
aibă parte de suportul acestuia (sub forma resursei umane, resurselor financiare,
echipamentelor, etc.) pe toată durata proiectului.
Mai mult, top managementul organizaţiei trebuie să gestioneze cu atenţie şi
aspectele psihologice sau comportamentale pe care le implică implementarea soluţiei,
mai ales dacă procesul de imp lementare este întâmpinat cu rezistenţă la schimbare de
către angajaţi.
B. Instruirea utilizatorilor sistemului este esenţială pentru implementarea cu
succes a soluţiei ERP.
Utilizatorii sistemului trebuie educaţi pentru a înţelege conceptele soluţiei ERP
adoptate, pentru a se familiariza cu procesele şi practicile de afaceri încorporate în
soluţie, astfel încât la finalul implementării ei să accepte în totalitate soluţia şi să fie apţi
să o folosească cu succes.
C. Managementul proiectului. Implementarea unei soluţii ERP într-o

organizaţie necesită resurse consistente: oameni, bani, timp. Dată fiind complexitatea pe
care o prezintă implementarea unei astfel de soluţii, managementul proiectului îi este
necesar organizaţiei pentru planificarea, coordonarea şi monitorizarea diferitelor activ
ităţi desfăşurate pe parcursul tuturor etapelor de implementare.
D. Diferenţele culturale reprezintă un alt factor crit ic de succes pentru imp

lementarea unei soluţii ERP, întrucât numeroase studii au arătat că unele soluţii ERP
dezvoltate de furnizo ri occidentali şi bazate pe modele foarte bune de afaceri, nu au
putut fi implementate cu succes în organizaţii asiatice, din cauză că nu satisfăceau
cerinţele organizaţiilor respective. Dincolo de diferenţele culturale evidente (de
exemplu, afacerile din China au nevoie de o soluţie ERP care se ofere interfaţă pentru
utilizatori în limba chineză), alţi autori propun extinderea factorului critic de succes
„diferenţe culturale” în „cerinţe funcţionale specifice ţării”, întrucât companiile din
diferite ţări au necesităţi diferite, în funcţie de practicile de afaceri şi cerinţele
guvernamentale sau legale din ţările respective.
E. Selectarea sistemului ERP este de importanţă vitală pentru o implementare de

succes, dar nu este deloc facilă , întrucât compania care doreşte să adopte soluţia ERP
trebuie să ia în considerare o serie de variabile ext rem de importante:
❖ caracteristicile sistemului,
❖ durata sa de implementare,
❖ preţul,
❖ asistenţa tehnică oferită de furnizorul sistemului pe durata implementării şi post -
implementare, corelaţia dintre nevoile organizaţionale şi funcţionalităţile
sistemului.
În ceea ce priveşte ultima variabilă menţionată, adică „potrivirea” dintre soluţia ERP
şi specificu l afacerii, autorii recomandă alegerea soluţiei ERP care prezintă „cel mai
ridicat grad de potrivire” cu necesităţile companiei; în acest sens, este necesar ca
anterior achiziţiei unei soluţii ERP, organizaţia să efectueze o analiză a discrepanţelor
dintre caracteristicile şi modulele sistemului şi nevoile organizaţionale, prin implicarea
în această analiză a specialiştilor tehnici şi a angajaţilor care vor deveni utilizatori ai
sistemului.
F. Activităţile de reproiectare a proceselor de afaceri. Implementarea unui

sistem ERP implică adesea costuri uriaşe pentru organizaţia care decide să-l
achiziţioneze . Probabil co mpaniile care nu deţin sufiente informaţii despre domen iul
soluţiilor ERP ar putea crede că simp la achiziţionare şi implementare a unui sistem
ERP este suficientă pentru ca ulterior totul „să meargă ca pe roate”. În
realitate, cel mai adesea nu soluţia ERP va fi modificată pentru a fi adaptată la nevoile
specifice ale organizaţiei, ci firma trebuie să-şi reproiecteze procesele de afaceri pentru
a exploata cu succes toate funcţiunile oferite de soluţia ERP.
Costurile unui sistem ERP
Adoptarea unui sistem ERP implică cheltuieli uriaşe pentru organizaţii, indiferent
de dimensiunea cestora: de la zeci de mii de Euro (în cazul intreprinderilor mijlocii),
până la milioane de Euro, în situaţia marilor companii.
Solutions Factory, prima companie românească de consultanţă pentru adoptarea

soluţiilor ERP, împarte costurile a ferente adoptării unei soluţii ERP în următoarele
categorii:
❖ Costul de achiziţie este cel mai evident cost.

❖ Platforma hardware susţine soluţia ERP şi reprezintă punctul de start în
diferenţierea costurilor diferitelor sisteme ERP. Costurile sunt variabile, dar
trebuie luate în calcul, întrucât există produse ERP care pot rula o bună perioadă
de timp (de ordinul anilor) pe aceeaşi platformă şi sisteme ERP care solicită
upgradarea platformei hardware la apariţia oricărei noi versiuni a sistemului.
❖ Costul de suport reprezintă costul pentru suportul sistemului pe durata unui an şi
în general, echivalează cu 20-25% din costul iniţial de achiziţie.
❖ Costul de implementare a soluţiei diferă între furnizorii de soluţii ERP şi include
cheltuielile cu instalarea produsului, cu preluarea datelor din vechiul sistem al
organizaţiei, cu trainingul angajaţilor care vor utiliza aplicaţia, cu managementul
proiectului etc.
❖ Costurile de personalizare apar atunci când organizaţia are nevoie de
customizarea soluţiei ERP la nevoile sale specifice. Aceste costuri pot fi uriaşe.
Din fericire, organizaţiile pot elimina sau minimiza aceste costuri: fie se va alege
de la bun început o soluţie ERP care se mulează cel mai bine pe nevoile firmei,
fie întreprinderea va reproiecta unele dintre procesele sale de afaceri pentru a se
adapta soluţiei ERP, ceea ce implică cheltuieli mai reduse decât particularizarea
produsului ERP la organizaţie.
❖ Costurile de mentenanţă sunt o componentă esenţială în procesul de determinare a
cheltuielilor pe care le imp lică pe termen lung soluţia ERP adoptată.
❖ Costul de integrare este dat de necesitatea de integrare a soluţiei ERP proaspăt
adoptate cu toate celelalte sisteme şi aplicaţii existente în organizaţie şi variază în
funcţie de specificul de activitate al organizaţiei şi de dimensiunea sa.
❖ Costul cu aplicaţii terţe reprezintă costurile aplicaţ iilor conexe soluţiei de ERP,
cum sunt diferitele aplicaţii de comunicare sau bazele de date.
Prin reunirea acestor componente de preţ, se determină costul total de proprietate

al soluţiei ERP(engl. Total Cost of Ownership)
In realitate insa, costul implementării unui sistem integrat de tip ERP este extrem
de dificil de previzionat, deoarece el depinde de o multitudine de variabile, cum ar fi:
❖ numărul de divizii ale companiei care vor fi servite;
❖ numărul de module care vor fi instalate;
❖ munca necesară pentru integrarea sistemelor deja existente;
❖ dorinţa de schimbare a companiei;
❖ cât de complex se doreşte a fi proiectul
Există o regulă nescrisă pe care foarte mulţi specialisti au folosit-o pentru a

estima costul total al implementării unui ERP şi anume înmulţirea cu cifra 6 a costului
licenţei. Acum câţiva ani, renumita firma de cercetare MetaGroup Inc. a realizat un
studiu de piaţă pe un eşantion format din 63 de companii de toate felurile şi din mai
multe industrii, de la companii mici până la companii uriaşe, pentru a descoperi care a
fost costul total (TCO - total cost of ownership) al implementării sistemului ERP, aici
incluzând costul cu echipamentele hardware, licenţele software, serviciile profesionale
şi costurile interne ale firmei.
Costul mediu rezultat pentru cele 63 de companii participante la studiu a fost de

15 milioane USD, cel mai mare cost fiind 300 milioane USD, iar cel mai mic cost total
fiind de 400.000 USD. Deşi este dificil de obţinut concluzii din urmărirea unui studiu
realizat pe companii atât de diferite, totuşi este foarte limpede că un sistem ERP nu este
deloc ieftin, ba chiar dimpotrivă, preţul este destul de mare.
Afară de acestea, la implementarea ERP mai există şi nişte costuri ascunse, care
sunt destul de dificil de comensurat şi de previzionat. Cercetătorii şi cei ce
implementează softuri ERP consideră că următorii factori sunt cel mai adesea
răspunzători de subevaluarea bugetului:
❖ Pregătirea profesională a angajaţilor. De obicei acesta este cel mai important

factor care este subestimat la crearea bugetului pentru implementarea ERP.
Cheltuielile cu pregătirea sunt foarte mari deoarece aproape întotdeauna angajaţii
trebuie să înveţe noi proceduri si noi procese, nu doar să se familiarizeze cu o
nouă interfaţă. Mai mult decât atât, companiile ce oferă training nu pot ajuta
foarte mult, deoarece ele sunt specializate în oferirea de suport pentru modul cum
funcţionează programul software efectiv, nu pentru modul cum se desfăsoară
afacerea în fiecare companie. De obicei costul real cu pregătirea depăşeşte de
două-trei ori costul bugetat.
❖ Integrarea şi testarea. Crearea şi testarea legăturilor dintre pachetul ERP şi alte

componente software pe care le are implementate compania reprezintă de
asemenea unul dintre cele mai subestimate costuri. Crearea legăturilor este un
proces destul de anevoios, mai ales atunci când componentele soft existente sunt
mai vechi şi firma producătoare nu mai oferă suport pentru ele sau nu mai există
pe piaţă.
❖ Personalizarea. În afară de crearea legăturilor către componentele existente ale

companiei, mult mai costisitoare şi ceva ce trebuie evitat pe cât posibil este
personalizarea nucleului pachetului ERP. Aceasta trebuie însă efectuată atunci
când ERP nu acoperă unul din procesele companiei, şi trebuie adaptat să realizeze
şi acest aspect. Totuşi se recomandă evitarea pe cât posibil a acestui lucru,
deoarece pe lângă faptul că este foarte costisitoare, personalizarea nucleului
pachetului ERP face mult mai dificilă actualizarea atunci când este disponibilă o
nouă versiune a acestuia.
❖ Conversia datelor. Chiar dacă este un adevăr admis de puţine companii, totuşi
foarte multe din datele stocate în sistemele vechi nu sunt de prea mare actualitate
şi relevanţă. Transformarea lor şi mutarea în sistemul client-server cerut de ERP
costă bani şi pune destul de multe probleme practice.
❖ Analiza datelor. De multe ori, datele din sistemul ERP trebuie combinate cu date
prelevate din exteriorul companiei pentru realizarea de diverse rapoarte. Este
necesar astfel ca la costul pachetului ERP să fie adăugat şi costul unor
instrumente de „Data Warehouse”, împreună cu costul unor specialisti în „forarea
datelor”. Reîmprospătarea zilnică a datelor dintr-un mare depozit de date de la
nivelul întreprinderii poate fi destul de greoaie, deoarece sistemele ERP nu sunt
optimizate pentru a indica ce date au fost modificate de la o zi la alta.
❖ Plata consultanţilor. Implementarea ERP necesită apelarea la servicii de

consultanţă şi training al angajaţilor ce tind să crească fără limite. Pentru a
preveni aceasta, la semnarea contractului cu firma ce asigură consultanţa trebuie
stabilite şi date cantitative, reflectată în necesitatea ca un anumit număr dintre
angajaţii companiei să fie capabili să promoveze anumite teste la încheierea
perioadei de pregătire.
❖ Înlocuirea angajaţilor de top. Piaţa sistemelor ERP este o piaţă foarte

concurenţială, astfel că pe măsură ce implementarea sistemului ERP din
companie este finalizată si în interiorul companiei se formează specialişti ERP.
Astfel este foarte posibil ca firme concurente să-i atragă acordându-le salarii şi
bonusuri mai mari decât este pregătită compania mamă să le ofere. În cazul în
care nu va putea fi împiedicată plecarea acestora la firme concurente, atunci vor fi
plătite sume duble sau triple aceloraşi oameni ce se întorc sub formă de
consultanţi sau a altora pe poziţii similare.
❖ Activitatea echipelor de implementare nu se termină niciodată. Deşi

majoritatea companiilor tind să trateze implementarea sistemului ERP la fel ca pe
un oricare alt proiect, acest lucru nu este valabil. Nu este posibil ca după ce
pachetele software sunt instalate, fiecare angajat să se reîntoarcă la treaba pe care
o realiza înainte. Din cauză că cei care au muncit la implementare cunosc fiecare
detaliu al procesului de vânzare mai bine chiar decât cei de la departamentul
vânzări si cunosc mai bine procesul de producţie decât cei de la departamentul
operaţional, aceste persoane sunt foarte valoroase. Companiile nu-si pot permite
să trimită aceste persoane înapoi la activitatea pe care o făceau înainte pentru că
sunt foarte multe lucruri de făcut după implementarea ERP. Scrierea de rapoarte
pentru a scoate informaţii din sistemul ERP va ţine echipa ocupată pentru cel
puţin încă un an. Din păcate foarte puţine companii includ în buget cheltuieli
pentru munca de după implementarea efectivă a sistemului, astfel că de multe ori
se ajunge la suplimentări de fonduri şi de personal, imediat după ce sistemul a
intrat în exploatare, cu mult înainte ca beneficiile ERP să poată fi adunate.
❖ Asteptarea imediată a beneficiilor. Una dintre cele mai răspândite greşeli ale
companiilor este aşteptarea faptului ca imediat după implementarea ERP să fie
vizibile şi beneficiile. De fapt, un recent sondaj efectuat de Deloitte a scos în
evidenţă faptul că mai mult de un sfert din firmele chestionate au suferit scăderi
de performanţă imediat după implementarea ERP, din cauza nenumăratelor
schimbări pe care le presupune acesta. Beneficiile se fac simţite abia după
folosirea pentru o anumită perioadă de timp şi efectuarea de schimbări în procesul
de producţie

AFACERILOR
Curs 7 : Indictori de performanta pentru solutia ERP implementata; Ciclul de

viata a unui sistem informatic
❖ Indicatori de performanţă ai soluţiei ERP adoptate (cum măsoară IMM-urile

beneficiile pecare le generează sistemul ERP implementat)
➢ Fluidizarea proceselor de afaceri (53%)
➢ Automatizarea proceselor manuale (47%)
➢ Vizibilitatea pe care sistemul ERP o conferă asupra întregii afaceri (39%)
➢ Cheltuielile cu componenta software şi serviciile ataşate (29%)
➢ Rentabilitatea investiţiei în sistemul ERP (26%)
➢ Reducerea cheltuielilor (26%)
➢ Durata de implementare integrală a soluţiei ERP (22%)
➢ Criteriile de selecţie a unei soluţii ERP
➢ Funcţionalităţile soluţiei (64%)
➢ Costul total de proprietate al soluţiei ERP (48%)
➢ Uşurinţa în utiliza re a sistemu lui (46%)
Decizii critice privind adoptarea soluţiilor ERP în IMM-uri
Pe baza analizei literaturii de specialitate, dar şi a implicării directe în procesele

de implementare a sistemelor ERP în IMM-uri, se considera ca exista şase decizii critice
pe care o afacere mică sau mijlocie trebuie să le ia în ceea ce priveşte adoptarea unei
soluţii ERP.
A. Structura echipei de proiect
Deşi există mai multe modalităţi de formare a echipei de proiect care se va ocupa
de adoptarea soluţiei ERP în organizaţie, se pare că modalitatea cea mai eficientă pentru
IMM -uri este cea “cu greutate” (“heavyweight”).
Sructura unei echipe de acest tip nu necesită ca membrii proiectului să se dedice
în exclusivitate unor sarcini bine delimitate din cadrul proiectului, ci responsabilităţile
fiecăruia dintre membrii pot varia în funcţie de cerinţele specifice fiecărei etape de
implementare.
Echipa de proiect va fi condusă de un manager care va dispune de control şi
autoritate direct asupra echipei. Principale le avantaje ale unei echipe de proiect ERP de
tip “heavyweight” constau în:
❖ creşterea şanselor de alinierea implementării soluţiei ERP cu strategia de afaceri,
rezolvarea rapidă a potenţialelor conflicte,
❖ o comunicare eficientă privind toate aspectele proiectului de implementare.
Formarea echipei de proiect ERP de acest tip este ideală pentru afacerile mici, dar
devine mai dificil de utilizat pe măsură ce creşte complexitatea implementării soluţiei.
B. Implementarea strategiei
În alegerea strategiei de imp lementare a soluţiei ERP, IMM-urile sunt

condiţionate de resursele umane şi tehnice disponibile, pe care cu certitudine nu le pot
aloca în regim exclusiv pentru a imp lementa aplicaţia ERP.
De asemenea, limitările financiare joacă un rol esenţial în alegerea strategiei de
imp lementare. Ţinând cont de aceste restricţii cu care se confruntă afacerile mici şi
mijlocii, strategia parteneriatului pare a fi cea mai bună soluţie pentru implementarea
unei soluţii ERP.
Această strategie presupune utilizarea resurselor interne şi externe, şi împărţirea
responsabilităţilor proiectului ERP între membrii interni ai organizaţiei şi
partenerii externi. Principalul avantaj al strategiei de tip parteneriat constă în experti za
şi resursele cu care contribuie partenerii organizaţiei. Desigur, este posibil să apară
conflicte între partenerii de proiect, fapt ce poate prelungi durata de implementare a
soluţiei ERP; dar dacă echipa de proiect are o structură tip “heavyweight”, managerul
proiectului poate interveni prompt pentru a rezolva conflictele.
C. Selectarea tehnicii de tranziţie
În momentul adoptării unei soluţii ERP, în organizaţie există deja anumite

sisteme, care pot varia de la sisteme de tip manual (tipărite pe hârtie) la o soluţie ERP
eşuată sau la o versiunea mai veche a soluţiei ERP a căre i imp lementare se doreşte în
prezent.
Adoptarea noii soluţii va duce la în locuirea sistemului e xistent în organizaţie,
iar compania trebuie să decidă asupra unei tehnici de tranziţie de la vechiul sistem la
noua soluţie.
Pentru IMM-uri se recomandă alegerea unei tranziţii etapizate, ceea ce
presupune tranziţia, în ordine secvenţială, a câte unui modul. Alegerea acestui tip de
tran ziţie permite firmei reducerea resurselor care trebuie alocate, întrucât în fiecare
etapă sunt necesare resurse pentru tranziţia unui singur modul.
Pe de altă parte, trecerea integrală la noul sistem ERP va dura mai mult timp şi
vor fi necesare resurse tehnice suplimentare pentru a dezvolta interfeţe de program care
să asigure funcţionarea în paralel a vechiului sistem şi a noii soluţii ERP, până la
tranziţia cu succes a tuturor modulelor.
D. Strategia de conversie a bazei de date
Odată cu tranziţia la noul sistem ERP, informaţ iile conţinute în vechiul sistem
trebuie transferate în noua soluţie; în acest scop, IMM-urile pot apela la două metode de
conversie a bazei de date: electronică şi manuală.
Conversia electronică a bazei de date este rapidă şi se face automat de către
softuri specializate. Pe de altă parte, conversia manuală presupune introducerea datelor
în noul sistem de către utilizatori.
Desigur, conversia manuală a datelor necesită o perioadă mult mai îndelungată de
timp decât cea electronică, dar facilitea ză verificarea integrităţii info rmaţiilor ca re t
rebuie transferate în noul sistem. Pentru majoritatea afacerilor mici şi mijlocii, metoda
de conversie reco mandată este cea manuală; mai mult, este
indicat ca introducerea manuală a informaţiilor în noul sistem să fie realizată chiar de
către viitori utilizatori direcţi ai aplicaţiei, care pot astfel să se familiarizeze mai uşor cu
noul mediu de lucru.
E. Strategia de managementul riscului
Implementarea unei soluţii ERP este extrem de complexă, poate generea beneficii
deosebite pentru afacere, dar co mportă şi riscuri ma jore. Riscurile asociate cu imp
lementarea soluţiei ERP într-un IMM pot deriva din următorii factori:
❖ Locaţia IMM-ului: angajaţii aface rilor mici sau mijlocii care activea ză în
localităţi de dimensiuni reduse vor manifesta rezistenţă mai înaltă la adoptarea
soluţiilor ERP, întrucât, dată fiind dimensiunea redusă a localităţii, nu au şansa de
a intra în contact cu alţi utilizatori ai sisteme lor ERP, care le-ar putea împă rtăşi
din propria experinţă de utilizatori.
❖ Realităţile IMM-urilor: afacerile mici şi mijlocii sunt adesea supuse presiunilor
financiare imediate, de accea un IMM va fi mai tentat să aleagă o soluţie ERP ce
presupune costuri mai reduse, în defavoarea uneia care i-ar putea aduce beneficii
strategice.
❖ Nişa firmei: adesea IMM-urile acţionează pe o piaţă de nişă, cu un produs
specific, iar această piaţă poate să nu prezinte suficient interes pentru furnizorii de
soluţii ERP, astfel încât aceştia nu vor elabora soluţii ERP care să se potrivească
specificu lui de activitate al IMM-ului în cauză.
F. Strategia de managementul schimbării
Angajaţii unei organizaţii manifestă adesea un anumit grad de rezistenţă la

schimbare atunci când vine vorba de implementarea unui proiect nou; sistemele ERP nu
fac excepţie în acest sens.
Deşi rezistenţa la schimbare nu poate fi complet eliminată, o strategie de
comunicare eficientă poate minimiza impactul negativ al implementării soluţiei ERP. În
acelaşi scop de minimizare a rezistenţei la schimbare pot acţiona şi câteva dintre
deciziile critice prezentate mai sus: selectarea unei echipe de proiect tip “heavyweight”,
care permite soluţionarea rapidă a conflictelor; încheierea parteneriate lor cu organizaţii
externe va permite angajaţilor firmei să-şi concentereze e forturile pe activităţile
strategice
Utilizatorii vor accepta mai uşor noul sistem dacă ei înşişi vor realiza conversia
manuală a bazei de date. Utilizatorii vor accepta fără rezerve noua soluţie în momentul
în care sistemul ERP va a juta organizaţia să -şi îndeplinească obiectivele.
Concluzionând, o afacere mică sau mijlocie poate creşte şansele de adoptare cu
succes a unui sistem ERP dacă :
❖ Alege pentru echipa de proiect o structură de tip „heavyweight”
❖ Încheie parteneriate cu organizaţii e xterne, care dispun de competenţele n ecesare
pentru implementarea soluţiei
❖ Optează pentru implementarea aplicaţiei ERP într-un mod etapizat (câte un modul
pe rând)
❖ Alege strategia de conversie manuală a baze lor de date
❖ Aplică un management proactiv al schimbărilor interne şi al riscului de proiect
Ciclul de viaţă a unui sistem informatic
Sistemele informatice (SI) se caracterizează printr-un ciclu de viaţă care începe

cu decizia realizării unui nou SI care să corespundă mai bine noilor cerinţe ale
utilizatorilor şi se încheie cu decizia de înlocuire a SI existent cu unul nou, mai
performant.
Ciclul de viaţă se desfăşoară pe etape în cadrul fiecăreia fiind definite faze şi
activităţi specifice
A. Analiza şi definirea cerinţelor – sunt definite scopurile, serviciile şi
restricţiile pe care trebuie să le îndeplinească sistemul informatic, prezentate într-o
manieră încât să poată fi înţelese atât de către utilizatorii sistemului cât şi de personalul
de proiectare.
B. Proiectarea sistemului şi software-ului – satabilirea cerinţelor pentru

hardware şi software şi elaborarea arhitecturii generale a sistemului. Funcţiile sistemului
informaţional vor fi reprezentate astfel încât să poată fi tranformate în unul sau mai
multe programe executabile.
C. Implementarea şi testarea unităţilor de program – proiectarea software-

ului din etapa anterioară este transpusă într-o mulţime de programe sau module
programşi verificarea faptului că fiecare program sau modul satisface specificaţia sa
D. Integrarea şi testarea sistemului – integrarea şi testarea programelor şi

modulelor program ca un sistem complet pentru a ne asigura că cerinţele informaţionale
sunt satisfăcute. După testare sistemul este livrat beneficiarului.
E. Exploatarea şi întreţinerea sistemului – este faza în care sistemul informatic

este efectiv utilizat de către beneficiar şi în care sunt descoperite şi rezolvate eventuale
erori de proiectare şi programare şi omisiuni în cerinţele informaţionale iniţiale.
Schema acestor etape este prezentata in figura de mai jos

Fig. Principalele etape ale ciclului de viata a unui SI

AFACERILOR
Curs 8 : Fazele detaliate din cadrul ciclului de viata a unui SI si diverse modele
Principalele faze:
1. Definirea cerințelor utilizatorilor privind sistemul informatic

Se definesc cerințele referitoare la eficiență calitate singur acasă și performanța care se
cere de la noul sistem informatic
în cadrul aceste faze echipa delegată pentru colectarea acestor cerințe are practic rolul
esențial în stabilirea calității viitorului sistem informatic
această echipă are sarcina de a prezenta lucrurile în așa manieră încât să îl facă pe
viitorul posesor al sistemului informatic "să vadă" modul de funcționare al acestuia
2. Stabilirea cerințelor referitoare la sistemul informatic

în cadrul acestei faze se stabilesc care vor fi rezultatele pe care sistemul informatic va
trebui să le ofere utilizatorilor, ce se așteaptă să facă sistemul informatic dar nu și cum
va realiza aceste lucruri
3. Stabilirea cerintelor referitoare la software-ul utilizat de sistem

In cadrul acestei faze, se stabilesc cerintele din punct de vedere software si care vor fi
conditiile si restrictiile in care acesta va lucra
4. Proiectarea generala a sistemului informatic

La nivelul acestei faze, se stabileste solutia generala pentru sistemul informatic
5. Proiectarea in detaliu a SI
In cadrul acestei faze, “se rafineaza” solutia identificata si adoptata la pasul anterior.
6. Proiectarea componentelor SI
7. testarea componentelor sistemului informatic

practic pentru aceste faze se testează modul de funcționare a componentelor sistemului
din .ul de vedere al îndeplinirii obiectivelor precum și fiabilitatea acestora
8. Integrarea componentelor si verificarea functionalitatii lor ca un sistem.

IN aceasta faza se formeaza efectiv SI si este supus diferitelor teste pentru identificarea
anumitor functionalitati deficitare
9. Instalarea si verificarea SI la utilizator (la beneficiar)

în Această fază se testează sistemul pentru a identifica posibilele buguri și erori care nu
au putut fi identificate în Testele Inițiale și firește remedierea acestor probleme
10. Exploatarea si intretinerea sistemulu

11. Dezvoltarea sistemului informatic si imbunatarirea acestuia
Modele ale CV a Sistemelor Informatice
Modelul Cascada
Etape:
1. Fezabilitatea sistemulu
2. Planificarea lucrarilor
3. Proiectarea generala
4. Proiectare de detaliu
5. Realizarea componentelor SI
6. Integrarea comp
7. Instalarea sistemulu
8. Exploatare si dezvoltare
Avantaje:
Prezinta etapele intr-o manera sugestiva si usor de indentificat, ceea ce ii ofera un
control total la nivelul fiecarei etape
Echipele de analiza si implementare pot intelege mai usor cerintele de la viitorul
sistem
Fiecare etapa se finalizeaza cu un proces de evaluare;
Daca in urma evaluarii =>rezultatul nu e satisfacator => etapa se poate realua
La nivelul fiecarei etape, se creaza de asemenea si documentatia aferenta
Modelul spirala
Detemina costurile asociate proiectarii sistemului informatic in parte, pentru
fiecare prototip realizat
Etapele:
➢ Analiza riscurilor
➢ Elaborarea prototipului
➢ Simularea si testarea
➢ Evidentierea cerintelor pe baza simularii si testarii
➢ Validarea cerintelor
➢ Planificarea viitoarelor dezvoltari
Acest model permite diminuarea riscurilor la nivel de prototip. Un alt

element pozitiv este valorificarea experienţei anterioare în planificarea activităţilor din
prototipul următor. Se poate observa faptul că în fiecare iteraţie se regăseşte modelul
cascadă. Acest lucru inseamna ca după cunoaşterea cerinţelor şi efectuarea studiilor de
fezabilitate, se proiecteaza sistemul, se realizează sistemul, se integrează şi apoi se
instalează, la final planificandu-se noi dezvoltari.
Printre avantajele acestui model, pot fi enumerate:
➔ Posibilitatea evaluării riscurilor în diferite momente;

➔ Simplificarea operaţiunilor de evaluare a ceea ce este necesar în etapa
(prototipul) următoare,inclusiv prin prisma costurilor.
➔ Elementele ce favorizeaza folosirea modelului spirală sunt:
Grad ridicat de specializare a echipei de dezvoltare;
Libertate de acţiune, inclusiv în alocarea de fonduri şi în definirea activităţilor
de realizat.
Modelul V
➢ Aduce un plus de calitate semnificativ fata de modelul cascada
Apare si conceptul de sistem si de sub-componenta

Controlul fiecarei etapa este chiar si mai bun decat in cazul MC (model cascada)
Schema grafica a modelului este prezentata in imaginea urmatoare:


AFACERILOR
Curs 9 : Proiectarea generala a sistemului informatic
Proiectarea sistemului informatic constă în stabilirea soluţiilor logice şi

specificarea din punct de vedere fizic a componentelor noului sistem şi se bazează în
principal pe rezultatele obţinute din cele două grupe de activităţi premergătoare:
definirea soluţiei de realizare a noului sistem şi modelarea noului sistem. Soluţia de
realizare propusă şi aleasă de beneficiarii sistemului stă la baza modelării noului sistem.
Obiectivul principal urmărit prin introducerea unui SI (sistem informatic) îl constituie
asigurarea selectivă şi în timp util a tuturor nivelurilor de conducere cu informaţii
necesare şi reale pentru fundamentarea şi elaborarea operativă a deciziilor cu privire la
desfăşurarea cât mai eficientă a întregii activităţi din unitatea economică.
Activitati parcurse la proiectarea sistemului informatic
În etapa de proiectare se face în primul rând evaluarea şi revizuirea

componentelor din punct de vedere logic, după care se trece efectiv la proiectarea fizică
în concordanţă cu soluţiile tehnice propuse.
Unele metodologii împart proiectarea sistemelor informatice în: proiectare
generală/proiectare de ansamblu/conceperea sistemului informatic şi proiectarea de
detaliu. În cadrul acestor etape, sistemul este proiectat din punct de vedere logic şi din
punct de vedere fizic, separat sau nu.
Proiectarea generală are ca scop elaborarea modelului de ansamblu a sistemului
informatic, iar proiectarea de detaliu a componentelor sistemului informatic în
concordanţă cu soluţiile tehnice alese de proiectant.
In cadrul proiectarii generale (de ansamblu) – se stabileşte arhitectura de ansamblu,
modul de descompunere pe componente, intrările şi ieşirile sistemului. Se finalizează
printr-o schemă de ansamblu a sistemului în care sunt incluse toate aceste elemente.
Dacă sistemul proiectat nu impune o separare a celor două etape, atunci ele se
regăsesc într-o singură etapă numită proprietatea sistemelor informatice.
Activităţile desfăşurate pentru proiectarea sistemului sunt:
• stabilirea arhitecturii sistemului/subsistemelor/modulelor sistemului şi proiectarea
proceselor;
• proiectarea bazei de date/fişierelor;
• proiectarea intrărilor;
• proiectarea ieşirilor;
• proiectarea interfeţei cu utilizatorii;
• proiectarea programelor.
La proiectarea sistemului informatic, trebuie sa se tina cont de principiul esalonarii.
Acesta se refera la ordinea în care vor fi abordate subsistemele/modulele sistemului
informatic de la proiectare până la implementare, cu asigurarea condiţiilor pentru
integrarea lor treptată, pe măsura realizării condiţiilor evidenţiate în etapa de analiză.
La stabilirea ordinii de prioritate în abordarea structurilor sistemului informatic pot fi
avute în vedere următoarele criterii:
• prioritatea obiectivelor componente;
• asigurarea legăturilor între componente;
• disponibilitatea resurselor.
Cea mai mare prioritate o au modulele componente ale subsitemului pentru
conducerea producţiei, după care se abordează modulele subsistemelor referitoare la
resursele necesare producţiei. Această ordine este determinată de faptul că producţia
constituie activitatea cea mai importantă, iar celelalte activităţi care asigură procesul de
producţie, direct sau indirect, cu resursele necesare, apar ca procese dependente, iar pe
de altă parte, obiectivele şi sarcinile acestor activităţi dependente sau secundare sunt
determinate integral de procesul de producţie
De asemenea, modulele informatice pentru conducerea producţiei conduc, în principiu,
la obţinerea celor mai însemnate efecte din punct de vedere economic (creşterea
profitului, creşterea gradului de utilizare a capacităţilor, creşterea producţivităţii muncii
etc.).
Totodată, subsistemul pentru conducerea producţiei ridică cele mai dificile
probleme de proiectare a soluţiilor, de realizare a culegerii, transmiterii şi prelucrării
datelor, atât din punct de vedere al echipamentelor, cât şi al programelor. Aceste cerinţe,
mai deosebite, vor stimula şi vor determina aplicarea unor soluţii mai evoluate, cum ar
fi, de exemplu, utilizarea echipamentelor terminale, inclusiv de culegere a datelor.
Între componentele unui subsistem informatic, ca şi între diferite subsiteme, există o
serie de legături informaţionale, îndeosebi între colecţiile de date ale acestora.
Ordinea de abordare şi realizare a componentelor sistemului informatic se planifică
şi în funcţie de asigurarea în timp cu diferite categorii de resurse, cum ar fi:
• limita fondurilor ce pot fi alocate în timp pentru realizarea sistemului informatic;
• nivelul de dotare cu tehnică de calcul existent în etapa de concepere şi cel
prevăzut a fi atins în timp;
• forţele de proiectare pe care le va antrena proiectul;
• personalul de specialitate existent şi în pregătire, la unitatea beneficiară, necesar
pentru implementarea şi exploatarea curentă a sistemului informatic.
Planificarea realizării sistemului informatic, obţinută în funcţie de toate aceste
criterii, se va concretiza în graficul de detaliu, prezentat sub formă tabelară, sub formă
de grafic GANTT sau sub formă de grafic PERT. Ultimele au avantajul prezentării
condiţionărilor între activităţile de realizare a componentelor de o serie de activităţi
nelegate de proiectare (pregătirea cadrelor, raţionalizarea sistemului de evidenţă,
achiziţionarea unor echipamente etc.).
Proiectarea de ansamblu a sistemelor informatice
Activităţi în proiectarea de ansamblu:

• definirea obiectivelor;
• structurarea sistemelor informatice;
• definirea ieşirilor;
• definirea intrărilor;
• definirea colecţiilor de date;
• alegerea modelului matematic şi a programelor aferente;
• alegerea soluţiilor tehnice de realizare;
• listarea necesarului de resurse;
• estimarea eficienţei economice;
• planificarea realizării sistemului;
• elaborarea documentaţiei.
Caracteristicile sistemului informatic:

• orice sistem trebuie să conţină ca element central o bază de date, în care să fie
stocate date intercorelate între ele provenind de la surse interne şi externe;
• informaţiile furnizate de sistem trebuie obigatoriu să fie autentice, exacte, iar
suportul de prezentare să varieze de la un nivel de conducere la altul;
• sistemul trebuie să înglobeze o varietate de modele matematice, tehnico-
economice (de exemplu modele de optimizare, modele de simulare, modele de
eficienţă);
• sistemul trebuie conceput ca un sistem om-maşină oferind astfel posibilitatea unei
interacţiuni imediate către utilizator şi sistem.
• sistemul trebuie să prezinte un grad cât mai ridicat de integrare sub următoarele
două aspecte: integrare internă şi integrare externă.
Structurarea sistemelor de informatice este o etapă necesară, datorită:

• numărului mare de elemente şi legături ce compun de regulă un sistem
informatic;
• implementarea simultană a tuturor componentelor sistemelor
informatice într-o unitate economică apare ca o activitate deosebit de
dificilă în cazul în care nu are loc structurarea sistemului;
• prioritatea unor obiective;
• cantitatea limitată de resurse umane şi materiale fac imposibilă
proiectarea în bloc a sistemului informatic.
Cerinţe ale structurării sistemelor informatice în etape de proiectare de ansamblu:

• pe fiecare nivel al structurării trebuie asigurată unicitatea criteriului de
descompunere a sistemului;
• structurarea realizată trebuie să permită constituirea ulterioară a întregului
sistem prin agregarea modulelor separate;
• structura creată nu trebuie să conţina întretăieturi.
Definirea ieşirilor sistemelor informatizate
Prin ieşirile unui subsistem informatic se va înţelege totalitatea informaţiilor

furnizate de acesta, beneficiarilor interni şi externi, respectiv rapoarte, note de
informare.
Definirea intrărilor sistemelor informatice
Prin intrările unui sistem informatic se inţelege totalitatea datelor primare

necesare obţinerii informaţiilor de ieşire ale sistemului. Datele primare se pot clasifica
în date interne şi în date externe. La nivelul fiecărui subsistem informatic este necesar ca
intrările sistemului să fie condiţionate de ieşirile acestuia.
Planul logic - orice ieşire este un rezultat al aplicării unuia sau mai multor
operatori asupra unui ansamblu de date de intrare.
Planul tehnologic - caracteristicile ieşirilor sistemului condiţionează
caracteristicile cerute intrărilor.
Stabilirea colecţiilor de date – principalele criterii pe baza cărora se pot grupa
datele sunt legate de sfera de cunoaştere, de domeniul de activitate, de stabilitatea
conţinutului datelor şi de rolul datelor în procesul prelucrării.
După sfera de cunoaştere:
• date primare;
• indicatori tehnico-economici cu caracter operaţional;
• indicatori tehnico-economici cu centralizare media;
• indicatori sintetici.
După domeniul de activitate
După stabilirea datelor

• colecţii de date convenţional-constante;
• colecţii de date variabile.
Clasificarea colecţiilor de date convenţional-constante: colecţiile de date cu caracter

normativ deţin 50-60% din volumul total de informaţii care circulă în procesul
informaţional al unei unităţi economice.
Principalele colecţii de date cu caracter normativ:
• normativele de fabricaţie;
• normativele tehnologice;
• normativele de muncă;
• normativele materiale.
După prelucrarea datelor
• colecţii de date de bază;
• colecţii de date pentru tranzacţii;
• colecţii de date intermediare sau de lucru;
• colecţii de date statistice;
• colecţii de date istorice.
Alegerea modelelor economico-matematice
Modelele matematice folosite în perfecţionarea activităţii economice sunt

următoarele:
• modele de programare liniară – problemele economice ce se pot rezolva cu acest
tip de modele privesc optimizarea planului de producţie, repartizarea sarcinilor de
producţie şi folosirea optimă a resurselor;
• modele de programare – problemele economice ce se pot rezolva cu acest tip de
modele sunt determinarea minimului global/local pentru o funcţie reală.
• metodele de programare dinamică – problemele economice ce se pot rezolva cu
aceste modele sunt realizarea analizei secvenţiale a proceselor de luare a
deciziilor, rezolvarea problemelor de înlocuire a utilajelor.
• modele de teoria grafurilor – problemele economice ce pot fi astfel rezolvate sunt
cele legate de determinarea drumurilor cu valoare optimă, determinarea fluxului
maxim;
• modele de gestiune a stocurilor – problemele economice ce se pot rezolva cu
aceste modele privesc optimizarea activităţilor de aprovizionare, de producţie şi
de desfacere;
• modele de simulare – problemele economice ce se pot rezolva cu aceste modele
sunt simularea evoluţiei fenomenelor şi proceselor economice în funcţie de
caracterul lor;
• modele de teoria deciziilor – problemele economice rezolvate în acest mod sunt
legate de fundamentarea deciziilor multidimensionare, fundamentarea deciziilor
în condiţii de risc şi incertitudine.
• modele de aşteptare – problemele economice ce se pot rezolva cu aceste modele
privesc minimizarea timpului de aşteptare concomitent cu minimizarea
cheltuielilor ocazionate de aşteptare.
Tehnologiile de prelucrare pot fi clasificate în funcţie de:

• metodele, tehnicile şi echipamentele utilizate;
• modul în care se structurează şi se organizează datele pentru prelucrare;
• procedeele de introducere a datelor în calculator;
• metodele şi tehnicile de prelucrare şi de redare a rezultatelor obţinute.
Din punct de vedere al performanţelor tehnico-funcţionale respectiv, după timpul de

răspuns al sistemelor informatice, tehnologiile se pot diferenţia în:
• tehnologii cu răspuns întârziat;
• tehnologii în timp real.
După modul de structurare şi organizare a datelor, tehnologiile de preluare automată a
datelor se clasifică în:
• tehnologii care utilizeaza fişierele clasice;
• tehnologii care utilizează fişierele clasice şi/sau fişiere integrate;
• tehnologii care utilizează baze de date.
După locul amplasării calculatorului electronic în raport cu punctele de generare a
datelor şi cu funcţiile de valorificare a informaţiilor obţinute din prelucrare:
• tehnologii pentru sisteme informatice centralizate;
• tehnologii pentru sisteme informatice distribuite.
Estimarea necesarului de resurse

Elementele determinante pentru configuraţia fiecărui echipament de prelucrare sunt:
Memoria internă – estimarea necesarului de memorie internă se face pe baza relaţiei
de calcul M=M1+M2 unde:
M=necesarul total de memorie,
M1=necesarul de memorie pentru folosirea sistemului de operare ales,
M2=necesarul de memorie pentru executia programelor aplicative.
Necesarul de memorie internă pentru programe aplicative este:
M2=max(Ma,Mb,. .,Mn)
Estimarea necesarului de echipamente periferice ale sistemului central de
prelucrare se realizează în funcţie de echipam de intrare-iesire şi de unităţile de memorie
externă.
Numărul echipamentelor periferice necesare se stabileste în raport de factorii:
• fluxul de intrare-ieşire;
• volumul de date ce se cere a fi stocat în memoria externă;
• modul de exploatare;
• numărul de programe ce se execută în paralel.
Estimarea necesarului de personal de specialitate – personalul de specialitate necesar
realizării şi exploatării sistemului informatic se determină în raport cu volumul de
muncă cerut de complexitatea proiectului şi volumul de muncă cerut de întreţinerea şi
exploatarea sistemului informatic.

AFACERILOR
Curs 10 : Proiectarea detaliata a sistemului informatic
Principalele activităţi în proiectarea de detaliu:

• detalierea funcţiunilor şi a structurii funcţionale a subsistemelor;
• proiectarea detaliata a “ieşirilor” fiecărui subsistem;
• proiectarea codurilor;
• proiectarea detaliată a “intrărilor” fiecărui subsistem;
• proiectarea fişierelor şi a bazei de date.
• evaluarea necesarului de resurse;
• planificarea elaborării programelor.
Proiectare logică de detaliu se finalizează prin întocmirea pentru fiecare situaţie

finală a specificaţiilor de ieşire care servesc la:
• transmiterea rezultatelor prelucrării pe calculatorul utilizatorului;

• transmiterea proiectului situaţiilor programatorului, fără ambiguităţi;
• Alegerea suportului informaţiilor de ieşire – imprimantă, display, disc fix
magnetic etc
Pentru definitivarea formei şi a formatului de prezentare a situaţiilor finale

trebuiesc respectate cerinţele conducerii privind macheta situaţiei finale. Obiectivul
prezentarii detaliate a iesirilor este acela de a determina formatul si continutul tuturor
rapoartelor imprimate si ale documentelor si ecranelor furnizate de sistem.
Astfel, un instrument util pentru formatul rapoartelor sau ecranelor realizate pe
calculator îl constituie macheta. Specificaţiile de ieşire vor cuprinde, pentru utilizator,
macheta situaţiei iar pentru programator macheta situaţiei şi o serie de indicaţii tehnice
de realizare.
Pe baza specificaţiilor de ieşire se trece la proiectarea fizică prin care se alege

suportul informaţiilor de ieşire, se realizează definitivarea formei şi formatului de
editare a situaţiilor (aşezarea în pagina / ecran, spaţierea între coloane şi rânduri, etc.) şi
se definitivează procedurile de utilizare şi interpretare a ieşirilor.
Alegerea tipului de suport fizic de ieşire (imprimanta, display, disc banda

magnetică etc.) se face în funcţie de: timpul de răspuns solicitat, amplasarea
utilizatorului faţă de calculator, hard-ul şi soft-ul existent, costul suportului, măsura în
care răspunde necesitaţilor de redare a conţinutului informaţional al situaţiei finale.
În definitivarea formei şi formatului de prezentare a situaţiilor finale trebuie să

ţinem seama de o serie de considerente practice cum ar fi:
- Respectarea unor cerinţe ale factorilor de decizie privind macheta situaţiei
finale;
- Restricţii tehnice;
- Elemente de eficienţă;
- Lizibilitate – spaţiere;
- Utilizarea formularelor pretipărite;
- Utilizarea monitoarelor sau terminalelor video;
- Utilizarea generatoarelor de rapoarte.
Restricţii tehnice
În proiectarea situaţiilor finale intervin o serie de restricţii datorate

caracteristicilor şi performanţelor tehnice ale echipamentelor periferice şi anume:
numărul maxim de caractere pe linie; numărul maxim de linii pe pagina / ecran;
facilităţile de imprimare etc. Pe piaţă se afla o gamă variată de echipamente de redare a
rezultatelor.
Există mai multe tipuri de imprimante, console şi terminale video, ceea ce creează
posibilitatea unei alegeri adecvate a perifericelor destinate obţinerii diverselor tipuri de
situaţii finale.
Elemente de eficienţă
În proiectarea situaţiilor finale nu trebuie sa scape atenţiei şi aspectele de eficientă

economică privind: reducerea timpului calculator consumat cu editarea propriu-zisa a
situaţiilor; economie de hârtie de imprimantă.
Abilitatea şi experienţa proprie a programatorilor joacă în acest sens un rol

important. În vederea optimizării obţinerii situaţiilor finale pe imprimantă se pot folosi
de la caz la caz, diverse tehnici cum ar fi: editarea mai multor tabele pe aceeaşi pagină
de imprimantă; editarea unei situaţii imprimând faţă/verso pe aceeaşi coală.
Proiectarea codurilor
În proiectarea sistemului de coduri trebuie să avem în vedere două aspecte

importante şi anume:
→influenţa tipului şi structurii codului asupra performanţelor sistemului informatic;
→implicaţiile utilizării codurilor în operaţiile de culegere a datelor şi interpretarea
rezultatelor finale de către utilizatorii nespecializati.
Activităţile parcurse în realizarea unui sistem de coduri sunt:
- analiza elementelor ce urmează a fi codificate;

- precizarea şi uniformizarea tehnologiei, a denumirilor;
- stabilirea caracteristicilor şi a relaţiilor dintre elementele de codificat
- alegerea tipurilor de coduri; estimarea capacităţii, lungimii şi formatului
codurilor;
- atribuirea codurilor elementelor de codificat (crearea nomenclatoarelor de
coduri);
- întreţinerea nomenclatoarelor de coduri.
Este indicat a se utiliza, acolo unde este cazul, sistemele de codificare existente la
nivelul economiei naţionale (CAEN, SIRUES, CNP, etc).
Stabilirea instrucţiunilor de culegere şi regulilor de control şi validarea datelor

trebuie să cuprindă reguli de validare manuală a volumului a secvenţei documentelor şi
a cifrelor de control pe pachetele de documente primare şi reguli pentru controlul
sintactic a datelor din documentele primare.
Aceste reguli de control sunt o condiţie necesară pentru scrierea programelor de
verificare logică a datelor de intrare.
Proiectarea videoformatului de intrare se face în funcţie de modul concret de
desfăşurare a dialogului operator calculator şi se poate desfăşura sub 2 forme:
-varianta întrebare-răspuns, cu defilarea liniilor ecranului

-varianta afişarea pe ecran a machetei de introducere a datelor de intrare
Proiectarea dialogurilor
Proiectarea dialogurilor este procesul prin care sunt proiectate toate secvenţele
folosite de utilizator pentru a comunica cu un sistem informatic.
Rolul proiectantului este de a selecta cele mai potrivite metode şi echipamente,

precum şi de a prezenta condiţiile în care se pot afişa informaţiile sau se pot obţine de la
utilizator.
Pentru a obţine rezultate bune trebuie să se ţină seama de regulile de bază la

conceperea dialogurilor cum ar fi: uniformitate, comenzi scurte, uşurinţa în lucru,
controlul, operaţiunea inversă (refacerea unui element şters), rezolvarea erorilor, etc.
O modalitate de prezentare a secvenţei dialogurilor este cea care apelează la

tehnica diagramelor prin care se reprezintă meniurile componente ale aplicaţiei
(exemplificate in figura de mai jos)
Proiectarea logică a bazelor de date este în strânsă legătură cu modelarea
conceptuală a datelor, aceasta însemnând reprezentarea modului de organizare a datelor,
independent de tehnologiile specifice de prelucrare a bazelor de date.
Procesul de modelare logică a datelor se derulează în paralel cu celelalte activităţi ale
proiectării logice: proiectarea formularelor şi a rapoartelor şi proiectarea dialogurilor şi
interfeţelor.
Exemplu de proiectare a dialogurilor cu utilizatorii pentru o aplicatie informatica

utilizata de o firma de ecommerce
Recrutarea personalului
Relatia cu furnizorii – reaprovizionare
Marketing si vanzari
Modelarea logică a datelor
Modelarea logică a datelor se realizează nu numai pe baza diagramei entitate-

relaţie, ci şi pe baza machetelor formularelor şi a rapoartelor
Prin modelarea logică a datelor se urmăreşte:

- structurarea performantă a datelor prin procesul de normalizare;
- obţinerea unui model logic al datelor din care să se poată realiza proiectul bazei
de date fizice funcţie de tipul BD utilizat:
- relaţional – cel mai utilizat în
prezent, reţea, ierarhic, sau orientate-obiect;
- realizarea unui model al datelor care să răspundă cerinţelor actuale de date regăsite în
formulare şi rapoarte. Modelarea logică este un proces ascendent (bottom-up, de jos în
sus) de obţinere a relaţiilor din formulare şi rapoarte prin transformarea modelului
entitate-relaţie într-o formă relaţională.
Modelarea logică a datelor descrie datele cu ajutorul unei notaţii speciale, care
corespunde unui mod de organizare a acestora de către un sistem de gestiune a bazelor
de date.
Procesul de modelare a datelor este complex. În fiecare etapă a ciclului de viaţă se

regăseşte câte o activitate specifică datelor după cum urmează:
- Analiza – Modelele conceptuale ale datelor,
- Proiectarea logică – Modelul logic al datelor (relaţional);
- Proiectarea fizică – Proiectarea fizică a bazelor de date şi a fişierelor
(organizarea fişierelor);
- Implementarea – Descrierea fişierelor şi a bazelor de date.

AFACERILOR
Curs 11 : Retele de comunicatii si modelul OSI
Q: Din ce se compune o retea (de echipamente)?

A1: Ansamblul echipamentelor conectate
A2: Servicii care pot fi oferite precum scanarea sau imprimarea de documente
A3: Servicii de stocare pe suporturi externe
A4: Aplicatii cu baze de date
Tipuri de retele
Clasificare dupa zona de intindere (dupa arealul geografic deservit)

- PAN – Personal Area Network
- LAN – Local Area Network (Toate echipamentele sunt in general situate fie in
aceeasi incapere, fie in aceeasi cladire) - In proximitate ex: Ethernet LAN
- WLAN – Wireless Local Area Network
- CAN – Campus Area Network -> Uneste 2 LAN-uri intr-un areal limitat
- MAN – Metropolitan Area Network – conecteaza mai multe cladiri din oras si
foloseste o conexiune foarte rapid de tipul fibrei optice
- SAN – Storage Area Network
- WAN – Wide Area Network
Clasificare dupa ierarhia ce se stabileste intre echipamente conectate in retea, atunci
putem distinge:
a. Retele de tip P2P (Peer to Peer)
In cadrul acestor tipuri de retele fiecare echipament conectat va “juca” atat rolul de
gazda (host) cat si rolul de server
b. Retele de tip client-server

Acestea pot fi clasificate si in functie de tipologie
b1: Tipologie logica
b2: Tipologie fizica
b1: b11- Broadcast – “Regula primului servit” – Fiecare echipament conectat in
retea va transmite date catre alte echipamente ori de cate ori va dori, fara sa tina cont de
vreo anumita regula/ordine de transmite
b12 – Token (Passing Token) – Exista un jeton care trece alternativ pe la toate
echipamentele….daca un echipament nu doreste sa transmita nimic, atunci va trimite
jetonul catre alt echipament
Poate transmite numai echipamentul care este in posesia jetonului
b2: b21:Retele de tip BUS (magistrala)
b22: Retele de tip inel

b23: Retele de tip stea
b24: Reteaua de tip arbore, care combina reteaua de tip magistrala cu cea de tip
star
Modelul OSI – Open System Interconnection
Este un model bazat pe straturi – 7 straturi

La baza se afla nivul fizic, in timp ce la varf (7) regasim nivelul Aplicatie
Avantajele unui model bazat pe mai multe straturi:

1. Se poate realiza o dezvoltare in timp mai rapida a modelului
2. Se pot proiecta si testa diferite tipuri de protocoale, fara a fi nevoie sa afectam
alte niveluri ale modelului
3. Se poate realiza o depanare mult mai rapida, identificandu-se rapid zona sau
zonele care genereaza probleme
4. Se poate obtine o interoperabilitate intre diferite tipuri de retele si producatori
5. Se poate prezenta si insusii (invata) modelul mult mai usor
Q: Ce inseamna un protocol de comunicare?
A: Printr-un protocol de comunicare se intelege un set de linii directoare sau de
reguli ce vor fi respectate de catre toti partenerii de comunicare, facand astfel procesul
facil si eliminand posibile problemele de interpretare.
In teorie, procesul de comunicare se desfasoara atat orizontal cat si vertical

In practica, ele se desfasoara doar vertical
Schema grafica a modelului OSI

AFACERILOR
Curs 12 : Modelul OSI – Prezentarea detaliata a nivelelor
7. Nivelul aplicatie
Este un buffer intre interfata utilizatorului (adica ceea ce vede acesta pentru a-si
desfasura activitatea) si aplicatia retelei
Aplicatia retelei :
a. Partea integranta a aplicatiei folosita de utilizator
b. API (Application programming interface) – este apelat de catre aplicatia utilizatorului
API reprezinta un set de definitii de subprograme, protocoale si unelte pentru

programarea de aplicatii software.
b1 – Un site WEB
b2 – Un sistem de operare
b3 – Un sistem de baze de date
b4 – Hardware
b5 – Biblioteci software
Q: Ce face nivelul aplicatie?

A1: Identifica si stabileste disponibilitatea partenerului de comunicatie.
A2: Verifica daca exista suficiente resurse pentru sprijinirea procesului de
comunicare (daca exista o largime a benzii, suficiente)
A3: Sincronizeaza aplicatiile intre ele
A4: Asigura controlul integritatii datelor si al erorilor.
Principalele protocoale de la nivelul Aplicatie
HTTP → Hypertext transfer protocol

Modul de functionare:
Utilizatorul acceseaza un link;
Serverul primeste o solicitare
Serverul raspunde si trimite informatia prin portul default nr. 80
Ce trimite serverul si ce poate primii utilizatorul?
→Un fisier HTML
➔ UN fisier audio
➔ Un fisier video
➔ Un fisier imagine
➔ UN fisier de tip text
DHCP → Dynamic host configuration protocol → Realizeaza asignarea dinamica de

adrese IP, pentru dispozitivele conectate in retea
SNMT - simple network management protocol – Un protocol de management al

retelei
SMTP - simple Mail transfer protocol – Un protocol detransmitere a emailurilor
FTP - file transfer protocol
Telnet - telephone network – Se foloseste pentru accesul la diferite fisiere din
retea
Nivel Prezentare
Q: Care sunt obiectivele nivelului prezentare?
A1: Asigura formatarea datelor la un format standard, care sa poata fi inteles de
catre nivelul Aplicatie al entitatii destinatie
A2: Asigurarea securitatii datelor – INainte ca acestea sa fie trimise, nivelul
prezentare va cripta datele – (va aplica un algoritm matematic unui text in clar)
Procol: SSL – Secure Socket Layer
5. Nivelul sesiune
Este nivelul care realizeaza,mentine si inchide o sesiune de comunicare intre 2

parteneri
De ex, o sesiune poate incepe

→fie, cand un utilizator se logheaza in contul sau printr-un user si respectiv o parola
➔ fie cand deschide un browser de pe calculator, unde anterior sesiune de
comunicare, s-a mai logat, utilizand userul si parola respectiva
Cand se poate termina sesiunea?

➔ Utilizatorul se delogheaza singur
➔ Utilizatorul este inactiv pentru un anumit interval de timp si la terminarea acelui
interval, se realizeaza delogarea automata
➔ Cand se intrerupe conexiunea la retea
Q: Ce fel de negocieri pot purta partenerii de comunicatie la nivelul sesiune?
A1: Negociere referitoaa limbajul folosit si la metoda de comunicare
Metode de comunicare :
M1 – Simplex
Ex: Radioul, Televiziunea
M2 – Semi Duplex
Procesul de comunicare este bidirectional, insa comunicarea nu se realizeaza in

ambele sensuri in acelasi timp (ex: statii emisie receptie)
M3 – Full Duplex
Procesul de comunicare presupune transmiterea bidirectionala a datelor, in acelasi

timp – Telefonul, Aplicatii precum TEAMS, ZOOM
A2: Apare o negociere referitoare la verificarea modului de transmitere a datelor ;

prin negociere se stabilesc in mod concret, diferite puncte de verificare (Check Points)
Principalele protocoale utilizate:
NFS - Network File System – un protocol ce serveste la gestiunea fisierelor de pe
calculatoarele conectate in retea
SQL - Structured Query Language
RPC - Remote Procedure Call – o procedura, prin care un calculator conectat in
retea, apeleaza si executa rutine de pe alt calculator
Nivelul transport
Apare prima diviziune a datelor – Segmente

Rolul nivelului transport: De a tansporta datele prin retea in siguranta
Q: Ce se intampla la nivelul transport?

A1: NT, detecteaza caderea unui transport si reia procesul de transport pentru a
transmite datele care nu s-au transferat in prima instanta
A2: NT, se asigura de faptul ca scrierea datelor nu se realizeaza redundant.
A3: La NT, are loc procesul de multiplexare (sursa) si respectiv procesul de

demultiplexare (destinatie)
Multiplexarea presupune preluarea si unirea segmentelor provenite de la mai

multe echiapmente sursa si transmiterea lor in retea, printr-un singur STREAM
Q: Ce sunt circuitele virtuale?

A: Circuitele virtuale reprezinta mijloace prin care se stabileste o cale de
comunicare intre sursa si destinatie.
Chiar daca fizic, destinatia poate sa varieze, calea virtuala ramane deschisa si se
va inchide numai dupa finalizarea procesului de transport.
Metode utilizate pentru asigurarea unui proces de transport fara probleme
1. Metoda bufferului
2. Intreruperea datelor de la sursa si reluarea lor cu intermintenta
3. Metoda ferestrelor glisante

AFACERILOR
Curs 13 : Modelul OSI – Prezentarea detaliata a nivelelor (parte 2)
Metoda ferestrelor glisante
Entitate sursa: Constanta

Pas 1: Entitatea sursa, notifica entitatea destinatie de faptul ca doreste sa realizeze
o transmisie de date.
Mesajul de transmis: Afara este foarte cald!
Pentru simplificarea exemplului, vom considera ca fiecare litera reprezinta un bit;
IN REALITATE, fiecare litera sau simbol reprezinta 8 biti.
Entitate destinatie: Cristina

Pas 2: Entitatea Destinatie receptioneaza mesajul si ii transmite faptul ca doreste
sa folosesca o fereastra de 8 biti
Pas 3: Constanta se conformeaza si va pune in fereastra primii 8 biti ai mesajului

A f a r a e s t
➔ si trimite mesajul catre Cristina
Pas 4: Cristina receptioneaza mesajul insa din pacate, primeste sa zicem doar primii
4 biti din fereastra.
Pas 5:
Cristina va notifica pe Constanta de faptul ca a primit doar primii 4 biti, si ii cere
acesteia sa retrimita bitii pierduti
A f a r

Pas 6:
Constanta va glisa fereastra cu 4 pozitii, va relua transmiterea bitilor 5-8 si va adauga 4
biti noi (9-12)
A f a r a e s t e f o a
➔
Pas 7: Cristina receptioneaza bitii de la 5 la 12 si totul este ok.
Pas 8: Cristina notifica faptul ca a receptionat toti bitii si o roaga pe Constanta sa
trimita acum bitii urmatori (13 la 20)
Ambii parteneri gliseaza fereastra cu 12 pozitii si se va incepe transmiterea bitilor 13 la
20, si tot asa pana se termina intregul proces de comunicare.
A f a r a e s t e f o a r t r c a l d !
Nivelul retea
Obiectivul principal al nivelului:

Rutarea PACHETELOR pana la destinatie la modul cel mai eficient.
La nivelul retea, se realizeaza adresarea LOGICA, si se face rutarea in functie de
ce se doreste primordial pentru transmisia respectiva.
Daca de ex, se utilizeaza protocol SPFF (shortest path find first), atunci in acest
caz se va cauta ruta cea mai scurta.
Alte protocoale ce pot fi utilizate:
IP – internet protocol
RIP – Routing ineternet protocol
O adresa de retea are 2 componente:

Prima componente este specifica “Numelui retelei” ( de aceea se si numeste Network)
iar cea de-a doua se refera la “numele gazdei”(de aceea se si numeste Host)
Pentru ca procesul de comuncare in retea sa poata fi desfasurat, trebuie stabilit

foarte clar, cine este emitatorul si cine este receptorul
O Gazda (Host) poate fi:

- un calculator
- o tableta/telefon ce folosesc conexiunea la internet
- o imprimanta conectata in retea
- o camera web de securitate conectata la internet
Exemplu grafic de dispozitive si routere conectate in retea

Sa presupunem faptul ca adresa logica este formata din 2 cifre ptr retea si 2 cifre pentru
gazda
Pentru a evita orice fel de confunfuzie in retea, fiecare echipament, va avea 2
adrese:
➔ Una logica – adresa IP (internet protocol)
➔ Una fizica – adresa MAC (media access control)
O adresa fizica MAC, este o adresa pe 6 bytes (48 biti), unde primii 3 bytes sunt asignati
de catre producator si sunt FIXI, IAR URMATORII 3 sunt variabili.
Adresele logice pe 32 biti, conform IP V4
Conform IP V4, exista un numar de 5 clase in care sunt impartite aceste adrese
Clasa A – include retelele de mari dimensiuni (reteaua unei tari sau a unei
companii foarte mari)
NNNNNNNN HHHHHHHH HHHHHHHH HHHHHHHH
Clasa B – include retelele de dimeniuni medii (reteaua unei universitati)
NNNNNNNN NNNNNNNN HHHHHHHH HHHHHHHH
Clasa C – include retelele de mici dimensiuni (furnizorii locali de internet)
NNNNNNNN NNNNNNNN NNNNNNNN HHHHHHHH
Clasa D si E, folosite pentru dezvoltari viitoare (nu avem separare retea/gazda)
Adrese clasa A
Clasa A: Primul bit este intotdeauna 0;
1 octet ptr retele si 3 ptr gazde
00000000 00000000 00000000 00000000 0 0 0 0
01111111 11111111 11111111 11111111 127 255 255 255
Adrese Adrese gazde Intervale teoretice de adresare:
retele
2^7=128 Utilizatori:2^24=16777216
01111111(2) =
1*2^0+1*2^1+1*2^2+1*2^3+1*2^4+1*2^5+1*2^6+0*2^7=1+2+4+8+16+32+64=127
11111111=1*2^0+1*2^1+1*2^2+1*2^3+1*2^4+1*2^5+1*2^6+1*2^7=127+128=255
Adrese clasa B
Clasa B: Primii 2 biti sunt intotdeauna 10;
2 octeti ptr retele si 2 ptr gazde
10000000 00000000 00000000 00000000 128 0 0 0
10111111 11111111 11111111 11111111 191 255 255 255
Adrese retele Adrese Gazde Intervale teoretice de adresare:
2^14=16384 2^16=65536
10000000(2)=128
10111111(2)= 1*2^0+1*2^1+1*2^2+1*2^3+1*2^4+1*2^5+0*2^6+1*2^7=63+128=191
Adrese clasa C
Clasa C: Primii 3 biti sunt intotdeauna 110;
3 octeti ptr retele si 1 ptr gazde
11000000 00000000 00000000 00000000 192 0 0 0
11011111 11111111 11111111 11111111 223 255 255 255
Adrese retele Adrese Intervale teoretice de adresare:
Gazde
2^21=2097152 2^8=256
Adrese clasa D
Clasa D: Primii 4 biti sunt intotdeauna 1110;
11100000 00000000 00000000 00000000 224 0 0 0

11101111 11111111 11111111 11111111 239 255 255 255
Intervale teoretice de adresare:
Adrese clasa E
Clasa E: Primii 4 biti sunt intotdeauna 1111;
11110000 00000000 00000000 00000000 240 0 0 0

11111111 11111111 11111111 11111111 255 255 255 255
Intervale teoretice de adresare:

1 Merged

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1 Merged

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INFORMATICA APLICATA

SUPORT DE CURS AN II (IMA)

FACULTATEA DE ANTREPRENORIAT, INGINERIA SI MANAGEMENTUL

Curs 1 : Sistemul binar si porti logice

In contextul actual al dezvoltarii tehnologice, fie ca vorbim de un simplu telefon,

Intr-un calculator un byte reprezinta o valoare sau un singur caracter de date, ca

1 Byte (B) 8 biti (b)

Prin Mb/s intelegem Megabiti pe secunda

Intrari A B Iesiri (A sau

Spre deosebire de un circuit liniar sau analog, cum ar fi amplificatoarele de curent

SUPORT DE CURS AN II (IMA)

FACULTATEA DE ANTREPRENORIAT, INGINERIA SI MANAGEMENTUL

Curs 2 : Procese de afaceri si exemplificarea utilizarii logicii booleene intr-un

Pentru a intelege cum functioneaza un sistem informatic, trebuie sa fie cunoscute

Din punct de vedere istoric, întreprinderile au avut structuri organizatorice care

Arii Marketing si Productie si Financiar- Resurse

Exemplificarea utilizarii logicii booleene intr-o proces de afaceri la nivelul

Categoria 1: Date relevante despre candidat

Atunci cand exprimarea nu este de tip cantitativ ci calitativ, intai se realizeaza

Categoria 2 – Abilitati de comunicare in limbi straine

Se va folosi un SAU logic daca respectivul candidat trebuie sa cunoasca minim 1

Categoria 3 -Abilitati de programare

In urma analizei datelor de intrare, utilizand logica booleana, iesirea trebuie sa

Exemplu: Model intrari – procese – iesiri

Ex.: Achizitionarea unui smartphone modern

Intrari Arie functionala Proces de afaceri Iesiri

Din punctul de vedere a timpului – Intervalul din momentul in care un potential

SUPORT DE CURS AN II (IMA)

FACULTATEA DE ANTREPRENORIAT, INGINERIA SI MANAGEMENTUL

Curs 3 : Sistem informational si sistem informatic

Sistemul informaţional şi sistemul informatic

Un sistem reprezintă un ansamblu de elemente (componente) interdependente,

Un sistem informaţional reprezintă ansamblul tehnico-organizatoric de culegere,

Componentele principale ale sistemului informational sunt:

Funcţiile unui sistem informaţional sunt :

❖ să colecteze informaţii din sistemele operaţional şi decizional precum şi

Un sistem informatic este un sistem utilizator-calculator integrat, care furnizează

Elaborarea sistemelor informatice impune modelarea sistemului informaţional al

Componentele sistemului informatic sunt:

Sistemele de procesare a tranzacţiilor sunt cele mai utilizate sisteme info

Sistemele de management al lanţului de distribuţie (Supply Chain

Lanţul de distribuţie se referă la secvenţa de activităţi ce trebuie realizată pentru

În cazul industriilor producătoare de bunuri, activităţile derulate în general includ

Sistemele de management al relaţiei cu clienţii (Customer Relationship

Asistă oganizaţiile în gestionarea relaţiilor cu clienţii lor şi pot varia de la sisteme

Sistemele de asistare a deciziilor şi sisteme expert (Decision Support and

De aceea, sistemele de suport decizional şi sistemele expert vin în ajutorul

Sistemele de suport decizional (Dec ision Support Systems) se bazează pe formu

Clasificarea produselor informatice în contextul funcţiunilor afacerii

Comisia Europeană propune următoarea clasificare a sistemelor informatice

SUPORT DE CURS AN II (IMA)

FACULTATEA DE ANTREPRENORIAT, INGINERIA SI MANAGEMENTUL

Curs 4 : Flow charturi pentru modelarea proceselor

Q: Ce reprezinta modelarea proceselor de afaceri?

Flowcharturile au inceput sa fie utilizate din anii 1960.

Actualmente, managerii recunosc importanta proceselor de afaceri si pentru

Pentru modelarea unui proces de afaceri, un flowchar foloseste in principal

Prin compararea celor 2 tipuri de reprezentari se pot identifica foarte usor

Aprovizionarea cu materii prime/produse finite utilizand modelul Q (Inceperea

Q – cantitatea de produse achizitionate

Marimea stocului de siguranta se calculeaza in functie de probabilitatea

Modelarea proceselor cu EPC

Expertii de la SAP au introdus modelarea proceselor cu EPC