Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cel mai mare râu german este Rinul, care este alimentat de mulți
afluenți din Alpi. Bazinul trece prin Munții Ardezie, landul german
german de nord și ajunge în Marea Nordului. În lunile de vară, apar
inundații. Este asociată cu topirea zăpezii în munți. Curenții de apă
impresionanți permit navigarea pe Rin. Alte râuri ale Germaniei sunt
adesea afluenții săi, puțini sunt independenți, de exemplu, Elbe și
Weser. Nu sunt afectate de cantitatea de zăpadă alpină, deci în
perioadele uscate devin mai mici. În sud curge și Dunărea,
îndreptându-se spre est. Bazinul său este format din afluenți
originari din Alpi. Inundațiile puternice din lunile de vară fac ca
Dunărea să nu fie foarte potrivită pentru transport. Acestea sunt
resursele naturale ale apei din Germania. Nu poți numi această țară
bogată în râuri, dar germanii nu au nici o dificultate în această zonă.
SOL GERMAN
Teritoriul german este destul de divers în ceea ce privește terenul.
Resursele de sol din Germania sunt reprezentate de pietre de nisip
din zona joasă a Germaniei de Nord, cernoziomuri în Turingia și
burozeme în Bavaria. Solurile podzolice acide ale munților nu sunt
potrivite pentru lucrările agricole, la fel ca zonele umede mari.
Regiunile de litoral pot fi potrivite pentru cultivarea legumelor după
recuperarea terenurilor. Solurile de pădure maro sunt potrivite
pentru pășuni sau cultivarea pădurilor. Solul negru turcesc este cel
mai bun loc pentru arat. Terenurile locale erau formate din păduri
de foioase, care sunt acum tăiate. În funcție de poziția terenului și
de abruptul pantei, solul din Alpi poate fi diferit, dar, în general, cu
cât situl este mai mare, cu atât este mai puțin potrivit pentru
plantarea agricolă.
LUMEA PLANTELOR
Depozitele de cărbune bituminos ale Germaniei s-au format acum mai bine de 300 de milioane de ani din
mlaștini care se întind de la sudul Angliei peste regiunea Ruhr din Germania până în Polonia. Carbunele brun,
sau lignitul, s-au dezvoltat mai târziu, acum 66 de milioane de ani. Deoarece procesul de producere a
cărbunelui nu este complet, lignitul conține mai puțină energie decât cărbunele bituminoase. Acest
combustibil cu conținut scăzut de apă minerală este extras cu mașini mari din gropile deschise, iar cea mai
mare parte a produsului este alimentată direct de stațiile de generare a energiei electrice. O cantitate mică este
presată în brichete pentru încălzire rezidențială. Potrivit Asociației Mondiale a Cărbunelui, Germania este țara
Conform calculelor publicate luni de Oficiul Federal de
producătoare de lignit.
Statistică (Destatis), în primele şase luni din acest an, 56% din cei 258,9
miliarde KWh de electricitate generaţi în Germania au venit din surse
convenţionale, cum ar fi cărbunele, gazele naturale sau energia nucleară.
Este cu 20,9% mai mult decât în primul semestru din 2020. În contrast,
ponderea energiilor regenerabile, cum ar fi energia produsă de centralele eoliene
şi fotovoltaice şi biogaz, a scăzut cu 11,7% în primele şase luni din acest an, la
44%, comparativ cu perioada similară din 2020.
Lipsa vântului puternic în primăvară a fost principalul motiv al scăderii, a
informat Destatis. Ponderea energiei eoliene a scăzut cu 21%, iar diferenţa a fost
compensată de electricitatea generată de termocentrale.
După cărbune şi energie eoliană, gazele naturale au fost a treia cea mai
importantă sursă de energie pentru producţia de electricitate în Germania, în
primul semestru din 2021, cu o pondere de 14,4%, înaintea energiei nucleare, cu
ponderea de 12,4%.
Anul trecut, cancelarul Angela Merkel a reuşit să negocieze un acord pentru ca
prima economie europeană să renunţe complet la cărbune până în 2038. De
asemenea, până anul viitor se va renunţa la energia nucleară.
Emisii de gaze cu efect de seră
Activiştii de mediu cer renunţarea mai devreme la cărbune pentru reducerea mai
rapidă a emisiilor de gaze cu efect de seră.
Reglementările UE mai stricte privind emisiile de gaze de seră vor accelera
procesul renunţării la cărbune, care ar fi putea fi finalizat până în 2030, a
apreciat recent ministrul german al Mediului, Svenja Schulze. Obiectivul UE îl
reprezintă reducerea emisiilor poluante cu cel puţin 55% până în anul 2030,
ţinta precedentă fiind de 40%.
Obiectivele UE mai stricte privind mediul vor face ca certificatele de emisii să
devină mai scumpe, iar suma plătită de cei care emit gaze de seră va creşte.
Energia provenită din cărbune „va ieşi forţat de pe piaţă”, a explicat Schulze.
Oficialul a adăugat că în zonele unde există mine de cărbune angajaţii vor avea
nevoie de „noi slujbe decente”. De asemenea, a declarat ministrul Mediului,
pentru a înlocui cărbunele, nivelul energiei regenerabile disponibile în reţea va
trebui să crească.
Germania a anunţat o scădere istorică a emisiilor sale de gaze cu efect de seră în
2020, în mare parte datorită pandemiei de coronavirus, care i-a permis să îşi
atingă obiectivele climatice.
„În 2020, aproximativ 739 de milioane de tone de gaze cu efect de seră au fost
emise în Germania. Înseamnă cu 70 de milioane de tone - reprezentând 8,7% -
mai puţin decât în 2019”.
Este vor
Sarea și potașul se găsesc în abundență și exploatate la marginea Munților Harz. Înainte de unificare,
compania Wismut din Germania de Est a exploatat uraniul între anii 1947 și 1990, ceea ce a făcut din
Germania de Est un al patrulea cel mai mare producător de minereu de uraniu la nivel mondial. Germania
importă petrol și gaze naturale din Rusia, deși are rezerve abundente de gaze naturale. Peste 80% din suprafața
totală a Germaniei este utilizată pentru agricultură și silvicultură. Principalele produse agricole sunt laptele,
carnea de porc, carnea de vită, păsările de curte, cerealele, cartofii, grâul, orzul, varza și sfecla de zahăr.