Terenurile germane sunt cunoscute nu numai pentru producția sa de

înaltă calitate și nivelul de trai bun, dar și pentru situația sa de

mediu stabilă. Resursele naturale ale Germaniei sunt protejate în
mod reverențial de către locuitorii săi, iar utilizarea lor rațională
permite țării să nu mai aibă nevoie de importuri prea mari, în ciuda
faptului că diversitatea mineralelor de pe acest teritoriu poate fi
greu de numit impresionantă.
RESURSE DE APĂ DIN GERMANIA

Cel mai mare râu german este Rinul, care este alimentat de mulți
afluenți din Alpi. Bazinul trece prin Munții Ardezie, landul german
german de nord și ajunge în Marea Nordului. În lunile de vară, apar
inundații. Este asociată cu topirea zăpezii în munți. Curenții de apă
impresionanți permit navigarea pe Rin. Alte râuri ale Germaniei sunt
adesea afluenții săi, puțini sunt independenți, de exemplu, Elbe și
Weser. Nu sunt afectate de cantitatea de zăpadă alpină, deci în
perioadele uscate devin mai mici. În sud curge și Dunărea,
îndreptându-se spre est. Bazinul său este format din afluenți
originari din Alpi. Inundațiile puternice din lunile de vară fac ca
Dunărea să nu fie foarte potrivită pentru transport. Acestea sunt
resursele naturale ale apei din Germania. Nu poți numi această țară
bogată în râuri, dar germanii nu au nici o dificultate în această zonă.

SOL GERMAN
Teritoriul german este destul de divers în ceea ce privește terenul.
Resursele de sol din Germania sunt reprezentate de pietre de nisip
din zona joasă a Germaniei de Nord, cernoziomuri în Turingia și
burozeme în Bavaria. Solurile podzolice acide ale munților nu sunt
potrivite pentru lucrările agricole, la fel ca zonele umede mari.
Regiunile de litoral pot fi potrivite pentru cultivarea legumelor după
recuperarea terenurilor. Solurile de pădure maro sunt potrivite
pentru pășuni sau cultivarea pădurilor. Solul negru turcesc este cel
mai bun loc pentru arat. Terenurile locale erau formate din păduri
de foioase, care sunt acum tăiate. În funcție de poziția terenului și
de abruptul pantei, solul din Alpi poate fi diferit, dar, în general, cu
cât situl este mai mare, cu atât este mai puțin potrivit pentru
plantarea agricolă.

LUMEA PLANTELOR

Atunci când discutăm despre resursele naturale ale Germaniei, este

imposibil să uităm de floră. Țara este dens populată, ceea ce duce la
un număr destul de mic de păduri indigene și predominanța
plantațiilor forestiere. Pe teritoriu există puține zone de vegetație
naturală. În ultimele decenii, locurile de creștere a stejarilor și
mesteacănilor au fost înlocuite cu pământ arabil și pășuni. În munții
joși, fagurile antice s-au păstrat, iar pe gresii se pot găsi pini. În
Alpi există brad și molid. În teritoriile cele mai înalte se pot găsi
licheni și mușchi. Cele mai extinse resurse vegetale din Germania
sunt reprezentate de speciile de plante cu flori.
RESURSE MINERALE

În ciuda faptului că industria minieră nu este lider, materiile prime

au o importanță considerabilă pentru țară. Condițiile și resursele
naturale ale Germaniei îi permit să se asigure independent în multe
domenii. De exemplu, producția germană de potasiu este cea mai
mare din lume. Depozitele de cărbune sunt de asemenea situate în
bazinele Ruhr și Saar. Procesele miniere sunt reglementate strict de
politicile UE care asigură egalitatea și libera concurență. O altă
caracteristică care distinge condițiile și resursele naturale ale
Germaniei este distribuția cărbunelui brun și a lignitului. Utilizarea
lor este avantajoasă din punct de vedere economic. Extragerea se
realizează în vestul Köln, precum și în apropiere de Berlin și Leipzig.
O caracteristică importantă a producției este preocuparea pentru
rezervele de apă - germanii iau toate măsurile necesare pentru
menținerea siguranței mediului și pentru utilizarea rezervoarelor
artificiale și a unui sistem de aprovizionare bine gândit pentru
industrie. Resursele naturale ale Germaniei includ cărbune bituminos, lignit (cărbune brun), gaz natural,
minereu de fier, cupru, nichel, uraniu, potasiu, sare, materiale de construcție și terenuri agricole. Deoarece are
relativ puține resurse naturale, Germania importă majoritatea materiilor prime.

Depozitele de cărbune bituminos ale Germaniei s-au format acum mai bine de 300 de milioane de ani din
mlaștini care se întind de la sudul Angliei peste regiunea Ruhr din Germania până în Polonia. Carbunele brun,
sau lignitul, s-au dezvoltat mai târziu, acum 66 de milioane de ani. Deoarece procesul de producere a
cărbunelui nu este complet, lignitul conține mai puțină energie decât cărbunele bituminoase. Acest
combustibil cu conținut scăzut de apă minerală este extras cu mașini mari din gropile deschise, iar cea mai
mare parte a produsului este alimentată direct de stațiile de generare a energiei electrice. O cantitate mică este
presată în brichete pentru încălzire rezidențială. Potrivit Asociației Mondiale a Cărbunelui, Germania este țara
Conform calculelor publicate luni de Oficiul Federal de
producătoare de lignit.
Statistică (Destatis), în primele şase luni din acest an, 56% din cei 258,9
miliarde KWh de electricitate generaţi în Germania au venit din surse
convenţionale, cum ar fi cărbunele, gazele naturale sau energia nucleară.

Este cu 20,9% mai mult decât în primul semestru din 2020. În contrast,
ponderea energiilor regenerabile, cum ar fi energia produsă de centralele eoliene
şi fotovoltaice şi biogaz, a scăzut cu 11,7% în primele şase luni din acest an, la
44%, comparativ cu perioada similară din 2020.
Lipsa vântului puternic în primăvară a fost principalul motiv al scăderii, a
informat Destatis. Ponderea energiei eoliene a scăzut cu 21%, iar diferenţa a fost
compensată de electricitatea generată de termocentrale.
După cărbune şi energie eoliană, gazele naturale au fost a treia cea mai
importantă sursă de energie pentru producţia de electricitate în Germania, în
primul semestru din 2021, cu o pondere de 14,4%, înaintea energiei nucleare, cu
ponderea de 12,4%.
Anul trecut, cancelarul Angela Merkel a reuşit să negocieze un acord pentru ca
prima economie europeană să renunţe complet la cărbune până în 2038. De
asemenea, până anul viitor se va renunţa la energia nucleară.
Emisii de gaze cu efect de seră
Activiştii de mediu cer renunţarea mai devreme la cărbune pentru reducerea mai
rapidă a emisiilor de gaze cu efect de seră.
Reglementările UE mai stricte privind emisiile de gaze de seră vor accelera
procesul renunţării la cărbune, care ar fi putea fi finalizat până în 2030, a
apreciat recent ministrul german al Mediului, Svenja Schulze. Obiectivul UE îl
reprezintă reducerea emisiilor poluante cu cel puţin 55% până în anul 2030,
ţinta precedentă fiind de 40%.
Obiectivele UE mai stricte privind mediul vor face ca certificatele de emisii să
devină mai scumpe, iar suma plătită de cei care emit gaze de seră va creşte.
Energia provenită din cărbune „va ieşi forţat de pe piaţă”, a explicat Schulze.
Oficialul a adăugat că în zonele unde există mine de cărbune angajaţii vor avea
nevoie de „noi slujbe decente”. De asemenea, a declarat ministrul Mediului,
pentru a înlocui cărbunele, nivelul energiei regenerabile disponibile în reţea va
trebui să crească.
Germania a anunţat o scădere istorică a emisiilor sale de gaze cu efect de seră în
2020, în mare parte datorită pandemiei de coronavirus, care i-a permis să îşi
atingă obiectivele climatice.
„În 2020, aproximativ 739 de milioane de tone de gaze cu efect de seră au fost
emise în Germania. Înseamnă cu 70 de milioane de tone - reprezentând 8,7% -
mai puţin decât în 2019”.
Este vor

Sarea și potașul se găsesc în abundență și exploatate la marginea Munților Harz. Înainte de unificare,
compania Wismut din Germania de Est a exploatat uraniul între anii 1947 și 1990, ceea ce a făcut din
Germania de Est un al patrulea cel mai mare producător de minereu de uraniu la nivel mondial. Germania
importă petrol și gaze naturale din Rusia, deși are rezerve abundente de gaze naturale. Peste 80% din suprafața
totală a Germaniei este utilizată pentru agricultură și silvicultură. Principalele produse agricole sunt laptele,
carnea de porc, carnea de vită, păsările de curte, cerealele, cartofii, grâul, orzul, varza și sfecla de zahăr.

Germania este o tara foarte dezvoltata din toate punctele de

vedere economic. Economia este foarte bine
dezvoltata ,Germania ocupa locul 2 in lume.

Populaţia Germaniei a atins anul trecut un maxim istoric de 83,2 milioane de

persoane graţie emigranţilor, însă ritmul de creştere a fost cel mai mic din
ultimii şapte ani în condiţiile în care cea mai mare economie a Europei
continuă să sufere de pe urma unui deficit cronic de naşteri,
La finele lui 2019, numărul persoanelor care trăiau în Germania era cu
aproximativ 200.000 de persoane mai mare decât la finele lui 2018. Cu toate
acestea, această creştere se datorează în întregime emigranţilor. "Fără
câştigurile aduse de migraţie, populaţia ar fi scăzut", a precizat Oficiul federal
de statistică.

Potrivit estimărilor preliminare, anul trecut un număr cuprinse între 770.000 şi

790.000 de persoane s-au născut în Germania şi aproximativ 930.000 au
decedat. Numărul emigranţilor care au ajuns în Germania este estimat
undeva între 300.000 şi 350.000 de persoane, însă de remarcat că această
cifră este în scădere pentru al patrulea an consecutiv.

Germania suferă de mai mulţi ai de un deficit cronic de naşteri şi în consecinţă

are una din cele mai îmbătrânite populaţii din lume. Anul trecut, cea mai mare
economie a Europei a înregistrat cel mai mare număr de decese de după
1972. Îmbătrânirea populaţiei pune presiune pe sistemul public de pensii din
Germania şi este un motiv de îngrijorare pentru companiile care caută să
angajeze muncitori calificaţi.
Peste un milion de persoane au fugit de război şi sărăcie din Orientul Mijlociu
şi Africa începând din 2015 şi mulţi dintre ei s-au îndreptat spre Germania,
atraşi de economia robustă, sistemul relaxat de acordare a azilului şi sistemul
generos de protecţie socială.