Ghid Instalatii Electrice Rev001 PDF

BENEFICIAR EXECUTANT
Ministerul Dezvoltării Regionale Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Construcţii,

Urbanism si Dezvoltare Teritoriala Durabila
şi Turismului INCD URBAN – INCERC
Contract nr. 511 din data 14.06.2011

pentru elaborarea de reglementări tehnice
SUBCONTRACTANT
Universitatea Tehnică Ghe. Asachi Iaşi - CCTTP
Facultatea de Construcţii şi Instalaţii
Subcontract nr. 511-a din data 14.06.2011
Ghid de bună practică pentru proiectarea

instalaţiilor electrice de iluminat/ protecţie în clădiri
Faza 1 / 2011
Redactarea I
Exemplar pentru trimiterea în anchetă
Noiembrie 2011
Elaborare:
INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE ÎN CONSTRUCŢII,

URBANISM ŞI DEZVOLTARE TERITORIALĂ DURABILĂ
INCD URBAN - INCERC Sucursala Iaşi
Responsabil contract:
dr. ing. Livia Miron
Colectiv de elaborare:
ing. Alina Cobzaru
dr. ing. Constantin Miron
dr. fiz. Monica Cherecheş
ing. Ionel Puşcaşu
UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” IAŞI –

CENTRUL DE CERCETARE SI TRANSFER TEHNOLOGIC POLYTECH
Responsabil contract:
prof. dr. ing. Cătălin Daniel GĂLĂŢANU
Colectiv de elaborare:
prof.dr.ing. Cătălin Daniel GĂLĂŢANU

prof. dr. ing. Jan IGNAT
şef lucr. dr. ing. Nelu – Cristian CHERECHES
Colaboratori externi:
ing. Ioan TANASĂ

ing. Alina OŢEL
ing. Sebastian HUDIŞTEANU
ing. Răzvan LUCIU
-i-
CUPRINS
1 Obiect şi domeniu de aplicare ................................................................................................. 1

2 Referinţe normative pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice de iluminat/
protecţie din clădiri..................................................................................................................... 4
3 Documentaţia tehnico-economică pentru proiectarea instalaţiilor electrice în clădiri ........... 5
4 Date de ieşire pentru documentaţia de achiziţie...................................................................... 6
Partea I-a
Reguli de bună practică pentru proiectarea instalaţiilor de iluminat interior şi exterior la clădiri,
sau similar ........................................................................................................................................... 13
I.1. Terminologie specifica ...............................................................................................
I.2. Calculul fluxul necesar a fi instalat; Calculul nivelului de iluminare în plan
orizontal.....................................................................................................................
I.2.1. Date de intrare – (din tema de proiectare sau din proiecte de specialitate) ...
I.2.2. Breviar de calcul (cu trimitere la normative).................................................
I.2.3. Exemple de calcul (cu secvenţe EXCEL, BASIC, DIALUX) .....................
I.2.4. Date de ieşire pentru alte proiecte de specialitate..........................................
I.2.5. Date de ieşire pentru documentaţia de achiziţie: ...........................................
a) Parametrii tehnici şi funcţionali ......................................................
b) Specificaţii de performanţă şi condiţii privind siguranţa în
exploatare ........................................................................................
c) Condiţii privind conformitatea cu standarde relevante ...................
d) Condiţii de garanţie şi postgaranţie .................................................
e) Alte condiţii cu caracter tehnic........................................................
I.3.Calculul nivelului de iluminare în plan vertical ..........................................................
I.4.Calculul indicelui de orbire.........................................................................................
I.5.Calculul nivelului de iluminare în plan vertical realizat cu proiectoare .....................
Partea a II-a
Reguli de buna practică pentru proiectarea instalaţiilor de protecţie în clădiri ...................... 34
II.1. Protecţia ansamblului construit........................................................................... 34
II.2. Terminologie specifica........................................................................................ 39
II.3. Stabilirea componentelor sistemului de protecţie la trăsnet pentru ansamblul
construit, prin evaluarea riscului......................................................................... 44
II.4. Stabilirea necesităţii prevederii unei IPT. Studiu de caz pentru o casă în mediul
rural ..................................................................................................................... 78
II.5. Determinarea zonei de protecţie împotriva trăsnetului a dispozitivelor de
captare cu PDA ................................................................................................... 89
II.6. Alegerea aparatelor de protecţie împotriva supratensiunilor (SPD) ................... 93
II.7. Calculul nivelului de izolaţie la ipt exterioare .................................................... 97
II.8. Alegerea aparaturii electrice pentru medii cu pericol de explozie................... 101
II.9. Masuri specifice de protecţie antiseismică a echipamentelor şi elementelor
componente ale instalaţiilor electrice din clădiri. ..............................................114
II.10. Conceperea schemei electrice ............................................................................118
II.11. Probleme de electrosecuritate .......................................................................... 138
II.12. Dimensionarea componentelor instalaţiei electrice de utilizare .................... 148
II.12.1. Calculul puterii/curentului cerute/cerut ...................................... 148
II.12.2. Dimensionarea conductoarelor şi cablurilor electrice ................. 153
II.12.2.1.Alegerea secţiunii circuitelor şi coloanelor electrice de JT 153
-ii-
II.12.2.2.Verificarea secţiunii circuitelor/ coloanelor electrice
monofazate şi trifazate la pierdere de tensiune .................. 159
II.12.2.3.Dimensionarea conductorului neutru de lucru şi de protecţie .
II.12.3. Calculul curenţilor de scurtcircuit .............................................. 166
II.12.4. Dimensionarea aparatelor de comutaţie (alegere si verificare) ........
II.12.5. Dimensionarea aparatelor de protecţie (alegere si verificare) ...........
II.12.6. Alegerea aparatelor de măsură...........................................................
II.12.7. Dimensionarea bateriei de condensatoare pentru compensarea
factorului de putere ...................................................................... 173
II.12.8. Dimensionarea surselor neîntreruptibile UPS ............................. 177
II.12.9. Dimensionarea prizei de pământ.................................................. 180
Partea a III-a
Reguli de buna practică pentru verificarea şi punerea în funcţiune a instalaţiilor electrice
în clădiri. ............................................................................................................................... 190
III.1. Prevederi generale............................................................................................. 190
III.2. Verificari pentru punerea în funcţiune ............................................................. 191
III.3. Verificări periodice............................................................................................ 192
III.4. Exploatarea instalaţiilor electrice. .................................................................... 193
III.5. Documentaţia tehnică de execuţie şi exploatare pentru instalaţii electrice aferente
clădirilor impusă prin proiectul tehnic .............................................................. 194
III.5.1. Prevederi generale. Domeniu de aplicare. .................................. 194
III.5.2. Caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor de instalaţii electrice de
iluminat şi asigurarea protecţiei în clădiri. cu Anexa III.1, Anexa
III.2 .............................................................................................. 194
III.5.3. Instrucţiuni tehnice de exploatare. Manuale de utilizare. Specificaţii
tehnice. ........................................................................................ 195
III.5.4. Documente europene/ naţionale de evaluare tehnica (agremente
tehnice, certificate pentru produse/echipamente specifice
instalaţiilor electrice în clădiri). Cerinţe legislative armonizate. cu
Anexe III.3-5................................................................................ 196
Partea a IV-a
Anexe ..................................................................................................................................... 198
Anexa 1 - Referinţe Legi, Ordine, Hotărâri şi Directive, Reglementări tehnice, şi
Standarde (române, europene sau internaţionale armonizate) ................... 198
Anexa 2 - Structura şi conţinutul fazelor de proiectare pentru instalaţiile electrice în
clădiri. ........................................................................................................ 206
Anexa 3 - Memoriu tehnic de specialitate – Instalatii electrice ................................ 215
Anexa III.1 - Conţinutul caietului de sarcini pentru execuţia lucrărilor în cadrul unui
proiect tehnic de instalaţii electrice ........................................................... 224
Anexa III.2 - Conţinutul caietului de sarcini pentru pentru furnizori de materiale,
aparate, echipamente tehnologice pentru achiziţia lor în cadrul unui proiect
tehnic de instalaţii electrice ....................................................................... 228
Anexa III.3 - Documente europene/ naţionale de evaluare tehnica pentru produse,
echipamente specifice sau procedee de ventilare mecanică/ climatizare a
clădirilor. Cerinţe legislative armonizate ................................................... 233
Anexa III.4 - Declaraţie de conformitate................................................................. 238
Anexa III.5 - Anexa nr.2 la Decizia nr. 15/22.01.2007 Model Declaraţie de
conformitate ............................................................................................... 239
-1-
GHID DE BUNĂ PRACTICĂ PENTRU

PROIECTAREA INSTALAŢIILOR DE Indicativ:
ILUMINAT/ PROTECŢIE ÎN CLĂDIRI
1 OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE
1.1 Ghidul de bună practică pentru proiectarea instalaţiilor electrice de iluminat

şi de protecţie în clădiri se adresează:
- inginerilor licenţiaţi (Bologna) pentru a putea proiecta instalaţii electrice şi de
iluminat imediat după absolvire, cu sau fără coordonare calificată;
- candidaţilor care se pregătesc pentru examenul de atestare profesională (proiectare
/ execuţie instalaţii electrice, sisteme de iluminat);
- proiectanţilor de specialitate cu experienţă, elaboratori ai proiectelor de instalaţii
electrice, pentru noi metode de calcul introduse de I7-2011 (protecţia împotriva
trăsnetului), pentru iniţiere în proiectarea asistată de calculator (sisteme de
iluminat, calculul curentului de scurtcircuit etc );
- specialiştilor care execută şi exploatează instalaţii electrice de iluminat şi protecţie
în clădiri;
1.2 Prevederile Ghidul de bună practică se aplică pentru:

proiectarea instalaţiilor de iluminat aferente clădirilor (interior, exterior) astfel încât
să asigure cerinţele esenţiale ale Legii 10/95 cu privire la igienă, sănătate şi mediu,
economie de energie;
proiectarea instalaţiilor electrice de utilizare a unui consumator astfel încât sa
asigure cerintele esentiale ale Legii 10/95 cu privire la securitate la incendiu si
siguranţă în exploatare.
1.3 Ghidul de bună practică, a fost elaborat în concordanţă cu Normativul privind

proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor, indicativ I7-2011 şi a
celorlalte reglementari conexe acestuia şi are ca obiect:
a. prezentarea limitelor de exigenţă pentru:
dimensionarea corectă a elementelor componente ale sistemelor de iluminat şi
instalaţiilor electrice ale consumatorului;
prevederea de sisteme de protecţie pentru asigurarea cerinţei esenţiale siguranţa în
exploatare;
prevederea de servicii electrice de securitate cu rol de protecţie a clădirii şi
persoanelor;
prevederea de sisteme de alimentare cu energie electrică pentru servicii de
securitate.
Notă:
Instalaţiile electrice de protecţie cu care este echipată o clădire au rolul de a menţine în
funcţiune echipamentele şi instalaţiile necesare:
- pentru protejarea instalaţiilor electrice la efectele suprasolicitărilor determinate
de curenţii de suprasarcină si scurtcircuit si ale supratensiunilor;
- pentru asigurarea sănătăţii şi securităţii persoanelor;
- pentru evitarea deteriorării importante a mediului sau a unor echipamente.
-2-
b. explicitarea, prin exemple de calcul, a aplicării prevederilor Normativului privind
proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor, indicativ I7-2011, în
conformitate cu prevederile standardelor în vigoare la data elaborării documentaţiei;
c. detalierea modului de calcul şi de dimensionare a sistemelor de iluminat / protecţie în

clădiri, în vederea respectării cerinţelor esenţiale prevăzute de Legea nr. 10/1995 privind calitatea
în construcţii, cu modificările ulterioare. Calculul este abordat într-o manieră diferită faţă de
ghidurile de proiectare tradiţionale, utilizatorul având la dispoziţie:
- tratarea instalaţiei electrice pe ansamblul ei, şi nu cu exemple punctuale (o
relaţie de calcul, un circuit);
- prezentarea calculului poate fi utilizată ca exemple pentru realizarea unor note
de calcul complete;
- metoda de calcul este sprijinită prin exemple pentru proiectare asistată de
calculator.
1.4 Prin aplicarea regulilor de bună practică în proiectarea, execuţia şi urmărirea în

exploatare a instalaţiilor electrice pentru sisteme de iluminat/ protecţie în clădiri, se urmăreşte
satisfacerea practică a cerinţelor esenţiale de mai jos prin următoarele măsuri:
Rezistenţă mecanică şi stabilitate (prin sisteme de fixare antiseismice)
Securitate la incendiu (topologia schemei de distribuţie, dimensionare conductoare,
alegere materiale, aparate de protecţie)
Igiena, sănătate şi mediu (eliminarea riscului de şoc electric, reducerea poluării
luminoase)
Siguranţa în exploatare (protecţia împotriva trăsnetului, protecţia împotriva şocului
electric)
Protecţia împotriva zgomotului (limite impuse prin procedura de achiziţie)
Economie de energie şi izolare termică (dimensionare sistem de iluminat,
compensarea factorului de putere)
Durabilitatea (fiabilitatea) şi întreţinerea sistemelor realizate (dimensionare corectă,
instrucţiuni de exploatare).
În conformitate cu prevederile NP I7:

serviciile/sistemele de securitate pot fi:
- iluminat de securitate (intervenţii în zonele de risc; evacuarea din clădire;
marcarea
hidranţilor; circulaţie; împotriva panicii; veghe; portabil) ;
- pompe electrice de incendiu;
- ascensoare pentru pompieri;
- sisteme de alarmă, cum ar fi alarme în caz de incendiu, de fum, CO, pentru
efracţie;
- sisteme de evacuare (lifturi);
- sisteme de extragere a fumului (desfumare);
- echipament medical de primă necesitate;
- sistem de alimentare cu energie electrică pentru servicii de securitate.
- instalaţia de paratrăsnet pentru protecţia la loviturile directe de trăsnet;
- sistem de protecţie la supratensiuni atmosferice transmise prin reţea si de
comutaţie.
sistemele de protecţie pentru asigurarea cerinţei esenţiale siguranţa în exploatare

pot fi:
-3-
- pentru asigurarea protecţiei la soc electric;
- pentru iluminat pentru continuarea lucrului;
- pentru asigurarea alimentării cu energie electrică;
- pentru legarea la pământ de protecţie.
1.5 Pentru abordarea aspectelor tehnice de:

- conceperea schemelor electrice de distribuţie;
- dimensionarea acesteia pentru a asigura siguranţa în exploatare;
- prevedere a serviciilor / sistemelor de securitate / siguranţa si dimensionare a lor,
ghidul de buna practica prezintă şi cadrul unitar al documentaţiilor tehnico-economice
necesare pentru realizarea lucrărilor pentru specialitatea Instalaţii electrice Ie, aferente
fiecărei faze derulare a investiţiei, cu detalieri privind:
a) elemente pentru prezentarea proiectului tehnic general, memoriul tehnic de
specialitate şi piesele desenate, inclusiv achiziţia de lucrări, în Anexa 2;
b) cerinţele de calitate ale instalaţiei proiectate, justificate pentru fiecare dintre cele 6
cerinţe esenţiale în conţinutul caietelor de sarcini, menţionate în Cap. III, Anexa III.3, III.4.
Notă: Coordonarea proiectelor de instalaţii electrice în clădiri, până la finalizarea

execuţiei şi ulterior urmărirea lor în exploatare revine, în funcţie de aria temei de proiectare,
mai multor instituţii şi, prin aceasta se validează munca coordonată, în echipă, depusă de
colectivul interdisciplinar de elaborare a proiectului (firme), executant (antreprenori/ asociaţii
profesionale/ operatori economici de execuţie a lucrărilor de instalaţii de iluminat/ protecţie,
furnizori de echipamente de iluminat/ protecţie) şi beneficiar / utilizator (instituţii publice,
autorităţi publice). În acest sens, în conţinutul Ghidului de bună practică, s-au tratat aspecte
utile tuturor factorilor implicaţi –vezi Cap. III.5, Anexele III.5-7.
1.6 Ghidul de bună practică specifică cerinţele pentru proiectarea sistemelor de

iluminat/ asigurarea protecţiei şi se aplică următoarelor tipuri de clădiri (conform I7-2011):
a) clădiri civile şi industriale noi,
b) clădiri civile şi industriale existente, supuse unor lucrări de modernizare,
extindere sau modificare, consolidare, schimbare de destinaţie, reparaţii
capitale şi reabilitare termo-energetică.
c) clădiri rezidenţiale (cu destinaţie de locuinţe);
d) clădiri comerciale;
e) instituţii publice;
f) spitale şi amplasamente pentru utilizări medicale;
g) întreprinderi agricole, zootehnice şi horticole;
h) iluminat exterior
i) instalaţii electrice ale consumatorului situate în exteriorul clădirii.
j) structurile de primire turistică cu funcţii de cazare
Notă: - iluminat exterior şi instalaţiile situate în exteriorul clădirii consumatorului se

consideră prin delimitare (la nivel de branşament) de sistemul de iluminat public sau reţeaua
de distribuţie a furnizorului de energie electrică.
1.7. Prezentul Ghid de bună practică nu tratează proiectarea şi executarea

instalaţiilor electrice şi de iluminat conform art. 1.2 din I7-2011.
-4-
1.8. Fac excepţie de la aplicarea acestui Ghid de bună practică:
a) echipamentele electrice de iluminat sau asigurarea protecţiei în mijloacele de
transport (autovehicule, aeronave, tramvaie);
b) sistemele de producere şi transport a energiei electrice (de medie şi înaltă
tensiune);
c) instalaţii fotovoltaice;
d) porturi de ambarcaţiuni;
1.9. Prevederile din acest ghid tehnic urmăresc aplicarea normativă în domeniul
instalaţiilor electrice a următoarelor legi, şi au un caracter obligatoriu pentru toate tipurile de
construcţii menţionate la art. 1.2.4:
- Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 319/2006 a Securităţii şi Sănătăţii în Muncă ;
- Legea nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor cu modificările
ulterioare;
- Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, republicată 2008;
- Legea nr. 265/2006 a Protecţiei Mediului.
1.10. O serie de articole/ paragrafe din acest ghid tehnic fac trimiteri sau integrează
cerinţe din conţinutul altor reglementări tehnice specifice, care se aplică în funcţie de gradul
de obligativitate al prevederilor acestora.
1.11. Capitolele care conţin exemple de dimensionare din partea I şi II, prezintă după
caz, următoarea structură, sistematizată pentru a putea fi utilizată ca model pentru
documentaţiile tehnice obligatorii pentru derularea investiţiilor
1. Date de intrare – (din tema de proiectare sau din proiecte de specialitate)
2. Breviar de calcul (metodologia pe scurt, cu trimitere la normative)
3. Exemple de calcul (cu secvenţe ilustrative EXCEL, BASIC, DIALUX)
4. Date de ieşire pentru alte proiecte de specialitate
5. Date de ieşire pentru documentaţia de achiziţie:
a) Parametrii tehnici şi funcţionali
b) Specificaţii de performanţă şi condiţii privind siguranţa în exploatare
c) Condiţii privind conformitatea cu standarde relevante
d) Condiţii de garanţie şi postgaranţie
e) Alte condiţii cu caracter tehnic
2. REFERINŢE NORMATIVE PENTRU PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA

INSTALAŢIILOR ELECTRICE DE ILUMINAT/ PROTECŢIE DIN CLĂDIRI
Documentele de referinţă legislative şi tehnice pentru proiectarea, executarea şi

exploatarea instalaţiilor electrice de iluminat/ asigurarea protecţiei din clădiri sunt cuprinse în
Anexa 1.
Pentru referinţele datate, se aplică numai ediţia în vigoare la data intocmirii proiectului
tehnic.
-5-
3. DOCUMENTAŢIA TEHNICO-ECONOMICĂ PENTRU PROIECTAREA

INSTALAŢIILOR ELECTRICE ÎN CLĂDIRI
Conţinutul - cadru al documentaţiilor tehnico-economice aferente investiţiilor

publice este reglementat, la data elaborării Ghidului, prin prevederile Hotărârii Guvernului
HG 28/2008 cu completările ulterioare (Ord. 863/2008, din 02/07/2008) şi se aplică pentru
realizarea obiectivelor de investiţii noi, precum şi lucrărilor de investiţii la construcţii
existente.
Proiectarea instalaţiilor de iluminat interior/ exterior şi protecţie în clădiri, parte
a proiectelor lucrărilor de construcţii pentru obiective de investiţii noi, inclusiv extinderi, se
elaborează în trei faze:
studiul de fezabilitate;
proiectul tehnic;
detalii de execuţie.
Pentru obiectivele de investiţii noi, inclusiv extinderi, ale căror documentaţii tehnico-
economice intră în competenţa de aprobare a Guvernului, se elaborează un studiu de
prefezabilitate anterior elaborării studiului de fezabilitate.
Proiectarea instalaţiilor de iluminat interior/ exterior şi protecţie în clădiri, parte a

proiectelor lucrărilor de construcţii pentru intervenţii la construcţii existente, inclusiv
instalaţiile aferente, se elaborează în patru faze:
expertiză tehnică şi, după caz, audit energetic;
documentaţie de avizare a lucrărilor de intervenţii;
proiectul tehnic;
detalii de execuţie.
Documentaţia de avizare pentru lucrări de intervenţii este definită ca documentaţia
tehnico-economică similară studiului de fezabilitate, elaborată pe baza concluziilor raportului
de expertiză tehnică şi, după caz, ale raportului de audit energetic, pentru aprobarea
indicatorilor tehnico-economici aferenţi lucrărilor de intervenţii la construcţii existente.
Anexa 2, sunt prezentate structura şi conţinutul fazelor de proiectare pentru instalaţiile

electrice în clădiri.
6
---
4. DATE DE IEŞIRE PENTRU DOCUMENTAŢIA DE ACHIZIŢIE
Achiziţia lucrărilor şi materialelor rezultate din proiect este una din etapele cele mai
importante cu care se finalizează documentaţia tehnică de execuţie. În general, ghidurile de
proiectare nu abordează acest subiect, şi de aceea autorii au justificat poziţia importantă a
acestui capitol în cadrul lucrării.
Complexitatea întocmirii listelor de lucrări şi a fişelor tehnice aferente este deosebită,
deoarece trebuie să permită ofertanţilor să identifice din punct de vedere tehnic cerinţele
investitorului, fără putinţă de interpretare.
Pentru întocmirea listelor de lucrări se lucrează cu indicatoare de norme de deviz a
căror vechime determină inadvertenţe în privinţa conţinutului normelor. Chiar dacă legislaţia
actuală permite reconsiderarea acestor norme (prin normare proprie, tehnologii şi materiale
noi), se constată că în caietele de sarcini se menţin articole de deviz fără adaptarea lor la
specificul fiecărui ofertant.
O dificultate generată de rutina întocmirii acestor documentaţii este listarea listelor
de lucrări după rularea devizului proiectantului (valoare confidenţială). Programele de devize
uzuale nu păstrează completările sau precizările proiectantului pentru articolele asimilate,
precum şi trimiterile corecte la listele anexe din normele de deviz. Prin grija investitorului,
aceste detalii trebuie să se regăsească cu claritate pentru fiecare lucrare, pentru a permite
obţinerea unor oferte corespunzătoare de la firmele executante.
În cazul fişelor tehnice, problematica este şi mai complexă. Sunt cerute răspunsuri la
următoarele capitole:
a) Parametri tehnici şi funcţionali

b) Specificaţii de performanţă şi condiţii privind siguranţa în exploatare
c) Condiţii privind conformitatea cu standarde relevante
d) Condiţii de garanţie şi post garanţie
e) Alte condiţii cu caracter tehnic
Aceste capitole conţin în principal rezultatul dimensionării inginereşti (Parametrii

tehnici şi funcţionali) dar şi multe alte detalii tehnice care trebuie descrise cât mai exact,
pentru a nu le lăsa la libera alegere a ofertanţilor. În continuare sunt sistematizate principalele
cerinţe care trebuie precizate, pe categorii de aparate / echipamente. Aceste cerinţe nu sunt
exclusive, experienţa fiecărui specialist putând contribui la creşterea preciziei cu care sunt
întocmite aceste fişe.
Ghidul pune la dispoziţie un set de repere utile în descrierea aparaturii necesare.
Recomandăm ca pentru fiecare investiţie să existe o documentare la zi, pe baza ofertelor
existente pe piaţă. Studierea tehnico-economică a acestor oferte constituie o bază pentru
definitivarea fişelor tehnice.
Ca referinţă normativă, precizarea standardelor impuse furnizorilor este obligatorie
(şi de aceea ghidul a grupat la punctul 4c cele mai relevante standarde) dar nu suficiente. Cele
mai multe standarde necesită consultarea lor, pentru a extrage condiţiile/parametri concreţi
care sunt necesari.
Alte cerinţe de ordin tehnic (durata de garanţie) pot fi impuse pe baze legislative, sau
prin condiţionări tehnico-economice. De exemplu, pentru aparatele de iluminat cu LED-uri se
poate solicita în prezent o durată de garanţie extinsă, furnizorii procedând în consecinţă la
includerea în preţul aparatului şi schimbarea driverului de alimentare la un moment dat.
Pentru alte condiţii cu caracter tehnic se poate avea în vedere creşterea continuă a
complexităţii aparatajului, fiind uneori necesare manuale de utilizare, software pentru
configurare / simulare, cursuri de şcolarizare pentru personalul propriu etc.
7
---
4.a) Parametri tehnici şi funcţionali

o pentru aparate de iluminat:
domeniu de utilizare
nivel de iluminare normat pentru planul de lucru (de verificat de
către furnizor)
suprafaţa de montare
tip constructiv
tip de lampă
durata minimă de funcţionare pentru lampă
o pentru cabluri şi conductoare:
tip de cablu/conductor
standard de fabricaţie
tip de conductor
tip de izolaţie
tensiunea nominală
frecvenţa nominală
tensiunea de încercare
raza minimă de curbură la instalare
forţa maximă de tracţiune
o pentru întrerupătoare automate:
tensiunea nominală
curentul nominal
domeniul de reglaj al curentului de declanşare pentru protecţia la
suprasarcină (pentru întrerupătoare de uz industrial)
domeniul de reglaj al curentului de declanşare pentru protecţia la
scurtcircuit (pentru întrerupătoare de uz industrial)
capacitatea de rupere nominală la scurtcircuit
nivelul de izolaţie nominal
timpul propriu de deschidere
timpul total de deschidere
contacte auxiliare
protecţii suplimentare
condiţii impuse:
• posibilitatea reanclanşării rapide mono şi trifazate
• verificarea şi revizia usoară a contactelor
• siguranţă împotriva exploziilor şi incendiilor
• marcaje
o pentru comutatoare, separatoare:
tensiunea nominală
nivelul de izolaţie nominal
curentul nominal
numărul de cicluri de porniri/opriri
anduranţa mecanică
anduranţa electrică
capacitatea de rupere (dacă este cazul)
8
---
capacitatea de închidere
o pentru baterie de condensatoare:
capacitate totală
conexiune Y/∆
tensiune nominală
toleranţa capacităţii
domeniul de temperatură:
• temperatură maximă
• temperatură medie 24h
• temperatură medie anuală
• temperatură minimă
tensiune de izolaţie
curent de suprasarcină admisibil
supratensiune admisibilă
rezistenţe de descărcare incluse
consum de curent
automatizare – conectare
• număr de trepte
• regulator specializat
• contactoare curenţi capacitivi
o pentru surse neîntreruptibile (UPS):
domeniu de utilizare (consumatori)
tip UPS
capacitate UPS [VA]
domeniu tensiune de intrare
domeniu frecvenţa nominală de intrare
tensiune de ieşire
frecvenţa de ieşire
timpul de comutaţie
bateria inclusă/ neinclusă:
• tip baterie
• tensiune nominală
• numărul de celule
• capacitate [Ah]
• timpul de reîncărcare
• timpul de descărcare fără sarcină
formă semnal ieşire
protecţie la inversarea bornelor de pe acumulator
protecţie acumulator la supraîncărcare şi descărcare
protecţie la suprasarcină
eficienţă în condiţii de lucru specificate
dimensiuni gabarit
compatibilitate electromagnetică
monitorizare şi control de la distanţă
greutate
o pentru instalaţii de protecţie împotriva trăsnetului (IPT):
nivelul de protecţie necesar
9
---
elemente de captare
elemente de coborâre
priza de pământ
o pentru tablouri electrice:
tensiune nominală de utilizare
tensiune nominală de izolare
tensiune nominală de ţinere la impuls
curent nominal
curent nominal de scurtă durată
curent nominal admisibil de vârf
dimensiuni
tip carcasare / montare
acces / conexiuni
componenţă
4.b) Specificaţii de performanţă şi condiţii privind siguranţa în exploatare

o Condiţii de mediu ambiant:
Nivel maxim de zgomot admis pentru utilaj/ echipament sau în
încăpere
Temperatură medie zilnică pentru mediul ambiant
Temperatura minima a mediului ambiant: la montaj
Temperatura minima a mediului ambiant: în exploatare
Temperatura maximă admisă în condiţii normale de exploatare
Umiditate relativă medie a aerului
Umiditate relativă maximă
Altitudinea de utilizare
Grad de poluare conform 6.1.3.2 din SR EN 60947-1
Clasa pentru condiţii climatice conform SR EN 60721-3-3
o Tensiunea de încercare pentru cabluri
o Loc de montaj
o Clasa de protecţie pentru praf şi lichide
4.c) Condiţii privind conformitatea cu standarde relevante

o pentru cabluri şi conductoare:
SR EN 60228 - Conductoare cu izolatie de PVC pentru utilizare
generala. Conductoare pentru cabluri izolate
SR HD 21.1 S4 - Conductoare şi cabluri izolate cu materiale
termoplastice de tensiune nominală până la 450/750 V inclusiv.
Partea 1: Prescripţii generale
SR HD 21.3 S3 - Conductoare şi cabluri izolate cu policlorură de
vinil, de tensiune nominală până la 450/750 V, inclusiv. Partea 3:
Conductoare izolate pentru instalaţii fixe
o pentru aparataj de joasă tensiune:
SR EN 60947-1 - Aparataj de joasă tensiune. Partea 1: Reguli
generale
o pentru dispozitive de protecţie la supratensiune:
SR EN 62305-4 - Protecţia împotriva trăsnetului. Partea 4: Sisteme
electrice şi electronice din structuri
10
---
SR EN 61643 – 11 - Descărcătoare de joasă tensiune. Partea 11:

Descărcătoare conectate la sistemele de distribuţie de joasă
tensiune. Prescripţii şi încercări
SR EN 61643 – 21 - Descărcătoare de joasă tensiune. Partea 21:
Descărcătoare conectate la reţele de telecomunicaţii şi de transmisie
a semnalelor. Prescripţii de funcţionare şi metode de încercare
o pentru întrerupătoare automate:
SR EN 60947-2 - Aparataj de joasă tensiune. Partea 2: Întreruptoare
automate – pentru întrerupătoare de uz industrial
SR EN 60898-1 - Aparate electrice mici. Întreruptoare automate
pentru protecţia la supracurenţi pentru instalaţii casnice şi similare.
Partea 1: Întreruptoare automate pentru funcţionare în curent
alternativ
SR EN 60898-2 - Aparate electrice mici. Întreruptoare automate
pentru protecţia la supracurenţi pentru instalaţii casnice şi similare.
Partea 2: Întreruptoare automate pentru funcţionare în curent
alternativ şi în curent continuu
o pentru comutatoare, separatoare:
SR EN 60947-3 - Aparataj de joasă tensiune. Partea 3:
Întreruptoare, separatoare, întreruptoare-separatoare şi unităţi
combinate cu siguranţe fuzibile
o pentru contactoare şi demaroare electromecanice:
SR EN 60947-4-1 - Aparataj de joasă tensiune. Partea 4-1:
Contactoare şi demaroare de motoare. Contactoare şi demaroare
electromecanice
Contactoare şi demaroare de motoare. Controlere şi demaroare cu
semiconductoare pentru motoare de curent alternative
Contactoare şi demaroare de motoare. Controlere şi contactoare cu
semiconductoare pentru alte sarcini decât motoare, în curent
alternative
o pentru surse neîntreruptibile (UPS):
SR EN 62040-1 - Surse de alimentare neîntreruptibile (UPS). Partea
1: Cerinţe generale şi reguli de securitate pentru UPS
2: Cerinţe de compatibilitate electromagnetică (CEM)
3: Metodă de specificare a performanţelor şi cerinţelor de încercare
SR EN 50272-2 - Prescripţii de securitate pentru acumulatoare şi
instalaţii pentru baterii. Partea 2: Baterii staţionare
o pentru instalaţii de protecţie împotriva trăsnetului (IPT):
SR EN 62305-1 - Protecţia împotriva trăsnetului. Partea 1:
Principii generale
SR EN 62305-2 - Protecţia împotriva trăsnetului. Partea 2:
Evaluarea riscului
SR EN 62305-3 - Protecţia împotriva trăsnetului. Partea 3: Avarii
fizice ale structurilor şi punerea în pericol a vieţii
SR EN 62305-4 - Protecţia împotriva trăsnetului. Partea 4: Sisteme
electrice şi electronice din structuri
11
---
SR EN 50164-1 - Componente de protecţie împotriva trăsnetului

(CPT). Partea 1: Prescripţii pentru componente de conectare
(CPT). Partea 2: Prescripţii pentru conductoare şi electrozi de
pământ
(CPT). Partea 3: Prescripţii pentru eclatoare de separare
(CPT). Partea 4: Prescripţii pentru dispozitive de fixare a
conductoarelor
(CPT). Partea 5: Prescripţii pentru căminele de vizitare şi
dispozitivele de etanşare ale electrozilor de pământ
(CPT). Partea 7: Prescripţii pentru materiale care îmbunătăţesc
legarea la pământ
o pentru tablouri electrice:
SR EN 60439-1 – Ansambluri de aparataj de joasă tensiune. Partea
1: Ansamblu prefabricat de aparataj de joasă tensiune şi ansamblu
derivat dintr-un ansamblu prefabricat de aparataj de joasă tensiune
SR EN 60439-3 - Ansambluri de aparataj de joasă tensiune. Partea
3: Prescripţii particulare pentru ansambluri de aparataj de joasă
tensiune destinate instalării în locuri accesibile persoanelor
neautorizate în timpul utilizării lor. Tablouri de distribuţie
o pentru baterie de condensatoare:
SR EN 60831-1 - Condensatoare şunt de putere autoregeneratoare,
destinate a fi instalate în reţelele de curent alternativ cu tensiune
nominală până la 1000 V inclusiv. Partea 1: Generalităţi.
Caracteristici funcţionale, încercări şi valori nominale. Reguli de
securitate. Ghid pentru instalare şi exploatare
SR EN 60831-2 - Condensatoare şunt de putere autogeneratoare,
destinate a fi instalate în reţelele de curent alternativ cu tensiunea
nominală până la 1 kV inclusiv. Partea 2: Încercare de îmbătrânire,
încercare de autoregenerare şi încercare de distrugere
o pentru aparate de iluminat:
SR EN 60598-1 - Corpuri de iluminat. Partea 1: Prescripţii generale
şi încercări
SR EN 60598-2-… - Corpuri de iluminat. Partea 2: Condiţii/Cerinţe
speciale
o alte condiţii generale:
Normativ privind acustica în construcţii şi zone urbane, publicat pe
02-09-2011 spre ancheta publică
STAS 1957/1,2 - Acustică. Acustică în construcţii şi transporturi.
Terminologie
SR EN ISO 717 - Acustică. Evaluarea izolării acustice a clădirilor
şi a elementelor de construcţii
STAS 10009 - Acustica în construcţii. Acustică urbană. Limite
admisibile ale nivelului de zgomot
12
---
SR EN ISO 2082 - Acoperiri metalice şi alte acoperiri anorganice.

Acoperiri electrochimice de cadmiu, cu tratament suplimentar, pe
fontă sau oţel
SR EN 60721-3-3:1997 - Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea
3: Clasificarea grupelor de agenţi de mediu şi a gradelor de
severitate ale acestora. Secţiunea 3: Utilizarea staţionară (la post
fix) în spaţii protejate la intemperii
LEGE nr. 449 din 12 noiembrie 2003 privind vânzarea produselor
si garantiile asociate acestora – Republicată
LEGE nr.15 din 24 martie 1994 privind amortizarea capitalului
imobilizat în active corporale şi necorporale
4.d) Condiţii de garanţie şi post garanţie

o Perioadă de garanţie – minim doi ani. Pentru alte perioade impuse, se va
solicita analiza costurilor implicate
o Durata minimă de utilizare (viaţă) a utilajului/ echipamentului/
materialului (vezi H.G. de aplicare a Legii nr.15/1994)
4.e) Alte condiţii cu caracter tehnic

Utilajul/ echipamentul/ materialul va fi însoţit de declaraţia de conformitate,
instrucţiunile de montare, utilizare şi întreţinere întocmite în conformitate cu dispoziţiile
legale.
Pentru echipamente complexe (tablouri electrice de automatizare, sisteme BMS -
building management, grupuri electrogene, etc ) se poate solicita şcolarizarea / autorizarea
personalului propriu.
-13-
PARTEA I-A – REGULI DE BUNA PRACTICĂ PENTRU PROIECTAREA

INSTALAŢIILOR DE ILUMINAT INTERIOR ŞI EXTERIOR LA CLĂDIRI, SAU
SIMILAR
1. TERMINOLOGIE SPECIFICĂ
corp de iluminat: aparat electric care susţine mecanic (armătura) sursa de lumină
(lampa/lămpile), asigură alimentarea lor cu energie electrică şi distribuie (printr-un dispozitiv
optic) fluxul luminos.
contrast pozitiv/ negativ: se produce când luminanţa obiectului este mai mare/mai mică
decât cea a fondului (zona alăturată);
culoare aparentă: senzaţia vizuală prin care observatorul este capabil să distingă diferenţele
dintre două obiecte sau surse identice ca dimensiune, formă, structură, diferenţele fiind
produse de compoziţia spectrală a radiaţiilor emise;
eficacitatea luminoasă a unei surse de lumină, e [lm/W]: raportul dintre fluxul luminos
nominal Φv emis de o sursă de lumină şi puterea nominală Pc consumată de aceasta, fără să se
ia în consideraţie puterea consumată de aparatajul auxiliar;
eficacitatea luminoasă globală a unei surse de lumină, eg [lm/W]: raportul dintre fluxul
luminos nominal Φv emis de o sursă de lumină şi puterea nominală Pc consumată de aceasta
la care se cumulează puterea consumată de aparatajul auxiliar (balast) Pa;
flux luminos, Φv [lm]: mărime derivată din fluxul energetic prin evaluarea radiaţiei după
acţiunea sa asupra observatorului fotometric de referinţă CIE;
flux luminos nominal (al unui tip de sursă de lumină), Φ [lm]: reprezintă fluxul luminos
iniţial declarat de producător/furnizor, sursa de lumină/lampa funcţionând în condiţii
specificate. Fluxul luminos nominal este uneori marcat pe lampă;
flux inferior: fluxul luminos emis de un sistem de iluminat în semispaţiul inferior (în
procente) faţă de planul de montare;
flux superior: fluxul luminos emis de un sistem de iluminat în semispaţiul superior (în
procente) faţă de planul de montare;
iluminarea, E [lx]: raportul dintre fluxul luminos dΦ incident pe un element de suprafaţă

conţine punctul considerat şi aria acestui element de suprafaţă dA.
iluminare menţinută, Em [lx]: valoare sub care iluminarea medie pe suprafaţa

considerată nu trebuie să coboare;
iluminare minimă Emin [lx]: iluminare minimă pe o suprafaţă (plan util, plan efectiv de
lucru etc);
-14-
iluminare maximă Emax [lx]: iluminare maximă pe o suprafaţă (plan util, plan efectiv de
lucru, etc);
iluminare medie Emed [lx]: iluminare medie pe o suprafaţă;
indice global de evaluare a orbirii, UGR: valoarea indicelui de evaluare a orbirii

psihologice dată de un sistem de iluminat;
indice global limită de evaluare a orbirii UGR1: valoarea maximă a UGR pentru un
sistem de iluminat;
indice de redare a culorilor, Ra: expresia obiectivă a redării culorii obiectelor de către
lumina lămpilor electrice. Variază de la 0 - 100, Ra = 100 exprimând o redare
naturală a culorilor. Ra descreşte pe măsură ce scade calitatea de redare a culorilor;
indicatorul numeric al iluminatului, LENI [kW/m2/an]: reprezintă raportul dintre energia

electrică consumată de sistemele de iluminat Wilum aferente unei clădiri în scopul realizarii
mediului luminos confortabil necesar desfăşurării activităţii în clădire şi aria totală a
pardoselii folosite a clădirii A. Indicatorul LENI poate fi utilizat pentru a compara consumul
de energie electrică pentru două sau mai multe clădiri cu aceeaşi destinaţie, de dimensiuni şi
configuraţii diferite.
intensitatea luminoasă (a unei surse, într-o direcţie dată), Iv [cd]: raportul dintre fluxul
luminos dΦv emis de sursă în unghiul solid dΩ pe direcţia dată şi acest unghi solid elementar;
dI θ
luminanţa, L [cd/m2]: mărime definită prin relaţia L = în care dIθ este intensitatea
dA ⋅ cos θ
luminoasă emisă de suprafaţa elementară dA către ochiul observatorului sau către un alt punct
de interes.
orbirea: este efectul asupra vederii în care se produce o senzaţie de jenă sau o reducere a
capacităţii de a distinge detalii sau obiecte, datorată distribuţiei necorespunzătoare a
luminanţelor sau contrastelor excesive din câmpul vizual (directe sau prin reflexii de voal);
orbire fiziologică (de incapacitate): orbire care tulbură vederea, fără a provoca (obligatoriu)
o senzaţie dezagreabilă şi care se manifestă direct, prin efectul său fiziologic asupra
sistemului vizual;
orbire psihologică (de inconfort): orbire care produce o senzaţie dezagreabilă fără a degrada
(obligatoriu) vederea normală şi care se manifestă în special în timp, prin efectul său
psihologic asupra sistemului vizual;
orbire directă: orbire produsă de obiecte luminoase situate în câmpul vizual, de

regulă apropiate de direcţia de privire;
orbire indirectă: orbire produsă prin reflexii ale luminii, de regulă atunci când
imaginile reflectate sunt situate în aceiaşi direcţie sau direcţie apropiată cu obiectul privit.
plan de muncă (plan util): plan de referinţă pe care se desfăşoară activitatea dintr-o
încăpere (pe care se află sarcinile vizuale principale);
-15-
plan efectiv de lucru: suprafaţa, din planul util, pe care se află sarcina vizuală (bancă
şcolară, masa de birou, masa bancului de lucru etc);
puterea nominală a unei surse de lumină, Pc [W]: reprezintă valoarea puterii declarate de
fabricant pentru o sursă de lumină care funcţionează în condiţiile specificate. Puterea
nominală este uzual marcată pe sursa de lumină;
puterea electrică a corpului de iluminat, Pi [W]: reprezentată de puterea consumată de

sursele de lumină care echipează corpul de iluminat, balast (balasturi) şi alte aparate electrice
necesare funcţionării acestora, măsurată în situaţia funcţionării normale sau în cazul emisiei
unui flux luminos maxim, atunci când corpurile de iluminat pot fi acţionate prin intermediul
unui variator de tensiune;
putere instalată a unui sistem de iluminat dintr-o zonă delimitată sau încăpere, Pn [W]:
reprezintă suma puterilor nominale ale tuturor surselor de lumină montate în corpurile de
iluminat aferente sistemului de iluminat la care se cumulează puterea totală a aparatajului
auxiliar, calculata cu relaţia: Pn = N[n(Pc + Pa)], în care :
N - numărul de corpuri de iluminat;
n - numărul de surse de lumină montate în corpul de iluminat;
Pc - puterea nominală a unei surse de lumină;
Pa - putere aparataj auxiliar;
putere specifică a unui sistem de iluminat, ps [W/m2]: raportul dintre puterea instalată a
acestuia şi suprafaţă totală a încăperii iluminate;
randament optic al unui corp de iluminat, η: raportul dintre fluxul total emis de corpul de
iluminat, măsurat în condiţiile specificate de fabricant şi suma fluxurilor individuale ale
surselor de lumină, componente considerate în funcţiune în interiorul acestuia;
sarcină vizuală: obiectul sau detaliile sale asupra cărora se efectuează o activitate vizuală
(exemple: litere şi cifre, fibre, filete, cărţi, note muzicale pe portativ, tablouri etc);
timp de funcţionare, to [h]: numărul de ore de funcţionare a corpului de iluminat. Acest

număr depinde de destinaţia clădirii şi de programul de lucru;
timp standard anual, ty [h]: durata unui an standard - 8760 h;
timp efectiv de utilizare, tn [h]: timpul de utilizare a sistemului de iluminat;
zona sarcinii vizuale: zonă aparţinând zonei de muncă în care este localizată şi efectuată
(îndeplinită) sarcina vizuală;
zonă învecinată/apropiată sarcinii vizuale: o bandă cu lăţimea de 0,5 m care este alăturată
zonei sarcinii vizuale şi se află în câmpul vizual;
-16-
2. CALCULUL FLUXULUI NECESAR A FI INSTALAT. CALCULUL
NIVELULUI DE ILUMINARE ÎN PLAN ORIZONTAL
Sistemul de iluminat (artificial) normal aferent unui obiectiv trebuie să asigure

anumiţi parametrii cantitativi şi calitativi pentru microclimatul luminos interior din fiecare
incintă a respectivului obiectiv.
Calcul tradiţional se efectuează în două etape, respectiv una cantitativă globală (de
predimensionare) şi cealaltă calitativă de verificare.
Mărimile fotometrice de bază, ce fac obiectul calculului fotometric al sistemului de
iluminat normal (SIN) pot fi: nivelul de iluminare mediu recomandat sau luminanţa medie
admisă pe planul util şi pe suprafeţele reflectante.
1.1. ETAPA DE PREDIMENSIONARE

În această lucrare, dintre metodele globale de predimensionare a unui SIN interior se
va prezenta : metoda factorului de utilizare.
Metoda factorului de utilizare.

Aceasta este metoda frecvent utilizată datorită simplităţii şi eficienţei sale în calcule
curente de predimensionare a SIN.
Metoda porneşte de la condiţia de a asigura pe planul util, cu suprafaţa utilă (Su), un
nivel de luminare mediu recomandat (Emed), în funcţie de natura activităţii ce se desfăşoară la
nivelul planului util conform fig.1.
hs
φc
h φu
hu (su) plan util

a b
Fig.1
Calculul suprafeţei utile:

Su=L·l
unde:
- Su este suprafaţa utilă în m2;
- L este lungimea încăperii în m;
- l este lăţimea încăperii în m.
Calculul înălţimii de la aparatul de iluminat la planul util la care este necesară
iluminarea:
h=ht-hu-ha
unde:
- h este distanţa în plan vertical de la planul util la suprafaţa utilă în m;
- ht este înălţimea totală a camerei în m;
- hu este înălţimea planului util în m;
- ha este înălţimea de aplicare a aparatului de iluminat de tavan în m.
Indicele încăperii se calculează în funcţie de dimensiunile încăperii: lungimea,
lăţimea şi înălţimea acesteia şi se calculează cu următoarea formulă:
-17-
L ⋅l
i=
h ⋅ (L + l)
Gradul de curăţenie ∆ este apreciat in funcţie de destinaţia încăperii având
următoarele valori:
- pentru încăperi în care se impune păstrarea curăţeniei datorită specificului
activităţii desfăşurate cum ar fi în spitale, în dispensare sau în farmacii ∆ este ales
între 0,88 şi 0,9
- pentru încăperi de locuit, hoteluri, moteluri sau locuri de odihnă cât şi pentru
clădirile administrative ∆ este ales între 0,8 si 0,77
- pentru încăperi unde nu este necesară o păstrare a curăţeniei obligatorie cât şi
pentru camere de depozitare, magazii pentru alte camere unde se desfăşoară alte
activităţi ∆ are valoarea 0,7.
Factorul de reflexie ρ este ales în funcţie de culoarea pereţilor şi a tavanului. De
regulă, se consideră tavanul alb cu un factor de reflexie 0,7 iar pereţii se consideră ca având o
culoare deschisă cu un factor de reflexie de 0,5.
Factorul general de reflexie, u se determina prin interpolare între valorile factorului
de utilizare din tabele special calculate conform [1].
Fluxul necesar într-o încăpere se va determina cu formula:
E ⋅S
Φ nec = med u
∆ ⋅u
unde Su este suprafaţa utilă a încăperii în m2.
Fluxul instalat se alege mai mare decât fluxul necesar cu condiţia ca diferenţa dintre
aceste două valori să nu fie mai mare decât fluxul unei lămpi folosite pentru iluminat.
Puterea instalată va avea valoarea consumului echivalent al tuturor lămpilor ce sunt
folosite pentru iluminarea respectivei încăperi.
Tabel 1
-18-
(Catalog ELBA 2011)
Factorul de mentinere MF (∆).

Introducerea acestui factor în calcul se face din cauza faptului ca, în timp, «
îmbatrânirea » sursei de lumina, depunerile de praf pe aparatul de iluminat si pe sursa de
lumina conduc la scaderea fluxului luminos emis de aparatul de iluminat.
Factorul de mentinere este subunitar, iar valoarea acestuia se stabileste în functie de
mediul în care a fost montat aparatul de iluminat si de perioada de timp care se scurge între
doua curatari ale acestuia.
Deci, pentru a determina corect necesarul de flux luminos, trebuie sa introducem acest
factor în formula de calcul a acestuia.
Se recomanda a se utiliza urmatoarele valori ale factorului de mentinere MF:
- pentru încaperi curate (birouri, clase de curs) MF = 0,8
- pentru încaperi cu destinatii tehnice MF = 0,7
-19-
1.2. Exemple de calcul
Destinaţie: Birou
Nivelul de iluminare mediu pe planul util: 500 lx (conf. [2])
Suprafaţa: Su = L*l=10*6=60 m2
Înălţime: ht = 3 m
Înălţime de aplicare a aparatului de iluminat: ha = 0.1 m
Înălţimea planului util: hu = 0.8 m
Gradul de curăţenie≡ Factorul de menţinere al aparatului de iluminat: ∆ = 0.8
Factori de reflexie: - tavan: ρt = 0.7
- pereţi: ρp = 0.5
- podea: 0,3
h=ht-hu-ha= 3 - 0.8 - 0.1 = 2.1 m
L⋅l 10 ⋅ 6
i= = = 1,78
h ⋅ ( L + l ) 2,1 ⋅ (10 + 6)
Factorul de utilizare a fost determinat prin interpolare conform [3], pentru un aparat de
iluminat FIRA – 03 – 236, având valoarea:
u=0,582
Fluxul necesar în încăpere se calculează cu formula:
E ⋅S 500 ⋅ 60
Φ nec = med u = = 64433 lm
∆ ⋅u 0,8 ⋅ 0,582
Numarul necesar de aparate de iluminat:
Φ=2*3350=6700 lm (lămpi fluorescente TLD 36W/840NG )
E ⋅S 500 ⋅ 60
nCIL= med u = = 9.61 => 10 aparate de iluminat
∆ ⋅ u ⋅ Φ 0,8 ⋅ 0,582 ⋅ 6700
Fluxul total în încăpere va fi de 67000 lm la un consum de 720 W.
Destinatie: Laborator de cercetare

Înălţime: ht = 3,6 m
- podea: 0,3
h=ht-hu-ha= 3,6 - 0.7 - 0.1 = 2.8 m
L⋅l 10 ⋅ 6
i= = = 1.34
h ⋅ ( L + l ) 2,8 ⋅ (10 + 6)
u=0,547
Fluxul necesar în încăpere se calculeaza cu formula:
E ⋅S 500 ⋅ 60
Φ nec = med u = = 68555 lm
∆ ⋅u 0,8 ⋅ 0,547
-20-
Φ=2*3350=6700 lm (lampi fluorescente TLD 36W/840NG )
E ⋅S 500 ⋅ 60
nCIL= med u = = 10,23 => 10 aparate de iluminat
∆ ⋅ u ⋅ Φ 0,8 ⋅ 0,576 ⋅ 6700
Destinatie: Sală de conferinţă

Înălţime de aplicare a aparatului de iluminat: ha = 0 m
- podea: 0,3
h=ht-hu-ha= 4 - 0.7 = 3,3 m
L⋅l 15 ⋅ 15
i= = = 2.27
h ⋅ ( L + l ) 3,3 ⋅ (15 + 15)
iluminat FIRI – 03 – 258, având valoarea:
u=0,381
E ⋅S 500 ⋅ 225
Φ nec = med u = = 369094 lm
∆⋅u 0,8 ⋅ 0,381
Φ=2*5200=10400 lm (lampi fluorescente 'TL'D 58W/827 NG)
E ⋅S 500 ⋅ 225
nCIL= med u = = 35,5 => 36 aparate de iluminat.
∆ ⋅ u ⋅ Φ 0,8 ⋅ 0,381 ⋅ 10400
Destinatie: Spaţiu comercial mic

Suprafaţa: Su = L*l=6*4= 24 m2
Înălţime de aplicare a aparatului de iluminat: ha = 0,1 m
- podea: 0,3
h=ht-hu-ha= 3 – 0,1 – 0,7 = 2,2 m
L⋅l 6⋅4
i= = = 1.09
h ⋅ ( L + l ) 2,2 ⋅ (6 + 4)
iluminat FIRA– 03 – 136, având valoarea:
u=0,255
-21-
E med ⋅ S u 300 ⋅ 24
Φ nec = = = 35294 lm
∆ ⋅u 0,8 ⋅ 0,255
Φ=1*3350=3350 lm (lampă fluorescentă 'TL'D 36W/827 G)
E ⋅S 300 ⋅ 24
nCIL= med u = = 10,53 => 11 aparate de iluminat (rotunjire).
∆ ⋅ u ⋅ Φ 0,8 ⋅ 0,255 ⋅ 3350
Având în vedere că 11 aparate de iluminat nu pot fi aşezate simetric într-o încăpere
rectangulară cu laturile aproximativ egale se va alege un număr de 12=4x3 aparate de
iluminat.
Destinatie: Sală de curs

- podea: 0,3
h=ht-hu-ha= 3 - 0.7 - 0.1 = 2.2 m
L ⋅l 10 ⋅ 8
i= = = 2,02
h ⋅ ( L + l ) 2,2 ⋅ (10 + 8)
u=0,562
E ⋅S 500 ⋅ 80
Φ nec = med u = = 88967 lm
∆ ⋅u 0,8 ⋅ 0,562
Φ=2*3350=6700 lm (lampi fluorescente TLD 36W/840NG )
E ⋅S 500 ⋅ 80
nCIL= med u = = 13,27 => 14 aparate de iluminat.
∆ ⋅ u ⋅ Φ 0,8 ⋅ 0,562 ⋅ 6700
Având în vedere că 14 aparate de iluminat nu pot fi aşezate simetric într-o încăpere

rectangulară cu laturile aproximativ egale se va alege un număr de 15 aparate de iluminat.
-22-
Exemplu de calcul în DIALUX:
Fig. 1. Interfaţa programului DIALux cu introducerea dimensiunilor încăperii
Fig. 2. Introducerea factorilor de reflexie, înălţimea planului util

şi a factorului de menţinere
-23-
Fig. 3. Selectarea aparatelor de iluminat din catalogul Elba
Fig. 4. Detaliile aparatului de iluminat si tipul de lampa folosit

-24-
Fig. 5. Înălţimea de suspendare a aparatului de iluminat si nivelul de iluminare dorit
Fig. 6. Aşezarea aparatelor de iluminat în încăpere (simetrică)

-25-
Fig. 7. Vederea 3D a aparatelor de iluminat amplasate în încăpere
Fig. 8. Începerea calcului

-26-
Fig. 9. Afişarea sumară a rezultatelor calculului
Fig. 10. Vedere 3D a distribuţiei luminoase

-27-
Fig. 11. Curbele izolux pe planul util
Fig. 12. Vedere în nuanţe de gri a iluminării pe planul util

-28-
Fig. 13. Curbele izolux pe planul pardoselii
Fig. 14. Curbele izolux pe planul tavanului

-29-
Fig. 15. Curbele izolux pe planul peretelui de 10 m lungime
Fig. 16. Curbele izolux pe planul peretelui de 8 m lungime

-30-
Fig. 17. Rezultatele fotometrice cu nivelul mediu de iluminare pe suprafeţele delimitatoare

ale încăperii
Fig. 18. Distribuţia celor 15 aparate de iluminat şi coordonatele geometrice ale acestora
-31-
Fig. 19. Date referitoare la indicele de orbire UGR (unified glare rating)
În concluzie, datele rezultate din calcului manual sunt foarte apropiate de cele ale
softului DIALux. Se poate observa că sugestiile si soluţiile softului au o buna aplicabilitate în
practică şi o eficienţă ridicată.
Ca şi remarcă importantă se poate observa că deşi nivelul de iluminare este asigurat
fără probleme pe planul util, acest lucru nu mai este valabil şi pentru planul pereţilor, figurile
15, 16. Acest lucru este nesatisfăcător deoarece în planul vertical, în salile de clasă se afla de
obicei tabla şi prin urmare va fi necesară asigurarea nivelului de iluminare prin un aparat de
iluminat local.
Exemplu de calcul al factorului de utilizare în cazul încăperilor cu factori de reflexie

diferiţi de valorile standard 0,3; 0,5; 0,7:
Factori de reflexie:
- tavan: ρt = 0.66
- podea: 0.3
- i=1.78
Factorul de utilizare va fi determinat prin intermediul unei interpolari multiple
conform unor tabele din [1]. Pentru un aparat de iluminat FIRA - 03- 2x36W conform
tabelului 1:
-32-
=>u=0.5702
Calculele folosind acest factor de utilizare sunt identice cu exemplele de mai sus.
1.3. ETAPA DE VERIFICARE

În cadrul verificării iluminării suprafeţei unei încăperi se au in vedere următoarele
calcule:
- distanţa d, în plan orizontal de la aparatul de iluminat la punctul în care se
calculează iluminarea;
- unghiul β în plan orizontal făcut de orizontală cu distanţa de la aparatul de iluminat
la punctul respectiv;
- unghiul α făcut între verticala ce trece prin mijlocul aparatului de iluminat si
dreapta ce uneşte aparatul de iluminat şi punctul respectiv;
- valorile IαT şi IαL care se aproximează din curbele de distribuţie a intensităţii
luminoase ale fiecărui tip de aparat de iluminat.
- Iαβ care se calculează cu formula:
I T ⋅ (90 − I αL ) + I αL
I αβ = α
90
- iluminarea locală în punctul respectiv se calculează cu formula:
I αβ ⋅ cos 3 α ⋅ Φ c
e=
h 2 ⋅ ∆ ⋅ 1000
Calculul iluminării locale este folosit pentru determinarea graficului de variaţie a
nivelului iluminării într-o încăpere. Acest calcul se efectuează tabelar, variaţia iluminării
rezultând ca o suprafaţă ce acoperă valoarea iluminării tuturor punctelor alese pe suprafaţa
camerei.
Calculul fluxului de lumină necesar pentru iluminarea încăperilor se efectueaza după
cum urmează:
Exemplul de calcul pentru determinarea nivelului de iluminare în punctul 1,1 ce
reprezintă unul din colţurile sǎlii de curs 1 este următorul:
-distanţa de la punct la aparatul 1 este 2,83 m;
-unghiul dintre dreapta ce uneşte punctul şi aparatul de iluminat cu orizontala pe
planşă este β= 31°
-se va calcula unghiul α făcut între verticala ce trece prin mijlocul aparatului si
dreapta ce uneşte aparatul şi punctul respectiv;
1,60
α=arctg(tg )=46°
2,1
-33-
- valorile IαT şi IαL care se aproximează din curbele de distribuţie a intensităţii
luminoase ale aparatului de iluminat cu douǎ lǎmpi de 65W în aparat.
IαT =170
IαL=160
- Iαβ care se calculează cu formula:
β I αT ⋅ (90 − I αL ) + I αL 180 ⋅ (90 − 180) + 160
Iα = = =114,1
90 90
- iluminarea locală în punctul respectiv se calculează cu formula:
I β ⋅ cos 3 α ⋅ Φ c 114,1 ⋅ 0,329 ⋅ 7200
e= α 2 = =46,3 lm
h ⋅ ∆ ⋅ 1000 2,7 ⋅ 2,7 ⋅ 0,8 ⋅1000
1.4. Referinţe bibliografice

[1] – Cornel Bianchi: “Luminotehnica I,II”
[2] – NP 061-2002 - Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de
iluminat artificial din clădiri
[3] – Catalog ELBA 2011
[4] – Catalog Philips
-34-
PARTEA A-II-A – REGULI DE BUNA PRACTICĂ PENTRU PROIECTAREA
INSTALAŢIILOR DE PROTECŢIE ÎN CLĂDIRI
1. PROTECŢIA ANSAMBLUL CONSTRUIT

1.1 Premize
Prin Ansamblu construit, fig.1., se defineşte, în această lucrare, coexistenţa dintre
anvelopa unei clădiri cu:
1.1. o anumită forma (proiect de arhitectură);
1.2. o anumită structură de rezistenţă (proiect de structură);
2. Instalaţiile funcţionale (proiecte de instalaţii);
3. Instalaţiile tehnologice ( proiecte tehnologice);
4. Reţele de utilităţi-servicii (proiecte de branşament);
5. Ocupanţi ( personae vii care interacţioneaza cu fiecare dintre componentele de
mai sus).
Primele patru componente ale Ansamblului construit:
a) au aptitudinea (fiabilitatea) de aşi îndeplini rolul funcţional, cu o anumită
intensitate de defectare (λ), în condiţii prestabilite;
b) sunt expuse riscului de avarie din partea unor fenomene perturbatoare tehnice
c) (supratensiuni de comutaţie) sau naturale (descărcări atmosferce);
d) sunt expuse riscului determinat de interacţiunea cu personae vii sau cu faună;
Ca urmare, la proiectarea Ansamblului construit colectivul de elaborare a

documentaţiei trebuie să:
- conceapă forma anvelopei astfel încât aceasta să satisfacă cerinţele funcţionale de confort
şi de asigurare a protectiei ocupanţilor;
- asigure stabilitatea statică şi dinamică a structurii;
- o doteze cu Instalaţii funcţionale pentru a asigura cerinţele de confort;
- asigure protecţia ansamblului construit la sursele de avarii la care este expus.
Cadrului instituţional pentru asigurarea calităţii Ansamblului construit, în România,

este impus prin Legea 10/95, a calităţii în construcţii, care conform :
Art. 30. – “Inspectia de stat in constructii, ……… precum si celelalte organisme similare cu
atributii stabilite prin dispozitii legale raspund de exercitarea controlului statului cu privire
-35-
la aplicarea unitara a prevederilor legale in domeniul calitatii constructiilor, in toate
etapele si componentele sistemului calitatii in constructii, …….”
1.2.Rolul instalaţiilor electrice de protecţie în clădiri

Limitarea, pe de o parte a riscului de producere a unei avarii, iar pe de altă parte a
consecinţelor unei avarii se poate realiza şi prin prevederea de mijloace şi măsuri de protecţie
electrică.
1.2.1.Surse de avarii
Acestea pot fi determinate de:
a) conceperea şi dimensionarea necorespunzătoare a instalaţiilor electrice, respectiv:
- dimensionarea necorespunzătoare a secţiunii căilor de curent, care vor determina
supraâncăzirea suprafeţelor acestora care reprezintă risc de aprindere a eventualei
atmosfere de praf combustibil;
- dimensionarea necorespunzătoare a aparatelor de conectare/deconectare, care nu vor avea
capacitatea de rupere adecvată, care reprezintă risc de aprindere a eventualei atmosfere
explozive sau a materialelor depozitate;
- dotarea necorespunzătoare cu mijloace şi măsuri de protecţie;
b) exploatarea necorespunzătoare a instalaţiilor electrice funcţionale şi a instalaţiilor
funcţionale şi tehnologice care au şi echipamente electrice ale ansamblului construit,
respectiv;
- personalul de expoatare cu pregătire neadecvată complexităţii categoriilor de
- instalaţii pe care le deservesc;
- inexistenţa, sau aplicarea neadecvată a programelor de mentenanţă preventivă;
c) efectele unor fenome tehnice sau naturale, respectiv:
- regimuri tranzitorii în sistemele electrice care pot genera supratensiuni de comutaţie;
- descărcări atmosferice care pot determina efecte mecanice (asupra structurii), termice
(asupra căilor de curent) şi electromagnetice ( supratensiuni electromotoare induse).
1.2.2. Masuri şi mijloace de protecţie

1.2.2.1. Prevederi normative-Sistemul calităţii în construcţii
Sursele de avarii menţionate impun cadrul normativ de prevenire, limitare şi

eliminare a efectelor lor.
În condiţiile în care Legea 10/95 a stabilit Sistemul calităţii în construcţii, acesta
trebuie implementat prin contribuţia tuturor celor implicaţi.
Conform :
Art. 9. - Sistemul calitatii în construcţii se compune din:
a) reglementările tehnice în construcţii;
b) calitatea produselor folosite la realizarea construcţiilor;
c) agrementele tehnice pentru noi produse şi procedee;
d) verificarea proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi expertizarea proiectelor şi a construcţiilor;
e) conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii;
f) autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şiîincercari în activitatea de construcţii;
g) activitatea metrologică în construcţii;
h) recepţia construcţiilor;
i) comportarea în exploatare şi intervenţii în timp;
j) postutilizarea construcţiilor;
k) controlul de stat al calităţii în construcţii.
-36-
Ca urmare :
a) reglementările tehnice în constructii sunt continuu adaptate la nivelul civilizaţiei
tehnice.
Această lucrare exemplifică buna practică în aplicarea reglementărilor tehnice în
specialitatea Instalaţii electrice, conform I7/2011;
a.1. Ediţia I7/2011 a adoptat şi armonizat standarde naţionale, europene şi ale CEI;
Principalele prevederi revizuite se referă la :
- introducerea protecţiei împotriva trăsnetului în obiectul I7/2011, justificată de
abordarea sistematizată a ansamblului de instalaţii electrice cu care se impune a fi
prevăzut Ansamblul construit.
Preluarea standardului CEI 62305-2 în SR EN 62305-2 - Protecţia împotriva
trasnetului-evaluarea riscului, impune abordarea sistemică a mijloacelor ce se impun
pentru limitarea riscului global, determinat de descărcările atmosferice, la valorile
impuse.
- abordarea sistemică a ansamblului de mijloace şi măsuri de protecţie pentru limitarea
riscului producerii unui şoc electric, respectiv, definirea sistemului de legare la
pământ, propriu reţelei TN. Acesta prevede realizarea barei principale de protecţie şi
echipotenţializare, lângă tabloul general, ca nod central a unei reţele de conductoare de
protecţie (PE) şi pentru echipotenţializare care înlocuieşte conductorul principal de
echipotenţializare.
Se impune precizarea, valabilă şi pentru I7/2002, că nu se mai aplică măsura
complementară de protecţie- legarea la pământ a carcaselor, în reţelele TN, fiind
complementată prin reţeaua de echipotenţializare care include şi pământul ;
- abordarea sistemică a soluţiilor de pozare prin introducerea conceptului de sistem de
pozare, care permite calculul simplificat al curentului admisibil a secţiunii unui
conductor;
- preluarea prevederilor SR EN 61386- Sisteme de tuburi de protecţie pentru instalaţii
electrice/ standard pe părţi, care impune o marcare a tuburilor în funcţie de un număr
sporit (13) de caracteristici, dintre care primele patru sunt obligatorii;
a.2. S-au revizuit normativele în domeniul calcului curenţilor de scurtcircuit, al liniilor
electrice în cablu, etc.;
a.3. S-a elaborat Legea 319/2006- a sanătăţii şi securităţii muncii;
b) în domeniul calităţii produselor folosite la realizarea constructiilor şi agrementelor

tehnice pentru noi produse si procedee, s-a elaborat Legea 608/2001 care stabileste
cadrul legal unitar pentru elaborarea reglementarilor tehnice, evaluarea conformităţii şi
supravegherea pieţei pentru produsele introduse pe piaţă şi/sau utilizate în Romania,
din domeniile reglementate;
e) în domeniul conducerii si asigurarea calităţii în construcţii, semnalăm :

- Hotărârea nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-
economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de
elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii,
precum şi
- Ordin nr. 863/2008-pentru aprobarea "Instrucţiunilor de aplicare a unor prevederi din
Hotărârea Guvernului nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al
documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii
şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări
de intervenţii", care impun o structurare adecvată a respectivelor documentaţii.
-37-
- asociaţiile profesionale acţionează pentru continua perfecţionare profesională a
specialiştilor care proiecteză, realizează, exploatează şi postutilizează un Ansamblu
construit.
1.2.2.2.Sisteme de protecţie
a).Sistemul de protecţie împotriva trăsnetului
Conform I7/2011, cap.6, paragraf 6.2.1., lovitura de trăsnet poate provoca avarii
datorate :
S1.-căderii trăsnetului pe o structură;
S2.-căderii trăsnetului lângă o structură;
S3.-căderii trăsnetului pe un serviciu;
S4.-căderii trăsnetului lângă un serviciu,
iar pierderile se pot grupa astfel:
- care pot să apară într-o structură:
L1: pierderea de vieţi omeneşti;
L2: pierderea unui serviciu public;
L3: pierderea unui element de patrimoniu cultural;
L4: pierdere economică (structura şi conţinutul acesteia).
- care pot să apară într-un serviciu:
L’2: pierderea serviciului public;
L.4: pierdere economică (serviciu şi activitatea lui).
Ca urmare, sistemul de protecţie împotriva trăsnetului are următoarele
componente:
- instalaţia exterioară de captare şi neutralizare a energiei prin dirijarea în pământ;
- instalaţia interioară de protecţie la trasnet, prin reţea de echipotenţializare;
LMPS sistem de protecţie împotriva efectelor trăsnetului care se bazează pe:

1) acţiunea SPD- dispozitive de protecţie la supratensiuni şi supracurenţi, determinate
de lovitura de trăsnet;
2) serviciile/sistemele de securitate care intervin şi în cazul în care lovitura de trăsnet
determină un incendiu sau o explozie şi care pot fi:
- iluminat de securitate (intervenţii în zonele de risc; evacuarea din clădire; marcarea
hidranţilor; circulaţie; împotriva panicii; veghe; portabil) ;
- pompe electrice de incendiu;
- ascensoare pentru pompieri;
- sisteme de alarmă, cum ar fi alarme în caz de incendiu, de fum, CO,;
- sisteme de evacuare (lifturi);
- sisteme de extragere a fumului (desfumare);
- echipament medical de primă necesitate;
- sistem de alimentare cu energie electrică pentru servicii de securitate.
3) sistemele de protectie pentru asigurarea siguranţa în exploatare care intervin şi
pentru a limita efectele unei lovituri de trăsnet şi care pot fi:
- pentru asigurarea protectiei la şoc electric;
- pentru iluminat pentru continuarea lucrului;
- pentru asigurarea alimentăriide rezervă cu energie electrică;
- pentru legarea la pământ de protectie.
4) ansamblul aparatelor care asigură protecţia automată a reţelei la efectele
supracurenţilor de defect şi de scurtcircuit PACD, care pot fi determinaţi de lovitura de trăsnet
pe structură sau un serviciu.
-38-
Algoritmul configurării sistemului de protecţie la trăsnet, prezentat în I7, cap.6.,
fig. 6.1÷6.4, impune prevederea parţială sau totală a componentelor evidenţiate.
b) Sisteme/servicii de protecţie impuse de cerinţa esenţială Securitatea la incendiu,

pentru protecţia la incendiu determinat de alte surse de avarii decât lovitura de trăsnet, care
sunt cele menţionate la pct.a.2;
c) sistemele de protectie pentru asigurarea cerinţei esenţiale Siguranţa în

exploatare, care intervin pentru a asigura protecţia Ansamblului construit împotriva altor
surse de avarii decât lovitura de trăsnet.
La sistemele menţionate la pct.a.3, se adaugă: sisteme de alarmă anti efracţie şi
ansamblul aparatelor care asigură protecţia automată a reţelei la efectele supracurenţilor de
defect şi de scurtcircuit, PACD, care pot fi determinaţi şi de alte cauze decât lovitura de
trăsnet pe structură sau un serviciu.
1.3. Buna practică-o necesitate

Toate aceste sisteme de protecţie cu care trebuie să fie prevăzut Ansamblul construit,
au cadrul legislativ şi tehnic pentru a fi proiectate, realizate şi exploatate.
Amploarea reglementărilor tehnice, ritmul alert cu care sunt armonizate reglementările
naţionale cu cele europene şi practica europeană de a elabora documentaţii pentru buna
aplicare a reglementărilor, au determinat autoritatea de resort să iniţieze elaborarea acestui
ghid pentru o mai bună asimilare şi aplicare/practică, de către specialişti, a reglementărilor
tehnice existente şi mai ales reeditate în ultima perioadă.
Evidenţierea prevederilor normative noi introduse şi o abordare, pe de o parte
sistemică, iar pe de altă parte urmărind o mai bună practică în aplicarea lor este dezideratul pe
care autorii şi l-au propus.
-39-
2 TERMINOLOGIE
2.1. Terminologia, notaţiile şi abrevierile utilizate în acest ghid sunt în concordanţă cu
termenii şi definiţiile folosite în documentele tehnice normative româneşti, cu aplicare în
domeniul de activitate al ghidului.
Au fos reluaţi termeni, la care sau facut precizări, evidenţiate prin bold italic, cu
scopul de a clarifica mărimile, conceptele etc., la care se face referinţă.
2.2. Termeni de bază definiţi în :

1
- DEX - Dicţionarul Explicativ al limbii române şi
- DTFDE2 - Dicţionar de termeni folosiţi în domeniul energiei, editat de Consiliul Mondial
al Energiei
Abonat2 Client legat de întreprinderea furnizând energie prin condiţii contractuale

privind livrarea şi utilizarea (tarife şi calitatea livrării) care rămân
constante pe timpul întregii durate a ontractului
1
Aparat Sistem de piese care serveşte pentru o operatie mecanica, tehnică, ştiinţifică;
sistem tehnic care transforma o forma de energie în alta
1
Breviar Lucrare în care sunt expuse sumar noţiuni, date,etc. dintr-un anumit domeniu
2
Client Persoană fizică sau juridică căreia îi este furnizată energia finală
Cofret1 Un fel de firidă închisă cu o uşă metalică, în care sunt grupate siguranţele unei
instalaţii de curent electric de putere relativ mică ( din fr. coffret)
Configu Forma exterioară a unui lucru : înfăţişare
raţie1 Totalitatea relaţiilor dintre părţile unui sistem sau dintre mai multe sisteme de
aceeaşi categorie
Firidă1 Adâncitură de forma unei ferestre oarbe lăsată într-un zid în peretele unei sobe etc,
cu scop utilitar sau decorativ.(din lb.bulgară –firida)
Instalaţie1 Ansamblu de construcţii, maşini etc. montate astfel încât să formeze untot în
scopul executării unei anumite funcţiuni sau operaţii în procesul de producţie
Instalaţie la Instalaţie a abonatului exploatată de acesta, servind a-i furniza energia de la
abonat2 reţea, pornind de la dispozitivul principal de întrerupere a racordului la acesta
Instalaţie Ansamblu de echipamente, celule şi elemente legate funcţional între ele, de regulă,
electrică1 amplasate într-un spaţiu comun şi exploatate de aceeaşi formaţie operativă;
noţiunea o cuprinde, în sens restrâns şi pe aceea de instalaţie electrică de utilizare
Instalaţie Ansamblu cuprinzând totalitatea receptoarelor electrice precum şi căile de curent
electrică de de alimentare a acestora, inclusiv echipamentele aferente, care aparţin unui
utilizare1 consumator şi sunt situate în aval faţă de punctul de delimitare cu reţeaua
distribuitorului
Instalaţie Ansamblu unitar de construcţii , dispozitive, aparate şi echipamente servind la
2
electrică producerea, transportul, distribuţia, stocarea şi utilizarea energiei electrice
1
Releveu Măsurarea, desenarea şi reprezentarea la scară a elementelor unei construcţii, ale
unui ansanblu de construcţii sau ale unui detaliu constructiv
-schiţă în care sunt reprezentate, la scară, aceste elemente
Schemă1 1.Plan redus la câteva linii sau idei generale principale care permit o vedere de
ansamblu asupra unei lucrări
2.Reprezentarea grafică simplificată a elementelor sau caracteristicilor structurii
unui aparat, ale unei maşini, ale unei instalaţii, etc.
-40-
Sistem1 1.Ansamblu de elemente (principii, reguli, forţe, etc., dependente între ele şi
formând un întreg organizat, care pune ordine într-un domeniu de gândire
teoretică, reglementează clasificarea materialului într-un domeniu de ştiinţe ale
naturii sau face ca o activitate practică să funcţioneze potrivit scopului urmărit
2. Totalitatea relaţiilor pe baza cărora este constituit un sistem
2.3. Alimentare; Alegere echipamente; Verificare

alimentarea normală cu energie electrică - alimentarea cu energie electrică dintr-o sursă de
energie electrică (transformator, generator) prevăzută pentru a se asigura funcţionarea
receptoarelor electrice ale unui consumator, în regim normal. De regulă aceasta este reţeaua
publică de distribuţie. (în regim normal toţi receptorii unui consumator sunt alimentaţi de la
această sursă, considerată, conform PE 124, cale de alimentare de bază)
alimentarea de rezervă – alimentare prevăzută pentru a menţine, pentru alte scopuri decât
cele de securitate, funcţionarea unei instalaţii electrice sau a unor părţi ale acesteia, în cazul
întreruperii alimentării normale (UPS, generator). (Aceasta asigură alimentarea receptorilor
tehnologici, consideraţi vitali, în cazul în care alimentarea normală devine indisponibilă)).
alimentarea de securitate – alimentare prevăzută pentru menţinerea în funcţiune a

echipamentelor şi instalaţiilor electrice importante pentru:
- sănătatea şi securitatea persoanelor şi animalelor
domestice si/sau
- pentru evitarea degradării mediului înconjurător şi a altor
echipamente, dacă aceasta este cerută prin reglementări
naţionale.
Sursa pentru aceste servicii de securitate, trebuie să aibă, de regulă o putere electrică mai
mică decât sursa de rezervă, ca urmare poate fi:
- Sursa prevăzută pentru alimentarea de rezervă-grup electrogen;
- Grup electrogen de intervenţie, dacă nu există grup electrogen pentru alimentarea
de rezervă;
- Surse ce folosesc energie acumulată (baterii acumulatoare incluse în UPS).
circuit electric – ansamblu de echipamente electrice al unei instalaţii electrice protejate prin
acelaşi dispozitiv de protecţie. De regulă, circuitul alimentează un singur receptor
(circuitele de iluminat şi prize sunt o excepţie, fiind mai multe, protejate de acelaşi
dispozitiv de protecţie).
circuit electric de securitate – circuit electric prevăzut pentru a fi utilizat ca parte într-un
sistem de alimentare electrică pentru servicii de securitate (protejat cu dispozitiv de protecţie
astfel încât, un defect pe un astfel de circuit nu trebuie să afecteze celelalte circuite, în
special alimentarea cu energie electrică a altor servicii de securitate, dacă există).
circuit terminal – circuit electric destinat să alimenteze direct receptorul (aparate de

utilizare) sau prize de curent (protejat cu dispozitiv de protecţie-este cazul particular al
alimentării, printr-o cale de curent, a unui singur receptor, de regulă, de putere) .
coloană electrică – circuit electric care alimentează unul sau mai multe tablouri de distribuţie
(protejată cu dispozitiv de protecţie).
conductor de echipotenţializare – conductor de protecţie prevăzut pentru realizarea unei

legături de echipotenţializare de protecţie (este parte componentă a sistemului de legare la
-41-
pământ- specific reţelei TN. În cazul separării de protecţie conectarea carcaselor se face
prin conductor denumit de protecţie-PE).
conductor de legare la pământ – conductor care asigură o cale conductore sau o parte a unei
căi conductoare, între un punct dat al unei reţele (punctul neutru al sursei, un alt punct
neutru creat artificial sau legarea repetată la pamânt a conductorului PEN/PE ), al unei
instalaţii sau al unui echipament ( în cazul reţelelor TT şi IT- are denumirea de conductor de
legare la pământ de protecţie- PE) şi o priză de pământ sau o reţea de prize de pământ.
curent admisibil (Iz)– valoarea maximă a curentului electric care poate parcurge în
permanenţă (nelimitat) un conductor, un dispozitiv sau un aparat, fără ca temperatura sa în
regim permanent (nelimitat), în condiţii date ( altele decât cele corespunzătoare curentului
nominal), să fie superioară valorii specificate ( 70-80 0C).
exploatare – toate activităţile care cuprind lucrările necesare pentru a permite funcţionarea
instalaţiei electrice. Aceste activităţi cuprind domenii cum sunt: manevrare, comandă, control
şi întreţinere atât pentru o lucrare electrică cât şi neelectrică.
inspecţie - examinarea unei instalaţii electrice utilizând toate aptitudinile pentru a constata
dacă alegerea echipamentului electric este corectă şi montarea acestuia este adecvată;
încercare - aplicarea de solicitări specificate într-o instalaţie electrică prin intermediul cărora
este probată funcţionalitatea acesteia.
legătură de echipotenţializare – realizare a unei legături electrice între părţile conductoare

pentru a realiza echipotenţializarea.
sistem de tuburi – ansamblu de protecţie închis, cu secţiunea circulară sau nu, pentru
conductoare izolate, cabluri şi cordoane, permiţând ca acestea să fie instalate şi înlocuite prin
tragere, utilizat în instalaţii electrice (fiecărei variante de realizare a sistemului de tuburi îi
corespund valori specifice ale coeficienţilor K1, K2, pentru calculul curentului admisibil al
secţiunii căilor de curent)
sistem de jgheaburi de cabluri – sistem de protecţie închis, prevăzut cu o bază şi cu un

capac deplasabil, destinat protecţiei complete a conductoarelor izolate şi a cablurilor şi/sau
pentru amplasarea altor echipamente electrice inclusiv echipamente de prelucrare a
informaţiilor (fiecărei variante de realizare a sistemului de jgheaburi îi corespund valori
specifice ale coeficienţilor K1, K2, pentru calculul curentului admisibil al secţiunii căilor
de curent).
sistem de pozare – ansamblu constituit din mai multe conductoare electrice izolate, cabluri
sau bare colectoare şi elementele care asigură fixarea lor şi, dacă este necesar, protecţia lor
mecanică (această noţiune este introdusă în structura I7-2011 care abordează în
mod sistematic dimensionarea circuitelor ţş coloanelor electrice) .
verificare – toate măsurile cu ajutorul cărora este verificată conformitatea instalaţiilor

electrice cu prescripţiile în uz.
-42-
2.4. Protecţie, separare, rezistenta la foc, securitate
bară de echipotenţializare – bară metalică colectoare care face parte dintr-o reţea
echipotenţială şi care asigură legătura electrică a unui număr de conductoare electrice pentru
scopuri de echipotenţializare (aceasta se amplasează pe etaj curent şi reprezintă un punct
intermediar de conexiuni al sistemului de legare la pământ. Este practic componentă a
Ansamblului de joasă tensiune definit în fig 5.1./I7-2011).
bornă de echipotenţializare - bornă prevăzută la un echipament sau dispozitiv destinat să fie

conectat cu un sistem de legătură de echipotenţializare (această bornă trebuie să fie diferită
de borna de protecţie la care se leagă conductorul de protecţie PE).
bornă principală de legare la pământ – bornă sau bară care face parte dintr-o instalaţie de
legare la pământ a unei instalaţii şi care asigură conectarea electrică a unui anumit număr de
conductoare pentru scopuri de legare la pământ ( această bară, care se plasează cât mai
aproape de tabloul electric general, înlocuieşte conductorul principal de egalizare a
potenţialelor prevăzut de NP I7/2002, care era distribuit).
curent diferenţial rezidual – suma fazorială a valorilor curenţilor electrici în toate

conductoarele active, la acelaşi timp, într-un punct dat al unui circuit electric, într-o instalaţie
electrică.
(Acest curent este:
-diferenţial transversal, ca diferenţă între curentul care circulă pe un conductor de fază, F
şi cel care circulă pe conductorul neutru,N şi este propriu DDR care echipează
întrerupătoarele automate de pe circuitele monofazate cu trei conductoare, F+N+PE;
-homopolar, ca sumă fazorială a curenţilor de pe cele trei faze ale unei căi de curent şi este
propriu DDR care echipează întrerupătoarele automate de pe circuitele cu patru
conductoare, 3F+PE,
-diferenţial transversal, pentru o cale de curent ce alimentează sarcini trifazate nesimetrice
cu, ca diferenţă între sumă fazorială a curentului homopolar de mai sus şi curentul prin
conductorul neutru,N şi este propriu DDR care echipează întrerupătoarele automate de pe
circuitele cu cinci conductoare, 3F+N+PE)
întrerupere automată a alimentării – întrerupere automată a unei linii conductoare prin

funcţionarea automată a unui dispozitiv de protecţie în caz de defect. (această sintagmă are,
pe lângă semnificaţia generică şi una specifică, ca “cea mai utilizată măsură de protecţie la
şoc electric în instalaţiile electrice”)
priză de pământ independentă – priză de pământ suficient de îndepărtată de alte prize de

pământ pentru care potenţialul său electric să nu fie sensibil afectat de curenţii electrici între
pământ şi alte prize de pământ (acest tip de priză de pământ se impune în Reţeaua TT, unde
priza de pământ pentru legarea la pământ a punctului neutru al sursei şi priza de pâmânt
de protecţie, la care se leagă conductoarele PE, se impune să fie independente).
2.5. Performanţa energetică, Proiectare

mentenanţă - combinaţia tuturor acţiunilor tehnice şi administrative, inclusiv acţiunilor de
supraveghere cu scopul de a menţine un element într-o stare sau a readuce un element la o
stare în care acesta poate să realizeze o funcţie cerută.
performanţa energetică a clădirii (PEC) - energia efectiv consumată sau estimată pentru a
răspunde necesităţilor legate de utilizarea normală a clădirii, necesităţi care includ în principal:
-43-
încălzirea, prepararea apei calde de consum, răcirea, ventilarea şi iluminatul. Performanţa
energetică a clădirii se determină conform unei metodologii de calcul şi se exprimă prin unul sau
mai mulţi indicatori numerici care se calculează luându-se în considerare izolaţia termică,
caracteristicile tehnice ale clădirii şi instalaţiilor, proiectarea şi amplasarea clădirii în raport cu
factorii climatici exteriori, expunerea la soare şi influenţa clădirilor învecinate, sursele proprii de
producere a energiei şi alţi factori, inclusiv climatul interior al clădirii, care influenţează necesarul
de energie.
proiectul tehnic potrivit prevederilor legale reprezintă documentaţia ce conţine părţi scrise şi
desenate privind realizarea obiectivului de investiţii: execuţia lucrărilor, montajul
echipamentelor, utilajelor sau instalaţiilor tehnologice, acţiunile de asigurare şi certificare a
calităţii, acţiunile de punere în funcţiune şi teste, precum şi acţiunile de predare a obiectivului
de investiţii către beneficiar.
părţile desenate sunt documentele principale ale proiectului tehnic pe baza cărora se
elaborează părţile scrise ale acestuia, cuprinzând toate informaţiile necesare elaborării
caietelor de sarcini şi care, de regulă, se compun din diferite categorii de planse.
-44-
3. STABILIREA COMPONENTELOR SISTEMULUI DE PROTECŢIE LA
TRĂSNET PENTRU ANSAMBLUL CONSTRUIT, PRIN EVALUAREA RISCULUI
3.1. Mod practic de lucru pentru evaluarea riscului

Proiectarea instalaţiei de protecţie împotriva trăsnetului se realizează pe baza cap.
6/I7-2011 (după SR EN 62305/2).
Etapele care trebuie parcurse sunt:
K1. Date de intrare generale/ tema de proiectare specifică pentru protecţia împotriva
trăsnetului;
o K1A pentru structuri
o K1B pentru servicii
K2. Procedură pentru evaluarea riscului la o structură/serviciu;
K3. Sinteza componentelor de risc pentru o structură
K4 Alegerea măsurilor de protecţie;
K5 Date de ieşire - Măsurile de protecţie adoptate
Procedura este complexă prin multitudinea parametrilor luaţi în considerare, precum şi

prin caracterul iterativ al calculului (etapele K2, K3 şi K4). Modul în care se prezintă acest
algoritm uşurează proiectarea instalaţiei prin ordonarea într-o succesiune firească a calculelor,
fiind necesară numai o adaptare minimală a fişelor şi tabelelor de mai jos. In proiect se vor
regăsi aceste tabele, cu toate trimiterile adecvate. Se vor elimina doar comentariile explicative
şi liniile de tabel neutilizate. Pentru a putea utiliza mai uşor I7-2011 / capitolul 6, ghidul pune
la dispoziţie o listă cu abrevieri (vezi paragraful 3.2).
K1A. Date de intrare pentru structuri / tema de proiectare specifică pentru protecţia
împotriva trăsnetului
Datele de identificare ale unei structuri de protejat împotriva trăsnetului necesare
pentru evaluarea riscului sunt elemente din tema de proiectare generală, cu privire la teren
şi/sau informaţii obţinute de la investitor / beneficiar. Se va întocmi un document semnat de
o persoană juridică care îşi asumă responsabilitatea (de preferinţă investitorul /
beneficiarul).
Fişa se va adapta pentru fiecare structură de protejat.
1. Denumirea obiectivului de protejat şi locul de amplasare al acestuia
□ Denumirea obiectivului
□ Locul de amplasare (adresa)
Densitatea trăsnetelor la sol N g se va determina conform Anexei A6.1 /I7-2011
în funcţie de locul de amplasare al obiectivului.
2. Tipuri de pierderi luate în considerare
□ L1: pierderea de vieţi omeneşti;
□ L2: pierderea unui serviciu public;
□ L3: pierderea unor elemente din patrimoniu cultural;
□ L4: pierdere economică (structura şi conţinutul său, serviciul şi pierderea
activităţii lui).
-45-
Se bifează pierderile ce se impun a fi luate în considerare la evaluarea riscului.
În mod obişnuit, se iau în considerare pierderile de vieţi omeneşti şi de servicii
publice.
3. Caracteristicile constructive ale obiectivului de protejat
3.1.Dimensiuni constructive, în metri
□ Lungime
□ Lăţime
□ Înălţime
3.2.Rezistivitatea solului, ρ, în Ωm
Valori semnificative ale rezistivităţii pentru diferite soluri sunt date în tabelul
A5.34-2 (Anexa 5.34) /I7-2011. Dacă nu se cunoaşte, valoarea implicită este 500 m.
3.3.Amplasare relativă a obiectivului (a se vedea tabelul A6.1-2 / I7-2011)
□ Obiect înconjurat de obiecte mai înalte sau de copaci;
□ Obiect înconjurat de obiecte sau de copaci de aceeaşi înălţime sau mai
mici;
□ Obiect izolat: nici un alt obiect în vecinătate;
□ Obiect izolat pe vârful unei coline sau într-un vârf de munte;
3.4.Locul de amplasare a serviciilor ce deservesc obiectivul în raport cu vecinătăţile,
definit prin factorul de mediu, Ce (a se vedea tabelul A6.1-4 / I7-2011)
□ Urban cu clădiri înalte - înălţimea clădirilor mai mare de 20 m
□ Urban - înălţimea clădirilor se încadrează între 10 m şi 20 m
□ Suburban - înălţimea clădirilor mai mică de 10 m
□ Rural
3.5.Ecran de protecţie la exteriorul structurii obiectivului de protejat , KS1 este un
factor ce ia în considerare eficienţa ecranului unei structurii, a SPT sau a altor ecrane
la frontiera ZPT 0/1 (definit prin relaţia A6.2.3 / I7-2011);
□ Neconductiv - de exemplu cherestea / zidărie şi placări neconductive
□ Cadru conductiv cu înveliş neconductiv
□ Cadru conductiv şi placări metalice – de ex. deschideri de uşă / fereastră
□ Cadru conductiv şi placări metalice - deschideri de 100mm maxim
□ Cadru conductiv şi placări metalice - deschideri de maxim 10mm
□ Structură placată total cu metal - fără deschideri
3.6.Măsuri de protecţie existente luate pentru reducerea avariilor fizice, PB (a se
vedea tabelul A6.2.2 / I7-2011)
□ Structură neprotejată de SPT
□ Structură protejată de SPT (şi pentru care se face un calcul de
verificare), având clasa
i. IV
ii. III
iii. II
iv. I
□ Structură cu dispozitiv de captare conform SPT I şi cu structură de
rezistenţă metalică, continuă electric, ce acţionează drept conductoare de
coborâre naturale
□ Structură cu un acoperiş din metal sau un dispozitiv de captare, cu
posibilitatea includerii unor componente naturale, asigurând o protecţie
completă a oricărei instalaţii dispuse pe acoperiş împotriva căderii
directe a trăsnetului şi cu o structură de rezistenţă metalică, continuă
electric, ce acţionează drept conductoare de coborâre naturale
-46-
3.7.Numărul de persoane din structură
3.7.1. Numărul total de persoane
□ În interior
□ În exterior
3.7.2. Numărul de persoane care ar putea fi puse în pericol (victime)
□ În interior
□ În exterior
3.7.3. Timpul în ore pe an în care persoanele sunt prezente în amplasamentul
periculos
□ În interior
□ În exterior
4. Caracteristici ale structurilor de la celălalt capăt al serviciilor legate de structura
care urmează să fie protejate.
4.1.Dimensiuni constructive post trafo, în metri
□ Lungime
□ Lăţime
□ Înălţime
4.1.1. Amplasare relativă a postului trafo (a se vedea tabelul I7-2011 / A6.1-2)
□ Obiect înconjurat de obiecte mai înalte sau de copaci
mici
□ Obiect izolat: nici un alt obiect în vecinătate
□ Obiect izolat pe vârful unei coline sau într-un vârf de munte
4.2.Dimensiuni constructive pentru centrala telefonică, în metri
□ Lungime
□ Lăţime
□ Înălţime
4.2.1. Amplasare relativă a centralei telefonice (a se vedea tabelul A6.1-2 / I7-
2011)
mici
4.3.Dimensiuni constructive pentru alte clădiri ce adăpostesc servicii ce deservesc
obiectivul de protejat prin conducte metalice, fire metalice etc, în metri
□ Lungime
□ Lăţime
□ Înălţime
4.3.1. Amplasare relativă a clădirii serviciului (a se vedea tabelul A6.1-2 / I7-
2011)
mici
5. Caracteristici serviciilor ce deservesc obiectivul de protejat.
5.1.Tip de serviciu
□ Energie electrică
□ Telefon
-47-
□ Alte servicii (internet, cablu TV, conducte etc)
5.2.Caracteristicile serviciilor ce intră în obiectiv, Rs
□ Cablu neecranat
□ Cablu ecranat nelegat la bara de echipotenţializare la care este conectat
echipamentul
□ Cablu ecranat legat la bara de echipotenţializare şi echipamentul
conectat la aceeaşi bară de echipotenţializare, având rezistenţa electrică
5<Rs<=20Ω/km
1<Rs<=5Ω/km
Rs<=1Ω/km
□ Altele
Pentru „altele” se vor nota caracteristicile specifice.
Se va nota pentru fiecare serviciu în parte.
5.3.Tipul legăturilor serviciilor la intrarea în obiectivul de protejat, Ks3
□ Cablu neecranat – cu pozare fără precauţii de evitare a buclelor
□ Cablu neecranat – cu trasee de pozare cu precauţii de evitare a buclelor
mari
□ Cablu neecranat – cu trasee de pozare cu precauţii de evitare a buclelor
mici
□ Cablu ecranat, având rezistenţa electrică 5<Rs<=20Ω/km
□ Cablu ecranat, având rezistenţa electrică 1<Rs<=5Ω/km
□ Cablu ecranat, având rezistenţa electrică Rs<=1Ω/km
5.4.Prezenţă post de transformare (Ct – factor de corecţie, a se vedea tabelul A6.1.2)
□ Fără post de transformare în zonă (numai serviciul de alimentare cu
energie electrică)
□ Serviciu cu transformator cu două înfăşurări
5.5.Tensiune de ţinere la impuls a sistemul intern ce va fi protejat, Uw (a se vedea
tabelul A6.4.4)
□ 1,5 kV – prize de alimentare pentru echipamente electronice sau
echipamente de telecomunicaţii.
□ 2,5 kV – echipamente electrice ale utilizatorului (Un<1kV)
□ 6,0 kV – aparate ale reţelei electrice (Un<1kV)
5.6.Modul de pozare a traseului serviciului ce deserveşte obiectivul de protejat
□ aerian
□ îngropat
5.7.Înălţimea traseului serviciului pozat aerian faţă de cota terenului, Hc
□
5.8.Lungimea traseului serviciului ce deserveşte obiectivul de protejat, Lc
□
-48-
Lungimea traseului serviciului, în metri, de la obiectivul de protejat până la
punctele de distribuţie secundare, centrale telefonice sau alte structuri (dacă se
cunosc).
5.9.Locul de amplasare a traseului serviciului în raport cu vecinătăţile/
împrejurimile, Cd/c
□ traseu înconjurat de obiecte mai înalte sau de copaci;
□ traseu înconjurat de obiecte sau de copaci de aceeaşi înălţime sau mai
mici;
□ traseu izolat: nici un alt obiect în vecinătate;
□ traseu izolat pe vârful unei coline sau într-un vârf de munte.
Pentru traseele îngropate se va considera „traseu înconjurat de obiecte mai
înalte sau de copaci”.
6. Alte caracteristici ale obiectivului de protejat
6.1.Tipul suprafeţei pardoselii/planşeului (la interior) ru (a se vedea tabelul A6.3.2)
□ Agricolă, beton
□ Marmură, ceramică
□ Pietriş, mochetă, covor
□ Asfalt, linoleum, lemn
6.2.Tipul suprafeţei solului (la exterior), ra (a se vedea tabelul A6.3.2)
□ Agricolă, beton
□ Marmură, ceramică
□ Pietriş, mochetă, covor
□ Asfalt, linoleum, lemn
6.3.Riscul de incendiu al structurii, rf (a se vedea tabelul A6.3.4)
□ Explozie
□ Ridicat
□ Mediu
□ Scăzut
□ Nici unul
În caz că nu se cunosc sau nu sunt disponibile date şi detalii despre sarcina
termică specifică se consideră în calcul riscul mediu (a se vedea tabelul A6.3.4). în
mod normal, se va consulta Scenariul de securitate la foc pentru investiţia respectivă,
în care se calculează sarcina termică (MJ/m 2 ).
6.4.Măsuri luate de reducere a consecinţelor unui incendiu, rp (a se vedea tabelul
A6.3.3)
□ Fără măsuri
□ Una dintre următoarele măsuri: extinctoare; instalaţii de extinctoare fixe
cu acţionare manuală; instalaţii de alarmă cu acţionare manuală; hidranţi;
compartimente rezistente la foc; trasee de evacuare protejate
□ Una dintre următoarele măsuri: instalaţii de extinctoare fixe cu acţionare
automată; instalaţii de alarmă cu acţionare automată1)
□ 1) Numai dacă sunt protejate împotriva supratensiunilor şi împotriva altor avarii şi
dacă timpul de intervenţie al pompierilor este sub 10 min, în caz contrar bifându-
se cele cu acţionare manuală.
6.5.Ecran de protecţie la interiorul structurii obiectivului de protejat , KS2 este un
factor ce ia în considerare eficienţa ecranului unei structurii, a SPT sau a altor
ecrane la frontiera ZPT X/Z (definit prin relaţia A6.2.3);
□ Neconductiv - de exemplu cherestea / zidărie şi placări neconductive
-49-
□ Cadru conductiv cu înveliş neconductiv
□ Cadru conductiv şi placări metalice – de ex. deschideri de uşă / fereastră
□ Cadru conductiv şi placări metalice - deschideri de 100mm maxim
□ Cadru conductiv şi placări metalice - deschideri de maxim 10mm
□ Structură interioară placată total cu metal - fără deschideri
6.6.Prezenţa unui pericol special, hz (a se vedea tabelul A6.3.5)
□ Nici un pericol special
□ Nivel scăzut de panică (de exemplu o structură limitată la două etaje şi
numărul de persoane sub 100)
□ Nivel mediu de panică (de exemplu o structură proiectată pentru
evenimente sportive sau culturale cu un număr de participanţi între 100
şi 1000 persoane)
□ Dificultate de evacuare (de exemplu structuri cu persoane imobilizate,
spitale)
□ Nivel ridicat de panică (de exemplu o structură proiectată pentru
evenimente sportive sau culturale cu un număr de participanţi mai mare
de 1000 persoane)
□ Pericol pentru împrejurimi sau mediul înconjurător
□ Contaminare a împrejurimilor sau a mediului înconjurător
Se va indica hazardul ce poate fi creat de apariţia unui eveniment neprevăzut.
6.7.Pierderi datorate vătămării prin tensiunile de atingere şi de pas, Lt
□ Numărul de ore pe zi când obiectivul de protejat este locuit
□ Numărul de persoane ce locuiesc în obiectivul de protejat
Valori medii tipice pentru Lt sunt arătate în tabelul A6.3.1.
6.8.Pierderi datorate avariilor fizice, Lf
□ Spital
□ Vilă
□ Rafinărie de petrol
□ Închisoare
□ Construcţii agricole
□ Creşă, grădiniţă
□ Staţie de tren
□ Staţie alimentare cu carburanţi
□ Centru comercial
□ Universitate
□ Clădire comercială/ de birouri
□ Depozit industrial
□ Centru comunitar
□ Telefonie
□ Centrală electrică
□ Şcoală, liceu
□ Teatru
□ Sală de sport
□ Fermă eoliană
□ Hotel
□ Bloc de locuinţe
□ Hală
□ Secţie de poliţie
□ Sanatoriu
□ Fabrică
-50-
□ Aeroport
□ Timp liber
□ Catedrală
□ Muzeu
□ Magazin universal
□ Clădire civilă
□ Centru medical
□ Fabrică de apă/ Rezervor de apă
□ Staţie de epurare
□ Centrală termică
□ Punct termic
□ Biserică
□ Ruine
Se va indica tipul de utilizare a obiectivului de protejat. Se pot face alegeri
multiple dacă obiectivul are mai multe funcţiuni.
Valori medii tipice pentru Lf sunt arătate în tabelul A6.3.1.
6.9.Pierderi datorate defectării sistemelor interioare, Lo
□ Numărul de ore pe zi în care obiectivul de protejat este locuit
□ Numărul de persoane ce locuiesc în obiectivul de protejat
□ Clădire cu risc de explozie
□ Spital sau alt tip de clădire pentru care pierderea unui serviciu poate
pune imediat viaţa în pericol
Valori medii tipice pentru Lt sunt arătate în tabelul A6.3.1.
Aceste date sunt necesare numai pentru clădiri cu risc de explozie, spitale sau
alte clădiri în care pierderea unui serviciu poate pune în pericol imediat viaţa.
7. Pierderi inacceptabile de servicii publice
□ Numărul de persoane potenţial în pericol (utilizatori ce nu sunt deserviţi)
□ Numărul total de persoane (utilizatori deserviţi)
□ Durata anuală de pierdere a serviciului (în ore)
Aceste date sunt necesare numai dacă sunt luate în considerare pierderile
cauzate de întreruperile serviciilor publice.
Dacă aceste date sunt necunoscute sau greu de obţinut se vor utiliza valorile
tipice indicate în tabelul I7-2011/A.6.3.6.
8. Pierderi ireparabile ale unui element din patrimoniul cultural
□ Valoarea medie asigurabilă a pierderii posibile de bunuri
□ Valoarea totală a obiectivului de protejat (adică valoarea totală asigurată
a tuturor bunurilor prezente în structură)
Aceste date sunt necesare numai dacă sunt luate în considerare pierderile
ireparabile ale unor elemente din patrimoniul cultural.
Dacă aceste date sunt necunoscute sau greu de obţinut se vor utiliza valorile
tipice indicate în normele de evaluare a riscurilor.
9. Pierderi economice
9.1.Prezenţa unui pericol special (a se vedea tabelul I7-2011/A6.3.3).
□ Nici un pericol special
□ Pericol pentru împrejurimi sau mediul înconjurător
□ Contaminare a împrejurimilor sau a mediului înconjurător
Se va indica hazardul ce poate fi creat de apariţia unui eveniment neprevăzut.
9.2.Pierderi datorită tensiunilor de atingere şi de pas, Lt
□ Da
□ Nu
-51-
Se va indica prezenţa animalelor în interiorul sau în exteriorul obiectivului de
protejat.
Valori medii tipice pentru Lt sunt arătate în tabelul I7-2011/A6.3.7.
9.3.Pierderi datorită focului sau defectelor fizice, Lf
□ Spital, industrială, muzeu, clădire agricolă
□ Hotel, şcoală, birouri, biserică, de spectacole, clădire economică
□ Altele
Se va indica prezenţa animalelor în interiorul sau în exteriorul obiectivului de
protejat.
Valori medii tipice pentru Lf sunt arătate în tabelul I7-2011/A6.3.7.
9.4.Pierderi datorate defectării sistemelor interioare, Lo
□ Risc de explozie
□ Spital, clădire industrială, birouri, hotel, clădire comercială
□ Muzeu, agricolă, şcoală, biserică, clădire de spectacole
□ Altele
Valori medii tipice pentru Lt sunt arătate în tabelul I7-2011/A6.3.7.
10. Costurile / economiile provenite din instalarea sistemelor de protecţie împotriva
trăsnetului (moneda curentă)
□ Animale
□ Sistemele din interiorul structurii
□ Clădire
□ Conţinutul din interiorul structurii
□ Rata dobânzii plătite cu privire la finanţarea investiţiei şi a sistemelor
din interiorul structurii
□ Rata de amortizare ca procent înscris pe an
□ Rata de întreţinere pe an ca procent din costul iniţial.
K2A. Procedură pentru evaluarea riscului pentru o structură (pentru un serviciu vezi
mai jos, K2B)
Colectarea datelor de identificare ale obiectivului de protejat împotriva trăsnetului
necesare pentru evaluarea riscului se poate face pe baza listei de întrebări prezentate în
paragraful anterior (K1A).
Tabel 1 - Identificarea riscurilor ce vor fi evaluate

Simbol Valori adoptate
Denumire risc Referinţă
risc pentru riscul acceptabil R T
R1 Risc de pierdere de vieţi omeneşti
Risc de pierdere a unui serviciu
R2
public
Tabelul 6.10 / I7-2011
R3 Risc de pierdere a unui element din
patrimoniul cultural
R4 Risc de pierdere economică
-52-
Tabel 2 - Date caracteristice ale structurii
Parametru Comentariu Simbol Valoare Referinţă
I7-2011
Dimensiuni (m) - Lb x Wb x Hb
Factor de amplasare Obiect înconjurat de obiecte mai înalte sau de copaci Cd Tabelul A6.1.2
Obiect înconjurat de obiecte sau de copaci de
aceeaşi înălţime sau mai mici
Obiect izolat: nici un alt obiect în vecinătate
Obiect izolat pe vârful unei coline sau într-un vârf
de munte
Factor de mediu al Urban cu clădiri înalte - înălţimea clădirilor mai Ce Tabelul A6.1.5
structurii mare de 20m
Urban- înălţimea clădirilor se încadrează între 10m
şi 20m
Suburban- înălţimea clădirilor mai mică de 10m
Rural
SPT Structură neprotejată de SPT PB Tabelul A6.2.2
Structură protejată de SPT
Structură cu dispozitiv de captare conform SPT I şi
cu structură de rezistenţă metalică, continuă electric,
ce acţionează drept conductoare de coborâre naturale
Structură cu un acoperiş din metal sau un dispozitiv
de captare, cu posibilitatea includerii unor
componente naturale, asigurând o protecţie completă
a oricărei instalaţii dispuse pe acoperiş împotriva
căderii directe a trăsnetului şi cu o structură de
rezistenţă metalică, continuă electric, ce acţionează
drept conductoare de coborâre naturale
Ecran la frontiera Neconductiv - de exemplu cherestea / zidărie şi KS1 Relaţia A6.2.3
structurii placări neconductive
Cadru conductiv cu înveliş neconductiv
Cadru conductiv şi placări metalice – de ex.
deschideri de uşă / fereastră
Cadru conductiv şi placări metalice -
deschideri de 100mm maxim
deschideri de maxim 10mm
Structură interioară placată total cu metal - fără
deschideri
Ecran în structură Neconductiv - de exemplu cherestea / zidărie şi KS2 Relaţia A6.2.3
placări neconductive
Cadru conductiv şi placări metalice – de ex.
deschideri de uşă / fereastră
deschideri de 100mm maxim
deschideri de maxim 10mm
deschideri
Persoane prezente în nt
afara structurii 2)
Persoane prezente în nt
structură
Densitatea de trăsnete 1/km2/an Ng Relaţia A6.1.1
la sol
Rezistivitatea solului Ωm ρ Tabelul
A5.34.2
-53-
Tabel 3 - Date şi caracteristici ale liniilor şi ale sistemelor interioare conectate
I7-2011
Lungime (m) - Lc
Înălţime (m) Pozare îngropată Hc
Pozare aeriană
Transformator Serviciu cu transformator cu două înfăşurări Ct Tabelul A6.1.4
Numai serviciu, fără transformator
a liniei Obiect înconjurat de obiecte sau de copaci de aceeaşi
înălţime sau mai mici
Obiect izolat pe vârful unei coline sau într-un vârf de
munte
Măsuri de protecţie Cablu neecranat – fără precauţii luate pentru traseul de KS3 Tabelul A6.2.5
luate la instalarea pozare în vederea evitării buclelor
cablurilor Cablu neecranat – cu precauţii luate pentru traseul de
pozare în vederea evitării buclelor de mari dimensiuni
Cablu neecranat – cu precauţii luate pentru traseul de
pozare în vederea evitării buclelor
Cablu ecranat cu rezistenţa electrică a ecranului 5<RS
20  / km
Cablu ecranat cu rezistenţa electrică a ecranului 1 < RS
 5  / km
Cablu ecranat cu rezistenţa electrică a ecranului RS 1
 / km
Cablu neecranat PLD Tabelul A6.2.6
Cablu ecranat nelegat la bara de echipotenţializare la PLI Tabelul A6.2.7
care este conectat echipamentul
Cablu ecranat legat la bara de echipotenţializare şi
echipamentul conectat la aceeaşi bară de
echipotenţializare, având rezistenţa electrică
5<Rs<=20Ω/km
Ecran al liniei
1<Rs<=5Ω/km
echipotenţializare, având rezistenţa electrică Rs<=1Ω/km
Tensiune de ţinere a Uw = 1,5 kV KS4 Relaţia A.6.2.4
sistemului interior Uw = 2,5 kV
Uw = 4 kV
Uw = 6 kV
Protecţie cu SPD Fără protecţie cu SPD coordonate PSPD Tabelul A6.2.3
coordonate Nivelul de protecţie împotriva trăsnetului (NPT) III-IV
NPT II
NPT I
SPD cu caracteristici de protecţie superioare (capacitate
de ţinere la curent electric mai mare, nivel de protecţie
mai coborât etc.) celor corespunzătoare unui NPT I
pentru aceeaşi instalaţie.
Extremitatea “a” a La x Wa x
liniei, dimensiunile Ha
structurii (m)
Factor de amplasare Obiect înconjurat de obiecte mai înalte sau de copaci Cda Tabelul A6.1.2
a structurii “a” Obiect înconjurat de obiecte sau de copaci de aceeaşi
înălţime sau mai mici
Obiect izolat pe vârful unei coline sau într-un vârf de
munte
Se completează câte un tabel pentru fiecare serviciu de luat în considerare.
-54-
Definirea zonelor din structura (obiectivul) de protejat şi caracteristici ale acestora
Se face ţinând seama de elementele următoare:
– tipul suprafeţei solului este diferit în exteriorul structurii de cel din interiorul
acesteia;
– compartimentarea din punct de vedere al rezistenţei la foc a structurii;
– există/ nu există ecrane tridimensionale;
– existenţa sistemelor/ echipamentelor electronice sensibile;
– pierderile L estimate ca fiind mai mari în unele părţi decât în alte părţi ale
structurii;
– amplasarea sistemelor interioare;
– persoanele din interiorul structurii sau care stau intr-o zonă de până la 3m în partea
exterioară a structurii;
– mediul afectat de o avarie a structurii.
Tabel 4a - Caracteristicile unei zone interioare Zx

I7-2011
Tipul suprafeţei Agricolă, beton ru Tabelul A6.3.2
planşeului Marmură, ceramică
Pietriş, mochetă, covor
Asfalt, linoleum, lemn
Risc de incendiu Explozie rf Tabelul A6.3.4
Ridicat (ST≥800 MJ/m2)
Mediu (400≤ST<800 MJ/m2)
Scăzut (ST<400 MJ/m2)
Nici unul
Pericol special, Nici un pericol special hz Tabelul A6.3.5
definit pentru fiecare Nivel scăzut de panică (de exemplu o structură limitată
tip de risc considerat la două etaje şi numărul de persoane sub 100)
Nivel mediu de panică (de exemplu o structură
proiectată pentru evenimente sportive sau culturale
cu un număr de participanţi între 100 şi 1 000
persoane)
Dificultate de evacuare (de exemplu structuri cu
persoane imobilizate, spitale)
Nivel ridicat de panică (de exemplu o structură
proiectată pentru evenimente sportive sau culturale
cu un număr de participanţi mai mare de 1000
persoane)
Pericol pentru împrejurimi sau mediul înconjurător
Contaminare a împrejurimilor sau a mediului
înconjurător
Protecţie împotriva Fără măsuri rp Tabelul A6.3.3
incendiului Una dintre următoarele măsuri: extinctoare; instalaţii de
extinctoare fixe cu acţionare manuală; instalaţii de alarmă
cu acţionare manuală; hidranţi; compartimente rezistente
la foc; trasee de evacuare protejate
Una dintre următoarele măsuri: instalaţii de
extinctoare fixe cu acţionare automată; instalaţii de
alarmă cu acţionare automată dacă acestea sunt
protejate împotriva supratensiunilor şi împotriva altor
avarii şi dacă timpul de intervenţie al pompierilor este
sub 10 min
Ecran spaţial Neconductiv - de exemplu cherestea / zidărie şi placări KS2 Relaţia A6.2.3
neconductive
Cadru conductiv şi placări metalice – de ex. deschideri de
uşă / fereastră
Cadru conductiv şi placări metalice - deschideri de
100mm maxim
-55-
Cadru conductiv şi placări metalice - deschideri de
maxim 10mm
deschideri
Reţele interioare de Da Cconectate/
alimentare cu energie Neconectate la
electrică linia de
Nu alimentare cu
energie electrică
la JT
Sisteme de Da Conectate/
telecomunicaţii Nu Neconectate la
interioare linia de
telecomunicaţie
Persoane potenţial în np
pericol aflate în zonă tp
Pentru fiecare tip de risc considerat se definesc:
Pierderi prin tensiuni Da, persoane în interiorul/exteriorul clădirii Lt Relaţia A6.3.1
de atingere şi de pas Nu Tabelul A6.3.1
Pierderi prin avarii Nu Lf Relaţia A6.3.1
fizice Da: Tabelul A6.3.1
Spitale, hoteluri, clădiri rezidenţiale
Clădiri industriale, comerciale, şcoli
Clădiri publice, biserici, muzee
Altele
Pierderi prin Nu Relaţia A6.3.1
defectări ale Da: Lo Tabelul A6.3.1
sistemelor interioare Structură cu risc de explozie
Spitale
Tabel 4b - Caracteristicile unei zone exterioare Zx

I7-2011
Tipul suprafeţei Agricolă, beton ra Tabelul A6.3.2
solului Marmură, ceramică
Pietriş, mochetă, covor
Asfalt, linoleum, lemn
Protecţia împotriva Fără măsuri de protecţie PA Tabelul A6.2.1
şocurilor electrice Izolaţie electrică a conductoarelor de coborâre
expuse (de exemplu cel puţin 3 mm de polietilenă
reticulată)
Echipotenţializare efectivă a solului
Panouri de avertizare
Pierderi prin tensiuni Da Lt Relaţia A6.3.1
de atingere şi de pas Nu Tabelul A6.3.1
Persoane potenţial în np
pericol aflate în zonă tp
Tabel 5 - Suprafeţe de expunere echivalente pentru structură şi linii

Structură:
Relaţie
Ad/b Ad/b = [Lb × Wb + 6Hb × (Lb + Wb) + π × (3 Hb)2] , sau Tabel 2
(A6.1.2)
grafic pentru o structură cu formă complexă
Structură:
Relaţie
Am Am = [Lb × Wb + 2 × 250 × (Lb + Wb) + π × 2502] , sau Tabel 2
(A6.1.2)
Structură:
Relaţie
Am Am = [Lb × Wb + 2 × 250 × (Lb + Wb) +  x 2502] , sau Tabel 2
(A6.1.2)
Pentru fiecare tip de serviciu (x) de luat în considerare se calculează:
Pe un serviciu:
Tabel 2
Al(x) Tabelul A6.1.3 Aerian: Al(x) = (Lc – 3(Ha+ Hb)) 6 Hc, sau
Tabel 3
Îngropat: Al(x) = (Lc – 3(Ha+ Hb)) √ρ
-56-
Lângă un serviciu:
Ai(x) Tabelul A6.1.3 Aerian: Ai(x) = 1 000 Lc, sau Tabel 3
Îngropat: Ai(x) = 25 Lc√ρ
Structură:
Ad/a(x) Relaţie Ad/a(x) = [La × Wa + 6Ha × (La + Wa) + π × (3 Ha)2] ,
Tabel 3
(A6.1.2) sau
Tabel 6 - Număr anual previzibil al evenimentelor periculoase

Simbol al Relaţia de
Date din
numărului referinţă I7- Ecuaţie pentru numărul de trăsnete Valoare (1/an)
tabelul
2011
Pe structură: Tabel 2
ND/b (A6.1.4)
N D /b = N g ×A d/b ×C d/b ×10 –6 Tabel 5
Lângă structură: Tabel 2
NM (A6.1.6)
NM = Ng ×(Am – Ad/b ⋅Cd/b) ×10–6 Tabel 5
Pe serviciu: Tabel 2
NL(x) (A6.1.7) NL(x) = Ng × Al(x) × Cd(x) × Ct(x) × 10–6 Tabel 3
Tabel 5
Lângă serviciu: Tabel 2
Ni(x) (A6.1.8) Ni(x) = Ng × Ai(x) × Ce(x) × Ct(x) × 10–6 Tabel 3
Tabel 5
NDa(x) (A6.1.5) NDa(x) = Ng ×Ad/a ×Cd/a × Ct(x) ×10–6 Tabel 3
Tabel 5
Calculul riscului pentru luarea unei decizii privind necesitatea protecţiei

Fiecare risc luat în considerare trebuie să fie evaluat şi cuantificat de suma
următoarelor componente, conform relaţiilor I7-2011 (6.1÷6.4):
R1 : risc de pierdere de vieţi omeneşti:
R1 = RA + RB + RC 1) + RM 1) + ∑RU(X) + ∑RV(X) + ∑RW(X) 1) + ∑RZ(X) 1) (6.1)
1) Numai pentru structuri cu risc de explozie şi pentru spitale cu echipament electric de reanimare sau alte
structuri în care defectarea unor sisteme interioare pun imediat în pericol viaţa oamenilor.
R2 : risc de pierdere a unui serviciu public:

R2 = RB + RC + RM + ∑RV(X) + ∑RW(X) + ∑RZ(X) (6.2)
R3 : risc de pierdere a unui element de patrimoniu cultural:

R3 =RB + ∑RV(X) (6.3)
R4 : risc de pierdere economică:
R4 = RA 2) + RB + RC + RM + ∑RU(X) 2) + ∑RV(X) + ∑RW(X) + ∑RZ(X) (6.4)
2) Numai pentru domenii în care pot fi pierderi de animale.
Componentele de risc care trebuie evaluate vor fi indicate în Tabel 7 pentru fiecare zonă în
parte în conformitate cu Tabelul 6.6- I7-2011 şi cu Tabelul 6.8-I7-2011.
-57-
Tabel 7a – Risc R1 – Componente de risc care trebuie considerate în funcţie de zone
Simbol Z1 Z2 ..... Zx
RA
RB
RC1)
RM1)
Pentru fiecare tip de serviciu (x) de luat în considerare se nominalizează componentele de risc:
RU(x )
RV(x)
RW(x) 1)
RZ(x) 1)
Tabel 7b – Risc R2 – Componente de risc care trebuie considerate în funcţie de zone

RB
RC
RM
RV(x)
RW(x)
RZ(x)
Tabel 7c – Risc R3 – Componente de risc care trebuie considerate în funcţie de zone

RB
RV(x)
Tabel 7d – Risc R4 – Componente de risc care trebuie considerate în funcţie de zone
RA2)
RB
RC
RM
RU(x ) 2)
RV(x)
RW(x)
RZ(x)
Valorile probabilităţii P pentru structura neprotejată sunt centralizate în Tabel 8.
Tabel 8a – Risc R1 – Valorile probabilităţii P pentru structura neprotejată în funcţie de

zone
PA
PB
PC1)
PM1)
Pentru fiecare tip de serviciu (x) de luat în considerare se nominalizează probabilităţile:
PC(x)1)
PM(x)1)
PU(x)
-58-
PV(x)
PW(x) 1)
PZ(x) 1)
Tabel 8b – Risc R2 – Valorile probabilităţii P pentru structura neprotejată în funcţie de

zone
PB
PC
PM
PC(x)
PM(x)
PV(x)
PW(x)
PZ(x)
Tabel 8c – Risc R3 – Valorile probabilităţii P pentru structura neprotejată în funcţie de

zone
PB
PV(x)
Tabel 8d – Risc R4 – Valorile probabilităţii P pentru structura neprotejată în funcţie de

zone
PA2)
PB
PC
PM
PC(x)1)
PM(x)1)
PU(x) 2)
PV(x)
PW(x)
PZ(x)
Evaluarea volumului pierderilor L X într-o structură datorită vătămării prin

tensiunile de atingere şi de pas (L t ), avariei fizice (L f ), sau datorită defectării
sistemelor interioare (L o ) se va face pe baza numărului de ocupanţi din fiecare zonă
pentru fiecare tip de risc considerat.
În cazul în care nu sunt disponibile sau sunt incerte datele necesare de calcul se
vor utiliza valorile medii specificate în I7-2011 / Anexa 6.3, care se referă la
ansamblul structurii.
Riscul pentru structură este suma riscurilor asociate fiecăreia dintre zonele
structurii; în fiecare zonă, riscul este suma tuturor componentelor de risc asociate
zonei.
Prin urmare, aceste pierderi trebuie să fie repartizate între zonele individuale
ale structurii, corespunzator serviciului oferit de fiecare zonă.
-59-
Tabel 9a– Centralizarea volumului de pierderi anuale de vieţi omeneşti
Tip de pierdere Relaţia de Z1 Z2 ..... Zx
referinţă I7-2011
Lt Relaţia A6.3.1
Tabelul A6.3.1
Lf Relaţia A6.3.1
Tabelul A6.3.1
Lo Relaţia A6.3.1
Tabelul A6.3.1
Tabel 9b-Pierderi inacceptabile de servicii publice

referinţă I7-2011
Lf Relaţia A6.3.6
Tabelul A6.3.6
Lo Relaţia A6.3.6
Tabelul A6.3.6
Tabel 9c-Pierderea unui element de neînlocuit din patrimoniul cultural

referinţă I7-2011
Lf Relaţia A6.3.9
Tabel 9d-Pierderi economice

referinţă I7-2011
Lt Relaţia A6.3.11
Tabelul A6.3.7
Lf Relaţia A6.3.11
Tabelul A6.3.7
Lo Relaţia A6.3.11
Tabelul A6.3.7
Componentele de risc implicate şi evaluarea riscului total considerat sunt indicate în Tabel 10.
Tabel 10a - Risc R 1 – Componentele de risc implicate şi calculul lor pentru fiecare
zonă definită (valori x 10–5)
Referinţă Valoare x(10–5)
Simbol al Date
pentru Ecuaţie pentru componenta cu căderea
componentei din Z1 Z2 ..... Zx Struc
relaţie/tabel trăsnetului
de risc tabelul -tura
I7-2011
Pe structură rezultând vătămarea fiinţelor vii:
RA Tabelul 6.12 R = N × P × r × L
A D A a t
Pe structură rezultând avarii fizice:
RB Tabelul 6.12 R = N × P × h × r × r × L Tabel 2
B D B z p f f
Tabel 4
Pe structură rezultând defectarea sistemelor Tabel 6
RC1) Tabelul 6.12 electrice şi electronice: Tabel 8
R C= ND × P C × L o Tabel 9
Lângă structură rezultând defectarea sistemelor
RM1) Tabelul 6.12 electrice şi electronice:
R M = NM × P M × L o
Pe linie serviciu generând Tabel 3
supratensiune/supracurent ce poate aduce vătămări Tabel 4
RU(x) Tabelul 6.12 fiinţelor vii prin acţiunea tensiunii de atingere: Tabel 6
RU = (NL + NDa) x PU x ru x Lt Tabel 8
Pe linie serviciu rezultând avarii fizice: Tabel 9
RV(x) Tabelul 6.12 R = (N + N ) × P x h x r x r x L
V L Da V z p f f
-60-
RW(x) 1) Pe linie serviciu generând supratensiune se poate
Tabelul 6.12 duce la defectarea sistemelor interioare:
RW = (NL + NDa) ×PW×Lo
RZ(x) 1) Lângă un serviciu generând supratensiune se poate
RZ = (NI–NL) ×PZ × Lo
R 1 = R A + R B + R C 1) + R M 1) + ∑R U(x) +
Total R1 Tabelul 6.6
∑R V(x) + ∑R W(x) 1) + ∑R Z(x) 1)
RT Tabelul 6.10 Concluzie din evaluarea lui R1 cu R T 1
Tabel 10b - Risc R 2 – Componentele de risc implicate şi calculul lor pentru fiecare
Simbol al Date
I7-2011
RB Tabelul 6.12 R = N × P × h × r × r × L
B D B z p f f
Tabel 2
Pe structură rezultând defectarea sistemelor
Tabel 4
RC Tabelul 6.12 electrice şi electronice:
Tabel 6
R C= ND × P C × L o
Tabel 8
Lângă structură rezultând defectarea sistemelor Tabel 9
RM Tabelul 6.12 electrice şi electronice:
Pe linie serviciu rezultând avarii fizice:
V L Da V z p f f
RW(x) Pe linie serviciu generând supratensiune se poate Tabel 3
Tabelul 6.12 duce la defectarea sistemelor interioare: Tabel 4
RW = (NL + NDa) ×PW×Lo Tabel 6
RZ(x) Lângă un serviciu generând supratensiune se poate Tabel 8
R 2 = R B + R C + R M + ∑R V(x) + ∑R W(x) +
∑R Z(x)
Tabel 10c - Risc R 3 – Componentele de risc implicate şi calculul lor pentru fiecare
Simbol al Date
I7-2011
Tabel 2
Pe structură rezultând avarii fizice: Tabel 4
B D B z p f f
Tabel 8
Tabel 9
Tabel 3
V L Da V z p f f Tabel 6
Tabel 8
Tabel 9
Total R3 Tabelul 6.6 R 3 = R B + ∑R V(x)
-61-
Tabel 10d - Risc R 4 – Componentele de risc implicate şi calculul lor pentru fiecare
Simbol al Date
I7-2011
RA2) Tabelul 6.12 R = N × P × r × L
A D A a t
B D B z p f f
Tabel 4
Pe structură rezultând defectarea sistemelor Tabel 6
RC Tabelul 6.12 electrice şi electronice: Tabel 8
R C= ND × P C × L o Tabel 9
Lângă structură rezultând defectarea sistemelor
RM Tabelul 6.12 electrice şi electronice:
Pe linie serviciu generând
2) supratensiune/supracurent ce poate aduce vătămări
RU(x) Tabelul 6.12 fiinţelor vii prin acţiunea tensiunii de atingere:
RU = (NL + NDa) x PU x ru x Lt
RV(x) Tabelul 6.12 R = (N + N ) × P x h x r x r x L Tabel 4
V L Da V z p f f
Tabel 6
RW(x) Pe linie serviciu generând supratensiune se poate Tabel 8
RW = (NL + NDa) ×PW×Lo
RZ(x) Lângă un serviciu generând supratensiune se poate
R 4 = R A 2) + R B + R C + R M + ∑R U(x) +
∑R V(x) 2) + ∑R W(x) + ∑R Z(x)
K3A. Sinteza componentelor de risc pentru o structură

Compunerea componentelor de risc este prezentată în Tabel 11. (Sunt trecute toate
riscurile, se vor păstra doar cele considerate). Datele calculate mai sus sunt sistematizate în
funcţie de tipul sursele de avarii şi tipul de avarii. Sunt utile pentru analiza măsurilor de
protecţie.
Tabel 11a - Compunerea componentelor de risc R1 (pierderi de vieţi omeneşti) în funcţie de zone
(valori x 10–5)
Simbol al Date
I7-2011
RD Riscul datorită căderii trăsnetului pe
Tabel
Tabelul 6.12 structură (sursă S1):
10
RD = RA + RB + RC1)
RI Riscul datorită trăsnetelor care nu cad pe structură,
Tabel
Tabelul 6.12 dar o influenţează (surse: S2, S3 şi S4):
10
RI = RM1) + ∑RU + ∑RV + ∑RW1) + ∑RZ1)
TOTAL
RS Riscul datorită vătămării fiinţelor vii: Tabel
Tabelul 6.12 R = R + ∑R
S A U 10
RF Riscul datorită avariilor fizice : Tabel
Tabelul 6.12 R = R + ∑R
F B V 10
-62-
RO Riscul datorită defectării sistemelor
Tabel
Tabelul 6.12 interioare :
10
R O = R M 1) + R C 1) + ∑R W 1) + ∑R Z 1)
TOTAL
Tabel 11b - Compunerea componentelor de risc R2 (pierderea unui serviciu public) în funcţie de
zone (valori x 10–5)
Simbol al
pentru Ecuaţie pentru componenta cu căderea Date din
componentei Z1 Z2 ..... Zx Struc
relaţie/tabel trăsnetului tabelul
de risc -tura
I7-2011
Tabelul 6.12 structură (sursă S1): Tabel 10
RD = RB + RC
RI Riscul datorită trăsnetelor care nu cad pe
structură, dar o influenţează (surse: S2, S3 şi
Tabelul 6.12 S4): Tabel 10
RI = RM + ∑RV + ∑RW + ∑RZ
TOTAL
RF Riscul datorită avariilor fizice :
Tabelul 6.12 R = R + ∑R Tabel 10
F B V
Tabelul 6.12 interioare : Tabel 10
R O = R M + R C + ∑R W + ∑R Z
TOTAL
Tabel 11c - Compunerea componentelor de risc R3 (pierdere de patrimoniu) în funcţie de zone

(valori x 10–5)
Simbol al
de risc -tura
I7-2011
RD = RB
RI = ∑RV
TOTAL
F B V
TOTAL
Tabel 11d - Compunerea componentelor de risc R4 (pierdere economică) în funcţie de zone

(valori x 10–5)
Simbol al
de risc -tura
I7-2011
2)
RD = RA + RB + RC
RI = RM + ∑RU2) + ∑RV + ∑RW + ∑RZ
TOTAL
-63-
RS Riscul datorită vătămării fiinţelor vii:
Tabelul 6.12 Tabel 10
RS = RA2) + ∑RU2)
F B V
Tabelul 6.12 interioare : Tabel 10
R O = R M + R C + ∑R W + ∑R Z
TOTAL
Aceste tabele sunt utile pentru evidenţierea efectelor fiecărei măsuri de protecţie.
K4A. Alegerea măsurilor de protecţie pentru o structură

Tabelul 10 se refera la situaţia iniţială (fără măsuri de protecţie), apoi se introduc un
numar de măsuri de reducere a riscurilor sub valoarea riscul acceptabil RT (Tabel 1). Această
operaţie determină iteraţiile din Fig.6.1, care sunt incluse şi în Fig. 6.3 I7-2011, rezultând un
tabel pentru fiecare iteraţie (două, trei iteraţii pot fi suficiente, deoarece se poate anticipa
efectul fiecărei măsuri. Nu este un calcul iterativ la propriu, dar se reia calculul
componentelor de risc, pe măsură ce se introduc măsuri de protecţie (instalarea unui sistem de
protecţie împotriva trăsnetului (SPT) pentru protejarea structurii, dispozitive de protejare a
serviciilor ce deservesc structura (SPD), sistem de protecţie împotriva efectelor trăsnetului
(LPMS): stingătoare de incendiu, instalaţii de extinctoare fixe cu acţionare manuală; instalaţii
de alarmă cu acţionare manuală; hidranţi; compartimente rezistente la foc; trasee de evacuare
protejate, instalaţii de extinctoare fixe cu acţionare automată; instalaţii de alarmă cu acţionare
automată - vezi Tabelul I7-2011/A6.3.3.
Alegerea celor mai potrivite măsuri de protecţie trebuie făcută în funcţie de ponderea
fiecărei componente de risc în riscul total R şi în funcţie de aspectele tehnice şi economice ale
diferitelor măsuri de protecţie.
Pentru fiecare tip de pierdere, există un număr de măsuri de protecţie care, individual
sau în combinaţie, realizează condiţia R ≤ RT. Soluţia care va fi adoptată trebuie să fie aleasă
ţinând seama de aspectele tehnice şi economice.
Proiectantul trebuie să identifice componentele de risc cele mai critice şi să le reducă,
luând în considerare aspectele economice (prin măsuri care se amplifică de la simplu la
complex).
Măsurile de protecţie posibile ce se pot lua pentru reducerea componentelor de risc
sunt specificate în anexa I7-2011 / A6.2.
Măsurile de protecţie trebuie să fie considerate eficiente numai dacă ele sunt conforme
cu recomandările din următoarele standarde importante:
– SR EN 62305-3 pentru protecţia împotriva vătămării fiinţelor vii şi a avariilor fizice într-o
structură;
– SR EN 62305-4 pentru protecţia împotriva defectării sistemelor interioare;
– CEI 62305-5 pentru protecţia serviciilor
– CEI 62305 -1:2006 Protecţia împotriva trăsnetului. Partea 1: Principii generale
K5A Date de ieşire – Măsurile de protecţie adoptate

Acestea se extrag din ultima iteraţie K4A şi vor reprezenta elemente de temă pentru
proiectul de paratrăsnet (dacă este cazul), alte protecţii la supratensiuni şi suprasarcină (în
tablourile electrice), dotări (instalaţii de semnalizare, instalaţii de stingere, extictoare) etc.
-64-
K1B. Date de intrare pentru servicii / tema de proiectare specifică pentru protecţia
împotriva trăsnetului
Datele de identificare ale unui serviciu de protejat împotriva trăsnetului necesare
pentru evaluarea riscului sunt elemente din tema de proiectare generală, cu privire la teren
şi/sau informaţii obţinute de la investitor / beneficiar. Se va întocmi un document semnat de
o persoană juridică care îşi asumă responsabilitatea (de preferinţă investitorul /
beneficiarul).
Fişa se va adapta pentru fiecare serviciu de protejat.

□ Denumirea obiectivului
□ Locul de amplasare (adresa)
Densitatea trăsnetelor la sol N g se va determina conform Anexei A6.1 în funcţie
de locul de amplasare al obiectivului.
□ L’2: pierderea unui serviciu public;
□ L’4: pierdere economică (structura şi conţinutul său, serviciul şi
pierderea activităţii lui).
3. Se bifează pierderile ce se impun a fi luate în considerare la evaluarea riscului.
4. Caracteristicile serviciului de protejat
4.1.Tip de serviciu
□ Gaz
□ Apă
□ TV
□ TLC
□ Alimentare cu energie electrică
4.2.Numărul total de utilizatori deserviţi, nt
4.3.Mod pozare serviciu, lungime traseu, în m
□ Aeriană -
□ Îngropată -
4.4.Înălţime de pozare serviciu, în m
4.5.Tip de cablu
□ TLC- Izolat cu hârtie
□ TLC- Izolat cu PVC, PE
□ De alimentare cu energie electrică ≤ 1 kV
□ De alimentare cu energie electrică 3 kV
4.6.Măsuri de protecţie
□ Fără măsuri de protecţie
□ Conductoare de ecranare suplimentare – Un conductor instalat la
aproximativ 30 cm deasupra cablului
□ Conductoare de ecranare suplimentare – Două conductoare amplasate la
30 cm deasupra cablului dispuse simetric în raport cu axa cablului
□ Canal de cabluri de protecţie împotriva trăsnetului
□ Cablu de protecţie împotriva trăsnetului
□ Conductoare de ecranare suplimentare – conductă de oţel
-65-
4.7.Rezistivitatea solului, ρ, în Ωm
Valori semnificative ale rezistivităţii pentru diferite soluri sunt date în tabelul
A5.34-2 (Anexa 5.34) din I7-2011. Dacă nu se cunoaşte, valoarea implicită este
500 Ωm.
4.8.Amplasare relativă a serviciului (a se vedea tabelul A6.1-2)
mici
definit prin factorul de mediu, Ce (a se vedea tabelul A6.1-4)
□ Urban cu clădiri înalte - înălţimea clădirilor mai mare de 20 m
□ Urban - înălţimea clădirilor se încadrează între 10 m şi 20 m
□ Suburban - înălţimea clădirilor mai mică de 10 m
□ Rural
4.10. Valoarea medie posibilă a pierderilor unui serviciu, a conţinutului său şi a
activităţilor corespunzătoare, în monedă curentă
4.11. Valoarea totală a serviciului, a conţinutului său şi a activităţilor
corespunzătoare, în monedă curentă
5. Caracteristici ale structurilor conectate la serviciul de protejat
□ Lungime
□ Lăţime
□ Înălţime
5.2.Amplasare relativă a structurii (a se vedea tabelul A6.1-2)
mici
5.3.Numărul de servicii racordate la structură
5.4.Tipul aparatelor
□ Electronice
□ Echipamente electrice ale utilizatorului (Un <1 kV)
□ Aparate ale reţelei electrice (Un <1 kV)
5.5.Tipul ecranului liniei
□ Cablu neecranat
□ Cablu ecranat nelegat la bara de echipotenţializare la care este conectat
echipamentul
5<Rs<=20Ω/km
1<Rs<=5Ω/km
Rs<=1Ω/km
-66-
K2B. Procedură pentru evaluarea riscului pentru un serviciu
Calculul se bazează pe datele obţinute în fişa lista K1B (disponibilă mai sus).

Denumire risc Referinţă I7-2011
risc pentru riscul acceptabil R’ T
Risc de pierdere a unui serviciu
R’ 2
public Tabelul 6.10
R' 4 Risc de pierdere economică
Tabel 13 - Date caracteristice ale serviciului

I7-2011
Tip de serviciu Gaz, apă L’f Relaţia A6.5.1
TV, TLC, alimentare cu energie electrică L’o Tabelul A6.5.1
Numărul total de nt
utilizatori deserviţi
Rezistivitatea solului Poate fi estimată o valoare maximă =500m  Tabelul
(m) A5.34-2
de munte
Factor de mediu al Urban cu clădiri înalte - înălţimea clădirilor mai Ce Tabelul A6.1.5
serviciului mare de 20m
Urban- înălţimea clădirilor se încadrează între 10m
şi 20m
Suburban- înălţimea clădirilor mai mică de 10m
Rural
Valoarea medie c
posibilă a pierderilor
unui serviciu, a
conţinutului său şi a
activităţilor
corespunzătoare, în
monedă curentă
Valoarea totală a ct
serviciului, a
conţinutului său şi a
activităţilor
corespunzătoare, în
monedă curentă
Densitatea de trăsnete 1/km2/an Ng Relaţia A6.1.1
la sol
Tabel 14 - Date şi caracteristici ale structurilor conectate la serviciu

I7-2011
Dimensiuni (m) - La x Wa x Ha
Lb x Wb x Hb
de munte
Transformator Serviciu cu transformator cu două înfăşurări Ct Tabelul A6.1.4
Numai serviciu, fără transformator
-67-
Numărul de n
servicii racordate
la structură
Tipul aparatelor Electronice Uw Tabelul A6.4.4
Echipamente electrice ale utilizatorului (Un <1 kV)
Aparate ale reţelei electrice (Un <1 kV)
Cablu neecranat PLI Tabelul A6.2.7
Cablu ecranat nelegat la bara de echipotenţializare la
care este conectat echipamentul
5<Rs<=20Ω/km
Ecran al liniei Cablu ecranat legat la bara de echipotenţializare şi
1<Rs<=5Ω/km
Rs<=1Ω/km
Se completează câte un tabel pentru fiecare structură conectată la serviciu.
Definirea secţiilor serviciului de protejat şi caracteristici ale acestora

Se face ţinând seama de elementele următoare:
- tipul serviciului (aerian sau subteran);
- factori care afectează suprafaţa echivalentă de expunere;
- caracteristici ale serviciului (tipul izolaţiei cablului, rezistenţa ecranului) ;
- tipul aparaturii conectate;
- măsuri de protecţie existente sau care vor fi prevăzute.
Tabel 15 - Caracteristicile unei secţii Sx

I7-2011
Numărul mediu de np
utilizatori care nu
sunt deserviţi
Lungime (m) Lungimea secţiei serviciului de la punctul de Lc Tabelul A6.1.3
tranziţie Txb până la primul punct de tranziţie Txa
(max 1000m)
Înălţime (m) Pozare îngropată Hc
Pozare aeriană
Rezistivitatea solului Poate fi estimată o valoare maximă ρ=500Ωm ρ Tabelul
(Ωm) A5.34.2
Numărul mediu de np
potenţiali utilizatori
care nu sunt deserviţi
Durata anuală de t
întrerupere a
serviciului (în ore)
de munte
Tip de cablu TLC- Izolat cu hârtie Uw Tabelul A6.4.3
TLC- Izolat cu PVC, PE
De alimentare cu energie electrică ≤ 1 kV
De alimentare cu energie electrică 3 kV
-68-
Rezistenţa electrică Rs
lineică a ecranului
cablului, (/km)
Caracteristicile Fără ecran Kd /Ia Tabelul A6.4.1
ecranului liniei Cu ecran în contact cu solul Relaţia A6.4.7
Cu ecran fără contact cu solul
Cu ecran din plumb
Cu ecran din aluminiu
Măsuri de protecţie Fără măsuri de protecţie Kp Tabelul A6.4.2
Conductoare de ecranare suplimentare – Un
conductor instalat la aproximativ 30 cm deasupra
cablului
Conductoare de ecranare suplimentare – Două
conductoare amplasate la 30 cm deasupra cablului
dispuse simetric în raport cu axa cablului
Canal de cabluri de protecţie împotriva trăsnetului
Cablu de protecţie împotriva trăsnetului
Conductoare de ecranare suplimentare – conductă de
oţel
Tipul aparatelor în Electronice Uw Tabelul A6.4.4
punctul de tranziţie Echipamente electrice ale utilizatorului (Un <1 kV)
Txb Aparate ale reţelei electrice (Un <1 kV)
Tipul aparatelor în Electronice Uw Tabelul A6.4.4
punctul de tranziţie Echipamente electrice ale utilizatorului (Un <1 kV)
Txa Aparate ale reţelei electrice (Un <1 kV)

Referinţă
Simbol al pentru Date din Valoare
Ecuaţie pentru suprafaţa echivalentă de expunere
suprafeţei ecuaţie/tabel tabelul m2
I7-2011
Pentru fiecare secţie (x) se calculează:
Pe un serviciu:
Tabel 13
Al(x) Tabelul A6.1.3 Aerian: Al(P) = (Lc – 3(Ha+ Hb)) 6 Hc, sau
Îngropat: Al(P) = (Lc – 3(Ha+ Hb)) √ρ Tabel 15
Lângă un serviciu: Tabel 13
Ai(x) Tabelul A6.1.3 Aerian: Ai(P) = 1 000 Lc, sau
Îngropat: Ai(P) = 25 Lc√ρ Tabel 15
Pentru fiecare structură (x) legată la serviciu se calculează:
Structură:
Relaţie
Ad(x) Ad = [L × W + 6H × (L + W) + π × (3 H)2] , sau Tabel 14
(A6.1.2)

Date din
tabelul
2011
Pentru fiecare secţie (x) se calculează:
NL(x) (A6.1.7) NL(x)= Ng x Al(x) x Cd(x) x Ct(x) x 10–6 Tabel 15
Tabel 16
Ni(x) (A6.1.8) Ni(x)= Ng x Ai(x) x Ce(x) x Ct(x) x 10–6 Tabel 15
Tabel 16
ND(x) (A6.1.5)
N Da = N g × A d/a × C d/a × C t × 10 –6 , sau Tabel 15
-69-
N Db = N g ×A d/b ×C d/b ×10 –6 Tabel 16

Fiecare risc luat în considerare trebuie să fie evaluat, şi cuantificat de suma
următoarelor componente conform relaţiilor din I7-2011 (6.12÷6.13):
R′ 2 : risc de pierdere a serviciului public:
R′2 = R′V + R′W + R′Z + R′B + R′C (6.12)
R′ 4 : risc de pierdere economică:
R′4 = R′V + R′W + R′Z + R′B + R′C (6.13)
Componentele de risc care trebuie evaluate vor fi indicate în Tabel 18 pentru fiecare secţie în
parte în conformitate cu Tabelul 6.7 / I7-2011 componente de risc care trebuie luate în
considerare pentru fiecare tip de pierdere într-un serviciu şi cu Tabelul 6.9 / I7-2011 - Factori
care influenţează componentele de risc pentru un serviciu.
Tabel 18a – Risc R’2 – Componente de risc care trebuie considerate în funcţie de secţii
Simbol S1 S2 ..... Sx
R’V
R’W
Pentru fiecare punct de tranziţie (x) al serviciului se nominalizează componenta de risc:
R’Z(x)
Pentru fiecare structură (x) conectată la serviciu se nominalizează componentele de risc:
R’B(x)
R’C(x)
Tabel 18b – Risc R’4 – Componente de risc care trebuie considerate în funcţie de secţii
R’V
R’W
R’Z(x)
R’B(x)
R’C(x)
Tabel 19 - Curentul electric de defectare

Simbol al Relaţia de Ecuaţie pentru curentul electric de Date din Valoare (kA)
numărului referinţă defectare tabelul S1 S2 ..... Sx
Tabel 13
I a(V) (A6.4.7) I a = 25 U w / (R s × K d × K p ). Tabel 14
Tabel 15
Tabel 13
I a(W) (A6.4.7) I a = 25 U w / (R s × K d × K p ). Tabel 14
Tabel 15
Tabel 13
I a(B) (x) (A6.4.1) I a = 25 n × U w / (R s × K d × K p ). Tabel 14
Tabel 15
Tabel 13
I a(C) (x) (A6.4.1) I a = 25 n × U w / (R s × K d × K p ). Tabel 14
Tabel 15
Valorile probabilităţii P pentru serviciul neprotejat sunt centralizate în

-70-
Tabel 20.
Tabel 20a – Risc R’2 – Valorile probabilităţii P pentru serviciul neprotejat în funcţie de
secţii
P’V
P’W
Pentru fiecare punct de tranziţie (x) al serviciului se nominalizează:
P’Z(x)
Pentru fiecare structură (x) conectată la serviciu se nominalizează:
P’B(x)
P’C(x)
Tabel 20b – Risc R’4 – Valorile probabilităţii P pentru serviciul neprotejat în funcţie de
secţii
P’V
P’W
Pentru fiecare punct de tranziţie (x) al serviciului se nominalizează:
P’Z(x)
Pentru fiecare structură (x) conectată la serviciu se nominalizează:
P’B(x)
P’C(x)
Dacă nu sunt prevăzute SPD conform recomandărilor din CEI 62305-5, valorile
lui P' Z sunt conform Tabelului 6.2.7/I7-2011.
Regula de utilizare a tabelului 6.2.7 pentru secţiunea de protejat este
următoarea: atunci când punctul de tranziţie este considerat între două secţiuni
protejate sau partea de protejat intră într-o structură şi este conectat la bara de
echipotenţializare unde echipamentul este conectat, valorile din tabelul 6.2.7, date în
coloana "Ecran legat la bara de echipotenţializare şi echipamentul conectat la aceeaşi
bară de echipotenţializare" se aplică la secţiunile protejate .
În toate celelalte cazuri, valorile din tabelul 6.2.7 date în coloana "Ecran nelegat
la bara de echipotenţializare la care este conectat echipamentul" se aplică secţiunilor
protejate, în cazul în care ecranul de protecţie este conectat la pământ cel puţin la
ambele capete cu valoarea rezistenţei de câteva zecimi de ohmi. În caz contrar,
secţiunea protejată trebuie considerată ca fiind una neecranată.
Evaluarea volumului pierderilor L’ X într-un serviciu datorită avariei fizice (L’f ),

sau datorită defectării sistemelor interioare (L’o ) se va face pe baza numărului mediu
de utilizatori care nu sunt deserviţi din fiecare secţie pentru fiecare tip de risc
considerat.
vor utiliza valorile medii specificate în Anexa 6.5./I7-2011.
Riscul pentru serviciu este suma riscurilor asociate fiecăreia dintre secţiile
serviciului; în fiecare secţie, riscul este suma tuturor componentelor de risc asociate
secţiei.
Pentru componenta de risc R’Z asociată defectării liniilor şi echipamentului
conectat produsă de supratensiunile induse pe linii datorită căderii trăsnetului lângă
serviciu se va adopta valoarea cea mai mare dintre cele calculate in fiecare punct de
tranziţie al serviciului.
-71-
Tabel 21a– Pierderi inacceptabile de servicii publice

Tip de pierdere Relaţia de S1 S2 ..... Sx
referinţă
I7-2011
L’ f Relaţia A6.5.1
Tabelul A6.5.1
L’ o Relaţia A6.5.1
Tabelul A6.5.1
Tabel 21b- Pierderi economice

Tip de pierdere Relaţia de S1 S2 ..... Sx
referinţă
I7-2011
L’ f Relaţia A6.5.4
L’ o Relaţia A6.5.4
Tabel 22a - Risc R’ 2 – Componentele de risc implicate şi calculul lor pentru fiecare
secţie definită (valori x 10–5)
Simbol al
componentei S1 S2 ..... Sx Servi
de risc -ciu
I7-2011
R’V Tabelul 6.14 R′ = N × P′ ×L′
V L V V Tabel 17
Pe linie serviciu rezultând defectarea sistemelor
R’W Tabelul 6.14 electrice şi electronice: Tabel 20
R′W = NL × P′W × L′ W Tabel 21
R’Z(x) Tabel 17
Lângă serviciu rezultând defectarea sistemelor
Tabelul 6.14 electrice şi electronice:
R′Z = (NI – NL ) × P′Z ×L′Z Tabel 20
Tabel 21
R’B(x) Tabelul 6.14 Pe structura la care este legat serviciul rezultând
avarii fizice: Tabel 17
R′B = ND × P′B × L′B
R’C(x) Tabelul 6.14 Pe structura la care este legat serviciul rezultând Tabel 20
defectarea sistemelor electrice şi electronice: Tabel 21
R′C = ND × P′C × L′C
Total R’2 Tabelul 6.7 R′ 2 = R′ V + R′ W + max(R′ Z (x)) + ∑R′ B (x) + ∑R′ C (x)
R’ T Tabelul 6.10 Concluzie din evaluarea lui R’2 cu R’ T Tabel 12
Tabel 22b - Risc R’4 – Componentele de risc implicate şi calculul lor pentru fiecare
secţie definită (valori x 10–5)
Simbol al
componentei S1 S2 ..... Sx Servi
de risc -ciu
I7-2011
R’V Tabelul 6.14 R′ = N × P′ ×L′
V L V V Tabel 17
Pe linie serviciu rezultând defectarea sistemelor
R’W Tabelul 6.14 electrice şi electronice: Tabel 20
R′W = NL × P′W × L′ W Tabel 21
-72-
R’Z(x) Tabel 17
Lângă serviciu rezultând defectarea sistemelor
Tabelul 6.14 electrice şi electronice:
R′Z = (NI – NL ) × P′Z ×L′Z Tabel 20
Tabel 21
R’B(x) Tabelul 6.14 Pe structura la care este legat serviciul rezultând
avarii fizice: Tabel 17
R′B = ND × P′B × L′B
R’C(x) Tabelul 6.14 Pe structura la care este legat serviciul rezultând Tabel 20
defectarea sistemelor electrice şi electronice: Tabel 21
R′C = ND × P′C × L′C
Total R’4 Tabelul 6.7 R′ 4 = R′ V + R′ W + max(R′ Z (x)) + ∑R′ B (x) + ∑R′ C (x)
R’ T Tabelul 6.10 Concluzie din evaluarea lui R’4 cu R’ T Tabel 12
K3B. Sinteza componentelor de risc pentru un serviciu

Compunerea componentelor de risc este prezentată în Tabel 23.
-5
Tabel 23 - Compunerea componentelor de risc R’2 (R’4) în funcţie de secţie (valori x10 )
Simbol al Date
componentei din S1 S2 ..... Sx Servi
de risc tabelul -ciu
I7-2011
structură (sursă S1): Tabel
Tabelul 6.12
22
RD = RA + RB + RC1)
Tabel
Tabelul 6.12 dar o influenţează (surse: S2, S3 şi S4):
22
RI = RM1) + ∑RU + ∑RV + ∑RW1) + ∑RZ1)
TOTAL
RS Riscul datorită vătămării fiinţelor vii: Tabel
Tabelul 6.12 R = R + ∑R 22
S A U
RF Riscul datorită avariilor fizice : Tabel
Tabelul 6.12 R = R + ∑R 22
F B V
RO Riscul datorită defectării sistemelor Tabel
Tabelul 6.12 interioare : 22
R O = R M 1) + R C 1) + ∑R W 1) + ∑R Z 1)
TOTAL
K4B. Alegerea măsurilor de protecţie pentru un serviciu

Procedura simplificată pentru alegerea măsurilor de protecţie este indicată în Fig. 6.4
I7-2011, pentru servicii si este similara celei de la structuri (K2A). Proiectantul trebuie să
identifice componentele de risc cele mai critice şi să le reducă, luând în considerare de
asemenea aspectele economice.
Măsurile de protecţie posibile ce se pot lua pentru reducerea componentelor de risc
sunt specificate în anexa A6.4 I7-2011.
K5B Date de ieşire – Măsurile de protecţie adoptate

Acestea se extrag din ultima iteraţie K4B şi vor reprezenta elemente de temă pentru
proiectul instalaţii electrice (ecranări, tipuri de cablu, protecţie la supratensiune şi supracurent
etc).
-73-
3.2. Simboluri şi abrevieri
Pentru a veni în ajutorul proiectanţilor în faza de identificare a mărimilor care intervin
în calcul instalaţiei de protecţie împotriva trăsnetului, se prezintă mai jos semnificaţia şi sursa
valorilor sau relaţiilor de calcul din I7-2011/ cap. 6 şi anexele aferente.
a Rata de amortizare ...................................................................................................Anexa 6.7

Ad Aria suprafeţei echivalente de expunere .................................................................Anexa 6.1
Ad′ Suprafaţa echivalentă de expunere atribuită proeminenţei înalte a acoperişului ....Anexa 6.1
Ai Suprafaţa echivalentă de expunere la căderea trăsnetului lângă un serviciu ...........................
...........................................................................................................Anexa 6.1; Tabel A6.1.3
Al Suprafaţa echivalentă de expunere la căderea trăsnetului pe un serviciu ................................
...........................................................................................................Anexa 6.1; Tabel A6.1.3
Am Suprafaţa echivalentă de expunere pentru căderea trăsnetului lângă structură ........Anexa 6.1
B Clădire ......................................................................................................................Anexa 6.1
c Valoarea medie posibilă a pierderilor unei structuri, a conţinutului său şi a activităţilor
corespunzătoare, în monedă curentă ..................................................... Anexa 6.3; Anexa 6.5
CA Costul animalelor .....................................................................................................Anexa 6.7
CB Costul clădirii ..........................................................................................................Anexa 6.7
CC Costul conţinutului ..................................................................................................Anexa 6.7
Cd Factor de amplasare..............................................................................Anexa 6.1; Tabel 6.1.2
Ce Factorul de mediu.................................................................................Anexa 6.1; Tabel 6.1.5
CL Costul total al pierderilor în lipsa existenţei măsurilor de protecţie ...........6.2.1.2; Anexa 6.7
CRL Pierderi reziduale, apărute în pofida existenţei măsurilor de protecţie .......6.2.1.2; Anexa 6.7
CP Costul măsurilor de protecţie ...................................................................................Anexa 6.7
CPM Costul anual al măsurilor de protecţie alese................................................6.2.1.2; Anexa 6.7
CS Costul sistemelor din interiorul structurii ................................................................Anexa 6.7
Ct Factorul de corecţie datorită prezenţei unui transformator ÎT/JT pe serviciul la care este
racordată structura, amplasat între punctul de impact al trăsnetului şi structură .....................
..............................................................................................................Anexa 6.1; Tabel 6.1.4
ct Valoarea totală a structurii (adică valoarea totală asigurată a tuturor bunurilor prezente
în structură), în monedă curentă ........................................................... Anexa 6.3, Anexa 6.5
Di Distanţa laterală la care căderea unui trăsnet lângă serviciu poate cauza supratensiuni
induse de cel puţin 1,5 kV .......................................................................................Anexa 6.1
D1 Vătămarea fiinţelor vii .................................................................................................... 6.2.1
D2 Avarie fizică ..................................................................................................................... 6.2.1
D3 Defectări ale sistemelor electrice şi electronice ............................................................... 6.2.1
hz Factor de majorare a volumului relativ al pierderilor în prezenţa unui pericol special............
................................................................................................................................ Tabel 6.3.5
H Înălţimea structurii faţă de sol..................................................................................Anexa 6.1
Ha Înălţimea structurii conectate la extremitatea “a” a serviciului................................Anexa 6.1
Hb Înălţimea structurii conectate la extremitatea “b” a serviciului ..............................Anexa 6.1
Hc Înălţimea deasupra solului a conductoarelor serviciului ..........................................Anexa 6.1
i Rata dobânzii............................................................................................................Anexa 6.7
Ia Curentul electric de defectare.........................................................Anexa 6.4, Tabelul A6.4.5
Kd Factorul care depinde de caracteristicile liniei ecranate .................................. Tabelul A6.4.1
KMS Factor care depinde de măsurile de protecţie adoptate împotriva trăsnetului .............Anexa 6.2
Kp Factorul care depinde de efectul măsurilor de protecţie adoptate .................... Tabelul A6.4.2
KS1 Factor ce ia în considerare eficienţa ecranului unei structurii, a SPT sau a altor ecrane la
frontiera ZPT 0/1 ......................................................................................................Anexa 6.2
-74-
KS2 Factor ce ia în considerare eficienţa ecranelor din interiorul structurii la frontiera ZPT
X/Y (X>0, Y>1) .........................................................................................................Anexa 6.2
KS3 Factor ce ia în considerare caracteristicile cablajelor interioare ...................... Tabelul A6.2.5
KS4 Factor ce ia în considerare tensiunea de ţinere la impuls a sistemului de protejat...................
........................................................................................................................... Relaţia A6.2.4
L Lungimea structurii ..................................................................................................Anexa 6.1
La Lungimea structurii conectate la extremitatea “a” a serviciului .............................Anexa 6.1
LA Pierderi datorită vătămării fiinţelor vii (asociate căderii trăsnetului pe structură)...................

.....................................................................................................6.2, Tabelul 6.11, Anexa 6.3
LB Pierderi datorită avariilor fizice (asociate căderii trăsnetului pe structură)
.....................................................................................................6.2, Tabelul 6.11, Anexa 6.3
L′B Pierderi datorită defectării sistemelor interioare (asociate căderii trăsnetului pe structuri
la care este racordat serviciul).....................................................6.2, Tabelul 6.13, Anexa 6.5
Lc Lungimea secţiei serviciului de la structură până la primul nod..............................Anexa 6.1
LC Pierderi datorită defectării sistemelor interioare (asociate căderii trăsnetului pe structură) ....
.....................................................................................................6.2, Tabelul 6.11, Anexa 6.3
L′C Pierderi datorită defectării sistemelor interioare (asociate căderii trăsnetului pe structuri
la care este racordat serviciul) ....................................................6.2, Tabelul 6.13, Anexa 6.5
Lf Pierderea într-o structură datorită avariei fizice ......................................................Anexa 6.3
L′f Pierderea într-un serviciu datorită avariei fizice .....................................................Anexa 6.5
LM Pierderi datorită defectării sistemelor interioare (asociate căderii trăsnetului lângă o
structură)......................................................................................6.2, Tabelul 6.11, Anexa 6.3
Lo Pierderea într-o structură datorită defectării sistemelor interioare.....Tabelul 6.11, Anexa 6.3
L′o Pierderea într-un serviciu datorită defectării sistemelor interioare ....Tabelul 6.13, Anexa 6.5
Lt Pierderea într-o structură datorită vătămării prin tensiunile de atingere şi de pas ...Anexa 6.3
LU Pierderi datorită vătămării fiinţelor vii (asociate căderii trăsnetului pe un serviciu
racordat la structură) ...................................................................6.2, Tabelul 6.11, Anexa 6.3
LV Pierderi datorită avariilor fizice (asociate căderii trăsnetului pe un serviciu racordat la
structură) .....................................................................................6.2, Tabelul 6.11, Anexa 6.3
L′V Pierderi datorită avariilor fizice (asociate căderii trăsnetului pe serviciu racordat la o
structură) .....................................................................................6.2, Tabelul 6.13, Anexa 6.5
LW Pierderi datorită defectării sistemelor interioare (asociate căderii trăsnetului pe un
serviciu racordat la structură) .....................................................6.2, Tabelul 6.11, Anexa 6.3
L′W Pierderi datorită defectării sistemelor interioare (asociate căderii trăsnetului pe serviciu
racordat la o structură) ................................................................6.2, Tabelul 6.11, Anexa 6.3
LX Pierderea rezultantă într-o structură ................................................................................. 6.2.1
L′X Pierderea rezultantă într-un serviciu ................................................................................ 6.2.1
LZ Pierderi datorită defectării sistemelor interioare (asociate căderii trăsnetului lângă un
serviciu racordat la structură) .....................................................6.2, Tabelul 6.11, Anexa 6.3
L′Z Pierderi datorită defectării sistemelor interioare (asociate căderii trăsnetului lângă
serviciu ce este racordat la o structură) ......................................6.2, Tabelul 6.13, Anexa 6.5
L1 Pierderea de vieţi omeneşti .......................................................................... 6.2.1, Tabelul 6.5
L2 Pierderea unui serviciu public într-o structură ............................................. 6.2.1, Tabelul 6.5
L’2 Pierderea serviciului public într-o structură ................................................. 6.2.1, Tabelul 6.5
L3 Pierderea unui element de patrimoniu cultural într-o structură.................... 6.2.1, Tabelul 6.5
L4 Pierderea economică (structura şi conţinutul acesteia) într-o structură ....... 6.2.1, Tabelul 6.5
L’4 Pierderea economică (serviciu şi activitatea lui).......................................... 6.2.1, Tabelul 6.5
m Rata de mentenanţă ..................................................................................................Anexa 6.7
n Numărul de servicii racordate la structură ..............................................................Anexa 6.4
-75-
NX Numărul de evenimente periculoase pe an....................................................................... 6.2.1
ND Număr mediu anual de trăsnete care cad pe structura racordată la un serviciu ......Anexa 6.1
NDa Numărul de evenimente periculoase pentru o structură adiacentă racordată la
extremitatea “a” a unui serviciu .........................................................Anexa 6.1, Tabelul 6.11
Ng Densitatea de trăsnete la sol (număr de trăsnete/km2·an) ...............Anexa 6.1, relaţia A6.1.1
NI Numărul mediu anual de evenimente periculoase datorită căderii trăsnetului lângă un
serviciu .....................................................................................................................Anexa 6.1
NL Numărul mediu anual de evenimente periculoase datorită căderii trăsnetului pe un
serviciu
..................................................................................................................................Anexa 6.1
NM Numărul mediu anual de evenimente periculoase datorită căderii trăsnetului lângă
structură ...................................................................................................................Anexa 6.1
np numărul persoanelor care ar putea fi puse în pericol (victime sau utilizatori care nu sunt
deserviţi) ............................................................................................... Anexa 6.3, Anexa 6.5
ns Numărul de supratensiuni de comutaţie care pot să apară într-un an.......................Anexa 6.7
Ns Numărul total Ns pe an în care supratensiunile sunt mai mari de 2,5 kV (dar mai mici de
4 kV) ........................................................................................................................Anexa 6.7
nt Numărul total estimat de persoane sau de utilizatori deserviţi (din structură) ........................
............................................................................................................... Anexa 6.3, Anexa 6.5
P Probabilitatea de avariere ................................................................................................. 6.2.1
PA Probabilitatea ca trăsnetul care cade pe structură să producă vătămarea fiinţelor vii..............
..................................................................................................6.2.1, Tabelul 6.11, Anexa 6.2
PB Probabilitatea ca trăsnetul care cade pe structură să producă avarii fizice ..............................
..................................................................................................6.2.1, Tabelul 6.11, Anexa 6.2
P′B Probabilitatea ca trăsnetul care cade pe o structură adiacentă să producă avarii fizice
pentru un serviciu ................................................................................. 6.2.1, Tabelul 6.13, Anexa 6.4
PC Probabilitatea ca trăsnetul care cade pe structură să producă defectarea sistemelor
interioare ..................................................................................6.2.1, Tabelul 6.11, Anexa 6.2
P′C Probabilitatea ca trăsnetul care cade pe structură să producă defectări ale echipamentului
serviciului ................................................................................6.2.1, Tabelul 6.13, Anexa 6.4
PLD Probabilitatea defectării sistemelor interioare datorită unei căderi a trăsnetului pe
serviciul racordat ...........................................................................Anexa 6.2, Tabelul A6.2.6
PLI Probabilitatea de defectare a sistemelor interioare datorită unui trăsnet care cade pe
serviciul racordat ............................................................................Anexa 6.2, Tabelul A6.2.7
PM Probabilitatea ca trăsnetul care cade lângă structură să producă defectarea sistemelor
interioare ..................................................................................6.2.1, Tabelul 6.11, Anexa 6.2
PMS Probabilitatea ca un trăsnet care cade lângă o structură să producă defectări ale sistemelor
interioare în funcţie de performanţele măsurilor de protecţie adoptate .....................................
...........................................................................................................Tabelul 6.2.4, Anexa 6.2
PSPD Probabilitatea de defectare a sistemelor interioare sau a unui serviciu cu SPD coordonate
adoptată when SPDs.............................................................................. Anexa 6.2, Anexa 6.4
PU Probabilitatea ca trăsnetul care cade pe o linie să producă vătămarea fiinţelor vii .....................
.................................................................................................................... 6.2.1, Tabelul 6.11, Anexa 6.2
PV Probabilitatea ca trăsnetul care cade pe o linie să producă avarii fizice pentru o structură ......
.................................................................................................................... 6.2.1, Tabelul 6.11, Anexa 6.2
P′V Probabilitatea ca trăsnetul care cade pe un serviciu să producă avarii fizice pentru un
serviciu..................................................................................................... 6.2.1, Tabelul 6.13, Anexa 6.4
PW Probabilitatea ca trăsnetul care cade pe o linie să producă defectarea sistemelor
interioare ..................................................................................................................................
..................................................................................................6.2.1, Tabelul 6.11, Anexa 6.2
-76-
P′W Probabilitatea ca trăsnetul care cade pe un serviciu să producă defectări ale
echipamentului serviciului ................................................................. 6.2.1, Tabelul 6.13, Anexa 6.4
PX Probabilitatea de avariere a unei structuri .......................................................................
6.2.1
P′X Probabilitatea de avariere a unui serviciu ................................................................ 6.2.1
PZ Probabilitatea ca trăsnetul care cade lângă o linie să producă defectarea sistemelor
interioare ........................................................................... 6.2.1, Tabelul 6.11, Anexa 6.2
P′Z Probabilitatea ca trăsnetul care cade lângă un serviciu să producă defectări ale
echipamentului serviciului ............................................................... 6.2.1, Tabelul 6.13, Anexa 6.4
ra Factor de reducere a pierderilor de vieţi omeneşti în funcţie de tipul solului ......Anexa 6.3
rf Factor de reducere a pierderilor datorită avariilor fizice în funcţie de riscul de incendiu
al structurii................................................................................................................Anexa 6.3
rp factor de reducere a pierderilor datorită avariilor fizice în funcţie de măsurile luate de
reducere a consecinţelor unui incendiu......................................................................................Anexa 6.3
ru Factor de reducere a pierderilor de vieţi omeneşti în funcţie de tipul planşeului ....Anexa 6.3
R Risc................................................................................................................................... 6.2.1
RA Componentă de risc asociată vătămării fiinţelor vii, produsă de tensiunile de atingere şi
de pas (pentru o structură datorită căderii trăsnetului pe structură) ........... 6.2.1, Tabelul 6.12
RB Componentă de risc asociată avariilor fizice produse de scântei periculoase în interiorul
structurii capabile să iniţieze un incendiu sau o explozie (pentru o structură datorită
căderii trăsnetului pe structură) .................................................................. 6.2.1, Tabelul 6.12
R′B Componentă de risc asociată avariilor fizice produse prin efectele mecanice şi termice
ale curentului de trăsnet care circulă pe linie (pentru un serviciu datorită căderii
trăsnetului pe structura la care este racordat serviciul) .............................. 6.2.1, Tabelul 6.14
RC Componentă de risc asociată defectelor produse de acţiunea IEMT asupra sistemelor
interioare (pentru o structură datorită căderii trăsnetului pe structură) ...... 6.2.1, Tabelul 6.12
R′C Componentă de risc asociată defectării echipamentului conectat prin acţiunea
supratensiunilor produse datorită unui cuplaj rezistiv (pentru un serviciu datorită căderii
trăsnetului pe structura la care este racordat serviciul) .............................. 6.2.1, Tabelul 6.14
RD Riscul asociat căderii trăsnetului pe structură ............................................ 6.2.1, Tabelul 6.12
RF Riscul asociat avariilor fizice într-o structură ............................................ 6.2.1, Tabelul 6.12
R′F Riscul asociat avariilor fizice pentru un serviciu ...................................... 6.2.1, Tabelul 6.14
RI Riscul asociat trăsnetelor care au influenţă asupra structurii dar nu cad pe ea .......................
.................................................................................................................... 6.2.1, Tabelul 6.14
RM Componentă de risc asociată defectelor produse de acţiunea IEMT asupra sistemelor
interioare (pentru o structură datorită căderii trăsnetului lângă structură) . 6.2.1, Tabelul 6.12
R′M Riscul RM cu măsurile de protecţie adoptate ............................................................Anexa 6.8
RO Riscul asociat defectării sistemelor interioare............................................ 6.2.1, Tabelul 6.12
R′O Riscul asociat defectării echipamentelor interioare ale serviciului ............ 6.2.1, Tabelul 6.14
Rs Rezistenţa electrică lineică a ecranului cablului ................................... Anexa 6.2, Anexa 6.4
RS Riscul asociat vătămării de fiinţe vii .......................................................... 6.2.1, Tabelul 6.12
RT Riscul acceptabil .............................................................................................................. 6.2.1
RU Componentă de risc asociată vătămării fiinţelor vii prin acţiunea tensiunii de atingere
în interiorul structurii datorată curentului de trăsnet injectat într-o linie racordată la
structură....................................................................................................................................
.................................................................................................................... 6.2.1, Tabelul 6.12
RV Componentă de risc asociată avariilor fizice (pentru o structură datorită căderii
trăsnetului pe un serviciu racordat la o structură) ...................................... 6.2.1, Tabelul 6.12
R′V Componentă de risc asociată avariilor fizice (pentru un serviciu datorită căderii
trăsnetului pe serviciu) ............................................................................... 6.2.1, Tabelul 6.14
-77-
RW Componentă de risc asociată defectării sistemelor interioare (pentru o structură datorită
căderii trăsnetului pe un serviciu racordat la o structură) .......................... 6.2.1, Tabelul 6.12
R′W Componentă de risc asociată defectării echipamentului conectat (pentru un serviciu
datorită căderii trăsnetului pe serviciu) ...................................................... 6.2.1, Tabelul 6.14
RX Componentele riscului pentru o structură ........................................................................ 6.2.1
R′X Componentele riscului pentru un serviciu........................................................................ 6.2.1
RZ Componentă de risc asociată defectării sistemelor interioare (pentru o structură datorită
căderii trăsnetului lângă un serviciu racordat la o structură) ..................... 6.2.1, Tabelul 6.12
R′Z Componentă de risc asociată defectării liniilor şi echipamentului conectat (pentru un
serviciu datorită căderii trăsnetului lângă serviciu).................................... 6.2.1, Tabelul 6.14
R1 Risc de pierdere de vieţi omeneşti.................................................................................... 6.2.1
R2 Risc de pierdere a unui serviciu public ............................................................................ 6.2.1
R’2 Risc de pierdere a serviciului public ................................................................................ 6.2.1
R3 Risc de pierdere a unui element din patrimoniul cultural ................................................ 6.2.1
R4 Risc de pierdere economică asociat unei structuri ........................................................... 6.2.1
R’4 Risc de pierdere economică asociat unui serviciu............................................................ 6.2.1
S Structură considerată pentru evaluarea riscului ....................................................Anexa A6.1
S Economia anuală de bani..........................................................................................Anexa 6.7
SS Secţie serviciu .................................................................................................................. 6.2.1
ST Sarcină termică................................................................................................. Tabelul A6.3.4
S1 Căderea trăsnetului pe o structură .............................................................. 6.2.1, Tabelul 6.12
S2 Căderea trăsnetului lângă o structură ......................................................... 6.2.1, Tabelul 6.12
S3 Căderea trăsnetului pe un serviciu ............................................................. 6.2.1, Tabelul 6.12
S4 Căderea trăsnetului lângă un serviciu......................................................... 6.2.1, Tabelul 6.12
t Grosimea foliei de metal ............................................................................ 6.2.3, Tabelul 6.17
t Durata anuală de pierdere a serviciului ................................................. Anexa 6.3, Anexa 6.5
tp Timpul în ore pe an în care persoanele sunt prezente în amplasamentul periculos .Anexa 6.3
Td Numărul zilelor cu oraje pe an ............................................................ Anexa 6.1, Anexa 6.11
Tx Punct de tranziţie pentru o secţie a unui serviciu ............................................................. 6.2.1
Un Tensiune nominală ............................................................................Anexa 6.4, Tabelul 6.4.3
UW Tensiunea nominală de ţinere la impuls a sistemului de protejat.......... Anexa 6.2, Anexa 6.4
w Dimensiunea ochiului reţelei............................................................................................ 6.2.3
w Latura ochiului reţelei unui ecran tridimensional tip grilă sau a unei reţele de
conductoare de coborâre ale SPT, spaţiul de separare între coloanele metalice ale
structurii sau spaţiul între cadrele de armături ale betonului care acţionează ca un SPT
natural.......................................................................................................................Anexa 6.2
W Lăţimea structurii .....................................................................................................Anexa 6.1
Wa Lăţimea structurii conectate la extremitatea “a” a serviciului..................................Anexa 6.1
ZS Zonele unei structuri......................................................................................................... 6.2.1
-78-
4. STABILIREA NECESITĂŢII PREVEDERII UNEI IPT. STUDIU DE CAZ
PENTRU O CASĂ ÎN MEDIUL RURAL
Exemplul de mai jos conţine calculul explicit, cu trimiteri la I7-2011. Recomandăm

utilizarea acestuia pentru a fi adaptat la proiectul în lucru.
K1. Date de identificare ale obiectivului de protejat împotriva trăsnetului necesare

pentru evaluarea riscului :
a. Denumirea obiectivului: Casa unifamiliala
b. Locul de amplasare (adresa): Valea Lupului, jud.Iasi
a. L1: pierderea de vieţi omeneşti;
3. Caracteristicile constructive ale obiectivului de protejat
a. Lungime: 15
b. Lăţime: 20
c. Înălţime: 6
3.2.Rezistivitatea solului, ρ, în Ωm: 200
3.3.Amplasare relativă a obiectivului (a se vedea tabelul A6.1-2)
- Obiect izolat: nici un alt obiect în vecinătate
definit prin factorul de mediu, Ce (a se vedea tabelul A6.1-4)
- Rural
3.5.Ecran de protecţie la exteriorul structurii obiectivului de protejat , KS1 (definit
prin relaţia A6.2.3);
- Neconductiv - de exemplu cherestea / zidărie şi placări neconductive
3.6.Măsuri de protecţie existente luate pentru reducerea avariilor fizice, PB (a se
vedea tabelul A6.2.2)
- Structură neprotejată de SPT
3.7.Numărul de persoane din structură
3.7.1. Numărul total de persoane
- În exterior: 0
4. Caracteristici ale structurilor de la celălalt capăt al serviciilor legate de structura
care urmează să fie protejate - fără
5. Caracteristici serviciilor ce deservesc obiectivul de protejat.
5.1.Tip de serviciu
- Energie electrică
- Telefon
5.2.Caracteristicile serviciilor ce intră în obiectiv, Rs
- Cablu neecranat
5.3.Tipul legăturilor serviciilor la intrarea în obiectivul de protejat, Ks3
- Cablu neecranat – cu pozare fără precauţii de evitare a buclelor
5.4.Prezenţă post de transformare (Ct – factor de corecţie, a se vedea tabelul A6.1.2)
- Fără post de transformare în zonă
5.5.Tensiune de ţinere la impuls a sistemul intern ce va fi protejat, Uw (a se vedea
tabelul A6.4.4)
- 1,5 kV – prize alimentare echipamente electronice sau echipamente de
telecomunicaţii.
- 2,5 kV – echipamente electrice ale utilizatorului (Un<1kV)
-79-
5.6.Mod de pozare a traseului serviciului ce deserveşte obiectivul de protejat
- Aerian – telefon
- Îngropat – electric
5.7.Înălţimea traseului serviciului pozat aerian faţă de cota terenului, Hc
- Hc tel = 6 m
5.8.Lungimea traseului serviciului ce deserveşte obiectivul de protejat, Lc
- Lc(el) = necunoscuta (se va considera valoarea implicita 1000m)
- Lc(tel) = necunoscuta (idem, 1000m)
5.9.Locul de amplasare a traseului serviciului în raport cu vecinătăţile/
împrejurimile, Cd/c
- traseu izolat: nici un alt obiect în vecinătate
6. Alte caracteristici ale obiectivului de protejat
6.1.Tipul suprafeţei pardoselii/planşeului interioare, ru (a se vedea tabelul A6.3.2)
- lemn
6.2.Tipul suprafeţei solului, ra (a se vedea tabelul A6.3.2)
- Agricolă
6.3.Riscul de incendiu al structurii, rf (a se vedea tabelul A6.3.4)
- Mediu
6.4.Măsuri luate de reducere a consecinţelor unui incendiu, rp (a se vedea tabelul
A6.3.3)
- Fără măsuri
6.5.Ecran de protecţie la interiorul structurii obiectivului de protejat , KS2 (definit
prin relaţia A6.2.3);
- Neconductiv - de exemplu cherestea / zidărie şi placări neconductive
6.6.Prezenţa unui pericol special, hz (a se vedea tabelul A6.3.5)
- Nici un pericol special
-80-
K2. Procedură pentru evaluarea riscului pentru o casa din mediul rural
Casa este situata in localitatea Valea Lupului, jud. Iaşi pe un teren plat fara alte
vecinatati. Casa este deservita de o linie electrica subterană şi o linie de telefon aeriană,
amandoua cu lungimi necunoscute.
Dimensiunile casei sunt Lb x Wb x Hb : 15 x 20 x 6 m.
Riscul R1 al pierderii de vieţi omeneşti (componentele lui R1 conform I7-2011 /
6.2.1.1.3 şi tabelului 6.6 se va determina şi se va compara cu valoarea acceptabilă RT = 10–5
(conform tabelului 6.10). Vor fi propuse măsuri de protecţie pentru reducerea acestui risc.

Denumire risc Referinţă I7-2011
risc pentru riscul acceptabil R T
R1 Risc de pierdere de vieţi omeneşti 1 x 10-5 Tabelul 6.10
Se utilizează datele şi caracteristicile obţinute în fişa K1, şi:

1) pentru casă şi împrejurimi s-a completat Tabelul 2 .
2) pentru sistemele interioare şi liniile la care structura este conectată, s-au completat
Tabelele 3a şi 3b.
Tabel 2 - Date caracteristice ale structurii

I7-2011
Dimensiuni (m) - Lb x Wb x Hb 15x20x6
Factor de amplasare Obiect izolat: nici un alt obiect în vecinătate 1) Cd 1 Tabelul A6.1.2
Factor de mediu al Rural Ce 1 Tabelul A6.1.5
structurii
SPT Structură neprotejată de SPT PB 1 Tabelul A6.2.2
Ecran la frontiera Neconductiv - de exemplu cherestea / zidărie şi KS1 1 Relaţia A6.2.3
structurii placări neconductive
Ecran în structură Neconductiv - de exemplu cherestea / zidărie şi KS2 1 Relaţia A6.2.3
placări neconductive
Persoane prezente în Fara 2) nt 0
afara structurii
Densitatea de trăsnete T d Iasi = 35÷40 zile (vezi Anexa A6.11 – Harta Ng 4 Relaţia A6.1.1
la sol, (1/km 2 /an) keraunică)
Ng = 0.1 x T d = 0.1 x 40 = 4
Rezistivitatea solului, Pământ cu pietriş  200 Tabelul
(m) A5.34.2
1) Regiune plată, fără structuri în vecinătate.
2) Risc de şocuri electrice pentru persoane RA = 0.
Tabel 3a - Date şi caracteristici ale liniilor electrice

I7-2011
Lungime (m) Necunoscută Lc 1000
Înălţime (m) Pozare ingropata Hc -
Transformator Numai serviciu, fără transformator Ct 1 Tabelul A6.1.4
Factor de amplasare Obiect izolat: nici un alt obiect în vecinătate1) Cd 1 Tabelul A6.1.2
a liniei
liniei
Măsuri de protecţie Cablu neecranat – fără precauţii luate pentru traseul KS3 1 Tabelul A6.2.5
luate la instalarea de pozare în vederea evitării buclelor
cablurilor
Ecran al liniei Cablu neecranat PLD 1 Tabelul A6.2.6
-81-
Tensiune de ţinere a Uw = 2,5 kV KS4 0.6 Relaţia A.6.2.4
sistemului interior
Protecţie cu SPD Fără protecţie cu SPD coordonate PSPD 1 Tabelul A6.2.3
coordonate
1) Regiune plată, linie izolată (fără structuri în vecinătate, fără structuri adiacente conectate la extremitatea îndepărtată
(extremitatea “a”) a liniei (NDa = 0).
Tabel 3b - Date şi caracteristici ale liniilor de telefon.

I7-2011
Lungime (m) Necunoscută Lc 1000
Înălţime (m) Pozare aeriana Hc 6
Transformator Numai serviciu, fără transformator Ct 1 Tabelul A6.1.4
Factor de amplasare Obiect izolat: nici un alt obiect în vecinătate Cd 1 Tabelul A6.1.2
a liniei
liniei
Măsuri de protecţie Cablu neecranat – fără precauţii luate pentru traseul KS3 1 Tabelul A6.2.5
luate la instalarea de pozare în vederea evitării buclelor
cablurilor
PLD 1 Tabelul A6.2.6
Ecran al liniei Cablu neecranat
Tabelul A6.2.7
Tensiune de ţinere a Uw = 1,5 kV KS4 1 Relaţia A.6.2.4
sistemului interior
Protecţie cu SPD Fără protecţie cu SPD coordonate PSPD 1 Tabelul A6.2.3
coordonate
Definirea zonelor pentru casa unifamiliala şi caracteristicile acestora

Luând în considerare următoarele:
− tipul de suprafaţă din exteriorul structurii este diferit de cel din interior,
− tipul suprafetei pardoselii din casa este acelasi peste tot,
− din punct de vedere al rezistenţei la foc structura constituie un compartiment unic,
− nu există ecrane tridimensionale,
se definesc următoarele zone principale:
− Z1 (în exteriorul clădirii);
− Z2 (în interiorul clădirii).
Nu s-au definit şi alte zone, având în vedere că:
− ambele sisteme interioare (de alimentare cu energie electrică şi de telecomunicaţie)
sunt în zona Z2;
− pierderile L sunt considerate ca fiind constante în zona Z2.
Deoarece nu sunt persoane în afara clădirii, riscul R1 pentru zona Z1 se neglijează şi
evaluarea riscului va fi realizată numai pentru zona Z2.
Caracteristicile zonei Z2 sunt indicate în Tabel 4.
Tabel 4 - Caracteristici zona interioara Z2

I7-2011
Tipul suprafeţei Lemn ru 10-5 Tabelul A6.3.2
planşeului
Risc de incendiu Mediu – casa unifamiliala permanent locuita cu rf 10-2 Tabelul A6.3.4
sarcina termica cuprinsa intre 800 MJ/m2 şi
400 MJ/m2 (vezi Scenariul de Siguranţă la foc)
Pericol special Nici un pericol special hz 1 Tabelul A6.3.5
Protecţie împotriva Fără măsuri rp 1 Tabelul A6.3.3
incendiului
-82-
Ecran spaţial Neconductiv - de exemplu cherestea / zidărie şi placări KS2 Relaţia A6.2.3
1
neconductive
Reţele interioare de Cconectate la
alimentare cu energie linia de
electrică Da alimentare cu
energie electrică
la JT
Sisteme de telefonie Da Conectate la linia
de telefonie
Pierdere de vieţi omeneşti
Pierderi prin tensiuni Da, persoane în interiorul clădirii Lt1 10-4 Relaţia A6.3.1
de atingere şi de pas Tabelul A6.3.1
Pierderi prin avarii Da: Clădiri rezidentiale – conform tabel A6.3.1 Lf1 10-1 Relaţia A6.3.1
fizice Lf1 = 10-1 Tabelul A6.3.1
Pierderi prin - Relaţia A6.3.1
defectări ale Nu Lo1 Tabelul A6.3.1
sistemelor interioare
Riscul actual R1 va fi determinat pe baza datelor prezentate mai sus dupa cum
urmeaza:
Referinţă
Simbol al pentru Date din Valoare
Ecuaţie pentru suprafaţa echivalentă de expunere
suprafeţei ecuaţie/tabel tabelul m2
I7-2011
Structură:
Relaţie Ad/b = [Lb × Wb + 6Hb × (Lb + Wb) + π × (3 Hb)2]
Ad/b Tabel 2 2577,88
(A6.1.2) Ad/b = [15 x 20 + 6 x 6 x (15 + 20) + π x (3 x 6)2]
Ad/b = 300 + 1260 + 1017,88 = 2577,88 m2
Structură:
Relaţie Am = [Lb × Wb + 2 × 250 × (Lb + Wb) + π × 2502]
Am Tabel 2 214149,5
(A6.1.2) Am = [15 x 20 + 2 x 250 x (15 + 20) + π × 2502]
2
Am = 300 + 17500 + 196349,5 = 214149,5 m
Pe un serviciu ingropat:
Al(el) = (Lc – 3(Ha+ Hb)) √ρ
Linia electrica nu este conectata la o structura la capatul Tabel 2
Al(el) Tabelul A6.1.3 „a” al liniei, si deci Ha = 0. 1159,66
Tabel 3
Al(el) = (1000 – 3 x (0 + 6)) √200
Al(el) = (1000 – 18) x 14,14 = 1159,66 m2
Lângă un serviciu pozat îngropat:
Ai(el) = 25 Lc√ρ
Ai(el) Tabelul A6.1.3 Tabel 3 353553,39
Ai(el) = 25 x 1000 x √200
Ai(el) = 25000 x 14,14 = 353553,39 m2
Structură: Linia electrica nu este conectata la o structura la
Ad/a(el) Relaţie capatul „a” al liniei, si deci: Tabel 3 0
(A6.1.2) Ad/a(el) = 0
Pe un serviciu pozat aerian:
Al(tel) = (Lc – 3(Ha+ Hb)) 6 Hc
Nici linia telefonica nu este conectata la o structura la Tabel 2
Al(tel) Tabelul A6.1.3 capatul „a” al liniei, Ha = 0. 35352
Tabel 3
Al(tel) = (1000 – 3(0 + 6)) x 6 x 6
Al(tel) = (1000 – 3 x 6) x 36 = 35352 m2
Lângă un serviciu pozat aerian:
Ai(tel) Tabelul A6.1.3 Ai(el) = 1000 Lc Tabel 3 1000000
Ai(el) = 1000 x 1000 = 1000000 m2
Relaţie Structură:
Ad/a(x) Tabel 3 0
(A6.1.2) Ad/a(x) = 0
-83-
Date din
tabelul
2011
N D/b = N g ×A d/b ×C d/b ×10 –6 Tabel 5
ND/b (A6.1.4) 0,0103
N D/b = 4 x 2577,88 x 1 x 10 –6
N D/b = 0,01031152
NM Lângă structură: nu este cazul (cladire normala si fara risc Tabel 2
(A6.1.6) -
de explozie) Tabel 5
NL(el) = Ng x Al(el) x Cd(el) x Ct(el) x 10–6 Tabel 3
NL(el) (A6.1.7) Tabel 5 0,0046
NL(el) = 4 x 1159,66 x 1 x 1 x 10–6
NL(el) = 0,00463864
Ni(el) = Ng x Ai(el) x Ce(el) x Ct(el) x 10–6 Tabel 3
Ni(el) (A6.1.8) Tabel 5 1,4142
Ni(el) = 4 x 353553,39 x 1 x 1 x 10–6
Ni(el) = 1,41421356
Pe structură: nu este cazul (linia electrica nu este conectata Tabel 2
NDa(el) (A6.1.5) la o structura la capatul „a” al liniei) Tabel 3 -
N Da(el) = 0 Tabel 5
NL (tel)= Ng x Al(tel) x Cd(tel) x Ct(tel) x 10–6 Tabel 3
NL(tel) (A6.1.7) Tabel 5 0,1414
NL (tel)= 4 x 35352 x 1 x 1 x 10–6
NL (tel)= 0,141408
Ni(tel)= Ng x Ai(tel) x Ce(tel) x Ct(tel) x 10–6 Tabel 3
Ni(tel) (A6.1.8) Tabel 5 4,0
Ni(tel)= 4 x 1000000 x 10–6
Ni(tel)= 4
Pe structură: nu este cazul (linia telefonica nu este Tabel 2
NDa(tel) (A6.1.5) conectata la o structura la capatul „a” al liniei) Tabel 3 -
N D(tel)a = 0 Tabel 5

Pentru cazul studiat, riscul R1 luat în considerare va fi exprimat de suma următoarelor
componente conform relaţiilor din I7-2011 / 6.1:
R1 : risc de pierdere de vieţi omeneşti:
R1 = RA + RB + RC 1) + RM 1) + ∑RU(X) + ∑RV(X) + ∑RW(X) 1) + ∑RZ(X) 1)
1) Numai pentru structuri cu risc de explozie şi pentru spitale cu echipament electric de reanimare sau alte
structuri în care defectarea unor sisteme interioare pun imediat în pericol viaţa oamenilor.
adica riscul R1 va fi:

R1 = RA +RB + RU(LINIE ELECTRICĂ) + RV (LINIE ELECTRICĂ) + RU (LINIE DE
TELECOMUNICAŢII) + RV (LINIE DE TELECOMUNICAŢII)
Componentele de risc care trebuie evaluate vor fi centralizate în Tabel 7, pentru
fiecare zonă în parte în conformitate cu I7-2011 / Tabelul 6.6 şi cu Tabelul 6.8.
-84-
Tabel 7 – Risc R1 – Componente de risc care trebuie considerate în funcţie de zone
Simbol Z2
RA X
RB X
RC1)
RM1)
RU(x ) X
RV(x) X
RW(x) 1)
RZ(x) 1)
Valorile probabilităţii P pentru structura neprotejată sunt centralizate în Tabel 8.
Tabel 8 – Risc R1 – Valorile probabilităţii P pentru structura neprotejată în funcţie de

zone
Simbol Relaţia de Observatii Z2
Date din tabelul
referinţă I7-2011
PA Fără măsuri de 1
Tabel A6.2.1
protecţie
PB Tabel A6.2.2 Structură 1 Tabel 2
neprotejată de SPT
PU(el) Tabel A6.2.6 PU=PLD 1 Tabel 3a
PV(el) Tabel A6.2.6 PU=PLD 1 Tabel 3a
PU(tel) Tabel A6.2.6 PV=PLD 1 Tabel 3b
PV(tel) Tabel A6.2.6 PV=PLD 1 Tabel 3b
Evaluarea volumului pierderilor L X într-o structură datorită vătămării prin

tensiunile de atingere şi de pas (L t ), avariei fizice (L f ), sau datorită defectării
sistemelor interioare (L o ) se va face pe baza numărului de ocupanţi din fiecare zonă
pentru fiecare tip de risc considerat.
vor utiliza valorile medii specificate în Anexa 6.3/I7-2011. Aceste valori specificate în
Anexa 6.3 se referă la structura luată în ansamblu.
Riscul pentru structură este suma riscurilor asociate fiecăreia dintre zonele
structurii; în fiecare zonă, riscul este suma tuturor componentelor de risc asociate
zonei.
Prin urmare, riscul pentru structură este riscul pentru zona Z2 .
Tabel 9– Centralizarea volumului de pierderi anuale de vieţi omeneşti

Tip de pierdere Relaţia de Z2
Date din tabelul
referinţă I7-2011
-4
Lt Relaţia A6.3.1 10
Tabel 4
Tabelul A6.3.1
-1
Lf Relaţia A6.3.1 10
Tabel 4
Tabelul A6.3.1
Lo Relaţia A6.3.1 -
Tabel 4
Tabelul A6.3.1
-85-
Tabel 10 - Risc R 1 – Componentele de risc implicate şi calculul lor pentru situatia
initiala (valori x 10–5)
Referinţă Valoare
Simbol al Date
pentru Ecuaţie pentru componenta cu căderea x(10–5)
componentei din
relaţie/tabel trăsnetului Z2
de risc tabelul
I7-2011
RA = ND × PA × ra × Lt
RA Tabelul 6.12 Tabel 2 0
RA = 0,0103 x 1 x 10-5 x 10-4
RA = 1,03 x 10-11 ≈ 0 Tabel 4
Tabel 6
Tabel 8
RB = ND × PB × hz × rp × rf × Lf
RB Tabelul 6.12 Tabel 9 1,03
RB = 0,0103 x 1 x 1 x 1 x 10-2 x 10-1
RB = 1,03 x 10-5
Pe linie serviciu generând supratensiune/
supracurent ce poate aduce vătămări fiinţelor vii
prin acţiunea tensiunii de atingere:
RU(el) Tabelul 6.12 RU (el)= (NL(el) + NDa(el)) x PU(el) x ru x Lt 0
RU (el)=( 0,0046 + 0) x 1 x 10-5 x 10-4 Tabel 4
RU (el)= 4,6 x 10-12 ≈ 0 Tabel 6
Tabel 8
RV (el)= (NL(el) + NDa(el)) × PV (el) x hz x rp x Tabel 9
RV(el) Tabelul 6.12 rf x Lf 0,46
RV (el)= (0,0046 + 0) x 1 x 1 x 1 x 10-2 x 10-1
RV (el)= 0,46 x 10-5
RU(tel) Tabelul 6.12 RU (tel)= (NL(tel) + NDa(tel)) x PU(tel) x ru x Lt 0
Tabel 3
RU (tel)=(0,1414 + 0) x 1 x 10-5 x 10-4 Tabel 4
RU (tel)= 1,414 x 10-10 ≈ 0 Tabel 6
RV (tel)= (NL(tel) + NDa(tel)) × PV(tel) x hz x rp Tabel 9
RV(tel) Tabelul 6.12 x rf x Lf 14,14
RV (tel)=(0,1414 + 0) x 1 x 1 x 1 x 10-2 x 10-1
RV (tel)=14,14 x 10-5
R 1 = R A + R B + ∑R U(x) + ∑R V(x)
Total R1 Tabelul 6.6 R 1 = 0 + 1,03 + 0 + 0 + 0,46 + 14,14 15,63
R 1 = 15,63
RT Tabelul 6.10 Concluzie din evaluarea lui R1 cu R T Tabel 15,63 > 1

1
Concluzii privind evaluarea lui R1

Deoarece R1 = 15,63 x 10–5 este mai mare decât valoarea acceptabilă RT = 1 x 10–5, este
necesară protecţia structurii împotriva trăsnetului.
-86-
K3. Sinteza componentelor de risc pentru situaţia iniţială, fără măsuri de protecţie
Compunerea componentelor de risc este prezentată în tabelul A6.9.32 / I7-2011 .
Tabel 11 - Compunerea componentelor de risc R1 în funcţie de zone (valori x 10–5)

Simbol al Date
componentei din Z2
de risc tabelul
I7-2011
structură (sursă S1): Tabel
Tabelul 6.12 R = R + R 1,03
D A B 10
RD = 0 + 1,03 = 1,03
dar o influenţează (surse: S2, S3 şi S4): Tabel
Tabelul 6.12 R = ∑R + ∑R 14,6
I U V 10
RI = 0 + 0 + 0,46 + 14,14 = 14,6
TOTAL 15,63
RS Riscul datorită vătămării fiinţelor vii:
Tabel
Tabelul 6.12 RS = RA + ∑RU 0
10
RS = 0 + 0 + 0 = 0
Tabel
Tabelul 6.12 R F = R B + ∑R V 15,63
10
R F = 1,03 + 0,46 + 14,14 = 15,63
TOTAL 15,63
Riscul pentru structură se datorează în principal avariilor fizice produse de trăsnetele

care nu cad pe structură, dar o influenţează.
Conform Tabel 10 principalele contribuţii la valoarea riscului sunt date de:
– componenta RV(Linie de telecomunicaţii) (căderea trăsnetului pe linia de
telecomunicaţii) pentru (14,14 x 100% / 15,63) = 90,47 %;
– componenta RV(Linie electrică) (căderea trăsnetului pe linia de alimentare cu
energie electrică) pentru (0,46 x 100% / 15,63) = 2,94 %;
– componenta RB (căderea trăsnetului pe structură) pentru (1,03 x 100% /15,63)=
6,59%.
K4. Alegerea măsurilor de protecţie
Pentru a reduce riscul R1 la o valoare acceptabilă se iau măsuri de protecţie care

influenţează componenta RV şi componenta RB (a se vedea Tabel 10). Măsurile adecvate sunt
următoarele:
a) instalarea SPT clasa IV, care, conform tabelelor A6.2.2 şi A6.2.3 / I7-2011. reduce
valoarea PB de la 1 până la 0,2 şi instalarea SPD cu NPT IV în punctul de intrare a
serviciului în clădire atât pentru protecţia liniilor de alimentare cu energie electrică cât şi
pentru cea a liniilor telefonice ce va reduce valorile PU şi PV (datorită prezenţei SPD pe
liniile racordate) de la 1 până la 0,03.
b) instalarea SPD cu NPT IV în punctul de intrare a serviciului în clădire atât pentru
protecţia liniilor de alimentare cu energie electrică cât şi pentru cea a liniilor telefonice ce
va reduce valorile PU şi PV (datorită prezenţei SPD pe liniile racordate) de la 1 până la
0,03, si amplasarea unor extinctoare in puncte strategice din casa ce va micşora valoarea
factorului de reducere a pierderilor rp de la 1 la 0,5.
-87-
Prin introducerea acestor valori în relaţiile din Tabel 10 sunt obţinute noile valori ale
componentelor de risc care sunt indicate în tabelul A6.9.7 / I7-2011.
K4 – Iteraţia a doua
Tabel 12 - Risc R 1 – Componentele de risc implicate şi calculul lor pentru solutiile

propuse (valori x 10–5)
Simbol al Date
componentei din Z2 Z2
de risc tabelul Solutia a) Solutia b)
I7-2011
RA = ND × PA × ra × Lt
RA Tabelul 6.12 0 0
RA = 0,0103 x 1 x 10-5 x 10-4
RA = 1,03 x 10-11 ≈ 0 Tabel 2
Pe structură rezultând avarii fizice: Tabel 4
RB = ND × PB × hz × rp × rf × Lf Tabel 6
Tabel 8
RB(a) = 0,0103 x 0,2 x 1 x 1 x 10-2 x 10-1 Tabel 9
RB Tabelul 6.12 0,206 0,515
RB(a) = 0,206 x 10-5 (soluţia a)
RB(b) = 0,0103 x 1 x 1 x 0,5 x 10-2 x 10-1
RB(b) = 0,515 x 10-5 (soluţia b)
RU(el) Tabelul 6.12 RU (el)= (NL(el) + NDa(el)) x PU(el) x ru x Lt 0 0
RU (el)=(0,0046 + 0) x 0,03 x 10-5 x 10-4 Tabel 4
RU (el)= 1,38 x 10-13 ≈ 0 Tabel 6
Tabel 8
Tabel 9
RV (el)= (NL(el) + NDa(el)) × PV (el) x hz x rp x
RV(el) Tabelul 6.12 rf x Lf 0,014 0,014
RV (el)=(0,0046+0) x 0,03 x 1 x 1 x 10-2 x 10-1
RV (el)= 0,014 x 10-5
RU(tel) Tabelul 6.12 RU (tel)= (NL(tel) + NDa(tel)) x PU(tel) x ru x Lt 0 0
Tabel 3
RU (tel)=(0,1414 + 0) x 0,03 x 10-5 x 10-4 Tabel 4
RU (tel)= 4,24 x 10-12 ≈ 0 Tabel 6
RV (tel)= (NL(tel) + NDa(tel)) × PV(tel) x hz x rp Tabel 9
RV(tel) Tabelul 6.12 x rf x Lf 0,42 0,42
RV(tel)=(0,1414+0) x 0,03 x 1 x 1 x 10-2 x 10-1
RV (tel)=0,42 x 10-5
R 1 = R A + R B + ∑R U(x) + ∑R V(x)
R 1(a) = 0 + 0,206 + 0 + 0 + 0,014 + 0,42
Total R1 Tabelul 6.6 R 1(a) = 0,64 0,64 0,949
R 1(a) = 0 + 0,515 + 0 + 0 + 0,014 + 0,42
R 1(a) = 0,949
RT Tabelul 6.10 Concluzie din evaluarea lui R1 cu R T Tabel 0,64 < 1 0,949 < 1
1
Soluţia ce va fi adoptată depinde de cel mai bun compromis între aspectele tehnice şi
cele economice.
Dupa cum se vede în Tabelul 12, ambele soluţii determină ca riscul actual R1 sa fie
mai mic decat valoarea riscului acceptabil R T .
-88-
K5. Date de ieşire.
Măsurile propuse sunt:
a) instalarea SPT clasa IV şi instalarea SPD cu NPT IV în punctul de intrare a serviciului
în clădire atât pentru protecţia liniilor de alimentare cu energie electrică cât şi pentru
cea a liniilor telefonice.
b) instalarea SPD cu NPT IV în punctul de intrare a serviciului în clădire atât pentru
protecţia liniilor de alimentare cu energie electrică cât şi pentru cea a liniilor
telefonice, si amplasarea unor extinctoare in puncte strategice din casa.
Solutia cea mai economica, in acest caz, constă în amplasarea extinctoarelor in

punctele strategice din casa si instalarea SPD în punctul de intrare a liniilor de
alimentare cu energie electrică cât şi a liniilor telefonice. Aceste elemente se vor
transmite către proiectantul instalaţiei electrice.
-89-
5. DETERMINAREA ZONEI DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA TRĂSNETULUI
A DISPOZITIVELOR CU AMORSARE (PDA)
5.1 Date de intrare (din tema de proiectare sau din proiecte de specialitate)
- Înălţimea construcţiei (zonei) de protejat (inclusiv antene, turnuri de răcire,
acoperişuri, rezervoare etc)
- Înălţimea construcţiei (zonei) de protejat (până la punctul la care se instalează
PDA-ul)
- Dimensiunile în plan ale construcţiei (zonei) de protejat
- Nivel de protecţie împotriva trăsnetului, calculat conform paragraf 6.2.1 din I7-
2011
- Tip de construcţie:
o clădiri înalte şi foarte înalte,
o depozite pentru materiale din cauciuc, masă plastică, etc
o structurilor cu medii cu pericol de explozie (inclusiv praf combustibil)
- Avansul amorsarii al PDA dat de producator, ∆T;
Soluţia utilizării PDA nu poate fi impusă fără o analiză tehnico-economică specifică
fiecărei investiţii. Unele condiţii pot fi în favoarea soluţiei PDA (arie de protejat relativ mare,
cu restricţii de ordin estetic sau arhitectonic) sau împotrivă (clădiri foarte înalte).
5.2. Breviar de calcul

5.2.1. Calcularea zonei de protecţie împotriva trăsnetului a dispozitivelor cu amorsare
(PDA) se face în conformitate cu capitolul 6.3 din I7-2011 prin asigurarea unei distanţe
minime de 2 m deasupra zonei pe care o protejează (de exemplu antenele, turnurile de răcire,
acoperişurile, rezervoarele etc.).
5.2.2. Pentru determinarea volumului de protejat delimitat de suprafaţa de revoluţie
care are aceeaşi axă cu PDA se vor calcula razele de protecţie Rp corespunzătoare diferitelor
înălţimi h caracteristice structurii (zonei) de protejat (antene, turnuri de răcire, rezervoare,
elemente specifice ale construcţiei – aticuri, acoperişuri) conform fig. 5.1 (figura 6.30 din I7-
2011);
Figura 5.1. Raza sferei fictive
5.2.3. Dacă înălţimea de instalare h (dată de înălţimea vârfului PDA în raport cu planul
orizontal pentru care se calculează raza de protecţie (care trebuie să conţină elementul de
-90-
construcţie de protejat) este mai mare de 5m, raza de protecţie Rp se calculează cu relaţia de
la paragraful 6.3.2.4. din I7-2011:
RP = h (2R - h) + ∆L (2R + ∆L) (5.2.1)
unde,
- ∆L - lungimea suplimentară determinată de avansul amorsarii ∆T al PDA;
- h - distanţa curentă dintre vârful PDA şi planul curent pentru care se calculează
raza de protecţie (h1, h2, h3 din fig. 5.1)
- R - raza sferei fictive conform NFC17-102-2009:
20 m - pentru nivelul de protectie I
30 m - pentru nivelul de protectie II
45 m - pentru nivelul de protectie III
60 m - pentru nivelul de protectie IV
5.2.4. Raza sferei fictive (care depinde de nivelul de protecţie) limitează înălţimea
maximă a construcţiei (zonei) care poate fi protejată prin PDA (inclusiv antene, turnuri de
răcire, acoperişuri, rezervoare etc).
5.2.5. Dacă nu se poate asigura condiţia de la punctul 5.2.4 se vor adopta alte
mijloacele de protecţie împotriva trăsnetului conform capitolului 6 din I7-2011 astfel încât să
se asigure nivelul de protecţie cerut (reţea de captare, conductoare de echipotenţializare).
5.3. Exemplu de calcul

Se consideră o clădire de birouri cu forma constructivă conform figurii 5.1, având
dimensiunile la nivelul solului de 40x20m şi la nivelul terasei superioare de 20x20m.
Înălţimea maximă a cladirii este de 25m, iar cea intermediară de 15m. În urma evaluării
necesităţii protecţiei împotriva trăsnetului a rezultat nivelul de protecţie IV (anexa 6.9 din I7-
2011). Pe terasa superioară sunt amplasate echipamente cu înălţimea maximă de 1,0m. Se va
monta un PDA având avansul amorsarii ∆T dat de producator de 30µs. Să se determine dacă
volumul de protejat dat de montarea PDA-ului acoperă întreaga clădire de protejat.
Avansul amorsării nu este cunoscut iniţial, el trebuie determinat prin încercări
succesive, plecând de la cele mai puţin performante PDA-uri, care sunt şi mai economice.
Dacă va fi nevoie de o rază mare de protecţie, se va ajunge la an avans al amorsării mare.
Pentru determinarea volumului de protejat este suficient să se calculeze razele de
protecţie Rp corespunzătoare celor trei înălţimi caracteristice ale clădirii de protejat (vezi
figura 5.1).
Înălţimea de montare a vârfului PDA-ului este de minim H = 1,0 + 2,0 = 3,0m faţă de
nivelul terasei superioare.
Cele trei înălţimi caracteristice clădirii de protejat sunt h1 = 2,0 m, h2 = 3,0 m şi h3 =
2,0 + 1,0 + (25 – 15) = 13,0 m.
Raza sferei fictive corespunzător nivelulului de protecţie IV este R = 60m.
Lungimea suplimentară ∆L determinată de avansul amorsarii ∆T al PDA este dată de
relaţia de la 6.3.2.4. din I7-2011:
∆L = v (m/µs) x ∆T (µs)
(5.2.2)
în care v [m/µs] - viteza de propagare a liderului ascendent si descendent; pentru calcul se
adoptă valoarea medie v = 1 m/µs.
Rezultă:
∆L = 1 m/µs x 30 µs = 30 m.
Pentru de terminarea razelor de protecţie Rp1 şi Rp2 se va utiliza abacul de la figura
6.31d din I7-2011, după cum este prezentat în figura 5.2.
-91-
R = 60 m
∆L (m) 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60
∆T (µs) 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60
h (m) Rp
2 13,86 17,32 20,40 23,24 25,92 28,50 30,98 33,41 35,78 38,11 40,40 42,66
3 20,78 25,98 30,59 34,86 38,88 42,74 46,48 50,11 53,67 57,16 60,60 63,99
4 27,71 34,64 40,79 46,48 51,85 56,99 61,97 66,81 71,55 76,21 80,80 85,32
5 34,64 43,30 50,99 58,09 64,81 71,24 77,46 83,52 89,44 95,26 101,00 106,65
6 36,18 44,54 52,05 59,03 65,64 72,00 78,16 84,17 90,05 95,83 101,53 107,16
7 37,63 45,73 53,07 59,92 66,45 72,74 78,84 84,80 90,64 96,39 102,06 107,66
8 39,00 46,86 54,05 60,79 67,24 73,46 79,50 85,42 91,22 96,93 102,57 108,15
10 41,53 48,99 55,90 62,45 68,74 74,83 80,78 86,60 92,33 97,98 103,56 109,09
12 43,83 50,95 57,63 64,00 70,15 76,13 81,98 87,73 93,39 98,97 104,50 109,98
14 45,92 52,76 59,24 65,45 71,48 77,36 83,12 88,79 94,39 99,92 105,40 110,83
16 47,84 54,44 60,74 66,81 72,73 78,51 84,20 89,80 95,34 100,82 106,25 111,64
18 49,61 56,00 62,14 68,09 73,90 79,60 85,21 90,75 96,23 101,67 107,06 112,41
20 51,23 57,45 63,44 69,28 75,00 80,62 86,17 91,65 97,08 102,47 107,82 113,14
25 54,77 60,62 66,33 71,94 77,46 82,92 88,32 93,67 98,99 104,28 109,54 114,78
30 57,66 63,25 68,74 74,16 79,53 84,85 90,14 95,39 100,62 105,83 111,02 116,19
35 60,00 65,38 70,71 75,99 81,24 86,46 91,65 96,82 101,98 107,12 112,25 117,37
40 61,85 67,08 72,28 77,46 82,61 87,75 92,87 97,98 103,08 108,17 113,25 118,32
45 63,25 68,37 73,48 78,58 83,67 88,74 93,81 98,87 103,92 108,97 114,02 119,06
50 64,23 69,28 74,33 79,37 84,41 89,44 94,47 99,50 104,52 109,54 114,56 119,58
55 64,81 69,82 74,83 79,84 84,85 89,86 94,87 99,87 104,88 109,89 114,89 119,90
60 65,00 70,00 75,00 80,00 85,00 90,00 95,00 100,00 105,00 110,00 115,00 120,00
Figura 5.2. Abac pentru calculul razei de protecţie Rp pentru raza sferei fictive R = 60m
Calcul raza de protectie
120,00
După cum se vede din tabelul din figura 5.2, pentru h1 = 2,0 m şi ∆L = 30 m,
110,00
Rp1=28,5m, iar pentru h2 = 3,0 m şi ∆L = 30 m, Rp2=42,74m.
100,00 Pentru h = 13,0 m, ∆L = 30 m şi R = 60m aplicând relaţia 5.2.1 rezultă: ∆T
3
5µs
90,00
RP3 = h3 (2R - h3 ) + ∆L (2R + ∆L) = 13 × (2 × 60 - 13) + 30 × (2 × 60 + 30) 10µs
15µs
80,00
RP3 = 13 × 107 + 30 × 150 = 1391+ 4500 = 5891 = 76,75 m
20µs
25µs
70,00 30µs
Rp (m)
35µs
60,00 40µs
45µs
50,00
50µs
55µs
40,00
60µs
30,00
20,00
10,00
21 23 43 45 65 67 8
7 10
8 12
9 14
10 16
11 18
12 20
13 25
14 30
15 35
16 40
17 45
18 50
19 55
20 60
21 22
h (m)
-92-
84,12
76,75
h (m) Rp (m) 71,24
2 28,5
42,74
3 42,74
5 71,24 28,5
13 76,75
28 84,12 10
3
1
5
13
20
28
25
15
40
Figura 5.3. Volumul protejat pentru clădirea de birouri
Se observă că un astfel de dispozitiv protejează clădirea analizată. Pentru notele de

calcul este necesară prezentarea schematizată a clădirii protejate, cu indicarea cotelor de
amplasare a PDA şi a razelor de protecţie calculate (în plan şi secţiune).
-93-
6. ALEGEREA APARATELOR DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA
SUPRATENSIUNILOR (SPD)
- clădire cu/fără instalaţie exterioară de protecţie la trăsnet;
- nivelul de protecţie rezultat în urma evaluării riscului de impact al trăsnetului,
precum şi măsurile prevăzute pentru a reduce acest risc;
- lista de echipamente cu fişe tehnice din care să rezulte tensiunea maximă pentru
echipament;
- modul de tratare al neutrului;
- nivelul de ţinere la supratensiuni temporare;
- curentul electric de impuls nominal (pentru categoriile de încercare);
- stabilitatea la scurtcircuit (curenţii de scurtcircuit).

6.2.1. Protecţia împotriva supratensiunilor a instalaţiilor din interiorul clădirilor se
realizează în trepte, începând de la intrarea în clădire şi până la echipamentele sensibile (pe
zone de protecţie împotriva trăsnetului definite conform paragrafului 4.4.3.2 din I7-2011).
6.2.2. În funcţie de poziţia de montaj a unui echipament în cadrul clădirii şi de
tensiunea nominală de ţinere la impuls UW a acestui echipament sunt definite 4 categorii de
echipamente în conformitate cu tabelele 4.7 şi 4.8 de la paragraful 4.4.2 din I7-2011:
Tabel 6.1 - Clasificarea echipamentelor din punct de vedere al tensiunii de ţinere

Tensiuni de ţinere
Categoria
Categoria la impuls prescrise
de ţinere la Caracteristici Observaţii
echipamentului pentru
impuls
echipamente [kV]
Echipamente conectate în imediata Exemple: bloc de
apropiere a intrării instalaţiei măsurare şi protecţie,
IV IV 6,0 electrice în clădire. Sunt caracterizate sisteme de tele-
de un nivel ridicat al tensiunii de măsurare
ţinere şi fiabilitate mare.
Echipamente conectate în instalaţia Exemple: dulapuri de
electrică fixă, în avalul distribuţie, întrerup-
echipamentelor din clasa IV. Sunt toare, motoare electrice
III III 4,0 caracterizate de un nivel de ţinere conectate permanent la
mai redus faţă de echipamentele din instalaţia fixă
categoria de supratensiuni IV şi au o
fiabilitate ridicată.
Echipamente conectate în avalul Exemple: aparate
instalaţiilor fixe ale clădirii, inclusiv electrocasnice, scule
II II 2,5
a tabloului de distribuţie. Au un nivel portabile
normal de fiabilitate.
Echipamente conectate în clădire, Exemple: aparate
dacă măsurile de protecţie adecvate electrocasnice cu
I I 1,5 sunt adoptate în exteriorul circuite electronice
echipamentului. sensibile la
supratensiuni.
6.3. În funcţie de locaţia lor de montaj, aparatele de protecţie împotriva

supratensiunilor (SPD) se pot selecta după cum urmează:
a) la linia de intrare într-o structură (la graniţa Zonei de Protecţie împotriva
Trăsnetului 1, ZPT1 - vezi Fig. 4.6 − Zonele de protecţie la supratensiuni de trăsnet din I7-
2011 - de exemplu în tabloul general de distribuţie):
-94-
- SPD tip I
Curentul de impuls Iimp al SPD trebuie să acopere curentul (parţial) de
trăsnet aşteptat în acest punct al instalaţiei bazat pe alegerea nivelului de protecţie
împotriva trăsnetului în concordanţă cu paragrafele E1 şi/sau E2 din SR EN
62305-1.
- SPD tip II
Acest tip de SPD poate fi utilizat atunci când serviciile care intră în
structură sunt complet în zona ZPT 0B sau când propabilitatea de defectare a SPD
datorate surselor de defect S1 (căderea trăsnetului pe o structură) şi S3 (căderea
trăsnetului pe un serviciu) poate fi ignorată. Curentul nominal de descărcare In
necesar al SPD trebuie să asigure nivelul de scurgere aşteptat în punctul de
instalare bazat pe alegerea nivelului de protecţie împotriva trăsnetului în
concordanţă cu paragraful E2.2 din SR EN 62305-1 (vezi tabelul 6.3).
b) În apropierea aparatelor de protejat (la graniţa ZPT2 sau mai departe, de exemplu
tablouri secundare de distribuţie, sau la prize):
- SPD tip II
Curentul nominal de descărcare In necesar al SPD trebuie să asigure nivelul
de scurgere aşteptat în punctul de instalare bazat pe alegerea nivelului de protecţie
împotriva trăsnetului în concordanţă cu paragraful E3 din SR EN 62305-1 .
- SPD tip III
Tensiunea de funcţionare în gol Uoc a unui generator de testare combinată
se selectează astfel încât să asigure curentul de scurtcircuit corespunzător Isc ce va
da nivelul de scurgere aşteptat în punctul de instalare bazat pe alegerea nivelului
de protecţie împotriva trăsnetului în concordanţă cu paragraful E3 din SR EN
62305-1 .
6.4. La alegerea aparatelor de protecţie împotriva supratensiunilor se vor avea în

vedere următoarele caracteristici:
- la clădirile fără instalaţii exterioare de protecţie la trăsnet sau în cazul instalaţiilor
de joasă tensiune alimentate dintr-o reţea electrică în cablu, subterană în întregime,
nu se montează SPD de tipul 1 (acesta având rolul de deviere la pământ a
curentului de trăsnet);
- la clădirile cu instalaţii exterioare de protecţie la trăsnet, un prim criteriu de alegere
a aparatelor de protecţie împotriva supratensiunilor necesare este dat măsurile de
protecţie specificate în evaluarea riscului de impact al trăsnetului conform
paragrafului 6.2.1 din I7-2011;
- alegerea SPD tip 1 se face în funcţie de nivelul de protecţie împotriva trăsnetului;
- tipul instalaţiei/echipamentului care se doreşte a fi protejată cu SPD (categorii
diferite de locuri de montaj au curenţi nominali de descărcare In diferiţi pentru
SPD);
- nivelul tensiunii de protecţie al SPD (Up) va fi ales în funcţie de tensiunea de ţinere
la impuls prescrisă şi de tensiunea nominală de lucru ale echipamentului/instalaţiei
de protejat; Up trebuie sa fie mai mic decât tensiunea de ţinere la impuls a
echipamentelor (Up < 0,8 Uw);
- capacitatea maximă de descărcare: Iimp sau Imax (SPD tip I sau II) este curentul
maxim ce poate apărea uneori în secţiunea de instalaţie in care este montat SPD;
- tensiunea de testare care este tensiunea de funcţionare în gol: Uoc (SPD tip III);
- sistemul de legare la pământ;
-95-
- tensiunea maximă de funcţionare continuă (Uc) se selectează în scopul de a reduce
la minimum orice modificări în caracteristicile SPD (îmbătrânirea, deriva termică,
etc) în condiţii normale de lucru;
- Curentul rezidual (Ic) este valoarea curentului prin SPD atunci când Uc este aplicat
şi este utilizat pentru alegerea unui SPD pentru a evita funcţionarea inutilă a
dispozitivelor de supracurent sau a altor dispozitive de protecţie;
- Supratensiune temporară (UT) este tensiunea pe care o poarte suporta SPD o
perioadă scurtă de timp fără a se defecta. Duratele tipice pentru UT considerate de
diferite standarde sunt cuprinse între 200 ms si 5 s.
- opţiuni (indicator de termen de expirare, rezerva de siguranţă, comunicaţie la
distanţă, bloc de monitorizare);
- curentul de scurtcircuit (Isc) al sursei de alimentare în instalaţie.
6.5. Selecţia SPD se face după cum urmează:

- se aleg parametrii SPD: Up, Uc, UT şi Iimp (pentru SPD tip I) / Imax (tip II) / Uoc (tip
III);
o În funcţie de modul de legare la pământ, tensiunea maximă de funcţionare
de continuă Uc a SPD trebuie să fie egală sau mai mare decât valorile
prezentate în tabelul 6.2.
Tabel 6.2 Valori minime ale Uc a SPD în funcţie de sistemul de legare la pământ
SPD Configuraţia reţelei
conectat IT cu neutru IT fără neutru
TT TN-C TN-S
între distribuit distribuit
Între linie şi
1.1 Uo - 1.1 Uo 1.1 Uo -
neutru
Fiecare linie
1.1 Uo - 1.1 Uo √3 Uo Vo
şi PE
Neutru şi PE Uo - Uo Uo -
Fiecare linie
- 1.1 Uo - - -
şi PEN
Uo este tensiunea dintre linie şi neutru, Vo este tensiunea între linii pentru sisteme de tensiune
mică.
Acest tabel este bazat pe SR EN 61643-1 şi SR HD 60364-5-534.
o Valorile cele mai utilizate pentru Uc alese în funcţie de sistemul de legare

la pământ sunt:
TT, TN: 260, 320, 340, 350 V
IT: 440, 460 V
o Iimp pentru SPD tip I se determină în funcţie de numărul şi serviciile care
intră în clădire, iar nişte valori orientative, conform SR EN 62305-1, tabel
E2, sunt date în tabelul următor:
-96-
Tabel 6.3 – Alegerea SPD tip I/II pentru cazul în care trăsnetele cad pe/ lângă
serviciile conectate la clădire
Nivel de Sisteme de alimentare cu joasă Linii de telecomunicaţii
protecţie tensiune
împotriva căderea căderea căderea căderea căderea căderea
trăsnetului trăsnetului trăsnetului trăsnetului trăsnetului trăsnetului trăsnetului
pe un lângă un pe sau pe un lângă un pe sau
serviciu serviciu lângă o serviciu serviciu lângă o
structură structură
Sursa de Sursa de Sursa de Sursa de Sursa de Sursa de
defect S3 defect S4 defect S1 defect S3 defect S4 defect S2
Semnal Semnal sau S2 Semnal Semnal Semnal
test: test: Semnal test: măsurat: test:
10/350 µs 8/20 µs test: 10/350 µs 5/300 µs 8/20 µs
(kA) (kA) 8/20 µs (kA) (estimat 8/20 (kA)
(kA) µs)
(kA)
III-IV 5 2,5 0,1 1 0,01 (0,05) 0,05
I-II 10 5 0,2 2 0,02 (0,1) 0,1
o Uoc pentru SPD tip III se determină în funcţie de curentul de scurtcircuit

Uoc = 2 x Isc
- curentul nominal In al SPD trebuie să fie mai mare decât curentul de scurtcircuit
din circuitul în care este montat SPD;
- locul de montare a SPD (conform 4.4.4.5 din I7-2011 şi par.6.3) trebuie să fie cât
mai aproape de punctul de intrare al serviciilor în structura de protejat, de zona cu
cea mai mare densitate de echipamente din structura protejată de SPD (avantaj
economic) sau cât mai aproape de echipamentul de protejat (avantaj tehnic). Locul
de montare a protecţiei poate determina alegerea unui SPD cu Up mai mic (Upmax =
2,5kV pentru Un=230/400V);
- durata de viaţă şi modul de defectare.
-97-
7. CALCULUL NIVELULUI DE IZOLAŢIE LA IPT EXTERIOARE
- Clasa SPT, ki - calculată anterior, şi de care depinde configuraţia celorlalte
elemente ale IPT
- Numărul de conductoare de coborâre, n;
- Tip izolaţie IPT exterioară, km:
o Aer;
o Beton, cărămizi;
- Tip de dispozitiv de captare:
o Tijă singulară (este necesară dacă upe terasa protejată cu o reţea de captare
se amplasează un dulap, o antenă, coş de evacuare etc) ;
o Conductor întins:
Înălţimea dispozitivului de captare, h
Distanţa între două conductoare, c
o Reţea de conductoare (4 şi mai multe) fără legătură de echipotenţializare
intermediară, la clădiri de înălţime între 5 şi 20 m:
Distanţa între două conductoare de coborâre, c
Distanţă (sau înălţime) între conductoarele în buclă, h
o Reţea de conductoare (4 şi mai multe conectate prin conductoare de
echipotenţializare în buclă orizontale, pentru clădiri înalte):
Număr total de niveluri ale clădirii, m
Distanţa între două conductoare de coborâre cele mai apropiate, c
Distanţă (sau înălţime) între conductoarele în buclă, h
Distanţa până la cel mai apropiat conductor de coborâre, d
Înălţime deasupra punctului de echipotenţializare, l
- Priză de pământ (tip A sau B):
o Tip A cu electrozi de pământ singulari cu rezistenţe electrice de pământ:
comparabile;
diferite;
o Tip B

7.2.1. Calcularea nivelului de izolaţie pentru instalaţii de protecţie împotriva
trăsnetului (IPT) se face în conformitate cu anexa 6.8 din I7-2011 prin asigurarea unei
distanţe minime, d, între dispozitivul de captare sau conductorul de coborâre şi părţile
metalice ale structurii sau alte instalaţii, mai mare decât distanţa de separare s.
7.2.2. Se va utiliza relaţia (A6.8.1 din Anexa 6.8 – I7-2011):
k (7.1)
s = ki ⋅ c ⋅ l
km
7.2.3. Domeniul de valori ale factorului kc este dat în tabelul A6.8.2. Pentru
determinarea valorii acestui factor se va utiliza tabelul A6.8.4 ce se aplică parţial pentru
dispunerile de tip A ale prizei de pământ (numai pentru electrozi de pământ singulari cu
rezistenţe electrice de pământ comparabile) şi pentru toate dispunerile de tip B ale prizei de
pământ.
7.2.4. Pentru dispunerile de tip A ale prizei de pământ având electrozii de pământ
singulari cu rezistenţe electrice de pământ în mod clar diferite se consideră factorul kc=1.
7.2.5. În structuri din beton armat cu armătura metalică interconectate, cu continuitate
metalică sau electrică, nu este necesară o distanţă de separare.
-98-
7.3. Exemplu de calcul
Se consideră o clădire de birouri având P+11 niveluri, conform figurii de mai jos.
Clădirea este prevăzută cu o instalaţie de protecţie împotriva trăsnetului (IPT) exterioară
neizolată de tip II cu 16 conductoare de coborâre având distanţa dintre două conductoare de
10m şi cu 5 bucle de interconectare dispuse la o distanţă de 20m. Se va determina distanţa de
separare necesară pentru amplasarea unui echipament pe terasă.
Tabel 7.1. Date caracteristice ale structurii

Parametru Comentariu Simbol Valoar Referinţă
e
Clasa SPT II ki 0,06 Tabelul
A6.8.1
Materialul izolaţiei electrice Aer km 1 Tabelul
A6.1.2
Număr total de bucle de m 5
conductoare interconectate pe
orizontală
Numărul de conductoare de n 16
coborâre
Distanţa între două conductoare c 10
de coborâre cele mai apropiate,
(m)
Înălţime tijă de captare ht 6
Distanţa între două bucle de h 1..4 20
conductoare interconectate pe
orizontală, (m)
Pentru calcularea distanţei de separare dată de tija de captare se consideră coeficientul

kc=1 (conform tabelului A6.8.4 - I7), şi rezultă conform relaţiei A6.8.1 – I7:
k 0,06
st = i × k ct × lt = × 1× 6 = 0,36 m
km 1
Pentru calcularea distanţei de separare dată de elementele structurii se determină

coeficienţii kc conform relaţiilor date în figura A6.8.3 – I7:
1 c 1 10
k c1 = + 0,1 + 0,2 × 3 = + 0,1 + 0,2 × 3 = 0,03125 + 0,1 + 0,2 = 0,331 m ;
2n h 2 * 16 10
1 1
k c 2 = + 0 ,1 = + 0 ,1 = 0,0625 + 0,1 = 0,1625 m ;
n 16
1 1
k h1 = + 0 ,01 = + 0 ,01 = 0,0625 + 0,01 = 0,0725 m ;
n 16
1 1
k h2 = kh3 = kh 4 = = = 0,0625 m ;
n 16
k
s S = i × (k c1 × lc1 + k c 2 × lc 2 + k h1 × h1 + k h 2 × h2 + k h3 × h3 + k h 4 × h4 )
km
0,06
sS = × (0,33125 × 10 + 0,1625 × 10 + 0,0725 × 20 + 0,0625 × 10 + 0,0625 × 10 + 0,0625 × 10)
1
s S = 0,06 × (3,3125 + 1,625 + 1,45 + 0,625 + 0,625 + 0,625)
-99-
s S = 0,06 × 8,2625 = 0,496 m
s = st + s S = 0,36 + 0,496 = 0,856 m
Figura 7.1. Exemplu de calcul a distanţei de separare
7.4. Date de ieşire pentru alte proiecte de specialitate

Distanţa de izolaţie se respectă pentru toate detaliile de amplasare / prindere a
achipamentelor care se montează pe terasă sau se apropie în mod periculos de conductoarele
de coborâre.
7.5. Date de ieşire pentru documentaţia de achiziţie

7.5.a) Parametri tehnici şi funcţionali
-100-
7.5.b) Specificaţii de performanţă şi condiţii privind siguranţa în exploatare
7.5.c) Condiţii privind conformitatea cu standarde relevante

vezi …
7.5.d) Condiţii de garanţie şi post garanţie

vezi …
7.5.e) Alte condiţii cu caracter tehnic
-101-
8. ALEGEREA APARATURII ELECTRICE PENTRU MEDII CU PERICOL

DE EXPLOZIE
8.1. Prevederi normative

Ghidul de performanţă pentru specialitatea instalaţii electrice, reglementare normativă
de aplicare a prevederilor Legii 10/95, a calităţii în construcţii, evaluează cerinţa esenţială B -
Securitatea la incendiu, prin criteriul de performanţă “Încadrarea instalaţiilor electrice în
categorii privind pericolul de incendiu şi de explozie”
În România se definesc două categorii de mediu, respectiv:
- medii normale, pentru care alegerea aparatelor electrice şi a materialelor este
reglementată prin NP I7;
- zone cu pericol de explozie, pentru care alegerea aparatelor electrice şi a
materialelor este reglementată prin Normativ pentru proiectarea, executarea, verificarea şi
exploatarea instalaţiilor electrice în zone cu pericol de explozie, indicativ NP 099-05
Dimensionarea aparatelor electrice şi a materialelor, parcurge aceleaşi etape, pentru
fiecare din cele două categorii de mediu, excepţie făcând alegerea secţiunii, care este
influenţată de tipul carcasei, pe seama condiţiilor de transfer termic.
Diferenţierea majoră intervine la tipul de carcasă electrică în care, practic acelaşi tip
de aparat electric va fi introdus, pentru a fi compatibil cu caracteristicile mediului în care va fi
montat, va funcţiona, va fi exploatat şi întreţinut.
Prin tema de proiectare, se vor specifica particularităţile mediului din spaţiile
obiectivului. Prin colaborare cu specialităţi în domeniul Cc (securitatea la incendiu pentru
structuri) şi Ci (securitatea la incendiu pentru instalaţii) proiectantul de instalaţii electrice, va
evalua fiecare spaţiu din punct de vedere a comportamentului la incendiu şi/ sau explozie.
Ca urmare, prezentul capitol se adresează specialiştilor elaboratori de proiecte tehnice
şi a documentaţiei pentru obţinerea autorizaţiei de construire, la evaluarea zonelor cu pericol
de explozie, pentru care alegerea aparatelor electrice şi a materialelor trebuie efectuată
conform NP 099-05.
În urma acestei evaluări, un obiectiv, va putea avea atât spaţii cu medii normale cât şi
zone cu pericol de explozie.
În caietele de sarcini pentru execuţie, ale proiectelor tehnice, se va sublinia faptul că
obiectivul se află şi sub incidenţa NP 099-05, care a impus, pe lângă alegerea de aparate şi
materiale electrice pentru medii normale şi alegerea de aparate şi materiale electrice pentru
zone cu pericol de explozie.
În Caietele de sarcini pentru furnizori de materiale, în vederea desfăşurării
licitaţiilor de oferte pentru achiziţii se va elabora o documentaţie separată pentru aparatele şi
materialele electrice pentru zone cu pericol de explozie, deoarece acestea au cerinţe diferite în
raport cu cele pentru medii normale. Masurile prevăzute în Caietele de sarcini pentru
execuţie, vor fi luate în concordanţă cu normativele departamentale şi cu specificul fiecărei
activităţi.
8.2. Medii cu pericol de explozie

8.2.1. Terminologie specifică
Pentru instalaţiile electrice amplasate în zone cu pericol de explozie şi/sau incendiu,
se folosesc noţiunile definite conform NP-099-05:
Atmosfera explozivă, amestec cu aer, în condiţii atmosferice normale, a substanţelor
inflamabile sub formă de gaz, vapori sau ceaţă sau al prafurilor combustibile în care, după
aprindere, combustia se propagă în ansamblul amestecului neconsumat (prin condiţii
atmosferice
-102-
normale se consideră presiunile totale ale amestecului cuprinse între 0,26 şi 1,1 bar şi
temperaturi cuprinse între -20°C şi +40oC).
Aria periculoasă este zona din spaţiu în care există sau ar putea să apară o atmosferă
explozivă gazoasă sau cu praf combustibil în cantităţi care să impună precauţii speciale
pentru construcţia, instalarea şi utilizarea aparaturii electrice respectiv, se definesc două tipuri
de arii periculoase :-cu vapori de gaze inflamabile;
- cu praf combustibil.
Din punct de vedere a riscului de explozie, determinat de caracteristicile atmosferei
explozive dintr-o potenţială arie periculoasă, aceasta se clasifică pe zone conform Anexa 6.10
I7-2011 (Zonă 0, Zonă 1, Zonă 2, Zonă 20, Zona 2, Zona 22.)
Aparatură electrică pentru atmosfere explozive. Aparatură electrică (materiale, aparate
sau maşini electrice, etc.) executată în aşa fel încât să nu producă, în condiţiile specificate,
aprinderea atmosferei explozive înconjurătoare.
Seria de standarde de referinţă SR EN 60079 (standard pe părţi) defineşte această
aparatură pentru atmosfere explozive gazoase.
Aparatură simplă. Componentă electrică sau combinaţie de componente cu construcţie
simplă şi cu parametri electrici bine definiţi, care este compatibilă cu securitatea intrinsecă a
circuitului în care este utilizată.
Se consideră aparatură simplă:

a) componente pasive, de exemplu conductoare, cutii de joncţiune, rezistoare şi
dispozitive semiconductoare simple;
b) componente de înmagazinare a energiei, cu parametri bine definiţi, de exemplu
condensatoare sau bobine de inductanţă, ale căror valori sunt luate în considerare atunci când
se determină securitatea întregului sistem;
c) surse generatoare de energie, de exemplu termocuple şi celule fotoelectrice, care nu
generează mai mult de 1,5 V, 100 mA şi 25 mW. Toate inductanţele sau capacităţile prezente
în aceste componente generatoare de energie sunt luate în considerare conform punctului b).
Aparatură electrică asociată. Aparatură electrică în care circuitele sau părţi din circuite
nu sunt obligatoriu cu securitate intrinsecă, dar care conţin circuite care pot afecta securitatea
circuitelor cu securitate intrinsecă asociate.
Clasa de temperatură (a unei aparaturi electrice pentru atmosfere explozive).
Clasificare a aparaturii electrice pentru atmosfere explozive din punctul de vedere al
temperaturii sale maxime de suprafaţă.
Durata tE (pentru aparate electrice cu securitate mărită). Timpul considerat pentru
înfăşurări de curent alternativ, supuse la curentul de pornire IA, care se încălzesc, de la
temperatura atinsă în serviciu nominal (la temperatura ambiantă maximă) până la temperatura
limită.
Temperatură maximă de suprafaţă. Temperatura cea mai ridicată atinsă în serviciu, în
cele mai defavorabile condiţii de funcţionare, în cadrul condiţiilor normale ale aparaturii
electrice, de orice parte sau orice suprafaţă a aparaturii care poate produce aprinderea
atmosferei explozive înconjurătoare. Condiţiile de funcţionare cele mai defavorabile includ
suprasarcini recunoscute şi orice condiţie de defect recunoscută în standardul specific pentru
tipul de protecţie implicat.
Temperatură de aprindere a unei atmosfere explozive gazoase. Temperatura cea mai
scăzută a unei suprafeţe încălzite la care, în condiţiile specificate, se produce aprinderea unei
substanţe inflamabile sub formă de amestec de gaz sau vapori în aer.
Publicaţia de referinţă CEI 60079-4 standardizează o metodă pentru determinarea
acestei temperaturi.
-103-
Temperatură de aprindere a unui strat de praf. Temperatura minimă a unei suprafeţe
calde la care aprinderea se produce într-un strat de praf, de grosime dată, depus pe această
suprafaţă caldă.
Temperatură de aprindere a unui nor de praf. Temperatura minimă a peretelui interior
cald al unui cuptor în care se produce aprinderea în aer a unui nor de praf.
Explozie (a unei atmosfere explozive). Creşterea bruscă a presiunii şi temperaturii,
datorată oxidării sau altei reacţii exoterme.
Atmosferă explozivă gazoasă. Amestec cu aerul, în condiţii atmosferice normale, a
substanţelor inflamabile sub formă de gaz, vapori sau ceaţă în care, după aprindere, combustia
se propagă în ansamblul amestecului neconsumat.
Atmosferă explozivă cu praf. Amestec cu aerul a substanţelor inflamabile sub formă de
praf sau fibre în care, în condiţii atmosferice normale, după aprindere, combustia se propagă
în ansamblul amestecului neconsumat.
Arie periculoasă datorată atmosferelor explozive gazoase. Arie în care există sau ar
putea să fie prezentă o atmosferă explozivă gazoasă în asemenea cantităţi încât să necesite
precauţii speciale pentru construcţia, instalarea şi utilizarea aparaturii electrice.
Arie periculoasă de praf. Arie în care praful combustibil sub formă de nor sau de strat
este, sau poate fi anticipat să fie prezent în asemenea cantităţi încât să necesite măsuri speciale
pentru construcţia şi utilizarea aparaturii electrice, pentru a preveni aprinderea unui amestec
exploziv de praf/aer sau a unui strat de praf combustibil.
Limita inferioară explozivă (LEL). Concentraţie de gaz, vapori sau ceţuri inflamabile,
în aer, până la care nu se formează o atmosferă explozivă gazoasă.
Limita superioară explozivă (UEL). Concentraţie de gaz, vapori sau ceaţă inflamabilă
în aer deasupra căreia nu se formează o atmosferă explozivă gazoasă.
Grupă (a unei aparaturi electrice pentru atmosfere explozive). Clasificare a aparaturii
electrice în funcţie de atmosfera explozivă pentru care este prevăzută să fie utilizată.
Tip de protecţie (al unei aparaturi electrice pentru atmosfere explozive). Măsuri
specifice aplicate aparaturii electrice pentru a evita aprinderea unei atmosfere explozive
înconjurătoare de către o astfel de aparatură.
Praf conductor. Praf cu rezistivitatea electrică egală sau mai mică de 103 Ωm.
8.2.2. Alegerea aparaturii electrice pentru arii periculoase cu atmosferă

explozivă gazoasă
Componentele instalaţiilor electrice (aparatura electrică) care se vor monta în arii
periculoase trebuie să aibă caracteristici constructive şi funcţionale speciale, respectiv:
a. pentru a nu determina amorsarea unei explozii sau incendiu şi
b. pentru a suporta efectele unei explozii sau incendiu.
Riscul de aprindere a amestecurilor explozive este determinat de
scânteia electrică şi încălzirea suprafeţelor conductoarelor sau a carcaselor aparaturii
electrice.
Scânteia electrică se produce la deschiderea contactelor unui aparat
electric de conectare montat pe o cale de curent cu sarcină inductivă. Arcul electric, ce are
tendinţa să apară la deconectarea circuitelor parcurse de curenţi de sarcină sau de scurtcircuit,
are o energie mult mai mare decât scânteia.
8.2.2.1. Evaluarea şi clasificarea ariilor periculoase cu atmosferă explozivă

gazoasă
Alegerea corectă a aparatelor, maşinilor şi a materialelor electrice ce urmează a fi
amplasate în locuri în care, prin natura procesului tehnologic, se produc, se prelucrează sau
-104-
manipulează substanţe care, împreună cu aerul, pot forma amestecuri explozive se face în
baza unei evaluări efectuate încă din faza studiului de fezabilitate.
Evaluarea, este necesară pentru stabilirea categoriei de mediu, a riscurilor din punct de
vedere a condiţiilor de mediu în care vor funcţiona aparatele, maşinile şi materialele electrice,
a asigurării securităţii personalului ce le exploatează, precum şi protecţia lor intrinsecă.
În acest scop ariile periculoase se clasifică, aşa cum s-a prezentat mai sus, conform NP
099-05, în funcţie de proprietăţile vaporilor, gazelor inflamabile şi a prafului combustibil care
pot fi prezente, precum şi de probabilitatea apariţiei unei atmosfere explozive.
Pentru evaluarea probabilităţii apariţiei unei atmosfere explozive este necesară
examinarea fiecărui utilaj tehnologic care conţine materiale inflamabile ce ar putea constitui o
sursă de degajare.
În această evaluare nu se iau în considerare avariile imprevizibile legate de operaţii
greşite, nerespectarea tehnologiei, materiale necorespunzătoare (de ex. spargerea unui
rezervor, ruperea unei conducte, etc.).
Atunci când nu există indicii clare,dubii sau elemente greu de evaluat, trebuie să se ia în
consideraţie probabilitatea cea mai mare privind apariţia unei atmosfere explozive.
Zonarea ariilor periculoase conform proiectului iniţial trebuie reexaminată şi
reactualizată
de fiecare dată când se produc modificări la utilaje, instalaţii sau la procedurile de exploatare
a
acestora.
Pentru evaluarea ariilor periculoase cu vapori şi gaze inflamabile trebuie să determine
sursa de degajare şi gradul acesteia.
Fiecare utilaj sau element de instalaţie (pompă, vană, flanşă, conductă, rezervor, etc.)
trebuie considerat sursă potenţială de degajare a materialelor inflamabile, dacă există
posibilitatea ca acestea să fie eliberate în atmosferă.
Conductele sudate, fără flanşe, vane sau alte fitinguri nu se consideră surse de degajare.
Gradul de degajare, (continuu, primar sau secundar), se determină şi se adoptă în proiect, în
funcţie de frecvenţa şi durata probabilă a degajării.
Standardul de referinţă pentru definirea gradului de degajare este SR EN 60079-
10:2002-Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase. Partea 10: Clasificarea
ariilor periculoase. Acesta prevede:
a) tipul zonei –se defineşte în funcţie de gradul de degajare şi de ventilare.
O degajare de grad continuu determină o zonă 0, o degajare de grad primar o zonă 1 iar
o degajare de grad secundar o zonă 2.
b) întinderea zonei depinde atât de proprietăţile substanţelor inflamabile cât şi
de caracteristicile procesului tehnologic. La evaluarea gradului de degajare trebuie să se ia în
considerare:
- debitul de degajare a gazelor;
- limita inferioară de explozie a acestora (LEL);
- ventilarea;
- densitatea relativă a gazelor sau vaporilor în raport
cu aerul;
- condiţiile locale ( topografie, condiţii climatice, etc.).iar întinderea zonei
poate fi limitată, funcţie de amplasarea sursei de degajare, prin:
- bariere materiale (pereţi);
- menţinerea unei presiuni în încăperile adiacente;
- purjarea în încăperile adiacente a unui debit de aer corespunzător pentru a
asigura evacuarea gazelor şi vaporilor inflamabili.
-105-
Exemple de surse de degajare:
a) surse de grad continuu:
- suprafaţa unui lichid inflamabil dintr-un rezervor cu capac fix, cu ventilare
permanentă spre atmosferă;
- suprafaţa unui lichid inflamabil deschis permanent în atmosferă.
b) surse de grad primar:
- garnituri de pompe, compresoare sau supape, dacă în timpul funcţionării
normale este probabilă o degajare de gaz sau lichid inflamabil;
- puncte de prelevare a probelor de unde în timpul funcţionării normale se
poate degaja material inflamabil;
- supape de descărcare, guri de ventilare etc. de la care se poate degaja material
inflamabil în funcţionare normală.
c) surse de grad secundar:
- garnituri de pompe, compresoare sau supape, unde nu se poate degaja
material inflamabil în funcţionare normală;
- flanşe, garnituri de etanşare şi racorduri de ţevi unde nu sunt de aşteptat
degajări în funcţionare normală;
- puncte de prelevare a probelor de unde, în timpul funcţionării normale, nu

sunt posibile degajări.
Deschiderile dintre arii trebuie considerate, de asemenea, surse de degajare al căror
grad depinde de tipul zonei adiacente, de durata şi frecvenţa deschiderilor, de eficienţa
etanşării, etc.
Exemple de definire a zonelor:
Zona 0: interiorul rezervoarelor sau aparatelor (evaporatoare, vase de reacţie, etc.)
Zonă 1: - aria adiacentă zonei 0;
- împrejurul gurilor de alimentare;
- locurile unde se transferă lichide volatile dintr-un rezervor în altul;
- încăperi de pompe/compresoare ventilate inadecvat;
- împrejurul punctelor de preluare a probelor;
- împrejurul unor garnituri de pompe, compresoare sau supape insuficient etanşe;
- vecinătatea operaţiilor de vopsitorie, unde se folosesc solvenţi volatili inflamabili;
- împrejurul supapelor de descărcare sau gurilor de ventilare.
Zona 2: - fluide inflamabile transportate în sisteme închise din care nu pot scăpa decât
accidental sau în cazul unor operări greşite;
- ariile în care, în mod normal, este evitată formarea unor concentraţii explozive de
vapori sau gaze prin ventilare mecanică, dar care pot deveni periculoase datorită întreruperii
acesteia;
- ariile adiacente zonei 1, în care gaze sau vapori inflamabili pot scăpa ocazional cu
excepţia cazului în care pătrunderea e oprită de o ventilare mecanică corespunzătoare, ce
asigură o suprapresiune de aer curat şi sunt luate măsuri pentru a se evita oprirea acesteia.
8.2.2.2 Tipuri de protecţie antiexplozivă pentru aparatura electrică

În proiectele tehnice ale obiectivelor care au zone cu pericol de explozie, pentru
aparatura electrică care se va amplasa în ariile periculoase trebuie să se aleagă un tip de
protecţie adaptat la grupa de explozie a vaporilor de gaze explozive estimate să apară în
respectiva arie periculoasă. Conform NP 099-05 Aparatura în execuţie antiexplozivă
se clasifică în două grupe, în funcţie de destinaţie:
Grupa I - pentru mine grizutoase, respectiv pentru arii periculoase în care atmosfera
explozivă este determinată de prezenţa gazului de mină, grizu;
-106-
Grupa II - pentru toate ariile periculoase cu o atmosferă explozivă determinată de alte
gaze decât gazul grizu. Gazele au grade de explozie diferite şi ca urmare, aparatura electrică
se prevede cu tipuri de protecţie antiexplozivă corespunzătoare gradelor de explozie ale
gazelor.
Aparatura din grupa II se subgrupează în trei subgrupe. Ordinea grupelor de gaze şi
vapori este astfel definită încât aparatura care corespunde pentru o grupă de gaze şi vapori şi
clasă de temperatură să corespundă şi pentru grupele şi clasele inferioare.
În tab.8.1, conform NP 099-05, se prezintă corelarea clasei de temperatură a aparaturii
electrice cu temperatura de aprindere a gazelor sau vaporilor.
Aparatura electrică cu execuţie antiexplozivă, inclusă în caietele de sarcini şi
achiziţionată, se va verifica să aibă marcată o etichetă a producătorului care conţine: numele
constructorului; tipul; simbolul Ex; sigla modului de protecţie; grupa aparatului (IIA, IIB, IIC,
etc.); clasa de temperatură; numele laboratorului de încercare şi referinţa la certificatul de
omologare; alte date, dacă este cazul.
1. Protecţie antideflagrantă-simbol d
Capsularea antideflagrantă este tipul de protecţie la care părţile componente interioare
ale aparaturii, care pot să aprindă atmosfera explozivă, din exterior, sunt introduse într-o
capsulare.
Tipul de protecţie “d’ este foarte eficace şi se aplică la toate aparatele electrice,
echipamente statice, maşini electrice rotative, tablouri de distribuţie, corpuri de iluminat şi
alte echipamente sau aparate care produc scântei în funcţionare.
Tabelul 8.1.
Temperatura Clasa de temperatură a aparaturii electrice
de aprindere
a gazelor sau vaporilor T1 T2 T3 T4 T5 T6
0
> 450 C ADMIS ADMIS ADMIS ADMIS ADMIS ADMIS
>3000C NU ADMIS ADMIS ADMIS ADMIS ADMIS

0
>200 C NU NU ADMIS ADMIS ADMIS ADMIS
>1350C NU NU NU ADMIS ADMIS ADMIS
>1000C NU NU NU NU ADMIS ADMIS
>II.2650C NU NU NU NU NU ADMIS
2. Protecţie tip securitate mărită - simbol e

Securitatea mărită, constă în măsuri suplimentare care să evite, cu un grad de siguranţă
mărit, producerea de scântei, arcuri electrice sau temperaturi excesive în interiorul sau pe
părţile exterioare ale aparaturii electrice, capabile să aprindă o atmosferă explozivă. Acest
deziderat se asigură prin :
- folosirea unor materiale izolante de calitate superioară;
- dimensionarea specială a distanţelor de străpungere şi de
conturnare;
- conexiuni electrice care nu se pot slăbi.
Modul de protecţie “e” nu este aplicabil următoarelor echipamente:
- motoare asincrone cu rotor bobinat şi colector;
- motoare sincrone cu înfăşurări de excitaţie;
- motoare de curent continuu;
- reostate în aer;
-107-
- aparate electrice de comutaţie (prize, contactoare,
întreruptoare, etc.).
Protecţia “e” se aplică la:
- motoare electrice cu rotorul în scurtcircuit;
- rezistenţe de pornire fără contacte glisante;
- electromagneţi;
- cutii de conexiuni;
- corpuri de iluminat incandescente şi corpuri de iluminat
fluorescente cu starter electronic;
- transformatoare de măsură şi aparate de măsură.
3. Protecţie tip capsulare presurizată - simbol p

Capsularea presurizată constă în menţinerea unui gaz de protecţie cu suprapresiune, în
interiorul capsulării, în scopul prevenirii formării unei atmosfere explozive în interiorul
acesteia.
Capsularea trebuie să aibă gradul de protecţie minim IP 40 şi să prevină, prin bariere de
scântei, ieşirea scânteilor.
Clasa de temperatură a capsulării presurizate este cea mai mare dintre:
- temperatura maximă a suprafeţei exterioare;
- temperatura maximă a suprafeţelor părţilor protejate, care rămân sub tensiune
chiar şi după întreruperea alimentării cu gaz de protecţie (de exemplu, încălzitoare electrice).
Tipul de protecţie “p” se foloseşte pentru echipamente statice, maşini electrice rotative
(în general de puteri mari) sau pentru dulapuri electrice.
Marcarea aparaturii presurizate trebuie să conţină, pe lângă datele menţionate şi:
- volumul intern liber;
- natura gazului de protecţie;
- cantitatea minimă de gaz necesar pentru purjare.
4. Protecţie tip securitate intrinsecă - simbol i

În aparatura cu securitate intrinsecă, o scânteie sau un efect termic, produse, în condiţii
normale de funcţionare sau în condiţii de defect, nu sunt capabile să producă aprinderea unei
atmosfere explozive date.
La acest tip de protecţie este introdusă noţiunea de aparatură asociată, respectiv
aparatura ce conţine în acelaşi timp circuite cu securitate intrinsecă şi circuite fără securitate
intrinsecă.
Carcasarea este astfel construită încât circuitele fără securitate intrinsecă să nu afecteze
circuitele cu securitate intrinsecă. Este cazul circuitelor de curenţi foarte mici pentru semnale
analogice (măsurători de presiune, temperatură, etc.) sau digitale care nu sunt cu securitate
intrinsecă şi sunt separate de circuitele cu securitate intrinsecă prin bariere interioare de
securitate. Acestea, situate în zone neclasificate, constituie interfaţa ce permite alimentarea
fără pericol a aparaturii electrice situate în zona periculoasă.
Aparatura cu securitate intrinsecă se clasifică, pe baza curentului minim de aprindere
(MIC), în subgrupele IIA, IIB, IIC precum şi în clasele de temperatură T1…T6.
Din punct de vedere al gradului de siguranţă aparatura cu protecţie “i” se împarte în:
- categoria “ia”, la care aprinderea nu trebuie să producă: în funcţionare normală, în
cazul primului şi a celui de al doilea defect, care conduc la condiţiile cele mai
nefavorabile.
Valoarea coeficienţilor de siguranţă ce trebuiesc aplicaţi tensiunii, curentului sau unei
combinaţii a acestora este 1,5 pentru funcţionare normală şi cu un singur defect şi 1 la
funcţionare cu două defecte.
-108-
- categoria “ib”, care nu trebuie să producă aprinderea în funcţionare normală nici la
un prim defect.
Valoarea coeficienţilor de siguranţă este 1,5, la funcţionare normală şi cu un singur
defect şi 1 la funcţionare cu două defecte.
Marcarea barierelor de siguranţă trebuie să conţină:
- tensiunea maximă ce se poate aplica la bornele fără siguranţă
intrinsecă (Um);
- tensiunea maximă de ieşire (U0).
5. Protecţie tip imersiune în ulei - simbol o

Această protecţie constă în imersarea în ulei a părţilor active ale aparaturii electrice, în
aşa fel încât atmosfera explozivă de la suprafaţa uleiului sau în exteriorul capsulării, să nu
poată fi aprinsă.
Acest mod de protecţie se aplică aparatelor de comutaţie, reostatelor, rezistenţelor,
transformatoarelor, siguranţelor fuzibile, etc.
6. Protecţie tip înglobare în nisip – simbol q

Acest tip de protecţie se aplică numai echipamentelor care nu au piese în mişcare şi
constă în umplerea tuturor spaţiilor libere, din jurul unor componente electrice, cu un material
de granulaţie foarte fină (cuarţ foarte fin). Ca urmare, în condiţii de funcţionare, un arc
electric sau o scânteie, produse în interiorul capsulării, nu pot aprinde atmosfera explozivă din
exterior. Deasemeni, aprinderea atmosferei exterioare nu poate fi cauzată nici de temperatura
excesivă a suprafeţei capsulării.
8. Protecţie tip încapsulare- simbol m

Componentele unei aparaturi care pot aprinde o atmosferă explozivă, fie prin scântei, fie
prin încălziri, sunt incluse, de regulă, într-o răşină, suficient de rezistenţă la influenţele
exterioare, astfel încât, atmosfera explozivă nu poate fi aprinsă nici de scântei şi nici de
încălzirile care pot avea loc în interiorul capsulării.
Această protecţie se aplică componentelor electronice:
- rezistoare cu peliculă sau rezistoare bobinate într-un singur strat;
- condensatoare cu hârtie şi ceramice;
- optocuploare pentru separarea diferitelor circuite dar şi
transformatoarelor, bobinelor şi înfăşurărilor motoarelor cu tip de
protecţie “e” precum şi transformatoarelor cu securitate intrinsecă.
8. Protecţie specială -simbol n

Aparatura electrică protejată prin tipul de protecţie “n” nu poate aprinde o atmosferă
explozivă înconjurătoare, în condiţii normale şi nici în anumite condiţii anormale de
funcţionare. Aparatura electrică cu tipul de protecţie “n” se clasifică în:
1) care nu produc scântei “nA” La acestea, riscul producerii de
scântei, arcuri electrice sau supraâncălziri ale suprafeţelor, în funcţionare normală, este
redus prin măsuri constructive;
2) în care se produc arc sau scânteie electrică, sau care au suprafeţe fierbinţi în
funcţionare normală şi pentru care se aplică diverse măsuri de protecţie precum:
- aparatură cu contacte protejate “nC”, incluzând tablouri electrice,
componente neincendiare închise ermetic, aparate capsulate;
- aparatură cu respiraţie limitată “nR”; în care posibilitatea penetrării unei
atmosfere explozive gazoase este redusă la un nivel foarte scăzut;
- aparatură cu presurizare simplificată “nP”;
-109-
- aparatură cu energie limitată “nL”.
În tabelul 8.2 este prezentată sintetic, conform NP-099, corelarea dintre Grupa de
explozie a gazelor sau vaporilor şi Grupa aparaturii electrice ce poate fi folosită, pentru cazul
în care aceasta are prevăzută un anumit tip de protecţie antiexplozivă.
Tabelul 8.2
Grupa de Grupa aparaturii ce pot fi folosită
explozie a Tip de protecţie antiexplozivă
gazelor sau Antideflagrantă Securitate Securitate intrinsecă
vaporilor “d” mărită “i”
II A II B II C ”e” II A II B II C
II A * * * * * * *
II B - * * * - * *
II C - - * * - - *
* admis ; - neadmis
Aparatura electrică din grupa II, folosită în arii periculoase cu gaze şi vapori inflamabili
sau cu praf combustibil, se clasifică în trei categorii 1, 2, 3 după nivelul de siguranţă al
aparatului, funcţie de zona în care este folosit.
În tabelul II.26.3 este prezentată, conform NP-099, aparatura folosită în zone (arii
periculoase) cu gaze şi vapori, codificată cu litera “G” şi aparatura folosită în zone (arii
periculoase) cu praf combustibil, codificată cu “D”.
Tabelul 8.3
Categoria Marcarea pentru zone
aparatului
Gaze şi vapori Praf combustibil
zonă marcare zonă marcare
1 0 II1G 20 II1D
2 1 II2G 21 II2D
3 2 II3G 22 II3D
8.2.2.3. Alegerea aparaturii electrice pentru arii periculoase cu

atmosferă explozivă gazoasă
Pe seama evaluării şi clasificării ariilor periculoase cu atmosferă
explozivă gazoasă şi a tipurilor de protecţie antiexplozivă pentru aparatura electrică ce se
poate monta în aceste arii, prezentate anterior,specialiştii care elaborează proiecte tehnice ce
conţin zone cu pericol de explozie vor alege aparatura electrică în funcţie de:
- zona de clasificare a ariei periculoase;
- clasa de temperatură sau temperatura de aprindere a gazelor sau vaporilor;
- grupa (subgrupa) aparaturii electrice;
- condiţiile locale (temperatura ambiantă şi factorii care pot influenţa negativ protecţia la
explozie).
În aria periculoasă cu atmosferă explozivă de gaze sau vapori, clasificată zona 0, pot fi
montate aparate şi circuite în execuţie antiexplozivă cu protecţie tip securitate intrinsecă de
categoria “ia”.
Conform NP 099, în aria periculoasă cu atmosferă explozivă de gaze sau vapori,
clasificată zona 1, poate fi montată aparatură în execuţie antiexplozivă permise pentru zona 0
precum şi aparatură în execuţie antiexplozivă cu următoarele tipuri de protecţie:
- Capsulare antideflagrantă-“d”; - Aparatură presurizată-“p”;
- Înglobare în nisip-“q”; - Imersiune în ulei-“o”;
-110-
- Securitate mărită-“e”; - Securitate intrinsecă-“i”;
- Încapsulare-“m”.
În aria periculoasă cu atmosferă explozivă de gaze sau vapori, clasificată zona 2, poate
fi montată aparatură în execuţie antiexplozivă admisă pentru zonele 0 sau 1 precum şi cele
special proiectate pentru zona 2, de exemplu, tipul de protecţie “n”.
8.2.3. Alegerea aparatelor şi a materialelor electrice pentru arii periculoase cu

atmosferă explozivă de praf combustibil
8.2.3.1. Clasificarea ariilor periculoase cu atmosferă explozivă de praf combustibil
Clasificarea comună a ariilor periculoase pentru gaze şi prafuri nu este posibilă deoarece
în cazul prafurilor nu pot fi distinse situaţii corespunzând condiţiilor normale sau anormale de
lucru.
Astfel, ventilarea nu are ca efect eliminarea prafului ci, dimpotrivă, poate crea condiţii
mai periculoase, prin formarea norilor.
Având în vedere sedimentarea prafului şi eventuala formare a unei atmosfere explozive

prin dispersia straturilor de praf, s-au definit în NP-099-2005, zone diferite pentru praf faţă de
cele pentru gaze şi vapori.
Ca urmare sunt necesare alte măsuri pentru evitarea surselor efective de aprindere
pentru prafurile combustibile în comparaţie cu gazele sau vaporii inflamabili.
Dacă o atmosferă explozivă conţine atât prafuri combustibile cât şi gaze sau vapori
inflamabili, clasificarea ariilor periculoase se va face luând în consideraţie cel mai mare
pericol posibil.
Clasificarea ariilor periculoase cu praf combustibil conform, NP 099, se face în funcţie
de:
a) caracteristicile prafului (mărimea particulei, umiditatea, temperatura de aprindere în
nor şi strat, rezistivitatea, etc.);
b) sursa de degajare a prafului şi gradul acesteia (continuu, primar sau secundar);
c) probabilitatea formării de amestecuri explozive de praf-aer;
d) probabilitatea formării straturilor de praf potenţial periculoase;
e) întinderea zonei.
Tipuri de surse de degajare:

a) grad continuu: - formarea continuă a unui nor de praf ;
- interiorul echipamentelor tehnologice (silozuri,
malaxoare, concasoare).
b) grad primar: - interiorul anumitor instalaţii de extracţie sau vecinătatea unui punct deschis
de încărcare.
c) grad secundar:- guri de vizitare care trebuie deschise pe perioade scurte;
- încăperi de manevrare a produselor pulverulente unde sunt prezente
depuneri de praf
Definirea zonelor:
a) Arii care pot genera o zonă 20 în interiorul unui spaţiu limitat pentru praf:
- buncăre, silozuri, cicloane, filtre;
- sisteme de transport a produselor pulverulente;
- exteriorul unui spaţiu limitat pentru praf în care se pot forma straturi de
grosimi mari datorită neîntreţinerii curăţeniei.
b) Arii care pot genera o zonă 21:
- arii în imediata apropiere a punctelor de încărcare şi golire;
- punctele de prelevare a probelor;
-111-
- rampe de descărcare auto;
- puncte de deversare a benzilor;
- arii în exteriorul spaţiului limitat pentru praf, unde praful se acumulează şi
este posibil ca stratul de praf să fie perturbat, formând amestecuri explozive praf-aer;
- arii în jurul ieşirilor din cicloane şi filtre cu saci;
- arii în care, datorită condiţiilor anormale, înlăturarea acumulărilor de praf sau a straturilor
nu poate fi asigurată.
c) Arii care pot genera o zonă 22:
- locuri aflate în vecinătatea echipamentelor care trebuie deschise intermitent sau din care
praful poate scăpa prin neetanşeităţi şi poate forma depuneri de praf (de exemplu, secţii de
măcinare, săli de concasare, etc.);
- ieşiri de la filtrele cu saci;
- arii în care se formează straturi de praf, dar este puţin probabil ca acesta să
genereze amestecuri explozive de praf-aer;
- arii din jurul zonelor 21 nelimitate de structuri mecanice.
8.2.3.2. Alegerea aparaturii electrice pentru arii periculoase cu atmosferă explozivă

de praf combustibil
Apariţia unei zone 20 (amestec exploziv de praf / aer prezent continuu în exteriorul
spaţiului limitat pentru praf) este, din punct de vedere practic, de neacceptat şi trebuie
prevenită printr-o curăţenie corespunzătoare.
Pentru a evita riscurile de aprindere a prafului combustibil este necesar ca:
- temperatura suprafeţei aparaturii pe care se depune praf sau care poate fi în contact cu norul
de praf, să fie sub limitele ce se vor preciza mai jos;
- toate părţile electrice care produc scântei sau au o temperatură mai mare decât cea de
aprindere a prafului, să fie închise într-o capsulare care împiedică pătrunderea prafului sau,
- să aibă circuite cu energie limitată pentru a evita aprinderea prafului combustibil.
Pentru capsulări s-au adoptat două niveluri de eficienţă a etanşeităţii la prafuri:
- capsulări protejate împotriva prafurilor;
- capsulări total protejate împotriva prafurilor.
Temperatura maximă de suprafaţă admisă pentru aparatura amplasată în arii
periculoase cu praf combustibil se determină prin reducerea cu o marjă de securitate a
temperaturii maxime de aprindere a norilor şi straturilor de praf care nu depăşesc 5 mm sau
12,5 mm.
În prezenţa norilor de praf, temperatura maximă de suprafaţă nu trebuie să depăşească
două treimi din temperatura de aprindere a norului de praf:
Tmax=2/3.Tnor praf
Condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească aceste capsulări se definesc în
conformitate cu două practice, denumite A şi B.
Aparatura, conform practicii A, pentru straturi de praf care nu depăşesc 5 mm grosime,
trebuie să aibă o temperatură maximă de suprafaţă mai mică cu 75 0 K decât temperatura
minimă de aprindere a stratului de praf respectiv:
Tmax=T5mm - 750 K
Aparatura, conform practicii B, pentru straturi de praf care nu depăşesc 12,5 mm
grosime, trebuie să aibă o temperatură maximă de mai mică cu 25 0 K decât temperatura
minimă de aprindere a stratului de praf respectiv:
Tmax=T12,5mm - 250K
Marcarea aparaturii ce poate fi folosită în arii periculoase cu praf combustibil cuprinde
următoarele elemente:- numele constructorului;- tipul;- seria;- accesorii, conexiuni;- marcarea
-112-
normală, prevăzută prin normele de construcţie ale aparaturii electrice;- marcarea
suplimentară, conform practicilor A şi B, după care a fost încercată aparatura.
Simbolurile folosite sunt:
- DIP pentru protecţia împotriva aprinderii prafurilor;
- A sau B pentru practica A sau B;
- 21 sau 22 pentru indicarea zonei în care poate fi utilizată
aparatura;
- TA pentru temperatura maximă de suprafaţă.
În aria periculoasă cu atmosferă explozivă de praf combustibil, clasificată zona 20,
poate fi montată aparatură în execuţie antiexplozivă cu protecţie tip securitate intrinsecă de
categoria “ia”, grupa II, având contactele electrice, din zona cu praf, protejate în capsulări cu
gradul de protecţie IP 65.
În aria periculoasă cu atmosferă explozivă de praf combustibil,
clasificată zona 21, poate fi montată aparatură în execuţie antiexplozivă permisă pentru zona
20 precum şi aparatură în execuţie antiexplozivă cu următoarele tipuri de protecţie:
a) - DIP A 21 (IP6X) sau DIP B 21;
b) - presurizată tip “p”.;
c) - alt tip omologat special pentru utilizare în zona 21.
În aria periculoasă cu atmosferă explozivă de praf combustibil, clasificată zona 22,
poate fi montată aparatură în execuţie antiexplozivă admisă pentru zona 21 precum şi
protejată împotriva aprinderii prafurilor tip DIP A 22 (IP5X) sau DIP B 22 (numai pentru
zona 22 cu praf neconductiv);
Aparatura electrică pentru arii periculoase cu gaze şi vapori inflamabili nu este, în mod
necesar corespunzătoare pentru utilizarea în arii periculoase cu praf combustibil.
Aceasta trebuie să prezinte un grad de protecţie IP5X sau IP6X, după caz, pentru a
împiedica pătrunderea prafului.
Aparatura cu tipul de protecţie “m” – încapsulare, este corespunzătoare pentru folosirea
în arii periculoase cu praf, deoarece elementele care ar putea aprinde atmosfera explozivă sunt
închise într-un compound etanş la praf.
8.3. Alegerea cablurilor electrice pentru arii periculoase

Legăturile electrice dintre aparatele şi maşinile instalaţiilor electrice din arii periculoase
se pot realiza cu cabluri electrice în execuţie omologată pentru zona respectivă, conductoare
protejate în conducte de protecţie sau bare capsulate cu un tip de protecţie antiexplozivă.
Cu excepţia instalaţiilor cu securitate intrinsecă, cablurile cu conductoare de aluminiu
pot fi folosite numai dacă au secţiunea minimă de 16 mm2 şi sunt îmbinate prin conexiuni
corespunzătoare pentru aluminiu. Secţiunea minimă a cablurilor trebuie să fie de:
-1,5 mm2 pentru cabluri de energie;
-1 mm2 pentru cabluri de comandă, măsură, semnalizare;
-1,5 mm2 pentru cabluri folosite în circuitele transformatoarelor de curent;
-0,5 mm diametru pentru cabluri de telemecanică sau telecomunicaţii utilizate în încăperi
închise şi 0,II.26mm diametru pentru aceleaşi tipuri de cabluri utilizate în instalaţii exterioare.
Secţiunea minimă a conductoarelor de aluminiu izolate, protejate în conducte de
protecţie trebuie să fie 4 mm2.
Dimensionarea căilor de curent se efectuează în conformitate cu prevederile
normativelor NP I 7 si NTE 008.
Pentru căi de curent fixe se pot folosi cabluri cu manta : metalică, termoplastică,
elastomerică sau manta şi izolaţie minerală.
Cablurile pentru echipamente portabile, cu valori ale curenţilor nominali până la 6 A şi
tensiune de maximum 250 V, pot fi cu manta din:
-113-
- cauciuc sau policloroprenă, execuţie mijlocie;
- elastomer sintetic echivalent.
Cablurile flexibile trebuie să fie de următoarele tipuri:
- cu manta din cauciuc sau policloroprenă, execuţie mijlocie;
- cu manta din cauciuc sau policloroprenă, execuţie grea;
- cu izolaţie din material plastic echivalente cu ultimul tip.
De regulă, cablurile sunt pozate aparent pe suprafeţele pereţilor
clădirii sau pe construcţiile metalice şi trebuie să fie cu întârziere la propagarea flăcării.
Pozarea cablurilor în pardoseală şi în planşeele dintre etaje trebuie făcută în conducte de
oţel îmbinate prin înfiletare sau în canale, iar ieşirea cablurilor din ţevile de protecţie de la
motoare sau aparate trebuie etanşată.
În arii periculoase cu praf combustibil se pot utiliza:
a) cabluri de cupru şi aluminiu etanşe la praf, de exemplu:

- cabluri cu izolaţie termoplastică sau elastomerică, armate sau
nearmate, cu înveliş din PVC, neopren sau alt material similar;
- cabluri în manta de aluminiu cu sau fără armătură;
- cabluri cu izolaţie minerală cu înveliş metalic.
Pentru cablurile cu conductoare de cupru secţiunea minimă trebuie să fie 1,5 mm2, iar
pentru cabluri cu conductoare de aluminiu de 16 mm2.
b) conductoare din cupru protejate în conducte metalice sau din material plastic,
etanşe la praf.
Sistemul de conducte trebuie verificat la o presiune de 0,5 bari.
Etanşarea intrărilor de cablu trebuie să fie asigurată prin unul din următoarele mijloace:
- inel de etanşare din material elastomeric;
- inel de etanşare metalic (pentru cabluri cu manta metalică);
- presgarnituri adecvate;
Standardele de referinta pentru domeniul de activitate al capitolului sunt specificate in Anexa

1.
-114-
9. PROTECŢIA ANTISEISMICĂ. MASURI SPECIFICE DE PROTECŢIE
ANTISEISMICĂ A ECHIPAMENTELOR ŞI ELEMENTELOR COMPONENTE ALE
INSTALAŢIILOR ELECTRICE ÎN CLĂDIRI.
9.1 Proiectarea antiseismică a componentelor nestructurale (CNS) în clădiri se face de

proiectantul de specialitate în inginerie civilă în corelare cu cerinţele din proiectul de
instalaţii electrice şi de destinaţia clădirilor. Specialistul proiectant al instalaţiilor electrice
trebuie să cunoască cerinţele minime menţionate în acest capitol pentru a putea furniza
proiectantului de specialitate in inginerie seismică, datele/ tema de proiectare a instalaţiilor
electrice, detalii specifice de funcţionare, riscurile la întreruperea funcţionării/ alimentarii cu
energie electrică care prezintă risc pentru siguranţa vieţii, pentru a se integra în ansamblul
măsurilor specifice de protecţie antiseismică prevăzute în proiectul tehnic general al
obiectivului de construcţii realizat.
9.2 Cerinţele generale privind prevederea măsurilor specifice de protecţie
antiseismică a echipamentelor şi elementelor componente ale instalaţiilor electrice sunt cele
cuprinse in Cod de proiectare seismică, indicativ P100, Partea I - P100-1/2011, Prevederi de
proiectare pentru clădiri, cap. 10. Prevederi specifice pentru componentele nestructurale
ale construcţiilor.
9.3 Măsurile prevăzute în acest capitol se referă la protecţia componentelor
nestructurale (CNS) din alcătuirea instalaţiilor electrice faţă de efectele cutremurului.
Prevederile referitoare la performanţele seismice aşteptate ale CNS pot fi diferenţiate în
funcţie de performanţa seismică impusă clădirii prin tema de proiectare aşa cum se indică la
cap. 10.2. al normativului P100-1/2011.
9.4 Prin tema de proiectare se va preciza funcţiunea CNS (reprezentănd echipamente
şi componente din alcătuirea instalaţiilor electrice) în clădire, în raport cu rolul lor în
ansamblul instalaţiei. Din subsistemul componentelor nestructurale (CNS) se vor avea în
vedere:
elementele instalaţiilor electrice.
corpuri/sisteme de iluminat exterior sau echipamente electromecanice instalate
ca elemente ataşate anvelopei construcţiei sau pe acoperişul clădirii.
9.5 Cerinţe generale de performanţă seismică specifice CNS din instalaţii electrice
sunt cele precizate în normativul P100-1/2011, cap 10, art. 10.3.
9.6 Pentru satisfacerea cerinţelor de performanţă seismică, categoriile de componente
nestructurale reprezentănd echipamente şi elemente din alcătuirea instalaţiilor electrice
trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât să rămână stabile şi să-şi păstreze
integritatea fizică şi, după caz, să-şi păstreze funcţionalitatea, sub acţiunea forţelor şi
deplasărilor produse de efectele acţiunii seismice menţionate în normativul P100-1/2011, cap
10, art. 10.1.1.(4).
9.7 În funcţie de clasa de importanţă şi de expunere a clădirii, diferenţiat în funcţie de
acceleraţia seismică de proiectare la amplasament, se vor respecta prevederile art. 10.1.1.(3)
al normativului P100-1/2011.
9.8 Calculul seismic al componentelor nestructurale din instalaţiile electrice

(1) Calculul seismic conform prevederilor acestui paragraf este obligatoriu pentru
toate componentele nestructurale menţionate în normativul P100-1/2011, la art. 10.1.2.(4).
(2) Prin excepţie de la prevederea de la (1) calculul nu este necesar pentru elementele
şi subansamblurile de construcţie şi de instalaţii/ echipamente care sunt produse pentru
utilizare în zone seismice, pe baza unor standarde recunoscute internaţional (de exemplu,
tavane suspendate, pardoseli înălţate, etc). Pentru acestea, proiectantul şi verificatorul
proiectului vor verifica numai compatibilitatea acceleraţiei seismice a amplasamentului cu
-115-
acceleraţia seismică de proiectare declarată de producător sau stabilită printr-un procedeu
recunoscut de calificare seismică.
(3) În situaţia menţionată la (2) dimensionarea prinderilor şi a elementelor de reazem
se va face conform instrucţiunilor tehnice ale furnizorului. Aceste instrucţiuni vor fi adaptate
de proiectantul de specialitate pentru respectarea condiţiilor din reglementările tehnice în
vigoare în România în ceea ce priveşte caracteristicile geometrice şi mecanice de rezistenţă şi
de deformabilitate ale materialelor. În lipsa instrucţiunilor, dimensionarea prinderilor şi a
elementelor de reazem se va face prin calcul conform recomandărilor normativul P100-
1/2011.
9.9. Coeficienţi de calcul pentru componentele nestructurale, includ:

Coeficientul de importanţă pentru CNS (γCNS) a cărui valoare se va lua γCNS
≥ 1,5, la aprecierea proiectantului şi/sau la solicitarea investitorului prin tema
de proiectare.
Coeficientul de amplificare dinamică al CNS (βCNS) care depinde de
rigiditatea componentei şi de poziţiile şi caractersiticile mecanice ale
prinderilor respective şi se va lua cu valorile forfetare din tabelele 9.1 şi 9.2.
Factorul de comportare al CNS (qCNS) care depinde de capacitatea de
deformare şi de absorbţie de energie a CNS şi a prinderilor acesteia de
structură şi este independent de flexibilitatea acestora şi se va lua cu valorile
forfetare din tabelele 9.1 şi 9.2.
Tabelul 9.1
Categoria şi tipul componentelor nestructurale ßCNS qCNS
A.1. Elemente ataşate
anvelopei construcţiei:
- dacă lucrează în consolă sau dacă sunt ancorate de structura
2,5 2,5
principală sub nivelul centrului de greutate
- dacă sunt ancorate peste nivelul centrului de greutate 1,0 2,5
B. Instalaţii
B.2 Instalaţii electrice/
iluminat
- sisteme de cabluri principale suspendate 2,5 6.0
- sisteme de cabluri principale montate rigid 1.0 2.5
- echipamente electrice 1,0 2,5
- corpuri de iluminat 1,0 1,5
C. Echipamente
electromecanice
- ascensoare şi scări rulante 1,0 2,5
D.Mobilier
- sistemele de computere; 1,0 1,5
- mobilier şi dotări speciale din construcţii din clasa de
importanţă IV: (panouri de comandă ale dispeceratelor din
1,0 1,0
servicii de urgentă, din unităţi de pompieri, poliţie, centrale
telefonice, echipamente din staţii de radiodifuziune/televiziune)
9.10. Determinarea deplasărilor laterale pentru calculul CNS, includ:

Deplasări laterale pentru calculul CNS la starea limită ultimă (ULS)
proiectate pentru a prelua deplasarea relativă, în baza relaţiei de la art. 10.3.2.1.
din normativul P100-1.
-116-
Deplasări laterale pentru calculul CNS la starea limită de serviciu (SLS),
calculate cu relaţia (4.19). Factorul υ, din relaţia (4.19), definit conform
4.6.3.2., din normativul P100-1.
9.11. Principiile generale de proiectare pentru prinderi şi legături sunt cele

precizate în cap. 10.4. al normativului P100-1, şi includ măsuri în acord cu prevederile
art. 10.5.2., 10.5.3 din normativul P100-1.
9.12. Calculul şi alcătuirea legăturilor între CNS şi elementele de rezemare

(1) Forţele de proiectare pentru ancore, vor fi determinate cu încărcările de proiectare
ale CNS conform 10.5.2. pentru efectele acţiunii seismice majorate cu 30%.
(2) Pentru calculul eforturilor în ancore se va ţine seama şi de condiţiile probabile de
instalare, inclusiv de excentricităţile de montare.
(3) Pentru prinderile cu ancore înglobate în beton sau în zidărie, indiferent de
procedeul de fixare a acestora (ancore chimice sau mecanice), eforturile capabile ale prinderii
vor fi mai mari cu 30% decât eforturile capabile ale componentelor care se fixează.
(4) În cazul în care prinderile se realizează cu elemente cu lungime de ancoraj mică
(ancore cu La ≤ 8d) forţele seismice care acţionează asupra CNS vor fi calculate folosind,
în relaţia (10.1), din P 100-1, factorul de comportare qCNS = 1,5.
(5) Bolţurile montate prin împuşcare nu vor fi folosite ca ancore solicitate la întindere
pentru CNS în construcţiile situate în zonele seismice cu ag≥0,16g.
9.13. Proiectarea antiseismică a instalaţiilor electrice se va face respectând

prevederile normativului P100-1, în acord cu gruparea instalaţiilor în categorii seismice,
precizată la art. 10.4.4.1 şi condiţiile generale de proiectare pentru sistemele de instalaţii
precizate la art. 10.4.4.2. din P100-1.
Se va avea în vedere realizarea următoarelor măsuri:
La interfaţa cu terenul sau cu structurile adiacente care se pot deplasa independent,
sistemele de cabluri principale suspendate vor avea flexibilitate şi rezistenţă
suficientă pentru a prelua eforturile între punctele fixe. Golurile de trecere prin
pereţii infrastructurii/ suprastructurii vor fi dimensionate pentru a prelua
deplasările relative.
Amplasarea posturilor de transformare se va face la parterul sau la subsolul
clădirilor;
Asigurarea transformatoarelor şi grupurilor electrogene contra deplasărilor.
Utilajele/ echipamentele montate pe izolatori de vibraţii vor fi prevăzute cu
dispozitive de limitare a deplasărilor orizontale şi verticale. Toate dispozitivele de
limitare a deplasărilor vor fi executate din materiale ductile şi vor avea prinderi
redundante de structură. Se vor utiliza numai dispozitive şi procedee care au marcaj
CE sau Agrement Tehnic sau care au performanţe echivalente şi sunt comercializate
legal într-un Stat Membru al Uniunii Europene sau sunt fabricate legal într-un stat
EFTA, parte la acordul privind Spaţiul Economic European şi care corespund
prevederilor proiectului.
Deplasările laterale ale tablourilor şi a echipamentelor electrice (dulapuri,
condensatoare, baterii de acumulatopare ş.a) vor fi limitate prin introducerea unor
prinderi laterale sau înclinate. Mărimea acestor deplasări se determină prin calcul cu
forţa seismică static echivalentă stabilită conform art. 10.3.1. din P100-1.
Pentru sistemele de cabluri/ tuburi de protecţie care traversează rosturile între
clădiri şi/sau tronsoane adiacente precum şi pentru sistemele de cabluri montate
rigid legate de echipamente se vor lua măsuri pentru preluarea deplasărilor relative
-117-
calculate conform P100-1, art. 10.5.3 pentru SLS. Pentru construcţiile din clasele de
importanţă IV şi III aceste deplasări vor fi majorate cu 30%.
Nu este necesar să se prevadă legături pentru limitarea deplasărilor laterale
conform art. 10.4.4.2. (9) pentru sistemele de cabluri ale clădirilor din clasa de
importanţă II dacă sunt îndeplinite condiţiile de la art. 10.4.4.3.1.(2);
Utilajele legate direct cu sistemele de cabluri (cum sunt motoare, echipamente
electromecanice) a căror greutate în exploatare este mai mare de 0,35 kN trebuie să
fie rezemate şi legate lateral, independent de sistemul de alimentare.
9.14. Verificarea siguranţei elementelor instalaţiei electrice la acţiunea seismică,

include verificarea condiţiilor de stabilitate, de rezistenţă şi de rigiditate, conf. art. 10.5.5.1.
din normativul P100-1.
Pentru elementele de prindere care asigură stabilitatea la răsturnare a elementelor
instalaţiei electrice ataşate anvelopei condiţia de rezistenţă este cea din relaţia 10.10.
Condiţia de la 10.5.4.(3) referitoare la verificarea siguranţei în raport cu SLS se consideră
satisfacută dacă sub efectul cutremurului pentru SLS deformaţiile/ deplasările efective ale
instalaţiilor, utilajelor şi echipamentelor nu depăşesc valorile de ieşire din funcţiune/ avarie
garantate de furnizor.
9.15. Determinarea încărcărilor de proiectare se va face conform art. 10.5.2, din

normativul P100-1. Pentru sistemele de instalaţii şi echipamente se va ţine seama, după caz, şi
de efectele dinamice ale sistemului de cabluri, utilajelor, echipamentelor, ale prinderilor şi
legăturilor acestora.
9.16. Asigurarea calităţii la proiectare şi în execuţie

(1) Documentaţia de execuţie trebuie să conţină toate informaţiile necesare (note de
calcul, desene la scară convenabilă) pentru verificarea dimensionării şi detalierii
constructive ale elementelor instalaţiei electrice şi ale prinderilor acestora în ceea ce
priveşte:
- mărimea forţelor şi deplasărilor seismice de proiectare;
- verificarea stabilităţii şi a rezistenţei componentelor;
- rezistenţa şi detalierea constructivă a prinderilor.
(2) Elementele din documentaţie menţionate la (1) vor fi supuse verificării de către un
verificator atestat pentru cerinţa de "rezistenţă şi stabilitate" conform Legii nr.10/1995,
cu modificările ulterioare.
(3) Pentru utilajele/ echipamentele al căror coeficient de importanţă este γCNS >1,0,
furnizorul va prezenta certificate de conformitate cu rezistenţa la forţele seismice cerută
prin documentaţia de execuţie sau prin Caietul de sarcini.
(4) Pentru clădirile situate în amplasamente cu ag ≥0,24g, proiectantul va stabili, prin
caietul de sarcini, un program de verificare a rezistenţei ancorelor montate pentru
prinderea elementelor instalaţiei electrice, care au coeficientul de importanţă γCNS >1,0
precum şi pentru elementele ataşate anvelopei situate către spaţii publice sau cu
aglomerări de persoane.
9.17. Terminologia şi notaţiile utilizate în acest capitol sunt în concordanţă cu termenii

şi definiţiile folosite în Codul de proiectare P100, partea 1.
-118-
10. CONCEPEREA SCHEMEI ELECTRICE

10.1. Definirea conceptului de reţea electrică
Conceperea schemei electrice a unui consumator are la bază două aspecte de bază:
a- Asigurarea alimentării cu energie electrică corespunzător cerinţelor impuse de
categoriile de receptori;
b- Asigurarea protecţiei la şoc electric a utilizatorilor.
Definiţii: -Reţea electrică, conform DEX, este împletitură de fire de
sfoară, de sârmă lucrată cu ochiuri mari;
-Reţea electrică de distribuţie, conform DEX, este ansamblu de
conducte prin care se distribuie consumatorilor electricitate;
-Reţea electrică, conform DTFDE1, este ansamblu de linii şi
instalaţii electrice conectate între ele care folosesc la
transmiterea energiei electrice de la producere la consum.
Conform acestor definiţii, reţeaua electrică este suportul fizic, material, pentru
sistemul electric generat de sursă, fiind expusă la sistemul de tensiuni şi solicitată de efectele
sistemelor de curenţi care o tranzitează.
Din acest motiv, pe parcursul acestei lucrări, se va face referire la sistemul electric la
care este expusă reţeaua electrică atunci când se analizează fenomene şi regimuri de
funcţionare.
Premize -Pe pământ, care este unic, există foarte multe sisteme electrice;
-Totalitatea persoanelor umane sunt, de regulă, într-un
permanent contact cu pământul;
-Persoanele umane pot fi accidental în contact cu părţi active ale
unui sistem electric;
-Persoanelor umane sunt în mod frecvent şi natural în contact cu
componente (carcase) ale unui sistem electric care în mod normal NU
sunt sub tensiune, dar care, în urma unui defect (accidental) pot
căpăta un potenţial în raport cu o altă parte activă a aceluiaşi sistem
electric.
Ca urmare, este firească întrebarea : în ce interdependenţă TREBUIE să se afle un sistem
electric cu pământul?
Din punct de vedere tehnic un punct al unei părţi active a unui sistem electric, care în
mod normal are un potenţial electric în raport cu o altă parte activă a aceluiaşi sistem electric,
poate fi în contact electric cu pământul.
De regulă, acest punct activ, care poate fi în contact electric cu pământul,este punctul
neutru al sursei de alimentare, în condiţiile în care acesta
este un punct care există în mod natural, respectiv când înfăşurările sursei electrice de
alimentare sunt conectate în stea.
Definirea tipului de Schemă de legare la pământ, din NP I7/2002, se face, pentru
scheme electrice de distribuţie ale unui consumator, care sunt alimentate de la surse electrice
care au, în mod natural, punct neutru.
Modul de legare la pământ a punctului neutru al unei surse a făcut obiectul a
numeroase cercetări, a căror scop a fost, în primul rând, de a stabili consecinţele asupra
regimurilor de funcţionare ale sistemului electric şi a suportului fizic al acestuia respectiv,
reteaua electrică.
Ca urmare, s-a ajuns la concluzia, printre altele, că, prin legarea la pământ a punctului
neutru al sursei (T), orice defect de izolaţie în raport cu pământul, de regulă, acesta fiind cel
mai frecvent prim defect, va genera un regim de scurtcircuit care va trebui limitat, ca durată,
-119-
de acţiunea AUTOMATĂ a aparatelor electrice de protecţie, definite PACD în I7-2011, cu

care este echipată schema electrică de distribuţie aferentă sistemului electric respectiv.
Dacă receptorii unui consumator, în ansamblul lor, sau numai o parte a acestora,
solicită un grad ridicat al continuităţii în alimentare, respectiv nu admit întreruperea
alimentării, cel puţin urmare a unui prim defect de izolaţie, atunci punctul neutru al sursei NU
va fi legat la pământ şi ca urmare, schema reţelei electrice de distribuţie va fi cu neutral izolat
(I).
Existenţa punctului neutru face posibilă distribuirea, sau nu, în reţea a acestuia, prin
conductorul neutru.
Cele două moduri de interdependenţă a punctului neutru al sursei cu pământul
determimnă probleme specifice, din punct de vedere a protecţiei la şoc electric.
În sistemele electrice cu punctul neutru al sursei legat la pământ (T) se pot adopta
doua mijloace de bază pentru asigurarea protecţiei la şoc electric:
a)- legarea la pământ a carcaselor (T) rezultând, conform I7/2002, SCHEMA DE LEGARE
LA PĂMÂNT –TT, respectiv Tipul de reţea de distribuţie TT, conform I7/2011;
b)- legarea la punctul neutru al sursei a carcaselor (N), prin intermediul conductorului neutru
de protecţie (PEN /PE), rezultând, conform I7/2002, SCHEMA DE LEGARE LA PĂMÂNT
–TN, respectiv Tipul de reţea de distribuţie TN, conform I7/2011;
În ambele cazuri, un defect de izolaţie determină un defect monofazat. O persoană
umană, care este în mod natural în contact cu pământul, dacă se pune în contact cu carcasa
respectivă va fi expusă la căderea de tensiune pe priza de legare la pământ a carcasei, ∆URp (
în cazul schemei TT), fig. 10.1. sau la căderea de tensiune de pe conductorul neutru de
protecţie PE, la care este legată carcasa (în cazul schemei TN), fig. 10.2.
În sistemele electrice cu punctul neutru al sursei izolat faţă de pământ (I) se poate
adopta, pentru asigurarea protecţiei la şoc electric numai mijlocul de bază legarea la pământ a
carcaselor, rezultand SCHEMA DE LEGARE LA PĂMÂNT –IT, conform I7/2002,
respectiv Tipul de reţea de distribuţie IT, conform I7/2011, fig.10.3.
-120-
10. 2. Schemă de distribuţie pentru un consumator alimentat de la reţea TN

Conform NP I 7, în reţele cu sisteme electrice trifazate cu punctul neutru legat la
pământ (simbol T), se aplică, ca măsură tehnică principală, legarea la punctul neutru al
sursei (simbol N) a maselor (carcaselor).
Conform reglementărilor, reţeaua electrică a consumatorului îşi are originea în
punctual de delimitare cu furnizorul, fig. 10.4.
În acest punct, sistemul electric trifazat disponibil consumatorului, conţine: trei faze
3F, conductorul neutru de lucru NL şi conductorul neutru de protecţie PE. Cele două
conductoare neutre sunt separate de furnizor, în firida de branşament, înaintea contorului
electric.
În tabloul electric general, TG, al consumatorului se vor realiza, pe lângă
bareta/baretele pentru fază/faze, încă două barete, câte una pentru fiecare din cele două
conductoare neutre NL+PE.
Întrerupătorul general de pe coloana de alimentare a TG va fi cu patru poli, deoarece
NL se va trece prin acesta.
În firida de branşament, componentă a reţelei electrice de distribuţie a furnizorului, se
va executa şi ultima legarea repetată la pământ a PEN, din reţeaua furnizorului.
-121-
În fig. 10.4. nu s-a reprezentat contorul de energie electrică,Wh, amplasat în BMPT,

după întrerupătorul automat, punctul de delimitare, PD, fiind constituit, fizic, de bornele de
ieşire din contor.
În situaţia în care coloana de alimentare a TG este cu patru conductoare 3F+PEN, se
impune prezentarea următoarei erori ce se poate produce, cu privire la continuitatea
conductorului neutru de protecţie, respectiv, aşa cum se prezintă în fig.10.5. conductorul PEN
este legat numai la NL din TE, iar bareta PE rămâne fară legătură cu punctul neutru al sursei
de alimentare. Această eroare va determina realizarea, la consumator, a schemei TT, în
condiţiile în care restul consumatorilor alimentaţi de la aceeaşi sursa (post de transformare) au
schema TN. Această eroare poate conduce la o situaţie deosebit de gravă, respectiv problema
a treia a reţelei TN, ce se prezenta la problemele acestui tip de reţea.
-122-
-123-
10. 3. Schemă de distribuţie pentru un consumator alimentat de la reţea TT.

Conform I7-2011, în reţele cu sisteme electrice trifazate cu punctul neutru legat la
pământ (simbol T), se aplică, ca măsură tehnică principală, legarea la pământ (simbol T) a
maselor (carcaselor). Cele două prize de pământ sunt independente.
Conductorul neutru activ NL poate fi, sau nu, distribuit în reţea.
Carcasele se vor lega la un conductor principal de protecţie PE, fig. 10.6. şi fig.10.7.,
iar acesta, la rândul său, se va lega la priza de pământ de protecţie.
Producerea unui defect simplu de izolaţie va reprezenta un scurtcircuit monofazat care
va determina căderi de tensiune pe Rp0 şi Rp cu valori complementare între ele în raport cu
tensiunea de fază, iar valoarea căderii de tensiune ∆URp trebuie să se încadreze în domeniul
I.
Însă măsura de protecţie principală, la defect, este întreruperea automată a alimentării.
În general, în reţelele TT, echipamentele DDR trebuie utilizate pentru protecţia la
defect (protecţia împotriva atingerii indirecte). Ca alternativă, pot fi utilizate şi dispozitivele
de protecţie la supracurent, PACD, pentru protecţia la defect (protecţia împotriva atingerii
indirecte), numai dacă acţionarea acestora se produce în timpii impuşi de NP I7/.
O cerinţă esenţială, impune ca expunerea la ∆URo să fie exclusă. Din acest motiv,
dacă conductorul neutru se distriuie în reţea, fig. 10.6., trebuie considerat conductor activ,
respectiv să aibă nivel de izolaţie similar cu conductoarele de fază.
În fig. 10.8. se prezintă schema electrică pentru un consumator, alimentat de la o reţea
TT cu punctul neutru distribuit. În acest caz DDR de pe coloane şi circuitele trifazate vor fi cu
patru poli.
Dacă punctul neutru nu este distribuit, atunci DDR vor fi cu trei poli. Acest tip de
distribuţie este aplicabil numai pentru receptori electrici trifazaţi, deci cu o extindere redusă.
-124-
-125-
10. 4.Schemă de de distribuţie pentru un consumator alimentat de la o reţea IT.

Conform NP I7, în reţele cu sisteme electrice trifazate cu punctul neutru izolat,
(simbol I), se aplică, ca măsură tehnică principală, legarea la pământ (simbol T) a maselor
(carcaselor), fig. 10.10.
Se recomandă ca în acest sistem conductorul neutru să nu fie distribuit.
Valoarea curentului electric de defect este mică şi întreruperea automată a alimentării
nu se impune. Însă trebuiesc luate măsuri de eliminare a primului defect pentru a preveni
posibilitatea de şoc electric la apariţa celui de al doilea defect.
Părţile conductoare accesibile se leagă la pământ individual, în grup sau colectiv.
-126-
Pentru controlul producerii primului defect se pot utiliza următoarele dispozitive

de monitorizare şi de protecţie:
- dispozitive de monitorizare a izolaţiei (MI);
- dispozitive de monitorizare a curentului diferenţial rezidual (MDR);
- sisteme de localizarea defectului izolaţiei;
- dispozitiv de protecţie la supracurent;
- dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR).
După apariţia primului defect, I7-2011 prevede condiţiile pentru întreruperea automată
a alimentării în cazul unui al doilea defect.
În fig. 10.10. se prezintă schema electrică pentru un consumator, alimentat de la o

reţea IT cu punctul neutru nedistribuit. În acest caz DDR de pe coloane şi circuite trifazate vor
fi cu trei poli.
-127-
-128-
10. 5. Tipuri de receptori electrici ai unui consumator şi soluţii de alimentare cu

energie electrică.
Conform I7-2011 receptorii unui consumator pot fi:
a) de iluminat şi prize, această grupare fiind determinată de faptul că sunt monofazaţi şi
sunt alimentaţi, din tablouri electrice, prin circuite, cu sau fără PE. Protecţia circuitelor
şi a receptorilor se asigură de aparatul montat în tabloul electric;
b) de putere, alimentaţi prin circuite individuale trifazate, de regulă, receptorii trifazaţi
sunt echipamente complexe, furnizate ca furnitură, cu tablouri electrice proprii,
fig.10.11. În tabloul electric, se montează aparatul de protecţie a circuitului de
alimentare a receptorului. Pe circuitul de alimentare se poate monta aparatul de
conectare pentru limitarea curentului de pornire a eventualului motor electric pe care îl
conţine echipamentul complex.
Aceste două categorii de receptori se recomandă să fie alimentaţi prin scheme electrice
proprii, cu tablou electric general propriu, fig. 10.12.
-129-
c) receptori vitali. Acestia sunt receptori tehnologici cu cerinţe deosebite privind

continuitatea în alimentare. Pentru asigurarea cerinţelor de alimentare, consumatorul,
prin negociere cu furnizorul, poate obţine, pe lângă calea de bază de alimentare,
precizată în avizul de racordare, conform PE 124, una sau mai multe căi suplimentare.
Dacă consumatorul apreciază că numai cu alimentarea de la furnizorul extern, nu
asigură cerinţele receptorilor vitali, atunci îşi va instala centrală electrică proprie.
d) servicii de securitate respectiv: - iluminatul de siguranţă/securitate; - pompe electrice
de incendiu;- lifturi pentru pompieri; - sisteme de alarmă, cum ar fi alarme în caz de
incendiu, de fum, CO, pentru efracţie; - sisteme de evacuare (lifturi); - sisteme de
extragere a fumului (desfumare); - echipament medical de primă necesitate.
Serviciile de securitate sunt prevăzute pentru:

a) sănătatea şi securitatea persoanelor ;
b) evitarea deteriorării importante a mediului sau a unor echipamente şi se impune
realizarea de Sisteme de alimentare electrică pentru serviciile de securitate.
Sistemul de alimentare cu energie electrică pentru serviciile de securitate este

constituit din:
- Sursa de bază, respectiv sursa pentru primele două tipuri de receptori;
- Sursa de securitate pentru alimentarea serviciilor de securitate.
Pot fi folosite următoarele surse pentru servicii de securitate :
- a) baterii de acumulatoare electrochimice;
- b) celule fotoelectrice;
- c) surse de alimentare neîntreruptibile (UPS);
- d) grup electrogen. Acesta poate fi cel prevăzut pentru receptorii vitali;
- e) alte surse corespunzătoare.
-130-
Sursa electrică de securitate poate fi utilizată şi pentru alte scopuri decât serviciile de
securitate, numai dacă alimentarea instalaţiilor de securitate nu este, prin aceasta, perturbată.
Un defect într-un circuit utilizat pentru alte scopuri decât serviciile de securitate, nu trebuie să
conducă la întreruperea nici unui circuit care alimentează serviciile de securitate.
În cazul în care sunt două surse diferite, un defect produs pe circuitul unei surse nu trebuie
să afecteze protecţia împotriva şocurilor electrice şi funcţionarea corectă a circuitului
celeilalte surse. Dacă există conductor de protecţie, PE, acesta trebuie racordat la
conductoarele de protecţie ale ambelor surse.
În fig.10.13. se prezintă un exemplu de schemă electrică care asigură alimentarea fiecărui
tip de receptor.
Dacă un consumator are mai multe tipuri de servicii de securitate, atunci pentru fiecare
se va realiza tablou electric propriu, cu coloana individuală de alimentare de la fiecare din
cele două surse de alimentare, fig. 10.14.
-131-
Dacă consumatorul nu are centrală electrică proprie atunci pentru alimentarea

serviciilor de securitate va trebuii să-şi prevădă grup electrogen de intervenţie, fig. 10.15.
Nivelul superior al gradului de asigurare a continuităţii în alimentarea serviciilor de
securitate în raport cu cel pentru receptorii vitali, este asigurat prin
alimentarea tablourilor electrice ale acestora înaintea întrerupătorului de pe intrarea în TRV,
fig. 10.14.
-132-
10. 6.Exemplu de structură a sistemului de alimentare cu energie electrică a unei

construcţii spitaliceşti
Pentru construcţiile spitaliceşti, pe lângă prevederile NP I7 se aplică şi prevederile:
-NP 015/ 97- Normativ privind proiectarea şi verificarea constructiilor spitaliceşti si a
instalaţiilor aferente acestora;
- ORDIN nr. 914 / 2006 pentru aprobarea normelor privind condiţiile pe care trebuie sa le
îndeplinească un spital în vederea obţinerii autorizaţiei sanitare de funcţionare
În conformitate cu aceste prevederi o construcţie spitalicească are următoarele
Categorii de receptori, pe seama efectelor produse la întreruperea alimentării cu energie
electrică:
-categoria 0 – discontinuitatea în alimentare cu energie electrică admisă, sub 0,15 secunde;
-categoria a I-a – discontinuitatea în alimentare cu energie electrică admisă, sub 1 minut;
-categoria a II-a – durata maximă de întrerupere în alimentarea cu energie electrică este de 4
ore, când spitalul este alimentat prin post de transformare propriu şi de 8 ore când spitalul se
alimentează de la reţeaua de 0,4kV a furnizorului.
Sursa de bază pentru spitale o reprezină, conform PE 124, sistemul extern, respectiv
racord la medie tensiune şi posturi de transformare proprii cu cel puţin două unităţi, iar
secţiile de bare ale tabloului general să fie cuplate între ele prin AAR.
Secţiile de bare ale tabloului general pot fi cuplate prin separator, numai dacă spitalul
va avea personal de întreţinere, specialitatea instalaţii electrice, permanent.
În cazul unităţilor spitaliceşti cu peste 400 de paturi şi activităţi multiple (policlinică,
baze de tratament, radiologii, radioscopii computer tomograf) se recomandă ca alimentarea cu
energie electrică să se facă prin posturi de transformare cu trei unităţi, fig. 10.16.
Receptorii cu şocuri (radiologie, radioscopie, computer tomograf, etc.), se vor alimenta
direct din tabloul electric general, de pe o secţie proprie, TRŞoc.
În regim normal această secţie a tabloului general va fi alimentată din a treia unitate a
postului de transformare, unitate care trebuie să poată fi rezervă a celorlalte două
transformatoare.
Se recomandă ca secţiile de bare ale tabloului general, să fie cuplate între ele prin AAR.
Secţiile de bare se cuplează între ele prin separatoare numai dacă va exista personal de
întreţinere permanent, specialitatea instalaţii electrice.
Dacă alimentarea se asigură de la reţeaua de distribuţie, prin firidă de branşament
(puterea absorbită este mică), aceasta se echipează cu două secţii de bare, fiecare cu sursă
proprie de alimentate, iar în tabloul general, receptoarele se grupează pe secţii de bare
-133-
separate, pentru iluminat şi prize respectiv, pentru receptorii de putere . Secţiile de bare ale
tabloului general se cuplează prin AAR sau separator.
Sistemul intern de alimentare cu energie electrică, conform PE 124, necesar

asigurării alimentării receptorilor vitali (categoria 0 şi I), când sursa de bază devine
indisponibilă, se realizează cu grup electrogen cu pornire automată.
Receptorii vitali vor fi grupaţi pe un tablou electric propriu alimentat, prin AAR, de la
sursa de bază şi de la grupul electrogen.
Receptorii de categoria a I-a, vor fi alimentaţi, din tabloul pentru receptori vitali
TRVitali, direct sau şi prin intermediul tablourilor secundare.
Receptorii de categoria 0 vor fi alimentaţi direct din TRVitali sau şi din tablouri
secundare, dar vor avea şi sursă neîntreruptibilă distribuită, sau centrală, în regim tampon.
Capacitatea bateriilor de acumulatoare trebuie să asigure funcţionarea receptorilor cel puţin 3
ore.
-134-
Sistemul de iluminat din sălile de operaţie, componentă a blocului operator, este

NUMAI de siguranţă şi ca urmare se va alimenta din tablou electric propriu fiecărui bloc
operator, fig. 10.16.
Din TE ilum sig aferent serviciului de securitate se vor alimenta sistemele de iluminat de
siguranţă impuse de acest serviciu de securitate, altele decât cele din blocul/blocurile
operator/operatoare.
Serviciile de securitate vor fi alimentate, de la două surse, cu tablou electric propriu,
fig. 10.16.
10. 7. Exemplu de structură a sistemului de alimentare cu energie electrică a blocul

operator dintr-un spital.
Conform NP 15 -1997 blocul operator este încadrat în grupa 2 de protecţie la şoc electric
şi clasa de comutare 0,5, respectiv un timp de comutare mai mic sau egal cu 0,5 s.
Ca urmare, pentru fiecare bloc operator (un bloc operator poate avea până la 10 săli de
operatie) se va realiza un tablou electric alimentat din tabloul electric pentru receptori vitali şi
care se va amplasa în imediata apropiere a blocului operator TS bloc operator, fig 10.17.
În acest spaţiu, al tabloului electric, pe lângă tabloul electric propriu-zis se vor
amplasa şi:
1.Transformatorul electric pentru alimentarea receptorilor electromedicali ce impun schema
IT medical:
2.Sursa electrică neîntreruptibilă, impusă de receptorii electrici de categoria 0 şi clasă de
comutare 0,5. Această variantă asigură cel mai ridicat grad al continuităţii în alimentare, fiind
mai sigură decât varianta cu baterie electrică centrală şi reţea electrică de alimentare a
tablourilor aferente spaţiilor care impun această clasă de comutare;
3. Dacă prin tema de proiectare se solicită şi alimentarea la tensiune redusă, atunci în spaţiul
Tabloului electric se va amplasa şi transformatorul pentru TFJS/ TFJP.
Alimentarea cu energie electrică a tabloului electric aferent unui bloc operator se poate
asigura în varianta din fig 10.18.
-135-
-136-
În funcţie de cerinţele privind clasa de comutare, se poate funcţiona, în regim normal

(bloc operator activ), pe alimentarea de bază din TRVitali, iar la indisponibilitatea acesteia se
trece, automat, în ∆tcon, pe UPS. Dacă clasa de comutare este 0, atunci, în regim normal,
alimentarea se asigură prin UPS ( în această variantă, pe UPS, se produce permanent dublă
conversie, respectiv o pierdere suplimentară de energie).
Echipamentul AAR poate fi programat în fiecare din variantele menţionate.
Deoarece, conform Ordin nr. 914/2006 al Ministerul Sănătăţii Publice, un bloc
operator centralizat, cu tablou electric propriu, poate grupa 2-10 săli de operaţie, rezultă că
tabloul electric pripriu poate fi trifazat, cu alimentare individuală, monofazată, a fiecărei săli
de operaţie. Evident, se va urmări o repartizare echilibrată, pe faze, a tablourilor aferente
fiecărei săli de operaţie.
În această variantă, UPS va fi cu alimentare de la sistem electric trifazat şi ieşire
trifazată.
Dacă se utilizează UPS cu alimentare monofazată, există riscul ca, la indisponibilitatea
sursei de alimentare de bază, pornirea grupului electrogen să nu se poată realiza deoarece
automatica sa nu acceptă conectarea pe o sarcină dezechilibrată.
10. 8.Exemplu de echipare a circuitului de alimentare a unui receptor de putere.

1.De regulă, un receptor de putere este un echipament complex, definit
furnitură, în acest caz acesta are tablou electric propriu care conţine aparatele electrice
necesare comenzii acestuia, conform rolului său funcţional. Dacă soluţia de încadrare în
schema generală de distribuţie a consumatorului impune limitarea curentului de pornire (la
pornirea respectivului motor pierderea de tensiune pentru celelalte motoare, alimentate prin
căi de curent comune depăşeşte limita admisă de 12%), atunci se prevăd aparate electrice
pentru limitarea curentului de pornire.
În tabloul electric, pe circuitul prin care este alimentat, se prevăd aparate
electrice de protecţie a acestui circuit.
2. Sunt situaţii în care circuitul alimentează doar un motor. În acest caz, în
tabloul electric, pe circuitul prin care este alimentat, se prevăd aparate electrice de protecţie a
acestui circuit, iar aparatele electrice pentru comanda motorului se montează într-un tablou
executat amplasat cât mai aprope de respectivul motor.
-137-
10. 9. Bornele unui receptor electric

Pentru a putea fi alimentat de la o reţea electrică receptorul electric trifazat trebuie să
aibă:
a. Bornele A,B,C, ale începutului înfăşurărilor, pentru racordarea la fazele R,S,T ale
sursei;
b. Bornele x,y,z, ale sfârşitului înfăşurărilor pentru realizarea unei anumit tip de
conexiune (stea, triunghi);
c. Borna de masa la care va fi legat:
- conductorul neutru de protecţie PE dacă reţeaua este cu schemă TN;
- conductorul de protecţie PE care asigură legarea la priza de pământ, dacă reţeaua este
cu schema TT sau IT;
d. bornă de echipotenţializare, la care se conectează conductorul de echipotenţializare
pentru echipotenţializare suplimentară (prin conductorul de echipotenţializare se leagă la
reţeaua de echipotenţializare şi elemente metalice care sunt în contact cu pământul ).
-138-
11. PROBLEME DE ELECTROSECURITATE

11.1. Principiile care stau la baza asigurării protecţiei la şoc electric
Aşa cum este cunoscut mărimea care produce şocul electric este curentul electric.
În funcţie de valoarea intensităţii curentului electric şi durata acestuia, şocul
electric poate fi letal, respectiv se poate produce electrocutarea. În urma cercetărilor s-a
stabilit că valoarea limită superioară a intensităţii curentului care, practic indiferent cât
durează, este neletală este de 10 mA. Ca urmare, mijloacele care asigură protectia prin
limitarea intensitatii curentului la valori sub 10 mA vor acţiona FĂRĂ întreruperea
alimentării.
Mijloacele care asigură protecţia prin limitarea duratei trecerii curentului prin
organismul uman, practic, indiferent de valoarea acestuia, se vor baza pe întreruperea
automată a alimentării de la sursă.
Asigurarea protecţiei la şoc electric cu mijloace fără întreruperea alimentării

a) Aceste mijloace se aplică, de regulă, local, respectiv numai pentru unii receptori ai
unui consumator (relativ puţini), care nu admit întreruperea automată a alimentarii, cel puţin
pentru un prim defect de izolaţie.
Ca urmare, dacă consumatorul este alimentat de la o reţea cu punctul neutru legat la
pământ (Reţea TT sau TN) atunci pentru receptorii respectivi se vor creea condiţii pentru
aplicarea NUMAI a mijloacelor de protecţie fără întreruperea automată a alimentării şi
anume:
-izolarea suplimentară a amplasamentului, care reduce foarte mult riscul unui prim defect de
izolaţie;
-alimentarea la tensiune redusă, prin intermediul unui transformator coborator de tensiune cu
caracteristicile specificate în I7-2011;
-separarea de protectie, respectiv alimentarea prin intermediul unui transformator de separare
cu neutral izolat (I) şi izolarea completă şi sigură a componentelor sistemului electric faţă de
pământ.
b) Dacă consumatorul are un număr însemnat de receptori care impun cerinţe

deosebite din punct de vedere a continuităţii în alimentarea cu energie electrică, dar este
alimentat de la o reţea cu punctul neutru legat la pământ, atunci acesta îşi va crea o reţea IT,
prin intermediul unui transformator de separare, de putere corespunzatoare, a cărui secundar
va fi cu neutral izolat. Pentru receptorii din secundarul acestui transformator de putere,
protecţia la şoc electric se va asigura, fără întreruperea automată a alimentării, dacă
nivelul de izolaţie al ansamblului reţelei electice din secundarul său este corespunzator. Prin
legarea la pământ a carcaselor se reduce şi mai mult valoarea curentului electric prin
organismul uman, expus atigerii indirecte.
c) Dacă consumatorul, în ansamblul său, are receptori cu cerinţe deosebite din

punct de vedere a continuităţii în alimentarea cu energie electrică, atunci acesta va folosi
reţeaua IT. Aceasta asigură protectia la şoc electric, fără întreruperea automată a
alimentării, dacă nivelul de izolaţie al ansamblului reţelei electice este corespunzător. Prin
legarea la pământ a carcaselor se reduce şi mai mult valoarea curentului electric prin
organismul uman, expus atigerii indirecte.
11.2. Problemele pe care le are mijlocul de bază de protecţie legarea la neutru,

respectiv reţeaua TN, (Schema TN, conform I7/2002)
1) Aşa cum se cunoaşte, legarea carcaselor la punctul neutru al sursei, prin
-139-
conductorul neutru distribuit în reţea, se foloseşte ca mijloc de protecţie împotriva şocului

electric în reţelele în care se impune ca neutrul sistemului electric trifazat să fie accesibil
pentru a fi accesibilă tensiunea de fază, necesară alimentării receptorilor monofazaţi (corpuri
de iluminat şi prize monofazate).
În aceste condiţii, dacă conductorul neutru NL se întrerupe, în amonte de un receptor
monofazat, fig. 11.1. care este conectat, porţiunea de NL din aval de întrerupere şi ca urmare,
toate carcasele legate la el, capătă potenţialul fazei.
Această situaţie este una din problemele protecţiei prin legare la conductorul neutru şi
se poate evita numai prin asigurarea neîntreruptibilităţii conductorului neutru.
Această cerinţă se poate asigura:
- prin legarea repetată la pământ a conductorului neutru, prin Rp, iar R0 va reprezenta şi
cea mai apropiată legătura repetată la pământ, faţă de sursă; prin legările repetate la pământ se
reduce şi rezistenţa echivalentă a căii de întoarcere a curentului de defect, putând asigura
condiţia rf>4.5 rN
- deoarece în reţelele monofazate neutrul de lucru (folosit la alimentarea receptorilor
monofazaţi) este trecut, în unele cazuri şi prin aparate de protecţie sau conectare şi ca urmare,
creşte probabilitatea întreruperii lui, se impune ca conductorul folosit în scop de protecţie
(PE) să fie diferit de cel de lucru (NL) şi astfel să scadă sensibil posibilitatea întreruperii lui.
2) Deoarece în prizele monofazate fişele de alimentare a receptorilor monofazaţi se pot

introduce în orice poziţie (cele trifazate sunt unipoziţionale), carcasa receptorului se leagă la
conductorul neutrul de lucru (NL), doar pe una din poziţii, fig.11.2a, iar pe cealaltă poziţie, de
introducerea fişei, carcasa ar fi conectată direct la tensiunea de fază, fig. 11.2b.
Pentru a se evita această situaţie s-a adoptat soluţia separării conductorului neutru de
lucru (NL) de cel de neutru de protecţie (PE), fig.11.2c. Prizele monofazate prevăzute cu
contact de protecţie (CP) sunt astfel executate încât, pe fiecare din cele două poziţii posibile
de introducere a fişei (care are şi ea contact de protecţie bipoziţional), în primă instanţă se
realizează conectarea la PE şi apoi la F şi NL.
În principiu, din punct de vedere electric, NL şi PE sunt identice, separarea lor fiind
impusă din cerinţa de asigurare a neîntreruptibilităţii conductorului neutru (PE) folosit în
scop de protecţie.
În conformitate cu I7-2011, de la caz la caz, NL şi PE pot fi independente, de la sursă
până la fiecare circuit monofazat, de iluminat sau prize, sau pot avea şi porţiuni comune,
situaţie în care se marchează prin simbolul (PEN).
Cel mai apropiat punct dintr-o schemă electrică, în raport cu receptorii, de
la care se impune separarea PEN în NL şi PE, îl reprezintă tabloul electric de la care, prin
circuite, sunt alimentaţi respectivii receptori, cu condiţia ca în punctul de separare să se
execute o ultimă legare repetată, a PEN, la pământ.
La nivelul coloanelor electrice trifazate ca PE se foloseşte un conductor al cablului

(3F+PE) sau mantaua acestuia, dacă asigură cerinţa de continuitate electrică.
Schemele electrice pentru alimentarea receptorilor de putere nu conţin conductorul
neutru de lucru (NL), dacă aceşti receptori sunt trifazaţi echilibraţi, dar pot fi prevăzute cu
conductor neutru de protecţie (PE) ce se va lega la borna de protecţie a carcasei fiecărui
receptor. Ca urmare, legăturile electrice se vor executa cu cabluri cu patru conductoare.
Evident, dacă utilajul electric trifazat este prevăzut şi cu receptori monofazaţi, schema
electrică de alimentare a acestora trebuie să fie prevăzută şi cu NL.
Acestea au fost cele două probleme ale protecţiei prin legare la conductorul neutru,
care au determinat executarea separată a NL de PE.
-140-
3) Există şi o a treia problemă a acestui mijloc de protecţie, însă în dependenţă cu

legarea la pământ.
Astfel, dacă doi consumatori, alimentaţi de la acelaşi post de transformare aplică, unul
protecţia prin legare la conductorul neutru (reţea TN), iar celălalt protecţia prin legare la
pământ (reţea TT), fig. 11.3 şi dacă la acesta din urmă se produce un defect de izolaţie,
carcasa utilajului capătă tensiunea de atingere
Ua1 ≤ 40V, nepericuloasă. Însă, căderea de tensiune pe R0, va fi Uamax ≥ 180V. Această
tensiune va deveni tensiunea conductorului de protecţie PE (în raport cu zona de potenţial
nul), la care sunt legate carcasele utilajelor celuilalt consumator şi deci orice atingere a
acestora va fi foarte periculoasă.
Din acest motiv se interzice practicarea, ca mijloc de protecţie de bază, a celor două
mijloace de protecţie, de către doi consumatori alimentaţi de la acelaşi post de transformare.
11.3. Receptori care aplică mijloacele de protecţie cu întreruperea automată a

alimentării.
Aceste mijloace se aplică pentru receptorii care nu impun cerinţe deosebite privind
continuitatea în alimentare. Acţiunea acestor mijloace asigură, pe de o parte protecţia
componenetelor reţelei electrice la efectele electrotermice si electrodinamice ale
supracurenţilor, fiind definite de I7-2011, PACD (timpii de deconectare pot avea valori mari
şi datorită cerinţelor de acţionare selectivă), iar pe de altă parte şi protecţia la şoc electric cu
condiţia deconectării în timpii impuşi de I7-2011, tab.4.1. Asocierea DDR cu PACD asigură
deconectarea automată în timpii impuşi de I7-2011, tab.4.1.
11.4. Sistem de protecţie la şoc electric pentru un consumator alimentat de la

reţea TN.
Regula fundamentală, conform I7-2011, a protecţiei împotriva şocurilor electrice este:
a. părţile active periculoase nu trebuie să fie accesibile în condiţii normale de
funcţionare. Aceasta se realizează prin protecţia de bază (denumită în NP I7/2002- „protecţie
la atingere directă”) şi
b. părţile conductoare accesibile ce accidental ar ajunge sub tensiune să nu devină
părţi active periculoase în caz de simplu defect. Aceasta se realizează prin “protecţia la
defect“ (denumită în I7-2011/2002- “protecţie la atingere indirectă”).
O măsură de protecţie trebuie să se realizeze astfel:
1. O combinaţie corespunzătoare dintre o măsură pentru protecţia de bază (la atingere
directă) şi o măsură tehnică pentru protecţia în caz de defect (la atingere indirectă), cum ar fi:
- protecţia prin întreruperea automată a alimentării ;
- utilizarea tensiunilor foarte joase (TFJS şi TFJP) ;
- separarea electrică pentru alimentarea unui singur receptor electric.
2. O izolaţie dublă sau întărită – clasa II de izolaţie – întrucât asigură atât protecţia de
bază (la atingere directă) cât şi protecţia în caz de defect (la atingere indirectă) .
Protecţia împotriva atingerii indirecte (la defect), conform I7-2011, se realizează
printr-o măsură de protecţie principală şi o măsură de protecţie suplimentară, care asigură
protecţia în cazul defectării protecţiei principale. Cele două măsuri de protecţie împotriva
atingerilor indirecte trebuie alese astfel încât să nu se anuleze una pe cealaltă.
În România şi în Comunitatea Europeană, marea majoritate a consumatorilor sunt
alimentaţi din sistemul extern, definit conform PE-124, de la reţele cu sisteme electrice care
au punctul neutru legat la pământ (simbol T) şi distribuit în reţea prin PEN.
Ca urmare, pentru protecţia la şoc electric se aplică întreruperea automată a
alimentării, în condiţiile specifice măsurii tehnice principale legarea la conductorul neutru
(simbol N), fig. 11.4.
-141-
Conform I7-2011-2011 se mai impune:

a) Toate masele instalaţiei electrice trebuie legate, prin conductoare de protecţie, (PEN
sau PE) la neutrul alimentării, legat la pământ. Ca urmare, PE se distribuie în reţea până la
carcasa (masa) fiecărui receptor;
b) Ca măsură tehnică suplimentară de protecţie se aplică echipotenţializarea şi ca
urmare, în imediata apropiere a tabloului electric general se realizează bara principală de
legare la pământ a instalaţiei BPPE, cu rol şi de echipotenţializare;
c) pentru realizarea echipotenţializării între BPPE şi fiecare masă şi element metalic
aflat în contact cu pamântul se vor executa legături electrice, fig. 11.5.
d) în fiecare tablou electric se realizează o baretă PE la care se vor lega, fig. 11.4.:
- conductorul PE distribuit al sursei;
- conductoarele PE pentru fiecare circuit sau coloană descendentă ;
- conductorul PE către BPE sau BPPE;
- conductorul PE pentru legarea carcasei metalice, a tabloului respectiv, la PE;
- conductorul PE pentru legarea repetată la pământ a PE distribuit.
e) Conductorul de protecţie (conductorul din reţeaua de distribuţie a furnizorului PEN)
trebuie legat la pământ în apropierea fiecărui transformator, la ramificaţiile aeriene, la
capetele liniilor şi la distanţe de cel mult 1000m pe traseu, fig. 11.4.
Aceste legături se efectuează şi în reţeaua consumatorului, în fiecare tablou electric, în
care această operaţie este posibilă (la clădirile înalte, această legare multiplă a conductorului
de protecţie nu poate fi practic realizată şi în tablourile electrice de pe etaje);
f) Legarea la pământ (prin intermediul barei principale de legare la pământ, din reţeaua
consumatorului) trebuie să se facă la prize de pământ distribuite pe ansamblul instalaţiei (din
acest motiv se realizează ca priză de fundaţie,
fig. 11.4.), iar rezistenţa rezultantă a prizelor să fie cât mai mică posibil, dar nu mai mare de
4Ω;
g) din punctul în care nu se mai poate realiza legarea la pământ a conductorul PE
acesta se execută din cupru;
h) deoarece, măsura tehnică principală, legarea la conductorul neutru, se bazează în
primul rând pe întreruperea automată a alimentării, prin acţionarea aparatelor de conectare
comandate de dispozitivele de comandă automată ale reţelei electrice, PACD, se impune
asigurarea condiţiilor ca acestea să acţioneze.
Ca urmare, dispozitivele de protecţie la supracurenţi, ale reţelei, se reglează, iar
secţiunile PE şi PEN se dimensionează astfel încât un defect de izolaţie între o fază şi o
carcasă-masă (PE) să producă un curent de scurtcircuit a cărui valoare să determine
deconectarea automată, în timpi inferiori celor impusi de I7-2011, tab.4.1.
Această soluţie se impune şi în cazul în care circuitele alimentează receptori care
trebuie să rămână în funcţiune nesupravegheate de personal.
i) Alte mijloace de protecţie, cu acţiune individuală, respectiv separarea de protecţie,
izolarea amplsamentului, egalizarea potenţialelor.
Sistemul de protecţie care se bazează pe întreruperea automată a alimentării
receptorilor, cu toate componentele sale specifice, fig. 11.4., nu poate asigura protecţia pentru
toate tipurile de receptori ai consumatorului şi pentru fiecare tip de protecţie ( de bază şi la
defect). Ca urmare, în fig. 11.6., se prezintă forma cea mai complexă a Sistemului de protecţie
la şoc electric, aferentă unui consumator, în care, pentru marea majoritate a receptorilor se
aplica întreruperea automată a alimentării, în condiţiile specifice reţelei TN, prezentată în fig.
11.4., iar pentru ceilalţi receptori se aplică unul sau mai multe din următoarele mijloace.
M – masă; C – element metalic aflat în contact cu pamântul; parte conductoare care nu face
parte din instalaţia electrică şi care poate introduce un potenţial electric, în general potenţialul
-142-
electric al pământului local; C1 – conductă metalică de apă, din exterior; C2 - conductă

metalică de apă uzată, din exterior; C3 – conductă metalică de gaz racord electroizolant, din
exterior; C4 – aer condiţionat; C5 – sistem de încălzire; C6 – conductă metalică de apă, de
exemplu, într-o baie; C7 – părţi conductoare străine în zona de accesibilitate la atingere a
părţilor conductoare; B – bornă principală de legare la pământ (bară colectoare principală de
legare la pământ); T – priză de pământ, (electrod de pământ. BPE – bară pentru conectarea
conductoarelor de proteţie şi echipotenţializare; 1 – conductor de protecţie; 2 – conductor de
echipotenţializare; 3 – conductor de echipotenţializare pentru echipotenţializare suplimentară;
4 – conductor de legare la pământ.
Dacă această cerinţă nu este asigurată întrerupătoarele prevăzute cu PACD vor fi

echipate şi cu DDR.
Alimentarea la tensiune redusă

Pentru receptorii amplasaţi în medii umede (subsoluri) sau în încăperi medicale din
grupa 0 protecţia de bază ( atingere directă) şi protecţia în caz de defect (atingere indirectă)
se va considera asigurată dacă se aplică măsura tehnică principală de protecţie “alimentare la
tensiune foarte joasă de securitate” (TFJS, TFJP). Tensiunea redusă se obţine fie de la reţeaua
de bază, TN, prin transformator special de separare, fie de la alt tip de sursă, cu asigurarea
unor restricţii.
Mijloace “fără întreruperea automată a alimentării”

Acestea sunt necesare pentru echipamentele electrice care impun o funcţionare fără
întreruperi, chiar la un prim defect de izolaţie, fără a periclita viaţa oamenilor (de ex. în
laboratoare de încercări, în unele procese de producţie) şi asigură prin aplicarea uneia din
următoarele măsuri:
a) folosirea materialelor şi echipamentelor de clasa II sau echivalente;
b) izolarea amplasamentelor;
c) separarea de protecţie;
d) executarea de legături de echipotenţializare locale.
Aceste măsuri sunt fie cumulative reţelei (Schemei) TN ( a,b,d.), aplicate local la sau
pe receptorii respectivi, fie sunt descendente acesteia (c) prin creearea unui subsistem, prin
intermediul unui transformator special de separare, în secundarul căruia se creează o Schema
II.
11.5. Receptori care aplică mijlocul de protecţie separarea de protecţie

Această soluţie se aplică limitat, de regulă, pentru un singur receptor care nu admite
întreruperea alimentării în cazul defectului simplu şi constă în creearea unui subsistem, prin
intermediul unui transformator special de separare, în secundarul căruia se creează o reţea
(schemă) II respectiv, punctul neutru al
transformatorului este izolat iar masele receptorilor sunt, deasemeni, izolate faţă de pământ,
fig. 11.7.
Este admisă alimentarea dintr-o singură sursă de separare a mai multor receptori dacă
se respectă, simultan, următoarele condiţii:
- carcasele receptorilor alimentaţi de la circuite separate trebuiesc legate între ele prin
conductoare de egalizare a potenţialelor. Aceste conductoare nu vor fi legate la pământ, la alte
conductoare de protecţie, la carcasele receptorilor la care se aplică alt tip de protecţie la şoc
electric sau la elemente conductoare.
Sistemul local de legături de echipotenţializare nu trebuie să fie în contact electric cu
pământul, nici direct, nici prin părţile conductoare simultan
-143-
accesibile ori prin părţi conductoare străine. Dacă această condiţie nu poate fi îndeplinită se
aplică protecţia prin întreruperea automată a alimentării.
- prizele pentru alimentarea receptorilor trebuie să fie cu contact de protecţie şi la acesta se
leagă conductoarele de egalizare a potenţialelor menţionate anterior.
11.6. Ce reprezintă rezistenţa prizei de pământ ?

Aşa cum s-a arătat, un sistem electric trebuie să aibă, de regulă, un contact electric cu
pământul, cu o valoare impusă. Această valoare a contactului electric nu se poate asigura prin
simplul contact, atingere. Valoarea impusa a contactului cu pământul se poate realiza, de
regulă, printr-o suprafaţă relativ mare a contactului material, prin electrozii introduşi în
pământ. Există modele matematice pentru determinarea valorilor geometrice ale elementelor
metalice introduse în pământ-electrozi- pentru a realiza o valoare a rezistenţei de contact. Însă
pământul este şi o cale de curent, între cele două puncte de contact, A,B prin care pământul
devine parte a unui circuit electric, fig. 11.8.
Cercetările experimentale au relevat că, în raport cu un anumit punct de contact,
pământul reacţionează la trecerea curentului ca un conductor cu rezistenţă variabilă, cu
valoare descrescătoare pe măsură ce distanţa faţă de punctul de contact creşte, devenind
practic nulă la distanţe de peste 20m.
Ca urmare, ceea ce se defineşte ca rezistenţă a prizei de pamânt are următoarele
componente:
- Rezistenţa electrică a conductoarelor metalice din punctul de măsură şi până la
contactul cu pământul;
- Rezistenţa de contact cu pământul;
- Rezistenţa pământului de la punctul de contact şi până la cca. 20m în raport cu punctul
de contact (Conform I7-2011:pământ de referinţă – parte a pământului considerată
conductoare, a cărei potenţial electric prin convenţie este considerat egal cu zero, care
este în afara zonei de influenţă a oricărei instalaţii de legare la pământ ).
Evident, pentru fiecare din cele două puncte de contact există o rezistenţă a prizei de
pământ cu componentele menţionate.
Rezistenţă unei prize de pământ, rămâne practic aceeaşi, indiferent de direcţia
curentului spre cealaltă priză de pământ.
11.7. Ce este o instalaţie de legare la pământ?

Din considerente tehnice şi pentru protecţie la şoc electric puncte ale unui sistem
electric, mase (carcase) ale echipamentelor electrice şi elemente metalice aflate în contact cu
pământul trebuie să fie legate la pământ.
Rezistenţa electrică a legăturii cu pământul şi a traseului din acesta prin care circulă
curentul electric, definită rezistenţa prizei de pământ, este componenta de baza a instalaţiei de
legare la pământ. De regulă, accesul la electrozii care realizează contactul electric cu
pământul se realizează printr-un singur punct, prevăzut şi cu piesa de separaţie. Numărul
relativ mare de legături ce trebuiesc realizate la priza de pământ impune realizarea, la
suprafaţa pământului a unei reţele de legături.
Normativul I7-2011-2011, prin impunerea realizării bornei principale de legare la
pământ, a redus substanţial amploarea reţelei de legături. Această cerinţă creează însă
premizele unei singure legături cu priza de pământ şi ca urmare a unei singure piese de
separaţie, aspect pozitiv pentru măsurarea, periodică a rezistenţei electrice a prizei de pământ.
Ca urmare, instalaţia de legare la pământ, definită în I7-2011/2011: „ansamblu de
legături electrice şi dispozitive care fac parte din legarea la pământ a unei reţele, a unei
instalaţii sau a unui echipament” este formată din:
-144-
-priza de pământ, respectiv electrozii introduşi în pământ;

-piesa/ piesele de separaţie;
-reţeaua de legături de la suprafaţa pământului.
În cazul în care priza de pmânt este unică (şi pentru instalaţia de paratrăsnet), reţeaua
de legături va fi mai extinsă.
11.8. Tipuri de instalaţii de legare la pământ care se realizează la consumator.

Reglementarea Îndreptar de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de legare la pământ -
indicativ 1 RE-Ip 30/2004, la pct. 1.1.4. defineşte Categoriile de instalaţii de legare la pământ:
a) instalaţii de legare la pământ de protecţie împotriva electrocutărilor
(şocului electric);
b) instalaţii de legare la pământ de exploatare, destinate legării la pământ a unor
elemente făcând parte din circuitele curenţilor normali de lucru (punctul neutru al sursei de
alimentare);
c) instalaţii de legare la pământ de protecţie împotriva supratensiunilor (atmosferice
transmise prin reţea şi de comutaţie);
d)instalaţii de legare la pământ pentru asigurarea condiţiilor de funcţionare a
protecţiilor prin relee împotriva defectelor cu puneri la pământ, respectiv la masă;
e) instalaţii de legare la pământ folosite în comun, destinate atât pentru scopuri de
protecţie, cât şi pentru scopuri de exploatare a instalaţiilor electrice.
La acestea se adaugă şi
f) instalaţia de legare la pământ a instalaţiei de paratrăsnet,
Normativul I7-2011 impune, pentru rezistenţa prizei instalaţiei de legare la pământ de
protecţie împotriva şocului electric valoarea de 4 ohmi, iar pentru cea a instalaţiei de
paratrăsnet 10 ohmi, iar dacă cele două prize sunt comune se impune max 1 ohm.
Conform aceluiaşi Îndreptar:
“o priză de pământ (naturală şi/sau artificială) poate fi folosită în comun pentru două sau mai
multe instalaţii de legare la pământ, din categoriile menţionate”
De regulă, conductoarele de legare la pământ a instalaţiei de paratrăsnet vor fi
separate, până la priza de pământ, faţă de celelalte categorii de instalaţii.
De la această prevedere fac excepţie clădirile (construcţiile) cu structură metalică sau
de beton armat, la care structura metalică poate fi utilizată drept conductor de legare la priza
de pământ comună pentru toate categoriile de instalaţii”
Ca urmare, dacă consumatorul are post de transformare propriu, punctul neutru al
înfăşurărilor secundare ale transformatorului (priză de exploatare) va fi legat la priza de
pământ comună.
11.9. Ce elemente din incinta unui consumator se interconecteaza la reţeaua de

echipotenţializare.
În incinta unui consumator există două categorii de elemente metalice şi anume:
a) Carcasele, masele, echipamentelor electrice (care au tensiune electrică);
b) Elemente metalice care în mod natural sunt în contact cu pământul, respectiv:
armatura metalica a structurii, ţevi metalice ale diferitelor utilitaţi, rezervoare
pentru lichide, căzi de baie şi dus, etc.
Dacă consumatorul are schema electrica de distribuţie, la originea instalatiei, tip TN,
toate aceste elemente se interconectează printr-o reţea de echipotenţializare, care are noduri
intermediare (BPE, fig.11.5) şi un nod central–BPPE, fig.11.5.-Bara principală de legare la
pământ şi echipotenţializare.
Legăturile electrice, laturile reţelei de echipotenţializare, au denumiri specifice, fig.
11.5, şi anume:
-145-
1. Carcasele se leagă direct la BPE cu conductoare de protecţie PE şi prin legături

de echipotenţializare suplimentare la aceeaşi BPE;
2. Elementele metalice se leagă cu legături de echipotenţializare
( care pot fi şi suplimentare).
La Bara principală cu rol şi de echipotenţializare se conectează şi pământul
(prin intermediul prizei de pământ), ELEMENTUL cu care, natural şi
permanent, toate fiinţele vii sunt în contact şi ca urmare, acesta trebuie sa fie
parte a reţelei de echipotenţializare.
Evident, în primul rând, bara principală de legare la pământ, definită conform
I7-2011, se leagă la pământ pentru cerinţe de protecţie la şoc electric.
11.10. Ce se leagă la bareta PE dintr-un tablou electric

În tablourile electrice ale unui consumator, a cărui schemă electrică de distribuţie are
la origine ( punctul de delimitare cu reţeaua furnizorului de energie electrică) Reţea TN, se va
executa un punct (bareta) de conexiuni pentru conductorul neutru de protecţie PE. La această
baretă se vor lega:
a) Conductorul PE al sursei de alimentare distribuit în reţea (1), fig. 11.9.;
b) Conductorul PE al fiecărei coloane sau circuit alimentat din respectivul tablou
electric (2), fig. 11.9.;
c) Conductorul PE pentru legarea repetată la pământ a conductorului neutru al sursei
de alimentare (3), (aceasta se va executa numai acolo unde această legătură se
poate realiza, de exemplu nu şi pe etaj curent în clădiri administrative şi de locuit);
d) Conductorul PE aferent reţelei de echipotenţializare, respectiv cel care va ajunge,
eventual şi prin intermediul unui ansamblu de joasă tensiune-BPE, la bara
principală de legare la pământ şi echipotenţializare -BPPE-, amplasată la parter,
lângă tabloul electric general (4), fig. 11.9;
e) Conductorul de protecţie PE cu care se leagă, la PE-ul sursei de alimentare,
carcasa metalică a tabloului electric respectiv (5), fig. 11.9;
Precizare: NP I 7 ediţiile din 2002 NU mai prevăd legarea la pământ a carcaselor ca
mijloc complementar în schema TN, deci nu va exista o legătură directă, a carcaselor, în
general, a carcasei unui tablou electric, în particular, la o priză de pământ.
În tablourile electrice ale unui consumator, a cărui schema electrica de distribuţie are,
la origine (punctul de delimitare cu reţeaua furnizorului de energie electrică), Reţea TT sau IT
nu se va executa un punct (baretă) de conexiuni PE deoarece legăturille de protecţie nu se
distribuie în reţea.
11.11. Ansamblu de joasă tensiune

Conform I7-2011/2011 se defineşte ansamblul de joasă tensiune
componentă a sistemului de legare la pământ, aferent reţelei TN.
Acesta este un punct de conexiune- baretă- a reţelei interioare de protecţie la şoc
electric şi de echipotenţializare. La acesta se conectează conductoare de protecţie PE şi de
echipotenţializare şi care poate fi necesar de executat, în situaţii complexe, pe fiecare nivel
curent.
În această lucrare s-a folosit sintagma similară– bară pentru conectarea conductoarelor
de protecţie şi echipotenţializare – BPE. La acest punct de conexiuni se leagă:
a) Conductoarele PE ale tuturor carcaselor de pe nivelul curent respectiv;
b) Conductoarele de echipotenţializare, respectiv conductoarele prin care se leagă,
între ele, în scop de echipotenţializare, toate elementele metalice aflate în contact
cu pământul (ţevi metalice ale instalaţiilor interioare de alimentare cu apă, gaze,
-146-
rame metalice ale ferestrelor şi tocurilor de uşă, căzi metalice de baie, etc, de pe
nivelul respectiv;
ANSAMBLU de JT, (bară pentru conectarea conductoarelor de protecţie şi
echipotenţializare – BPE) se leagă, prin conductoare de protecţie PE-1, fig. 11.5., la
BPPE- bara principală de protecţie şi echipotenţializare.
În reţele TT şi IT sistemul de legare la pământ nu conţine acest punct de conexiune
deoarece, în acest tip de reţele, nu se aplica echipotenţializarea, ca măsură suplimentară de
protecţie la şoc electric.
11.12. Ce tip de DDR se montează pe circuitul de alimentare a unui echipament

de putere.
Un echipament de putere poate fi alimentat prin:
a) circuit electric trifazat cu patru conductoare 3F+PE, în cazul în care
are numai receptori electrici trifazaţi simetrici. Eventualii receptori monofazaţi fiind
alimentaţi, fie de la o tensiune compusă sau de la un trasformator 380/220V.
În acest caz, pe întrerupătorul automat de pe circuitul de alimentare,în tabloul electric,
se va monta DDR cu 3 poli;
b) circuit electric trifazat cu cinci conductoare 3F+NL+PE, în cazul în care este
necesar să fie accesibilă tensiunea de fază -220V, necesară mai multor receptori
monofazaţi ai echipamentului.
În acest caz, pe întrerupatorul automat de pe circuitul de alimentare, în tabloul electric
se va monta DDR cu 4 poli.
11.13. Cum se asigură protecţia la şoc electric pentru echipamente informatice

Echipamentele informatice se vor alimenta, de regulă, în schema TN-S pentru a
micşora pericolul de avarie prin supracurenţi şi fenomene EMC (perturbaţii
electromagnetice), iar conductoarele de protecţie trebuie să fie din cupru.
Circuitele pentru alimentarea echipamentelor informatice se vor grupa pe un tablou
electric propriu, TEI, fig. 11.11., alimentat direct din tabloul general, varianta II, sau din cel
pentru iluminat şi prize, varianta I.
Dacă curentul de fugă prezumat al echipamentelor informatice este mai mare de 10
mA, protecţia împotriva şocurilor electrice prin atingere indirectă se realizează, conform
prevederilor I7-2011, dacă se respectă şi una din următoarele condiţii, în funcţie de tipul
schemei de legare la pământ:
a) conductorul de protecţie PE (utilizat în fiecare tip de schemă de legare la pământ
TN, TT, IT) trebuie să aibă o secţiune de cel puţin 10mm2 cupru.
b) se prevede un dispozitiv de control al continuităţii circuitului de legare la pământ, a
carcasei echipamentului, (legare la pământ proprie schemelor TT şi IT) care să-l deconecteze
automat de la sursă în momentul întreruperii acestei continuităţi;
c) dacă echipamentul este alimentat prin intermediul unui transformator de separare,
fig.11.11, circuitul secundar al acestuia are, de regulă, schema de legare la pământ TN. Pentru
aplicaţii specifice se poate folosi schema de legare la pământ IT. În acest caz legarea la
pământ trebuie să respecte condiţiile de la pct. a) şi b).
Aceste prevederi se aplică şi coloanelor care alimentează mai multe echipamente şi pe
care suma curenţilor de fugă depăşeşte 10 mA.
În cazul schemei de legare la pământ TT, circuitul trebuie protejat printr-un dispozitiv
de protecţie la curent diferenţial rezidual al cărui curent nominal de funcţionare rezultă din
condiţiile:
I1 – curentul total de fugă prezumat [A];
I∆n – curentul nominal de funcţionare al dispozitivului de protecţie diferenţial [A];
-147-
UL – tensiunea de atingere maximă admisă [V];

Rp – rezistenţa de dispersie a prizei de pământ [Ω]
În cazul în care sursa de alimentare a consumatorului este cu schema de legare la

pământ IT, se recomandă ca echipamentul care are curent de fugă mare, să nu fie alimentat
direct de la această sursă, datorită dificultăţii monitorizării (semnalizării) primului defect.
În acest caz, echipamentul va fi alimentat prin intermediul unui transformator de
separare IT/TN, fig. 11.11.
-148-
II.12. DETERMINAREA COMPENENTELOR INSTALAŢIEI DE UTILIZARE
II.12.1. CALCULUL PUTERII/CURENTULUI CERUTE/CERUT

12.1.1 Date de intrare (din tema de proiectare sau din proiecte de specialitate)
12.1.1.1. Pentru consumatorii casnici
a. tipurile de apartamente
b. numărul apartamentelor pe tipuri
c. utilizări specifice ale energiei electrice (producere apă caldă menajeră, gătit, etc.)
12.1.1.2. Pentru clădirile comerciale, social-culturale şi administrative

a. Pi – puterea instalată specifică [W/m2];
b. aria desfăşurată
c. ku – coeficientul de utilizare - valoarea raportului dintre puterea absorbită (reală) şi
puterea instalată a unui consumator.
Ĩn tabelele 3.3, 3.4 şi 3.5 din I7 – 2011 sunt indicate valori orientative pentru puterile
instalate specifice (W/m2). Se recomandă utilizarea acestora numai pentru estimări
preliminare ale puterii absorbite (ceruta). Pentru cererea de aviz de racordare se recomandă
calculul puterii cerute numai după ce au fost realizate calculele (proiectele) pentru sistemele
de iluminat, instalaţii de încălzire – ventilare – condiţionare, instalaţii sanitare (hidrofor,
pompe de incendiu), dotări diverse (ascensoare). Sunt necesare informaţii suplimentare care
trebuie solicitate tehnologului sau administratorului clădirii, referitoare la tipul activităţilor şi
regimurilor de lucru posibile (sistemele de încălzire pot funcţiona sau nu simultan cu
sistemele de răcire, de ex). Supraevaluările implică importante majorări ale investiţiei. O
rezervă pentru dezvoltarea ulterioară poate fi acceptabilă, cu acordul investitorului.
12.1.2. Breviar de calcul

12.1.2.1. Pentru consumatorii casnici, puterea absorbită se calculează conform cap. 3.2
din I7-2011. Puterile instalate, coeficienţii de simultaneitate ks şi utilizare ku sunt indicate în
tabelele 3.3.şi 3.4 (I7-2011).
Puterea absorbită pentru un grup de apartamente:

Pa = Pi × k u × k s [kW ]
(12.1-1)
12.1.2.2. Pentru clădirile comerciale, social-culturale şi administrative
Pa = Pi × ku [kW ] (12.1-2)
12.1.3. Exemple de calcul

Se consideră o clădire social administrativă cu P+4 nivele de birouri şi un număr de 24
de apartamente, cu gaze naturale la bucătării şi producere centralizată a apei calde menajere.
Se pot urmări valorile specifice completate pentru puterile instalate pe apartament, în funcţie
de numărul de camere, coeficienţii de utilizare, coeficienţii de simultaneitate. În tabelul 3.4 –
I7 / 2011 sunt indicaţi coeficienţii de simultaneitate pentru maxim 20 de apartamente. Pentru
un număr mai mare de apartamente (de ex. 24) se poate extrapola valoarea coeficientului de
simultaneitate, observând că valoarea acestuia tinde asimptotic către 0,48. Puterea absorbită
pentru utilităţile comune (iluminat, ascensoare, etc.) trebuie de asemenea luată în calcul.
-149-
Figura 12.1.1 – Exemplul 1 - Note de calcul pentru calculul puterii cerute
Pentru spaţiile de birouri se consideră o valoare care exprimă o bună dotare tehnică,
dar puterea absorbită (cerută) va avea un nivelul de precizie al calculului redus. Se observă că
s-a lăsat consumul separat pentru cele două categorii de consumatori, deoarece o astfel de
clădire va avea două racorduri (branşamente) distincte.
Un exemplu mai detaliat se prezintă în figura 12.1.2, pentru o clădire de birouri P+2,
în care se regăsesc elemente ale proiectului de iluminat, instalaţii de încălzire-ventilare,
instalaţii sanitare, dotările tehnice obligatorii.
-150-
Figura 12.1.2 – Exemplul 2 -Note de calcul pentru calculul puterii cerute
Se observă că receptorii sunt identificaţi în mod concret pe fiecare circuit, inclusiv cu

parametrii lor specifici (coeficienţi de încărcare, randamente, factor de putere). Circuitele sunt
grupate pe tablouri, aspect necesar pentru dimensionarea coloanelor respective. O serie de
observaţii pot fi reţinute:
a) aparatele de iluminat au un consum de putere în funcţie de lămpile instalate dar şi de
balastul utilizat (balastul electronic are un consum mai mic);
-151-
b) circuitele de priză au un consum absorbit de 800W (putere instalată de 2000W,

coeficient încărcare 0,4), dar valoarea poate fi diferită (circuit P7) dacă se cunosc date
suplimentare (un receptor de 2500W, care va fi alimentat prin circuit propriu).
c) electromotoarele au indicată o putere nominală care este puterea mecanică la arbore. De
aceea, puterea absorbită se calculează cu relaţia:
P
Pa = N (12.1-3)
η
unde: PN - este puterea nominală a electromotorului
η - este randamentul electromotorului.
d) Coeficientul de încărcare al electromotoarelor este deosebit de important, mai ales că în
funcţie de acesta variază chiar factorul de putere şi randamentul electromotorului.
e) Atunci când există receptori în rezervă (pompe de circulaţie, CT5 … CT7), modul de
funcţionare se reflectă
prin coeficientul de Figura 12.1.3 – Centralizarea calculului puterii cerute
simultaneitate
corespunzător (0,5 în
celula K16 sau pentru
electromotoare 2+1 se
consideră coeficient
de simultaneitate 0,67
în celula K31) .
f) Pentru tablourile CT,
T1 şi T2 puterile
absorbite nu se
însumează algebric,
deoarece intervine
încă un coeficient de
simultaneitate
(conform SR EN
61439-2:2010),
respectiv celula J64.
Valoarea este diferită
de cea indicată de
standardul menţionat
(respectiv 0,90), deoarece dacă există informaţii suplimentare cu privire la regimul de
funcţionare efectiv, proiectantul poate impune valorile considerate de el.
g) Tabelul permite evaluarea puterii absorbite active, dar şi reactive, şi implicit factorul de
putere natural.
După evaluarea puterilor absorbite pe tablouri (pe nivele), se poate centraliza consumul pe
întreaga clădire (Figura 12.1.3), unde liniile 55, 56, 57 preiau valorile din figura 12.1.2, liniile
20, 33, 47 (puterile active şi reactive pe tablourile CT, T1, T2).
12.1.4. Date de ieşire pentru alte proiecte de specialitate

Puterea absorbită activă şi reactivă serveşte pentru completarea Cererii de racordare
(adresată furnizorului de energie electrică din zonă), pentru dimensionarea bateriei de
condensatoare pentru compensarea factorului de putere.
Puterea absorbită pe tablouri serveşte pentru dimensionarea coloanelor electrice.
-152-
12.1.5. Date de ieşire pentru documentaţia de achiziţie
12.1.5.a) Parametri tehnici şi funcţionali

vezi …
12.1.5.b) Specificaţii de performanţă şi condiţii privind siguranţa în exploatare

Dacă există receptori care admit durate limitate de întrerupere a alimentării, aceasta se
va comunica furnizorului. Se vor identifica măsuri tehnice pentru asigurarea acestor condiţii
(racord dublu sau grup electrogen propriu).
12.1.5.c) Condiţii privind conformitatea cu standarde relevante

vezi …
12.1.5.d) Condiţii de garanţie şi post garanţie

vezi …
12.1.5.e) Alte condiţii cu caracter tehnic

-153-
II.12.2. DIMENSIONAREA CIRCUITELOR ŞI CABLURILOR ELECTRICE
II.12.2.1. ALEGEREA SECŢIUNII CIRCUITELOR ŞI COLOANELOR

ELECTRICE DE JOASĂ TENSIUNE
12.2.1.1. Date de intrare (din tema de proiectare sau din proiecte de specialitate)
12.2.1.1.1. Circuite monofazate de iluminat şi prize
a. Pi – puterea instalatã a circuitelor de iluminat şi prize.
b. Uf – 230V, tensiunea de fazã.
c. cos φ – factorul de putere al circuitului.
d. Temperatura mediului ambiant şi modul de pozare.
12.2.1.1.2. Circuite trifazate de iluminat şi prize

a. Pi – puterea instalatã a circuitelor de iluminat şi prize.
b. Ul – 400V, tensiunea de linie.
c. cos φ – factorul de putere circuitului.
d. Temperatura mediului ambiant şi modul de pozare.
12.2.1.1.3. Circuite trifazate de forţã

a. Pi – puterea instalatã a circuitelor de forţă (puterea mecanicã).
b. Ul – 400V, tensiunea de linie.
c. cos φ – factorul de putere circuitului.
d. η – randamentul receptorului în regim normal de funcţionare.
e. Temperatura mediului ambiant şi modul de pozare.
12.2.1.2. Breviar de calcul

Ĩn I7-2011 , anexele 5.31 şi 5.32 sunt exemplificate probleme apropiate, şi anume
„determinarea curentului admisibil pentru o secţiune anumită” în funcţie de modul de pozare
şi de temperatura ambiantă. Nu există detalii privitoare la alegerea secţiunii conductoarelor,
această alegere părând că se realizează anterior.
Alegerea propriuzisă se bazează pe calculul curentului absorbit (de calcul), impunând
condiţia ca acesta să fie mai mic decât curentul admisibil corectat. Algoritmul alegerii
secţiunii conductoarelor este următorul:
- se optează într-o primă opţiune pentru un material conductor (Cu sau
Al) şi un tip de izolaţie (PVC sau XLPE), precum şi temperatura
maximă admisă pe suprafaţa izolaţiei (numai pentru XLPE, 70 ºC sau
90ºC);
- se identifică soluţia de pozare (suporţi, număr de cabluri etc) conform
Anexelor 5.5 şi 5.6 (de la 1 la 8) din I7-2011 unde se identifică
„modul de pozare” notat cu A1, A2, …. până la G;
- se stabileşte temperatura ambiantă la care se va funcţiona (putem avea
condiţii normale dar şi condiţii extreme – camere frigorifice, ateliere
de tratamente termice! )
- se citeşte din Anexa 5.18 factorul de corecţie în funcţie de
temperatură k1;
- se citeşte din Anexa 5.19 factorul de corecţie k2 în funcţie de numărul
de circuite pe un flux (traseu) şi de modul de pozare;
- se consultă Anexa 5.10 până la 5.17, aleasă în funcţie de materialul
conductor şi de modul de pozare de referinţă, din care se citeşte
curentul admisibil, se calculează corecţia corespunzătoare
coeficienţilor k1 şi k2;
-154-
- se citeşte secţiunea corespunzătoare, care îndeplineşte condiţia de

alegere a secţiunii, respectiv curentul de calcul I c să fie mai mic
decât curentul admisibil corectat I z' :
I c ≤ I z' (12.2.1-1)
Acesta din urmă se stabileşte cu relaţia:

I z' = I z ⋅ k1 ⋅ k 2 [ A] (12.2.1-2.)
unde: I z este curentul admisibil pentru un mod de pozare de referinţă (Anexele 5.10 – 5.17,
I7-2011)
k1 - factor de corecţie pentru temperatura ambiantã (se alege din anexa 5.18., I7-2011)
k2 - factor de corecţie pentru pozarea în grup a mai multor circuite (se alege din
anexa 5.19., I7-2011).
Pentru a impune condiţia 12.2.1-1, trebuie să se rezolve la fiecare pas corecţia

12.2.1-2.
O operaţie echivalentă este afectarea curentului de calcul cu coeficienţii de corecţie,

obţinând un curent de calcul „corectat” I c' şi cu această valoare să se verifice condiţia 12.2.1-
3, aplicabilă acum în mod direct pentru tabelele cu curenţi admisibili pentru pozarea de
referinţă:
I
I c' = c ≤ I z (12.2.1-3)
k1 ⋅ k 2
Indiferent de principiul folosit (relaţia 12.2.1-1 sau echivalenta ei 12.2.1-3), alegerea

secţiunilor conductoarelor se bazează pe calculul curenţilor absorbiţi (curenţi de calcul), în
funcţie de puterile absorbite (de calcul). În continuare, Ghidul pune la îndemână aceste relaţii,
ele fiind generale pentru diverse tipuri de circuite/coloane.
12.2.1.2.1. Circuite / coloane monofazate
Puterea absorbită (cerută) de un circuit / coloană monofazată se calculează conform 3.2 din
I7-2011 :
Curentul de calcul pe circuit se stabileşte cu relaţia:
Pa
Ic = [A] (12.2.1-4)
U f cos ϕ
12.2.1.2.2. Circuite trifazate pentru de iluminat şi prize

a. Curentul de calcul pe circuit se stabileşte cunoscând că Pa = Pi ,cu relaţia:
Pi
Ic = [A] (12.2.1-5)
3U l cos ϕ
b. Curentul de calcul pe coloana tabloului de iluminat şi prize se stabileşte cu relaţia:

Pa
Ic = [A] (12.2.1-6)
3U l cos ϕ
-155-
Situaţia cea mai generală presupune că nu putem echilibra perfect sistemul trifazat. Se
identifică faza cea mai încărcată şi se calculează curentul de calcul (suma este afectată de un
coeficient de simultaneitate care se analizează în mod specific, fiind unitar pentru coloane de
iluminat de siguranţă, de ex.). Pentru tablouri generale ks va fi considerat subunitar (dacă este
cazul), iar pentru tablouri secundare poate fi considerat unitar.
I c = k s × I ca2 + I cr2 [A] (12.2.1-7)
unde
I ca2 , I cr2 sunt componentele activã şi reactivã ale curentului de calcul.
Acestea se calculează presupunând că se cunoaşte puterea activă a aparatelor de iluminat
sau a aparatelor alimentate de la prize, precum şi factorul de putere mediu pentru cele două
categorii. Pentru receptorii alimentaţi la prize se mai poate considera un randament
(corespunzător electromotoarelor). Uzual, acest randament poate fi considerat 0,8.
Se poate calcula:
P PiP P PiP
I ca = iL + ; I cr = iL ⋅ tgϕ L + ⋅ tgϕ P (12.2.1-8)
U f η P ⋅U f Uf η P ⋅U f
12.2.1.2.3. Circuite trifazate de forţă
a. Curentul de calcul pe circuit se stabileşte cu relaţia generală:

PN
Ic = [A] (12.2.1-9)
3Uη cos ϕ
Este cazul unui singur electromotor, pentru care se cunoaşte puterea nominală (putere
mecanică furnizată la arbore).
Pentru situaţia în care electromotorul nu funcţionează la încărcare maximă (100%) se

consideră coeficientul de încărcare respectiv şi influenţa sa asupra randamentului (care scade
foarte puţin) şi a factorului de putere (care scade semnificativ, a se consulta fişele tehnice ale
electromotorului)
Curentul de calcul se calculează cu:
ki × PN
Ic = [ A] (12.2.1-10)
3Uη ef cos ϕ ef
în care mai apar notaţiile:

ki este coeficientul de încărcare proiectat;
ηi este randamentul efectiv de funcţionare;
cos ϕef este factorul de putere efectiv.
b. Curentul de calcul pe coloana tabloului se stabileşte cu relaţia:
I c = k s × I ca2 + I cr2 [ A] (12.2.1-11)

m m
I ca = ∑ I ck cos ϕ k ; I cr = ∑ I ck sin ϕ k (12.2.1-12)
k =1 k =1
-156-
Pentru tablouri generale ks va fi considerat subunitar, iar pentru tablouri secundare

poate fi considerat unitar.
12.2.1.3. Exemple de calcul

Ĩn Anexa 5.30 şi 5.31 din I7-2011 sunt date exemple pentru corecţia curentului
admisibil, în funcţie de soluţia de pozare (inclusiv subterană). Deoarece modul de prezentare
detaliată este dificil de păstrat într-un proiect tehnic (unde trebuie să se regăsească doar
elementele care justifică tehnic o anumită soluţie şi nu argumentarea sa), punem la dispoziţie
un model orientativ care poate servi ca note de calcul pentru alegerea secţiunii
conductoarelor.
Calculul tabelar păstrează datele de intrare cu identificarea fiecărui circuit, puterea
instalată şi absorbită, curentul de calcul. Coeficienţii de corecţie sunt indicaţi având câteva
elemente şi despre tipul conductorului / izolaţiei şi modului de pozare.
Fişa de calcul prezentată în figura 12.2.1.1 este fragmentată din considerente editoriale, dar
poate fi lecturată uşor datorită marcării celulelor. Sunt disponibile câteva circuite şi
coloane pentru care s-a ales secţiunea conductoarelor. Coloanele B şi C sunt importante
deoarece permit identificarea topologiei schemei analizate (conexiuni amonte, aval, respectiv
tablouri şi coloane).
Secţiunile alese în această etapă nu prezintă certitudinea că sunt corespunzătoare din
punctul de vedere al pierderilor de tensiune sau a densităţii admisibile la pornirea
electromotoarelor.
Relaţiile de calcul incluse în fişa de mai sus sunt următoarele:
Tip relaţie de Relaţie
calcul (celulele utilizată
S din EXCEL)
1 12.2.1-1
2 12.2.1-2
3 12.2.1-5
4 12.2.1-12
5 12.2.1-9
6 12.2.1-6
Ca observaţie generală, unui receptor de o anumită putere nu i se mai poate asocia o

secţiune recomandată pentru circuitul electric.
-157-
Figura 12.2.1.1 – Alegerea secţiunii conductoarelor

-158-
12.2.1.4. Date de ieşire pentru alte proiecte de specialitate

Nu este cazul.
12.2.1.5. Date de ieşire pentru documentaţia de achiziţie

12.2.1.5.a) Parametri tehnici şi funcţionali
Tipurile de conductoare, modul de pozare, lungimi de trasee. Secţiunile alease în
această etapă nu sunt definitive şi nu permit elaborarea listei de materiale.
12.2.1.5.b) Specificaţii de performanţă şi condiţii privind siguranţa în exploatare
12.2.1.5.c) Condiţii privind conformitatea cu standarde relevante
12.2.1.5.d) Condiţii de garanţie şi post garanţie
12.2.1.5.e) Alte condiţii cu caracter tehnic

-159-
II.12.2.2. VERIFICAREA SECŢIUNII CIRCUITELOR/COLOANELOR

ELECTRICE MONOFAZATE ŞI TRIFAZATE LA PIERDEREA DE TENSIUNE
12.2.2.1. Date de intrare

a. Topologia schemei de distribuţie, cu secţiuni predimensionate.
b. Pi – puterea instalatã a circuitelor / coloanelor de iluminat şi prize.
c. Date ale receptorilor individuali (cosφ, randament η, curent pornire kp, coeficient
de încărcare ki)
d. U – 230V / 400V, tensiunea de fază / linie.
e. l – lungimea circuitului sau coloanei.
f. ku - Coeficientul de cerere.
g. Materialul conductorului (respectiv conductivitatea).
12.2.2.2. Breviar de calcul

Pierderile de tensiune reprezintă componenta reală a căderii de tensiune. Ĩn I7-2011 se
face referite la căderea de tensiune (mărime complexă), care se aproximează cu componenta
ei reală (pierderea de tensiune).
Pierderea de tensiune relativă ∆U% se poate determina cu ajutorul relaţiei generale:
∆U
∆U % = 100 (12.2.2-1)
UN
Verificarea secţiunilor alese la pierderi de tensiune admisibile se realizează după ce

alegerea secţiunilor conductoarelor (pe baza condiţiei I c ≤ I z' ) au fost făcute pentru toate
circuitele şi coloanele. Valorile admise ale pierderilor de tensiune între originea instalaţiei
(cofret sau post de transformare) şi cel mai îndepărtat receptor, faţă de tensiunea nominală, nu
trebuie să depăşească limitele reglementate în paragraful 5.2.5. din I7/2011.
Pe tronsoanele pe care nu este îndeplinită condiţia privind căderea de tensiune admisă,
secţiunile trebuie mărite până când se obţine respectarea condiţiei.
Secţiunea coloanei tabloului ascensorului se dimensionează pentru pierderea de
tensiune admisibilă la pornire, conform instrucţiunilor producătorului ascensorului sau, în
lipsa acestora, pentru o pierdere de tensiune la pornire de cel mult 3% faţă de tensiunea
nominală.
12.2.2.2.1. Calculul pierderilor de tensiune pe circuite şi coloane de iluminat şi prize

a. Circuite monofazate:
2 ⋅ 100 1 N Pij ⋅ l j
∆U % = ⋅ 2∑ (12.2.2-2)
γ U F j =1 S Fj
b. Circuite trifazate echilibrate:

100 1 N Pij ⋅ l j
∆U % = ⋅ ∑ (12.2.2-3)
γ U L2 j =1 S Fj
c. Coloane monofazate:
1 N Pij ⋅ l j
2 ⋅ 100 ⋅ ku
∆U % = ∑ ⋅ (12.2.2-4)
γ U F2 j =1 S Fj
d. Coloane trifazate în regim normal de funcţionare:
-160-
100 ⋅ ku 1 N Pij ⋅ l j
∆U % = ⋅ ∑ (12.2.2-5)
γ U L2 j =1 S Fj
în care:
Pij - puterea instalată pentru un tronson oarecare j (W);
Lj - lungimea unui tronson oarecare j (m);
SFj - secţiunea conductorului de fază pentru tronsonul j (mm2);
UF - tensiunea de fază (V);
UL - tensiunea de linie (V);
γ - conductivitatea materialului conductorului, 57 m/Ωmm2 la Cu şi 34 m/Ωmm2 la Al;
ku - coeficientul de utilizare.
12.2.2.2.2. Pierderile de tensiune pe circuite şi coloane de forţã

a. Circuite monofazate:
2 ⋅ 100 1 Pi l
∆U % = ⋅ 2⋅ (12.2.2-6)
γ U F SF
b. Circuite trifazate echilibrate:

100 1 Pi l
∆U % = ⋅ ⋅ (12.2.2-7)
γ U L2 S F
c. Coloane monofazate în regim normal:

2 ⋅ 100 1 ku ⋅ Pi ⋅ l
∆U % = ⋅ 2⋅ (12.2.2-8)
γ UF SF
d. Coloane monofazate în regim de pornire:
2 ⋅100 1 Pi ⋅ l
∆U % = ⋅ 2⋅ (12.2.2-9)
γ U F SF
e. Coloane trifazate în regim de pornire:
100 1 Pp ⋅ l
∆U % = ⋅ ⋅ (12.2.2-10)
γ U L2 S F
în care:
Pi - puterea instalată în (W);
N −1
Pp - puterea la pornire (W) determinată cu relaţia: Pp = Pp max + ku × ∑ Pj , unde: Ppmax este
j =1
N −1
puterea de pornire a celui mai mare electromotor, iar ∑ P este suma celorlalte N-1 motoare
j =1
j
în funcţiune, unde N – este numărul motoarelor alimentate din tablou.
Puterile cerute de electromotoare se calculează similar cu puterile absorbite, pe baza

puterilor nominale (mecanice), coeficienţilor de utilizare (ku ) , coeficientul de supracurent la
pornire (k p ) , randamentul nominal (η N ) , coeficienţilor de încărcare (la pornire se consideră
în mod acoperitor unitari, iar pentru funcţionare în regim de durată de la caz la caz). De
exemplu:
-161-
PN max
Pp max = × kp (12.2.2-11)
ηN
12.2.2.3. Exemple de calcul
Calculul pierderilor de tensiune nu se poate efectua izolat pentru un circuit sau

coloană, este nevoie de analiza pe ansamblu a schemei de distribuţie. Pentru exemplificare, s-
a propus o schemă de distribuţie radială cu TG tablou general, T1 tablou principal de la care
se alimentează tablourile secundare T2, T3 şi ascensoarele T1-01 şi T1-02. Din tabloul T2 se
alimentează tablourile monofazate T4, T5 şi T6, având fiecare receptori de iluminat şi prize
de puteri apropiate şi repartizaţi pe faze diferite (pentru a echilibra tabloul T2, pentru
simplificarea calculului şi urmărirea sa mai
uşoară). Din T3 se alimentează tabloul T7 şi
două electromotoare. Tabloul T7 are
receptori de iluminat şi prize, receptori de
forţă.
Pentru circuitul T4-01 s-a calculat

suma pierderilor de tensiune pe fiecare
tronson, conform relaţiei 12.2.2-2 :
AD11=200/$V$4/N11^2*M11*1000*AA11/
Figura 12.2.2.1 – Schema electrică pentru exemplul de calcul
X11
Unde: celula V4 conţine conductivitatea materialului;

N11 este tensiunea de fază
M11 este puterea absorbită (în kW);
AA11 este lungimea tronsonului;
X11 este secţiunea conductorului.
Însumarea pierderilor de tensiune de pe tronsoanele circuitului se realizează simplu, în
modul următor:
AE14=AD14+AG38 (AG38 este pierderea de tensiune pe coleanele
T2))
AE13=AE14+AD13 (dU total pe tronsonul amonte + tronsonul
curent)
AE12=AE13+AD12
AE11=AE12+AD11
AE10=AE11+AD10 şi rezultă AE10 = 10,8 %
Pentru simplificarea exemplului, celelalte circuite de iluminat s-au considerat cu
receptori concentraţi. Pentru aparate de iluminat uniform distribuite (pe o direcţie sau pe o
suprafaţă), se poate considera o putere absorbită echivalentă egală cu suma puterilor instalate,
iar amplasarea lor să fie în centrul de greutate al mulţimii de receptori.
Tabelul 12.2.2.1 – Calcul preliminar pentru verificarea secţiunilor conductoarelor
-162-
-163-
Tabelul 12.2.2.1 – Continuare
După alegerea secţiunii conductoarelor, verificarea pierderii de tensiune pune în

evidenţă o serie de valori inacceptabile:
a) pierderea de tensiune pe circuitul (lung) T4-01 de 10,83%
b) pierderea de tensiune pe circuitul de iluminat T6-01 de 4,26%
-164-
c) pierderea de tensiune pe circuitul de iluminat T7-01 de 4,28%

d) pierderea de tensiune la pornire pentru electromotorul T7-03 de 11,93% (la limită)
e) pierderea de tensiune la pornire pentru electromotorul T7-04 de 15,4%
f) pierderea de tensiune la pornire pentru electromotorul T3-01 de 13,12%
g) pierderea de tensiune la pornire pentru electromotorul T3-02 de 15,34%
h) pierderea de tensiune la pornire pentru electromotorul T1-02 de 18,28%
Pentru remedierea acestor situaţii, creşterea secţiunii este evident necesară. Alegerea
tronsoanelor pentru care se va adopta mărirea secţiunii trebuie să ţină seama de zonele pe care
se înregistrează pierderile de tensiune cel mai mari. Ca exemplu, creşterea secţiunii unui
circuit nu este eficientă dacă pe o coloană amonte se înregistrează cea mai mare parte a
căderii de tensiune.
Creşterea secţiunii se justifică pe tronsoanele cu încărcări mari (coloane) sau lungimi
şi încărcări relativ mari (tronsoanele T4-01 situate în amonte).
Pentru această operaţie, este utilă cunoaşterea fiecărei căderi de tensiune, dar şi a
modului cum se „însumează” acestea de la branşament la tablourile secundare. Prin sume
selectate celulă cu celulă, sunt realizate următoarele totalizări:
-du total pentru T4-01 (celula AG14) este suma pierderilor de tensiune pe coloanele:
• TG-T1 (celula AE44)
• T1-T2 (celula AE42)
• şi circuitul T4-01 (celula AE14)
-du total pentru T6-01 (celula AG21) este suma pierderilor de tensiune pe coloanele:
• TG-T1 (celula AE44)
• şi circuitul T6-01 (celula AE21)
-du total la pornire pentru T7-03 (celula AF26) este suma pierderilor de tensiune pe
coloanele:
• TG-T1 (celula AC44)
• T1-T3 (celula AC43)
• T3-T7 (celula AC41)
• şi circuitul T7-03 (celula AC26)
-du total la pornire pentru T1-02 (celula AF33) este suma pierderilor de tensiune pe
coloana:
• TG-T1 (celula AC44) plus
• T1-02 (celula AC33) – circuitul electromotorului.
-165-
În mod similar se pot urmări toate cascadările care decurg din schema radială proiectată.
Tabel 12.2.2.2 – Rezultatele verificării pierderilor de tensiune
Urmărind încadrarea în limitele impuse pentru pierderile de tensiune, secţiunile au fost

mărite progresiv pe următoarele tronsoane:
-166-
- coloana generala Tg-T1 de la 50 mmp la 70 mmp;

- coloana T1 – T3 de la 35 mmp la 50 mmp;
- circuitul T1 – 02 de la 1,5 mmp la 10 mmp;
- circuitul T1 – 01 de la 1,5 mmp la 2,5 mmp;
- circuitul T3 – 02 de la 25 mmp la 35 mmp;
- circuitul T7 – 04 de la 10 mmp la 16 mmp;
- circuitul T6 – 01 de la 1,5 mmp la 2,5 mmp;
- circuitul T4 – 01 de la 1,5 mmp la 6 mmp, 4 mmp, 1,5 mmp descrescător pe
tronsoane.
Ordinea în care se operează aceste modificări nu poate fi generalizată, trebuie urmărite

efectele fiecărei majorări de secţiune, la fiecare pas.
12.2.2.4. Date de ieşire pentru alte proiecte de specialitate

Se pot realiza listele cu lucrări / materiale pentru realizarea circuitelor electrice. Se
poate continua cu alegerea aparatelor de conectare şi protecţie.
12.2.2.5. Date de ieşire pentru documentaţia de achiziţie

12.2.2.5.a) Parametri tehnici şi funcţionali
12.2.2.5.b) Specificaţii de performanţă şi condiţii privind siguranţa în exploatare
12.2.2.5.c) Condiţii privind conformitatea cu standarde relevante
15.5.d) Condiţii de garanţie şi post garanţie
12.2.2.5.e) Alte condiţii cu caracter tehnic

-167-
II.12.3. CALCULUL CURENŢILOR DE SCURTCIRCUIT
12.3.1. Date de intrare (din tema de proiectare sau din proiecte de specialitate)
Sunt necesare elementele instalaţiei electrice rezultate în urma dimensionării
coloanelor electrice:
a) Detalii ale racordului electric:
a. Elemente ale postului de transformare (transformator MT/JT cu tip
constructiv, putere aparenta (kVA), pierderi în Cu (kW), tensiune de
scurtcircuit (%)).
b. Putere de scurtcircuit a în punctul de racordare a sistemului de distribuţie
(MVA).
c. Elemente constructive ale racordului amonte (MT): tip linie, lungime,
secţiune
b) Elemente constructive ale racordului pe JT: tip conductor, lungime, secţiune.
c) Elemente constructive ale coloanelor electrice (tip cabluri, lungimi).
d) Date asupra receptoarelor care contribuie la curenţii de scurtcircuit (electromotoare
asincrone foarte mari – pot fi neglijate până la puteri de 200 kW).

Calculul curenţilor de scurtcircuit beneficiază de o metodologie proprie: NORMATIV
PRIVIND METODOLOGIA DE CALCUL AL CURENTILOR DE SCURTCIRCUIT ÎN
RETELELE ELECTRICE CU TENSIUNEA SUB 1 kV, indicativ NTE 006/2006.
Acest normativ conţine şi un exemplu de calcul foarte detaliat şi documentat, care
reprezintă un ghid de proiectare în sine. Pentru activitatea inginerească de rutină, ghidul de
faţă recomandă utilizarea unui program de calcul specializat, care permite obţinerea unor
rezultate cu grad mare de încredere. Dintre programele cunoscute se pot recomanda:
SIMARIS (realizat de SIEMENS), ECODIAL (produs de SCHNEIDER) sau D.O.C.Win
(furnizat de ABB). Toate programele sunt distribuite gratuit, primele două sunt disponibile în
limba română, toate sunt realizate pe baza normelor şi standardelor europene, beneficiind şi
de un suport tehnic corespunzător. Pentru a căpăta certitudinea utilizării unui astfel de
software (în variantă profesională sau dezvoltare proprie), proiectantul trebuie să se poată
verifica prin intermediul unei probleme test. Pentru NTE 006 există o astfel de problemă test,
respectiv exemplul de calcul din normativul respectiv.
Faţă de NTE 006, problema test se poate reformula astfel:
Se vor calcula curenţii de scurtcircuit pentru o reţea de JT alimentată de la un post de
transformare (T1, figura 12.3.5) cu S=400 kVA, 20 kV/0,4 kV, alimentat printr-un cablu 3 x
150 mm2 şi o lungime de 1,7 km. Transformatorul are tensiunea de scurtcircuit uk =4% şi
pierderile în Cu PkT= 4,6 kW. Postul evacuează puterea prin două cabluri în paralel (C1) 2 x
(4 x 240)mm2 cu o lungime de 5m. De la barele generale de JT (B2) este alimentat un tablou
(B4, figura 12.3.1) prin cablul (C3) de secţiune 4 x 70 mm2, şi lungime de 20 m. Din B2
pleacă o coloană (C5) cu secţiune 5 x 6 mm2 şi lungime 10 m către tabloul B6. Din barele B2
sunt alimentate două electromotoare de 20 kW şi respectiv 40 kW, cu factor de putere
cosφ=0,85 şi randament η = 0,93 (nu vor contribui la valoarea curentului de scurtcircuit).
-168-

12.3.3.1. Calculul curenţilor de scurtcircuit asistat de calculator
Toate programele menţionate mai sus lucrează în regim de programare grafică,
schema electrică dorită fiind modelată prin „interconectarea” unor simboluri grafice
predefinite, pentru fiecare categorie (racorduri, bare, coloane, circuite, cuple etc). Există
programe tutoriale, manuale de utilizare şi clipuri animate cu instrucţiuni de utilizare, astfel
încât în acest ghid se prezintă numai principiile directoare pentru utilizarea unui astfel de
program (ECODIAL).
După lansarea programului, sunt disponibile prin meniu ferestrele introductive:
Se selectează din Meniu:
Fişier, Sumar şi se completează câmpurile Titlu, Autor ….
Fişier, Informaţii generale şi se completează Nr. Proiect, Nume
proiectant …
Pentru proiecte noi, este recomandată setarea parametrilor generali, prin activarea meniului:
Parametri, Caracteristici generale, Reţeaua
Este disponibilă fereastra din fig. 12.3.1, în care se pot seta date cu caracter general:
Figura 12.3.1 – Datele generale ale proiectului
Standardul EN 60898 este compatibil cu standardele indicate de NTE 006-2003, iar

secţiunea conductorului neutru este impusă să fie egală cu cea de fază numai pentru exemplul
de faţă (conform NTE 006). Există şi date care nu interesează pentru acest calcul punctual
(factorul de putere necesar a fi atins), dar pentru cazul general, când se calculează toţi
parametrii instalaţiei, inclusiv bateria de condensatoare, aceste detalii sunt importante.
Introducerea schemei poate fi începută imediat. Pentru aceasta, un instrument

important trebuie activat, prin meniul:
Afişează, Biblioteca de macro-componente
Programul activează fereastra corespunzătoare, care conţine categoriile respective
(Surse, Bare colectoare, Circuite de alimentare, Sarcini, Transformator JT/JT etc).
-169-
Cu un “clic” pe iconiţa din stânga (post de transformare) se poate trage elementul în

„spaţiul de lucru” (hârtia). Cu un dublu „clic” pe desenul postului de transformare (T1, C1,
Q1) se activează fereastra Descrierea circuitului. Avem libertatea să setăm valorile care
implică
analiza de la un moment dat (Tensiunea de scurtcircuit a transformatorului va trebui
modificată la 4%).
Figura 12.3.2– Introducerea datelor pentru postul de transformare
Următoarea etapă parcursă va fi introducerea sistemului de bare generale JT, B2.

Se activează Bare colectoare din caseta Biblioteca de macro-componente şi se obţine
următoarea secvenţă:
-170-
Figura 12.3. 3 – Introducerea barelor B2
Se pot individualiza parametrii barelor, fără însă relevanţă deosebită pentru această
problemă de calcul. Se introduce următoarea coloană C3:
Figura 12.3.4 – Introducerea datelor pentru coloana C3
O remarcă tehnică de detaliu se poate constata, că impunerea secţiunii de 70 mm2 se

poate realiza prin impunerea tranzitării unei puteri de 110 kW pe cablul respectiv (C3). Pentru
aceasta, calculul va evita Bilanţul de puteri, şi se va putea utiliza comanda directă Shift+F5
sau prin meniu (Calcul, Acualizează calculele).
Ĩn mod similar se introduc toate elementele reţelei din problema test, conform
enunţului.
-171-
12.3.3.2. Rezultatele problemei test.

Ĩn ECODIAL s-a modelat reţeaua de distribuţie din problema test conform fig.12.3.5
şi s-au obţinut rezultatele următoare, prezentate în aceeaşi figură:
Fig. 12.3.5 – Schema de distribuţie din problema test cu rezultatele finale
Pe barele de JT ale transformatorului (B), pe barele B2, B4 şi B6 s-au calculat valorile

curenţilor de scurtcircuit trifazat (cei mai periculoşi), care pot fi comparate cu valorile
indicate în exemplul din NTE 006 – 2000. (tabelul 12.3.1):
-172-
Tabel 12.3.1 – Verificarea rezultatelor problemei test

Notatii Rezultate Notatii Rezultate Eroare
Ghid Ecodial NTE 006 NTE 006 relativa
kA kA %
B JT 14.2 K1 13.99 1,50
B2 13.88 k2 13.78 0.73
B4 11.27 k3 11.29 -0.18
B6 5.25 k4 5.16 1.74
Precizia obţinută este satisfăcătoare din punct de vedere tehnic, deoarece în mod
practic interesează alegerea aparatelor de protecţie din cadrul unor game de puteri de rupere
(4,5 kA, 6kA, 10 kA, 20 kA, 50 kA, 100 kA).
Calculul curenţilor de scurtcircuit este deosebit de important pentru ca protecţiile să
funcţioneze corect (siguranţe fuzibile sau întrerupătoare). Dacă nu se efectuează acest calcul,
prin proiect se pot genera situaţii periculoase. Ca exemplu, dacă un tablou electric este relativ
aproape de un post de transformare, deci cu valori mari ale curentului de scurtcircuit, se
impune utilizarea unor soluţii tehnice specifice, cum ar fi utilizarea unor siguranţe fuzibile
MPR chiar şi pentru circuitele de iluminat de 16A.

Curentul de scurtcircuit calculat pentru fiecare tablou serveşte la alegerea aparatajului
pe protecţie la scurtcircuit (întrerupătoare, siguranţe fuzibile). Puterea de rupere a acestora va
trebui să fie mai mare decât curentul de scurtcircuit calculat în locul de montaj.

Se va indica valoarea curentului de scurtcircuit prezumat. Pentru o procedură
de achiziţie unitară, se va putea acorda furnizorului posibilitatea prevederilor de măsuri
specifice de limitare a curenţilor de scurtcircuit, prin utilizarea întrerupătorului amonte
(filiaţie sau echivalent). Acesta va deschide incomplet contactele sale, arcul electric care se
manifestă urmând să introducă o impedanţă limitatoare suplimentară. După eliminarea
defectului, întrerupătorul amonte revine. Deoarece aceste caracteristici sunt obţinute empiric
pentru game de aparate, proiectantul va furniza schema instalaţiei electrice de distribuţie,
pentru ca furnizorul să poată verifica valabilitatea modului de funcţionare. Aplicând acest
principiu, întrerupătoarele aval (cele mai numeroase) vor putea avea o putere de rupere mai
redusă, deci vor fi mai economice.

Dacă există receptori care admit durate limitate de întrerupere a alimentării, aceasta se
va comunica furnizorului. Se vor identifica măsuri tehnice pentru asigurarea acestor condiţii
(racord dublu sau grup electrogen propriu)
vezi …
vezi …
-173-
II.12.7. DIMENSIONAREA BATERIEI DE CONDENSATOARE

PENTRU COMPENSAREA FACTORULUI DE PUTERE
12.7.1.1. Pentru instalaţii electrice existente:
a. - (Wa) - energia activă consumată în intervalul de timp considerat.
b. - (Wr) - energie reactivă consumată în intervalul de timp considerat.
c. - cosφ2 - valoarea factorului de putere mediu la care trebuie să funcţioneze instalaţia
(de regulă cosφ2 = 0,92).
12.7.1.2. Pentru instalaţii electrice nou proiectate:

a. - puterea activă P a instalaţiei (puterea cerută);
b. – factorul de putere mediu cosφ2 (după compensare, de obicei cosφ2 ≥ 0,92);
c. – factorul de putere mediu cosφ1 estimat sau calculat;

12.7.2.1. Puterea reactivă a condensatoarelor pentru instalaţii electrice existente
Valoarea factorului de putere mediu cosφ1 cu care s-a funcţionat pe intervalul considerat
1
(1 an) se calculează cu relaţia: cos ϕ1 = (12.7-1)
wr2
1+ 2
wa
Energia reactivă care va trebui produsă de bateria de condensatoare (Wrc) în acelaşi
interval de timp (1 an) care se calculează cu relaţia:
Wrc = Wa(tgφ1 - tgφ2) [kvar h/an]. (12.7-2)
wrc
Puterea bateriei de condensatoare se determină cu relaţia: Qc =
T
în care: T, durata de utilizare în ore a instalaţiei pe an.
Acest calcul se poate aplica atunci când nu se prevede reglarea puterii bateriei.
Dacă funcţionarea consumatorului prezintă variaţii importante ale consumului, bateria
de condensatoare se dimensionează în funcţie de puterea maximă activă P, cu relaţia de mai
jos.
12.7.2.2. Puterea reactivă a condensatoarelor pentru instalaţii electrice nou

proiectate:
Qc = P(tgφ1 - tgφ2) [kvar]. (12.7-3)
în care: - tgφ1 corespunde unui cosφ1 al instalaţiei necompensate (estimat sau

calculat);
- tgφ2 = 0,43 pentru cosφ2 = 0,92 – factor de putere compensat.
12.7.2.3. Secţiunea conductoarelor bateriei de condensatoare

Curentul de calcul al bateriei de condensatoare:
Qc (12.7.4)
Ic =
3U l
-174-
Curentul de calcul pentru racordul bateriei de condensatoare se consideră 1,5 Ic:

I r = I c ×1,5 (12.7-5)
Cu această valoare se alege secţiunea corespunzătoare pentru căile de curent.
12.7.2.4. Aparate de conectare / protecţie

Curentul de calcul pentru protecţia la suprasarcină
I t = I c × 1,5 (12.7-6)
Curentul de declanşare al protecţiei maximale:
I max = 5 × I c (12.7-7)
12.7.2.5. Valoarea rezistenţei de descărcare

Se calculează pentru bateria sau pentru fiecare treaptă a bateriei de condensatoare de
capacitate C (dacă nu sunt incluse în condensatoare):
t
r= (Ω ) (12.7-8)
U max
C ln
U ad
în care:
- t este timpul de descărcare (60 s).
- C este capacitatea treptei de condensatoare (conexiune în ∆ pentru JT):
Q∆
C= (F ) (12.7-9)
3 × 314 × U l2
- Umax este tensiunea de vârf (egală cu 2U linie sau 2U faza , în funcţie de modul de
conectare).
- Uad este tensiunea de atingere admisibilă ( 42 V).
Rezistenţele de descărcare se vor lega în triunghi.
12.7.3. Note de calcul

Modelul de mai jos este orientativ, relaţiile de calcul utilizate fiind indicate explicit in
12.7.4 (se poate renunţa la paragraf). Coloana H conţine relaţiile de calcul, care pot fi rescrise
în mod identic.
-175-
-176-
12.7.4. Relaţii de calcul

Ĩn celula respectivă (Ex: H20 ) se introduce relaţia indicată, începând cu =H14*…)

- Protecţia coloanei bateriei de condensatoare – Alegerea întrerupătorului automat
- Curentul admisibil pentru coloana bateriei (>Ir)
- Regimul termic al încăperii unde se montează condensatoarele (pentru proiectul de
încălzire – ventilare).
12.7.6. Date de ieşire pentru documentaţia de achiziţie. Aceste date se vor

definitiva în urma cererilor de oferte preliminare (în faza de proiectare), parametrii specificaţi
mai jos urmând să fie definitivaţi după o analiză tehnico-economică.
o tensiune nominală 400V
o frecvenţa nominală 50Hz
o toleranţa capacităţii 0….. 5%
o domeniul de temperatură
temperatură maximă 550C
temperatură medie 24h 450C
temperatură medie anuală 350C
temperatură minimă -250C
o tensiune de izolaţie: un minut la 6kV, 50 Hz
rezistă la impuls 1,2/50µs şi 25 kV
o curent de suprasarcină admisibil: 30% (standard) sau 50% (extins)
o supratensiune admisibilă: 10 % (standard) sau 20% (domeniu extins)
o consum de curent la 400V : 2A/kvar (cu rezistenţa de descărcare inclusă).
o construcţie uscată
o protecţie la defect intern.
Ĩn funcţie de exigenţe CEI 831, NFC54-104, VDE 0560.
Perioadă de garanţie – doi ani.
Bateria se va livra în variantă compactă, cu 6 trepte automatizate, cu regulator automat
specializat.
-177-
II.12.8. DIMENSIONAREA SURSELOR NEÎNTRERUPTIBILE (UPS)
Lista receptorilor care nu admit întrerupere în alimentare:
a. Denumire, date asupra consumului nominal: putere activă, putere aparentă sau
curent absorbit.
b. Lista receptorilor care necesită alimentare redundantă.

Parametri de bază în alegerea şi dimensionarea surselor UPS:
a. Puterea aparentă consumată este principalul parametru care se ia în calcul. Dacă nu se

cunoaşte, se va calcula în funcţie de parametrii disponibili pentru fiecare receptor
conectat:
a.1. Se cunoaşte curentul absorbit I:
- pentru circuite monofazate SUPS = UI (12.8-1)
- pentru circuite trifazate: SUPS = UL1IL1+ UL2IL2+ UL3IL3 (12.8-2)
Dacă valoarea acestor curenţi nu este cunoscută, se pot efectua măsurători în
diverse ipoteze de funcţionare, pentru fiecare sarcină.
a.2. Se cunoaşte puterea activă:
P P
Pentru circuite monofazate şi trifazate SUPS = = (12.8-3)
cos ϕ 0,7
a.3. Puterea UPS conectat în aval (nu se mai iau în calcul receptoarele conectate
din acest UPS.) Se va verifica condiţia ca UPS-ul amonte să fie mai mare de minim 5 ori
decât UPS-ul aval.
b. Randamentul sursei este important pentru aparatura IT, când UPS-ul va funcţiona
permanent (în regim tampon):
ηUPS = PIeşire UPS / Pabsorbit UPS (12.8-4)
Dacă încăperea necesită ventilare / răcire suplimentară, energia absorbită de UPS va
include şi aceste valori.
c. Costul de exploatare:
 1 
C EXE = P2 UPS  − 1)  × t × Cen (12.8-5)
 ηUPS 
t – intervalul de timp;
ce – preţul energiei, [lei/kWh]
d. Capacitatea de supraîncărcareSupraîncarcarea este admisă doar pe parcursul
intervalului temporar de transfer între surse şi, dacă este posibil, se recomandă a fi
evitată. Pentru situaţii de scurtă durată de supraîncărcare când sursa de bază este
disponibilă, UPS-ul poate menţine continuitatea circuitului prin intermediul unui by-
pass (cca 2 min).
e. Restricţii ale spaţiului disponibil pentru montaj (gabarite, temperaturi, structura
pardoselii)
-178-
Figura 12.8.1 – Note de calcul pentru dimensionarea UPS

Ĩn figura 12.8.1 se exemplifică un calcul pentru dimensionarea UPS.
Se remarcă faptul că elementele de consum ale receptorilor pot avea o structură diversă
(12.8.2).
-179-

Pot rezulta sarcini de răcire pentru sistemul de ventilare. Sunt necesare de regulă spaţii
tehnice proprii (cerinţe pentru planurile de arhitectură).
Dimensionarea grupului electrogen depinde de capacitatea UPS (va trebui să fie de
minim 1,5 ori mai mare). Condiţia este se verifică de la sine dacă se consideră şi alţi receptori
care vor fi conectaţi după ce grupul intră în sarcină.

vezi…

vezi..

-180-
12.9. CALCULUL PRIZEI DE PĂMÂNT
a. Valoarea necesară pentru priza de pământ

b. Tipul şi dimensiunile fundaţiei (pentru priza naturală, are prioritate în
dimensionare) sau valoarea măsurată a prizei de pământ pentru instalaţii existente
c. Configuraţia terenului pentru a stabili zona disponibilă pentru realizarea prizei
artificiale
d. Valoarea rezistivităţii solului (sau tipul de sol, din studiul geotehnic)

În anexa 5.34 din I7-2011 există cadrul normativ care indică modul în care se
calculează o priză de pământ. Sunt indicate şi relaţii de calcul pentru prizele naturale, precum
şi relaţii prin care se reduce valoarea prizei complexe (naturale şi artificiale) prin legare în
paralel.
O dificultate specifică este introdusă prin intermediul tabelului A5-35-5, care indică
valoarea factorului de utilizare pentru mai mulţi electrozi în funcţie de numărul de electrozi.
Deoarece acest număr este necunoscut, trebuie să se lucreze prin încercări. Conductoarele de
legătură dintre electrozii verticali contribuie şi ele la îmbunătăţirea prizei generale, dar
ponderea lor este afectată de alţi coeficienţi de utilizare.
Beneficiind de modul de rezolvare CAD, se poate calcula priza complexă pas cu pas,
de la 2, 3 electrozi până la valoarea finală necesară, calculând la fiecare pas ponderea
electrozilor verticali în funcţie de factorul de utilizare, contribuţia conductoarelor orizontale
de legătură, precum şi efectul combinat prin legarea tuturor în paralel.

Pentru exemplul prezentat, s-a recurs la o soluţie foarte răspândită, şi anume electrozi
verticali îngropaţi cu partea superioară sub adâncimea de îngheţ (q) cu care se calculează
 l
parametrul t  t = q +  din relaţia (tabelul A5.34-1, I7-2011):
 2
ρ  2l 1 4t + l 
rpq = 0,366  lg + lg  (12.9-1)
l  d 2 4t − l 
Rezolvarea acestei relaţii (pentru un electrod) este disponibilă în figura 9.1, în celula F12:
-181-
Figura 12.9.1. – Calculul rezistenţei unui electrod vertical
Rezultatul obţinut este de 24Ω. Pentru tronsonul de platbandă de lăţime b care leagă
doi electrozi, pozată la aceeaşi adâncime q, relaţia de calcul este conform tabelului A5.34-3:
ρ 2l 2
rpq = 0,366 lg şi transpusă în celula F16 sub forma:
l bq
F16=0.366*F10/F14*LOG(2*F14^2/(F9*F15))
Rezultă valoarea de 33,6 Ω.
Pentru a putea obţine o priză complexă de valoare 4 Ω sau chiar 1 Ω, se repetă calculul sub
formă tabelară, legând în paralel electrozii verticali incrementaţi cu pas unitar, după ce sunt
afectaţi de factorul de formă corespunzător.
De remarcat că pe măsură ce distanţa dintre electrozi creşte, factorii de formă cresc,
deci eficacitatea electrozilor suplimentari este mai mare. Acest raţionament nu este însă
valabil dacă se ia în considerare şi contribuţia conductoarelor orizontale (care intervin cu
costurile aferente, inclusiv săpătura obligatorie).
În tabelele următoare s-au calculat prizele de pământ compuse în două situaţii,
electrozi dispuşi liniar şi electrozi dispuşi pe contur închis, fiecare pentru câte trei distanţe
dintre electrozi. S-au marcat valorile prizelor de pământ necesare în mod uzual (4 Ω şi 1 Ω).
Un astfel de mod de lucru permite optimizarea soluţiei tehnice adoptate, din punctul de vedere
al numărului de electrozi şi distanţa dintre ei.
Analiza detaliată permite studierea efectului pe care îl are o dispunere sau alta a
electrozilor, şi poate fi utilizată pentru obţinerea oricăror valori ale prizei de pământ
artificiale, atunci când este necesar să se suplimenteze o priză de pământ naturală.
-182-
-183-
-184-
-185-
-186-
-187-
-188-
12.9.4. Date de ieşire
După definitivarea soluţiei adoptate, rezultă principalele cantităţi de materiale
(electrozi, platbandă, suduri, săpătură cu refacere spaţii verzi, etc).

Tehnologia de realizare a sudurilor care vor fi îngropate este deosebit de importantă,

fiind necesară protejarea acoperiri cu zinc a profilelor laminate (sudură prin cuprare sau
aluminotermie).
-189-
PARTEA A III-A - REGULI DE BUNA PRACTICĂ PENTRU VERIFICAREA ŞI

PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A INSTALAŢIILOR ELECTRICE ÎN CLĂDIRI.
1 PREVEDERI GENERALE
1.1 Prevederile generale privind efectuarea verificărilor şi punerea în funcţiune a

instalaţiilor electrice în clădiri sunt cele cuprinse in cap. 8 din Normativul pentru
proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor, indicativ I 7-
2011.
Reguli complementare de buna practică, neacoperite prin acest normativ necesare la
executarea, verificarea instalaţiilor electrice noi sau existente, supuse modernizărilor, sunt
prevăzute în alte reglementări tehnice sau standarde europene armonizate specifice, precizate
în Anexa 1.
1.2 Pe durata desfăşurării lucrărilor de execuţie şi montaj ale instalaţiilor electrice

proiectantul trebuie să:
- participe la toate fazele de verificare şi control al calităţii lucrărilor executate;
- modifice soluţiile din proiectul tehnic, dacă situaţiile concrete impun această măsură;
modificarea de soluţie se va efectua cu avizul verificatorului de proiect şi va include
modificările listelor de cantităţi, planşelor etc.
- să participe la recepţia la terminarea lucrărilor şi la recepţia finală întocmind referate
de prezentare privind modul în care a fost realizată lucrarea, respectiv modul în care s-
a comportat lucrarea în perioada de garanţie.
1.3 Pe durata desfăşurării lucrărilor de realizare a instalaţiilor electrice aferente

clădirilor verificarea calităţii execuţiei, pe faze de categorii de lucrări este obligatorie şi se
realizează de către:
- investitor prin agenţi de consultanţă şi diriginţi de specialitate atestaţi conform HG
925/1995;
- proiectant, conform precizărilor de la art. 1.2;
- executant, prin personalul propriu şi responsabilii tehnici cu execuţia atestaţi conform
HG 925/1995;
- organele inspecţiei de stat in construcţii.
1.4 Execuţia lucrărilor de instalaţii electrice aferente clădirilor, se va face respectând

prevederile din Caietul de sarcini pentru execuţie şi Normele metodologice de aplicare a
prevederilor Legii 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, cu modificările ulterioare.
1.5 Pentru executarea lucrărilor de montaj a instalaţiilor electrice se vor utiliza prin
prevederile din Caietul de sarcini pentru execuţie, numai materiale, echipamente şi procedee
care deţin Agrement Tehnic sau marcaj CE (anexele III.3-5), comercializate legal într-un Stat
Membru al Uniunii Europene sau care au performanţe echivalente atestate de un organism
recunoscut în ţară şi sunt de provenienţă din Turcia, China sau Israel, ori sunt fabricate legal
într-un stat EFTA (European Free Trade Association, care include Norvegia, Elvetia, Islanda
şi Linchesthein), parte la acordul privind Spaţiul Economic European şi care corespund
prevederilor proiectului.
-190-
1.6 Materialele şi echipamentele acceptate pe şantier pentru execuţie, vor fi însoţite de
certificate/ declaraţii de conformitate cu Agrementul tehnic (anexa III.4) sau cu standardul de
produs in cazul produselor cu marcaj CE (anexa III.5).
2 VERIFICARI PENTRU PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE
2.1 Instalaţiile electrice aferente clădirilor, inainte de darea în exploatare şi predarea

către beneficiar sunt supuse unui ansamblu de operatii tehnice care au ca scop verificarea
instalaţiei executate în vederea punerii în funcţiune şi recepţiei, privind:
corespondenta execuţiei cu prevederile proiectului tehnic;
funcţiunile instalaţiei şi adecvarea cu scopul proiectului;
nivelul de performanţă al instalaţiei prevăzut prin proiect si proba obţinerii
efectelor scontate;
crearea tuturor condiţiilor necesare unei functionari sigure în exploatare.
2.2 In acord cu precizările din Normativul I7 (cap. 8), instalaţiile electrice şi de

paratrăsnet trebuie să fie supuse în timpul execuţiei şi înainte de punerea în funcţiune
verificărilor iniţiale şi apoi verificărilor periodice. Pentru verificări se va ţine seama de
prevederile normativelor C 56, PE 116 pentru a se stabili dacă componentele instalaţiilor sunt
în stare de utilizare.
Verificarea instalaţiilor electrice este prevăzută în conformitate cu recomandările din
standardul SR HD 60364-6.
Verificarea sistemului de protecţie împotriva trăsnetului se va face conform cap. 8.5.
din normativul I7-2011.
2.3 Verificarea iniţială se face prin inspecţie şi încercare. Când sunt aplicabile,
încercările trebuie efectuate de regulă în ordinea:
a. continuitatea conductoarelor;
b. rezistenţa izolaţiei instalaţiei electrice;
c. protecţia prin TFJS, TFJP, sau prin separarea electrică;
d. rezistenţele / impedanţele izolaţiilor pardoselii şi a pereţilor;
e. protecţia prin întreruperea automată a alimentării;
f. protecţia suplimentară;
g. încercarea de polaritate;
h. verificarea secvenţei succesiunii fazelor;
i. încercări funcţionale;
j. căderea de tensiune.
2.4 După finalizarea verificării unei instalaţii noi sau extinderi, sau a unei modificări la
o instalaţie existentă se intocmeste un raport pentru verificarea iniţială.
Raportul trebuie să conţină detalii ale părţii instalaţiei care face obiectul raportului
împreună cu consemnarea inspecţiei şi rezultatul încercărilor.
Defectele constatate în raport trebuie remediate înaintea punerii în funcţiune şi
consemnate în documentele de recepţie ale instalaţiei.
2.5 Raportul pentru verificarea iniţială poate conţine recomandări pentru reparaţii şi
îmbunătăţiri.
2.6 Raportul iniţial trebuie să cuprindă:

-191-
- consemnări ale inspecţiilor;
- consemnări ale circuitelor încercate şi rezultatele încercărilor.
În consemnările detaliilor circuitelor şi ale rezultatelor încercărilor trebuie să se
identifice fiecare circuit, inclusiv dispozitivul (dispozitivele) de protecţie asociate şi trebuie să
se consemneze rezultatele încercărilor şi măsurătorilor corespunzătoare.
2.7 Raportul pentru verificarea iniţială trebuie redactat conform normativului C56 şi
semnat sau autentificat de o persoană sau de persoane competente pentru verificare.
2.8 La punerea în funcţiune a echipamentelor electrice de joasă tensiune în

concordanţă cu precizările din HG 457 / 2003 se va verifica dacă ele au asigurate protecţia
împotriva riscurilor ce pot rezulta ca urmare a montării şi utilizărilor lor şi protecţia împotriva
riscului cauzat de influenţe externe asupra lor.
3 VERIFICĂRI PERIODICE
3.1 Efectuarea verificărilor periodice definite în continuare, ca în Normativul I7 (cap.

8), au rolul de a determina dacă tot echipamentul din componenţa instalaţiei electrice este în
stare de utilizare.
3.2 În acest scop proiectantul şi antreprenorul verifică printr-o examinare detaliată a

instalaţiei, care trebuie efectuată fără demontare sau cu demontare parţială, dacă timpii de
deconectare a echipamentelor de protecţie sunt respectaţi şi confirmaţi prin măsurări şi
asigură cumulativ:
a) securitatea persoanelor şi animalelor împotriva efectelor şocurilor electrice şi a
arsurilor;
b) protecţia împotriva deteriorării bunurilor prin focul şi căldura dezvoltată de un
defect al instalaţiei;
c) confirmarea că această instalaţie nu este avariată sau deteriorată aşa încât să
afecteze siguranţa în funcţionare;
d) identificarea defectelor instalaţiei şi abaterea de la prescripţii care pot conduce la
un pericol.
3.3 Procedurile de încercare, metodele şi instrumentele de măsurare, echipamentul de

supraveghere vor fi alese în conformitate cu prevederile specifice din SR EN 61557.
3.4 In acord cu precizările din Normativul I7-2011 (cap. 8), se vor menţine înregistrări
privind:
aria de verificare şi rezultatul unei verificări periodice a instalaţiei, sau a
oricărei părţi a instalaţiei
orice avarie, deteriorare, defecte sau condiţii periculoase.
frecvenţa verificărilor periodice ale unei instalaţii care trebuie să fie
determinată de tipul instalaţiei şi de echipamentele folosite, de frecvenţa şi
calitatea mentenanţei şi de influenţele externe la care acestea sunt supuse.
monitorizarea şi mentenanţa continuă.
3.5 În condiţii normale de funcţionare verificările pentru securitatea şi sănătatea în

muncă sunt indicate în tabelele 8.3 şi 8.4. din Normativul I7-2011 (cap. 8).
-192-
3.6 Frecvenţa verificărilor funcţionale pentru echipamentele electrice se face conform
instrucţiunilor furnizorilor. În lipsa acestora se pot utiliza recomandările din PE 116.
3.7 În cazul unei instalaţii aflate într-un sistem de management efectiv, pentru
mentenanţă preventivă în utilizare curentă, verificarea periodică poate fi înlocuită cu
un regim adecvat de monitorizare şi mentenanţă continuă a instalaţiei şi a tuturor
echipamentelor sale de persoane autorizate.
3.8. Verificările periodice ale unei instalaţii se finalizează cu un raport periodic

Raportul trebuie să conţină detalii ale acelor părţi ale instalaţiei şi limitele verificării,
acoperite de documentaţii, împreună cu o consemnare care include orice defecţiune şi
rezultatele încercărilor.
Raportul trebuie să consemneze rezultatele încercărilor.
4. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE
4.1 Prevederile generale pentru exploatarea instalaţiilor electrice în clădiri sunt cele
cuprinse in cap. 9 din Normativul pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor
electrice aferente clădirilor, indicativ I 7-2011.
Reguli complementare de buna practică, neacoperite prin acest normativ necesare la
executarea, verificarea instalaţiilor electrice noi sau existente, supuse modernizărilor, sunt
prevăzute în alte reglementări tehnice sau standarde europene armonizate specifice, precizate
în Anexa 1.
4.2 In acord cu precizările din Normativul I7-2011 (cap. 9), exploatarea instalaţiilor
electrice sau orice lucrare la o instalaţie electrică trebuie să aibă la bază documentaţia de
evaluare a riscurilor conform Legii 319/ 2006.
Documentaţia de evaluare a riscurilor electrice trebuie să specifice cum trebuie
realizată exploatarea, indicându-se măsurile de securitate şi de prevenire pentru asigurarea
securităţii.
La exploatarea instalaţiilor electrice, suplimentar faţă de Legea 319/2006, se va ţine
seama şi de: HG 1146/2006, HG 1091/2006, HG 300/2006, HG 457/2003 completat cu HG
1514/2003, 462/2007 şi 1032/2009.
-193-
5 DOCUMENTAŢIA TEHNICĂ PENTRU EXECUŢIA ŞI EXPLOATAREA

INSTALAŢIILOR ELECTRICE IMPUSĂ PRIN PROIECTUL TEHNIC
5.1 Prevederi generale. Domeniu de aplicare

5.1.1. Pe baza celor prezentate în cap. 3 (anexa 2), care precizează Părţile scrise şi
Părţile desenate din cadrul unui proiect tehnic, specialitatea instalaţii electrice, conţinutul
acestui capitol se adresează:
- proiectanţilor de specialitate în vederea întocmirii caietelor de sarcini pentru
execuţie, a instrucţiunilor de exploatare şi a documentaţiei pentru urmărirea în timp
a echipamentelor, instalaţiilor electrice şi clădirilor pe care le deservesc;
- furnizorilor de materiale semifabricate, utilaje, echipamente tehnologice şi confecţii
diverse;
- responsabililor tehnici cu execuţia care urmăresc, din partea beneficiarului, execuţia
instalaţiilor, conform proiectului tehnic, cu respectarea cerinţelor de calitate şi a
programului de control a calităţii;
- personalului care exploatează instalaţiile electrice după recepţia finală.
5.1.2 Documentaţia tehnică impusă prin proiectul tehnic, care face precizări cu privire
la modul punerii în operă a proiectului (execuţie, punere în funcţie/ receptie preliminară/
finală) şi exploatare/ urmărire în timp, pentru lucrările de instalaţii electrice, include:
- Caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor de instalaţii electrice;
- Instrucţiuni tehnice de exploatare. Manuale de utilizare. Specificaţii tehnice.
- Piese desenate; Detalii de execuţie.
5.1.3 Documentaţia pentru exploatarea instalaţiilor electrice interioare trebuie să

corespundă prevederilor normativului PE 017 – Regulament pivind documentaţia tehnică în
exploatare. In baza acestuia, documentaţia pentru exploatare trebuie să includă:
- Cărţile şi fişele tehnice ale echipamentelor;
- Scheme de montaj şi de principiu; instrucţiuni tehnice de exploatare;
- Instrucţiunile de utilizare ale producătorilor/ furnizorilor de materiale şi
echipamente;
- Avize şi autorizaţii de funcţionare.
5.2. Caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor de instalaţii electrice

5.2.1 În funcţie de categoria de importanţă a obiectivului de investiţii şi de destinaţie,
se pot alcătui caiete de sarcini specifice care pot fi:
a. caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor;
b. caiete de sarcini pentru furnizori de materiale, semifabricate, utilaje, echipamente
tehnologice şi confecţii diverse;
c. caiete de sarcini pentru recepţii, teste, probe, verificări şi puneri în funcţiune;
d. caiete de sarcini pentru urmărirea comportării în timp a construcţiilor şi conţinutul
cărţii tehnice.
5.2.2 Caietele de sarcini se elaborează de către proiectantul de specialitate, prin

dezvoltarea elementelor tehnice cuprinse în planşe şi nu trebuie să fie restrictive. Redactarea
caietelor de sarcini trebuie să fie concisă şi sistematizată:
- prevăd responsabilităţi pentru calităţile materialelor şi ale lucrărilor şi
responsabilităţile pentru verificări, încercări;
-194-
- prevăd verificari periodice şi/ sau modul de urmărire a comportării în timp a
investiţiei;
- prevăd măsurile şi acţiunile de demontare/ demolare (inclusiv reintegrarea în mediul
natural a deşeurilor) după expirarea perioadei de viaţă (postutilizarea).
5.2.3 In baza recomandărilor Ord. 863/2008 si a normativului GP 090-2003 - Ghid

privind elaborarea caietelor de sarcini pentru execuţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii,
Caietul IV: Instalaţii interioare, în Anexa III.1, este precizat conţinutul, după caz, al caietului
de sarcini pentru execuţia lucrărilor întocmit în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii
electrice, aferent unei clădiri.
5.2.4 In Anexa III.2, § III.2.1, este precizat conţinutul, după caz, al caietului de
sarcini pentru furnizori de materiale, utilaje, echipamente tehnologice şi confecţii diverse, în
vederea achiziţiei lor în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii electrice.
5.2.5 In Anexa III.2, § III.2.2, este precizat conţinutul, după caz, al caietelor de
sarcini pentru verificări, inspecţii, încercări, recepţii a instalaţiilor electrice.
5.2.6 Prevederi privind conţinutul, după caz, al caietelor de sarcini pentru pentru
urmărirea comportării în timp a instalaţiilor electrice, sunt precizate în Anexa III.2, §
III.2.3.
5.3 Instrucţiuni tehnice de exploatare. Manuale de utilizare. Specificaţii tehnice.

Cerinţe.
Instrucţiunile tehnice de exploatare, manuale de utilizare, specificaţii tehnice de
exploatare se elaborează de către producător.
5.3.1.Instrucţiunile tehnice de exploatare a componentelor instalaţiei electrice

precizează:
- scopul, domeniul de aplicare al produsului, echipamentului, referinţele normative de
fabricaţie, încercare, calibrare,
- întreţinerea curentă: condiţii de depozitare; condiţiile de referinţă ale mediului
ambiant şi cele nominale;
- modul de funcţionare şi condiţii de utilizare. Pentru aparate de măsură şi reglare
modul de operare (afişarea datelor, taste, setarea detectorilor, calibrare, domeniu de
măsură, clasa de precizie a aparatului, rezoluţia indicatorului aparatului); pornirea şi
selectarea aparatului;
- verificări obligatorii ale aparaturii: periodice (semestrial, anual, altele) privind
verificarea metrologică a aparatului sau etalonarea;
- revizia, repararea aparatului şi scoaterea din uz;
- modul de urmărire a comportării în exploatare a produsului;
- măsurile şi acţiunile de demontare (inclusiv reintegrarea în mediul natural a
deşeurilor) după expirarea perioadei de viaţă (postutilizarea).
Redactarea instrucţiunilor tehnice de exploatare trebuie să fie concisă, sistematizată şi
nu trebuie să fie restrictivă
Instrucţiunile tehnice de exploatare a instalaţiei electrice în ansamblu, se elaborează
de către de proiectantul de specialitate, în baza proiectului tehnic, prin dezvoltarea
elementelor tehnice cuprinse în fisele tehnice de produs, foi de catalog, broşuri şi note tehnice,
instrucţiuni şi manuale de utilizare, specificaţii tehnice toate emise de producător/ furnizor. Se
includ responsabilităţile pentru teste, verificări, probe.
-195-
5.3.2. Manuale de utilizare pentru tablouri electrice, contoare, aparate de măsură,

control, reglare sau a echipamentelor se elaborează de către producător/ furnizor de
specialitate, prin descrierea componenţei produsului, funcţionare (instalare, pornire, probe,
regimuri de funcţionare, cauze de defect, moduri de remediere, revizii, reparaţii, probe,
calibrări iniţiale, verificări metrologice periodice, cerinţe personal instruit de operare).
Stabilesc responsabilităţile/ modalităţile pentru utilizarea eficientă a calităţilor materialelor/
performanţelor echipamentelor în cadrul lucrărilor de instalaţii electrice;
5.3.3 Specificaţia tehnică din partea producătorului.

Toate specificaţiile tehnice menţionate în caietele de sarcini pentru se vor susţine cu foi
de catalog, broşuri si note tehnice emise de producător. In cazul in care unele specificaţii
tehnice nu se regăsesc in aceste documente ele vor fi susţinute cu ajutorul manualelor de
operare si service emise de producător in limba engleza pentru a evita erorile de traducere.
5.4. Documente europene/ naţionale de evaluare tehnica (agremente tehnice,

certificate pentru produse/echipamente specifice instalaţiilor electrice în clădiri). Cerinţe
legislative armonizate.
5.4.1 In baza art. 1.5, din cap. 1, care prevede prin Caietul de sarcini pentru execuţie,
includerea în proiectul tehnic, numai a materialelor, echipamentelor sau procedeelor de
execuţie care deţin pe teritoriul Romaniei, un document tehnic de evaluare (Agrement Tehnic
sau declaraţie de conformitate pentru cele cu au marcaj CE sau (anexele III.3-5),
comercializate legal într-un Stat Membru al Uniunii Europene sau care au performanţe
echivalente atestate de un organism recunoscut în ţară şi sunt de provenienţă din Turcia,
China sau Israel, ori sunt fabricate legal într-un stat EFTA (European Free Trade Association,
care include Norvegia, Elvetia, Islanda şi Linchesthein), parte la acordul privind Spaţiul
Economic European şi care corespund prevederilor proiectului, prezentul articol se adresează:
- proiectanţilor de specialitate în vederea includerii în caietele de sarcini a
materialelor/ echipamentelor, care satisfac condiţia de la pct. 4.4.1;
- furnizorilor de materiale semifabricate, echipamente tehnologice şi confecţii
diverse, care trebuie să deţină documente de evaluare tehnică a produselor propuse
spre achiziţie în cadrul proiectului;
- responsabililor tehnici cu execuţia care montează şi pun în funcţie instalaţiile de
ventilare/ climatizare şi verifică conformitatea produselor/ echipamentelor
tehnologice achiziţionate cu documente de evaluare tehnică legale;
5.4.2 In anexa III.3, sunt incluse precizări privind:

- procedurile prevăzute prin Directiva 89/106/CEE, cu modificările ulterioare prin
Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului,
publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, de stabilire a unor condiţii
armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a
Directivei 89/106/CEE a Consiliului (perioadă de tranziţie pană în 2013), care
privesc furnizorii/ producătorii materialelor/ echipamentelor pentru instalaţii şi
construcţii, care au obligaţia în baza HG. nr. 622/2004, să deţină declaraţii de
performanţă pentru produsele introduse pe piaţă, privind evaluarea performanţei
caracteristicilor esenţiale ale produselor livrate.
- acordarea agrementului tehnic în construcţii (AT), prevăzut prin Legea nr.10/1995
şi Regulamentul privind agrementul tehnic pentru produse, procedee şi echipamente
noi în construcţii, cuprins în anexa nr. 5, HG nr.766/1997 pentru aprobarea unor
-196-
regulamente privind calitatea în construcţii, cu modificările şi completările
ulterioare (HG nr. 675/2002, etc).
- certificarea de produse, în cazul produselor cu marcaj CE, prevăzută prin HG. nr.
622/2004, privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru
construcţii.
-197-
ANEXA 1
1.1. Legi, Ordine, Hotărâri şi Directive
privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare,

1 Legea nr. 10/1995 publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 12 din 24
ianuarie 1995
Pentru modificarea Legii nr. 10/1995 privind calitatea
2 Legea 123 /2007
în construcţii
Lege privind autorizarea executării lucrărilor de
3 Lege nr. 50 /1991
construcţii
4 Legea 307/2006 Legea privind apărarea împotriva incendiilor
privind performanţa energetică a clădirilor, cu modificările
5 Legea nr. 372/2005 ulterioare, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1144
din 19 decembrie 2005
Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, publicat în
6 Legea nr. 319/2006
Monitorul Oficial, Partea I nr. 646 din 26 iulie 2006
7 Legea 608/2001 Legea privind evaluarea conformităţii produselor
pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1991
8 OUG nr. 214/2008
privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
Directiva 2010/31/UE a privind performanţa energetică a clădirilor
Parlamentului European si a
9 (reformare) publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Consiliului UE din 19 mai
2010 Europene din 18.6.2010
publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, de
Regulamentul (UE) nr.
stabilire a unor condiţii armonizate pentru
10 305/2011 al Parlamentului
comercializarea produselor pentru construcţii şi de
European şi al Consiliului
abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului
privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare
Hotărârea Guvernului nr. a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr.
11
1425/2006 319/2006, cu modificările ulterioare, publicat în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 882 din 30/10/2006
pentru modificarea si completarea Normelor
Hotărârea Guvernului nr. metodologice de aplicare a prevederilor Legii
12
955/2010 securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006,
aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1425/2006.
HG nr. 457/2003 modificat Asigurarea securităţii utilizatorilor de echipamente
13
cu nr. HG 1514/2003 electrice de joasă tensiune.
privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a
echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate
Hotărârea Guvernului nr.
14 utilizării în atmosfere potenţial explosive, cu modificările
752/2004
ulterioare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 499
din 03 iunie 2004
privind aprobarea Regulamentulului de verificare si
15 expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a
925/1995
execuţiei lucrărilor si a construcţiilor
privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei
tehnico-economice aferente investiţiilor publice,
16 precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a
28/2008
devizului general pentru obiective de investiţii şi
lucrări de intervenţii
-198-
HG nr. 622/2004 modificată privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a
17 cu HG 795/ 2005 si HG produselor pentru construcţii cu modificările şi
1708/ 2005 completările ulterioare
pentru aprobarea Regulamentului privind agrementul
tehnic pentru produse, procedee şi echipamente noi în
Hotărârea Guvernului nr. construcţii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 352
18
766/1997 din 10/12/1997 şi modificat şi completat de Hotărârea
Guvernului nr. 675/2002 publicată în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 501 din 11/07/2002
privind aprobarea Regulamentului de recepţie a
Hotărârea Guvernului nr. lucrărilor de construcţii şi instalaţiile aferente
19
273/1994 acestora – Monitorul Oficial Partea I nr. 193/2004 –
cu modificările ulterioare.
Indrumator privind aplicarea prevederilor
Regulamentulului de verificare si expertizare tehnică
Ordin MLPAT de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor si a
20
nr.77/28.101996 construcţiilor- Partea I-a-verificarea tehnică de
calitate a proiectelor de constructii si instalatiilor
aferente (Anexa I)
Ordinul ministrului pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a unor
dezvoltării, lucrărilor prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 28/2008,
21
publice şi locuinţelor publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 524 din
nr. 863/2008 11/07/2008
ORDIN M.A.I. pentru aprobarea Normelor metodologice de avizare
22 Nr. 3/2011 si autorizare privind securitatea la incendiu si
protectia civila
ORDIN M.S.P. nr. pentru aprobarea normelor privind condiţiile pe care
23 914/2006 trebuie sa le îndeplinească un spital în vederea
obţinerii autorizaţiei sanitare de funcţionare
pentru aprobarea Regulamentului privind atestarea
Ordinul M.D.R.T. nr. proiectanţilor autorizaţi pentru clădiri, publicat în
24
2237 /2010 Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 /
08.10.2010
Ordin ministrului privind aprobarea Normelor generale de apărare împotriva
25 administraţiei şi Internelor incendiilor,publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 216
nr. 163/2007 din 29 martie 2007
pentru aprobarea Regulamentului privind clasificarea şi
încadrarea produselor pentru construcţii pe baza
Ordinul MTCT
26 performanţelor de comportare la foc, cu modificările şi
nr.1822/394/2004
completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 90 din 27 ianuarie 2005
pentru modificarea şi completarea Regulamentului din
O.M.D.L.P.L./ O.M.I.R.A.
27 2004 privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru
nr. 269/431-2008
construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc
-199-
1.2 Reglementări tehnice
Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor

1 I 7– 2011
electrice aferente clădirilor
Cod de proiectare seismică. Prevederi de proiectare pentru clădiri.
P100, Partea I -
2 Cap. 10 - Prevederi specifice pentru componentele nestructurale ale
P100-1/2011
construcţiilor.
Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de iluminat
3 NP-061-02
artificial din clădiri
Normativ pentru proiectarea sistemelor de iluminat rutier si
4 NP-062-02
pietonal
Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de instalaţii
5 C 56-2002
aferente construcţiilor
Ghid privind elaborarea caietelor de sarcini pentru execuţia lucrărilor de
6 GP 090-03
construcţii şi instalaţii. Caietul IV: instalaţii interioare
Metodologie privind programul de urmărire în timp a comportării
7 MP 031-2003
construcţiilor din punct de vedere al cerinţelor funcţionale
Normativ privind prevenirea exploziilor pentru proiectarea, montarea,
8 NEx 01-2006 punerea în funcţiune, utilizarea, repararea şi întreţinerea instalaţiilor
tehnice care funcţionează în atmosfere potenţial explozive
Normativ privind metodologia de calcul al curenţilor de
9 NTE 006/06/00 scurtcircuit în reţelele electrice cu tensiunea sub 1 kV.
NTE 007/08/00 Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor de cabluri
10
electrice.
Normativ privind proiectarea, executarea, verificarea şi exploatarea
11 NP 099-04
instalaţiilor electrice în zone cu pericol de explozie
Instrucţiuni pentru dimensionarea şi verificarea instalaţiilor
12 PE 103/92 electroenergetice la solicitări mecanice şi termice în condiţiile
curenţilor de scurtcircuit.
Normativ pentru construcţia liniilor electrice aeriene de joasa
13 PE 106 – 2003
tensiune
Normativ de încercări şi măsurări la echipamentele şi instalaţiile
14 PE 116-94
electrice
Normativ pentru stabilirea soluţiilor de alimentare cu energie electrică a
15 PE 124-1995
consumatorilor industriali şi similari
16 PE 132-2003 Normativ pentru proiectarea reţelelor electrice de distribuţie publică
17 PE 143/94 Normativ privind limitarea regimului deformant
18 NF C 17-102 Protecţia structurilor contra trăsnetului
19 P 118 Normativ de securitate la incendiu a construcţiilor
NP 079/02, Normativ privind cerinţele de calitate pentru unităţi funcţionale
20
de cazare (camere, garsoniere şi apartamente) din clădiri hoteliere
NP 015/ 97 Normativ privind proiectarea si verificarea constructiilor
21
spitalicesti si a instalatiilor aferente acestora
Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor,
aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi
22 Mc 001/2006
turismului nr.157/2007, cu modificările şi completările ulterioare,
publicat în Monitorul Oficial cu nr. 126 din data 21 februarie 2007
-200-
1.3 Standarde (române, europene sau internaţionale armonizate)
SR CEI 60050-
1. 826:2006
Vocabular Electrotehnic Internaţional. Partea 826: Instalaţii electrice.
Instalaţii electrice în construcţii. Partea 1: Principii fundamentale,
2. SR HD 60364-1:2009
determinarea caracteristicilor generale, definiţii.
SR CEI 60050-195+ Vocabular Electrotehnic Internaţional. Partea 195: Legare la pământ
3. A1:2006:2006 şi protecţie împotriva şocurilor electrice.
CEI 60417-DB:2009 Graphical symbols for use on equipment –DATABASE
4. (bază de date) SNAPSHOTS
SR EN 61082
5. (standard pe părţi) Elaborarea documentelor utilizate în electrotehnică
Tehnica iluminatului
Parametri de calcul ai ambianţei interioare pentru proiectarea şi
SR EN ISO
1. evaluarea performanţei energetice a clădirilor, care se referă la
15251:2007
calitatea aerului interior, confort termic, iluminat şi acustică.
2. SR EN 1838:2003 Aplicaţii ale iluminatului. Iluminatul de siguranţă
3. SR 12294:1993 Iluminatul artificial. Iluminatul de siguranţă în industrie
Instalaţii de ventilare în clădiri. Criterii de proiectare pentru realizarea
4. SR CR 1752:2002
confortului termic interior
Instalaţii electrice în construcţii. Partea 5-55: Alegerea şi instalarea
SR HD 60364-5-
5. echipamentelor electrice. Alte echipamente. Articolul 559: Corpuri şi
559:2006
instalaţii de iluminat
SR EN 60598
6. (standard pe părţi)
Corpuri de iluminat
Lumină şi iluminat. Iluminatul locurilor de muncă. Partea 1: Locuri
7. SR EN 12464-1:2004
de muncă interioare
8. SR EN 12464-2:2007 Iluminatul spaţiilor de lucru. Partea 2: Spaţii exterioare de lucru.
9. SR EN 1838:2003 Aplicaţii ale iluminatului. Iluminatul de siguranţă
SR EN 13201-
10. 3:2004/AC:2005 Lumină şi iluminat. Partea 3: Calculul performanţelor.
SR HD 60364-5-
11. 559:2006 echipamentelor electrice. Alte echipamente. Articolul 559: Corpuri şi
instalaţii de iluminat
Instalaţii de reclame si tuburi luminoase cu descărcăre, funcţionând la
SR EN 50107
12. (standard pe parti) o tensiune nominala de iesire, in gol, fără sarcină, cuprinsa intre1kV
şi 10 kV.
Alimentare; Alegere echipamente
13. SR CEI 60038 Tensiuni standardizate de CEI
14. SR EN 62040 Surse de alimentare neîntreruptibile (UPS)31. (standard pe părţi)
SR HD 60364-5- Instalaţii electrice în construcţii. Partea 5-51: Alegerea şi
15. 51:2006 montarea echipamentelor electrice. Reguli generale.
16. SR CEI 60364-5-55 echipamentelor electrice. Alte echipamente.
Ghid pentru instalaţii electrice. Alegerea şi montarea echipamentelor
SR CLC/TR
17. 50479:2008 electrice. Sisteme de pozare. Limitarea încălzirilor interfeţelor de
conexiune.
SR HD 60364-5- Instalaţii electrice în construcţii. Partea 5-51: Alegerea şi montarea
18. 51:2006 echipamentelor electrice. Reguli generale
SR CEI 60364-5- Instalaţii electrice în construcţii. Partea 5-53: Alegerea şi instalarea
19. 53:2005 echipamentelor electrice. Secţionare, întrerupere şi comandă
-201-
Instalaţii electrice de joasă tensiune. Partea 5-53: Alegerea şi
SR HD 60364-5- instalarea echipamentelor electrice. Secţionare, întrerupere şi
20. 534:2009 comandă. Articolul 534: Dispozitive de protecţie împotriva
supratensiunilor
Instalaţii electrice de joasă tensiune. Partea 5-54: Alegerea şi
SR HD 60364-5-
21. 54:2007 montarea echipamentelor electrice. Sisteme de legare la pământ,
conductoare de protecţie şi conductoare de echipotenţializare
SR HD 603 S1
22. :2001/A1 :2002 Cabluri de distribuţie de tensiune nominală 0,6/1 kV
/A2:2004/A3:2007
SR HD 516 S2 :2002
23. /A1:2004 A2:2009 Ghid de utilizare a cablurilor de joasă tensiune armonizate
SR EN 50085
24. (standard pe părţi) Sisteme de jgheaburi şi de tuburi profilate pentru instalaţii electrice
SR EN 50086
25. (standard pe părţi) Sisteme de tuburi de protecţie pentru instalaţii electrice
Instalaţii electrice în construcţii. Partea 7: Prescripţii pentru instalaţii
SR HD 384.7.708
26. S2:2005 şi amplasamente speciale. Secţiunea 708: Instalaţii electrice pentru
campinguri
SR HD 384.7.711 Instalaţii electrice în construcţii. Partea 7-711: Reguli pentru instalaţii
27. S1:2004 şi amplasamente speciale. Expoziţii, spectacole şi standuri
Instalaţii electrice în construcţii. Partea 5: Alegerea şi instalarea
SR HD 384.5.537
28. S2:2003 echipamentelor electrice. Capitolul 53: Aparataj. Secţiunea 537:
Dispozitive de secţionare şi comandă
SR HD 384.5.56
29. S1:2003 echipamentelor electrice. Capitolul 56: Alimentare pentru servicii de
securitate.
SR HD 384.5.52 Instalaţii electrice în construcţii. Partea 5: Alegerea şi montarea
30. S1:2004 / A1:2004 echipamentelor electrice. Capitolul 52: Sisteme de pozare
SR HD 384.5.523
31. S2:2003/C91:2008 echipamentelor electrice. Secţiunea 523: Curenţi admisibili în sisteme
de pozare
32. SR 234:2008 Branşamente electrice. Prescripţii generale de proiectare şi executare
33. SR HD 308 S2:2002 Identificarea conductoarelor cablurilor şi cordoanelor flexibie
SR HD 361
34. S3:2002/A1:2007 Sisteme de identificare a cablurilor
Instalaţii electrice în construcţii. Partea 3: Determinarea
35. SR HD 384.3 S2:2004 caracteristicilor generale
SR HD 21 (standard Conductoare şi cabluri izolate cu policlorură de vinil de tensiune
36. pe părţi) nominală până la 450/750 V,inclusiv
SR HD 22 (standard Conductoare şi cabluri izolate cu materiale reticulate de tensiune
37. pe părţi) nominală până la 450/750 V inclusiv
38. SR EN 60228:2005 Conductoare pentru cabluri izolate
SR EN 60269
39. (standard pe părţi) Siguranţe fuzibile de joasă tensiune
Cabluri electrice. Calculul intensităţii admisibile a curentului. Partea
SR CEI 60287-1-1 +
40. A1:2001 1: Ecuaţiile intensităţii admisibile a curentului (factor de încărcare
100%) şi calculul pierderilor. Secţiunea 1: Generalităţi
SR EN 60309-
41. Prize de curent pentru uz industrial. Partea 1: Reguli generale
1:2001/A1:2007
SR EN 60309-2:2002 Prize de curent pentru uz industrial. Partea 2: Prescripţii de
42. /A1:2007 / A11:2004 interschimbabilitate dimensională pentru aparate cu ştifturi şi teci
43. SR EN 60670-1:2005 Cutii şi carcase pentru aparate electrice pentru instalaţii electrice de
-202-
uz casnic şi similar. Partea 1: Reguli generale
SR EN 60670-21:2008 Cutii şi carcase pentru aparate electrice pentru instalaţii electrice fixe
44. de uz casnic şi similar. Partea 21: Prescripţii particulare pentru cutii şi
carcase cu dispozitive de agăţare
SR EN 60670-22:2007 Cutii şi carcase pentru aparate electrice pentru instalaţii electrice fixe
45. de uz casnic şi similar. Partea 22: Prescripţii particulare pentru cutii şi
carcase de conexiune
SR CEI 60364-7- Instalaţii electrice în construcţii. Partea 7: Prescripţii pentru instalaţii
46. 710:2005 sau amplasamente speciale. Secţiunea 710: Amplasamente pentru
utilizări medicale
SR EN 60423:2008 Sisteme de tuburi de protecţie pentru sisteme de cablare. Diametre
47. exterioare ale tuburilor de protecţie pentru instalaţii electrice şi filete
pentru tuburi de protecţie şi accesorii
SR EN 60439 Ansambluri de aparataj de joasă tensiune
SR CEI 60502-1:2006 Cabluri de energie cu izolaţie extrudată şi accesoriile lor pentru
tensiuni nominale de la 1 kV (Um = 1,2 kV) până la 30 kV (Um = 36
49. kV). Partea 1: Cabluri pentru tensiuni nominale de 1kV (Um=1,2 kV)
şi 3 kV (Um =3,6kV)
SR EN 60702-1:2003 Cabluri cu izolaţie minerală şi terminalele lor de tensiune nominală
50. până la 750 V. Partea 1: Cabluri
SR EN 60702-2:2003 Cabluri cu izolaţie minerală şi terminalele lor de tensiune nominală
51. până la 750 V. Partea 2: Terminale
SR EN 61386 Sisteme de tuburi de protecţie pentru instalaţii electrice
CEI/TS 61423-1:1995 Heating cables for industrial applications - Part 1: Performance
53. requirements and test methods
CEI/TS 61423-2/1995 Heating cables for industrial applications - Part 2: Constructional and
54. material requirements
SR EN 61537:2007 Directionarea cablajului.Sisteme traseu de cabluri şi sisteme scară de
55. cabluri
SR EN 60947 Aparataj de joasă tensiune
SR CEI 61200- Ghid pentru instalaţii electrice. Partea 53: Alegerea şi instalarea
57. 53:2005 echipamentelor electrice. Aparataj
SR EN 61334 Automatizarea distribuţiei prin utilizarea de sisteme de curenţi
58. (standard pe părţi) purtători pe linii de distribuţie a energiei electrice
SR EN 61346-1:1998 Sisteme industriale, instalaţii şi echipamente şi produse industriale.
59. Principii de structurare şi identificări de referinţă. Partea 1: Reguli de
bază
SR EN 61346-2:2004 Sisteme industriale, instalaţii şi echipamente şi produse industriale.
60. Principii de structurare şi identificări de referinţă. Partea 2:
Clasificarea obiectelor şi coduri pentru clase
Protecţie, rezistenta la foc, securitate
SR HD 384.4.42 Instalaţii electrice în construcţii. Partea 4: Măsuri de protecţie pentru
61. S1:2004 / A1:2004/ asigurarea securităţii. Capitolul 42: Protecţia împotriva efectelor termice
A2:2004
SR HD 384.4.43 Instalaţii electrice în construcţii. Partea 4: Protecţie pentru asigurarea
62. S2:2004+ SR HD securităţii. Capitolul 43: Protecţie împotriva supracurenţilor
384.4.473 S1: 2004
SR HD 384.4.482 Instalaţii electrice în construcţii. Partea 4: Protecţia pentru asigurarea
S1:2003 securităţii. Capitolul 48: Alegerea măsurilor de protecţie în funcţie de
63. influenţele externe. Secţiune 482: Protecţia împotriva incendiului în
amplasamente cu riscuri
-203-
SR EN 50164 Componente de protecţie împotriva trăsnetului (CPT).
SR CLC/TR Sisteme de protecţie împotriva trăsnetului. Simboluri.
65. 50469:2007
SR EN 50014:2004 Aparatură electrică pentru atmosfere potenţial explozive. Cerinte
66. generale
SR EN 50310:2006 Utilizarea legăturii echipotenţiale şi de punere la pământ în clădiri cu
67. echipamente de tehnologia informaţiei
SR EN 60079 Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase. Partea 10; 13;
68. (standard pe părţi) 14; 19.
SR CEI 60079- Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase. Partea 17a:
69. 17:2004 Recomandări pentru inspecţie şi întreţinere pentru instalaţii electrice din
arii periculoase (altele decât minele).
SR HD 60364-4- Instalaţii electrice de joasă tensiune. Partea 4: Măsuri de protecţie pentru
70. 41:2007/C91:2008 asigurarea securităţii. Capitolul 41: Protecţia împotriva şocurilor
electrice
SR EN 60529:1995 Grade de protecţie asigurate prin carcase (Cod IP)
71. / A1:2003
CEI 60724:2008 Short-circuit temperature limits of electric cables with rated voltages of
72. 1 kV (Um = 1,2 kV) and 3 kV (Um = 3,6 kV)
SR EN 60898 -1: Aparate electrice mici. Întreruptoare automate pentru protecţia la
73. 2004/A1:2004/A11: supracurenţi pentru instalaţii casnice şi similare. Partea 1: Întreruptoare
2006 /A12:2009 automate pentru funcţionare în curent alternativ
Aparate electrice mici. Întreruptoare automate pentru protecţia la
SR EN 60898-
74. 2:2007 supracurenţi pentru instalaţii casnice şi similare. Partea 2: Întreruptoare
automate pentru funcţionare în curent alternativ şi în curent continuu
SR EN 61008- Întreruptoare automate de curent diferenţial rezidual fără protecţie
75. 1:2004/ A11:2008 incorporată la supracurenţi pentru uz casnic şi similar. Partea 1:Reguli
/A12:2009 generale .
SR EN 61009- Întreruptoare automate de curent diferenţial rezidual cu protecţie
76. 1:2004/A12:2009/ incorporată la supracurenţi pentru uz casnic şi similar. Partea 1:Reguli
A13:2009 generale
SR EN 61140:2002 Protecţie împotriva şocurilor electrice. Aspecte comune în instalaţii şi
77. /A1:2007/C91:2008 echipamente electrice
SR CEI 61200- Ghid pentru instalaţii electrice. Partea 413: Protecţia împotriva
78. 413:2005 atingerilor indirecte. Întreruperea automată a alimentării
SR CEI/TS Utilizarea limitelor convenţionale ale tensiunilor de atingere. Ghid de
79. 61201:2008 Aplicare.
SR EN 61557 Securitate electrică în reţele de distribuţie de joasă tensiune de 1, 0 kV
80. (standard pe părţi) c.a. şi 1,5 kV c.c. Dispozitive de control, de măsurare sau de
supraveghere a măsurilor de protecţie
Securitatea transformatoarelor, blocurilor de alimentare şi analogice.
SR EN 61558-2-
81. 4:2002 Partea 2-4: Prescripţii particulare pentru transformatoare de separare a
circuitelor de uz general
SR EN 61558-2- Securitatea transformatoarelor, blocurilor de alimentare şi analogice.
82. 6:2002 Partea 2-6: Prescripţii particulare pentru transformatoare de securitate de
uz general
SR EN 61643- Descărcătoare de joasă tensiune. Partea 11: Descărcătoare conectate la
83. 11:2003 / sistemele de distribuţie de joasă tensiune. Prescripţii şi încercări
A11:2007
SR CEI/TR Supratensiuni şi protecţia împotriva supratensiunilor în reţelele de joasă
84. 62066:2005 tensiune alternativă. Informaţii generale de bază
Grade de protecţie asigurate prin carcasele echipamentelor electrice
85. SR EN 62262:2004 împotriva impacturilor mecanice din exterior (cod IK)
-204-
Protecţia împotriva trăsnetului. Partea 1: Principii generale.; Partea 2:
SR EN 62305
86. (standard pe părţi) Evaluarea riscului; Partea 3: Avarii fizice ale structurilor şi punerea în
pericol a vieţii; Partea 4: Sisteme electrice şi electronice din structuri.
SR CEI 60755+A1 Reguli generale pentru dispozitivele de protecţie la curent diferenţial
87. +A2:1995 rezidual
Aparatură electrică destinată utilizării în prezenţa prafului combustibil.
SR CEI 61241-1-
88. 1:1998 Partea 1: Aparatură electrică protejată prin carcase. Secţiunea 1 –
Specificaţii pentru aparatură.
SR CEI 61241-1-
89. 2:1998 Partea 1: Aparatură electrică protejată prin carcase. Secţiunea 2 –
Alegerea, instalarea şi întreţinerea aparaturii.
Aparatură electrică destinată utilizării în prezenţa prafurilor
SR EN 61241-2-
90. 2:1999 combustibile. Partea 2: Metode de încercare. Secţiunea 2: Metodă de
determinare a rezistivităţii electrice a straturilor de praf
SR CEI 61241-
91. 3:2000 Partea 3: Clasificarea ariilor în care este sau poate fi prezent praf
combustibil.
SR CEI 60034- Maşini electrice rotative. Partea 5: Clasificarea gradelor de protecţie
92. 5:1993 asigurate de carcasele maşinilor electrice rotative
SR EN 62364-4- Instalaţii electrice în construcţii. Partea 4-41: Măsuri de protecţie pentru
93. 41:2007 asigurarea securităţii. Protecţie împotriva şocurilor electrice.
SR EN 61140: Protecţie împotriva şocurilor electrice. Aspecte comune în instalaţii şi
94. 2002/A1:2007 echipamente electrice.
Instalaţii electrice în construcţii. Partea 4-44: Protecţie pentru asigurarea
SR CEI 60364-4-
95. 44:2005/C91:2008 securităţii. Protecţie împotriva perturbaţiilor de tensiune şi perturbaţiilor
electromagnetice
Instalaţii electrice în construcţii. Partea 4-44: Protecţie pentru asigurarea
SR HD 60364-4- securităţii. Protecţie împotriva perturbaţiilor de tensiune şi a
96. 443:2007 perturbaţiilor electromagnetice. Articolul 443: Protecţie împotriva
supratensiunilor de origine atmosferică sau de comutaţie
SR HD 60364- Instalaţii electrice de joasă tensiune. Partea 6: Verificare
97. 6:2007
SR EN 50110- Exploatarea instalaţiilor electrice
98. 1:2005
SR EN 13501: Clasificare la foc a produselor şi elementelor de construcţie. Partea 1, 2,
99. 2010 4.
100. SR EN 61386-1 Sisteme de tuburi de protectie pentru instalatii electrice
SR CEI 60364-7- Instalaţii electrice în construcţii. Partea7:Prescriptii pentru instalatii sau
101. 710 amplasamente speciale.Sectiunea 710:Amplasamente pentru utilizari
medicale
102. SR ISO 386-1 Simboluri grafice. Culori şi semne de securitate
-205-
ANEXA 2 - STRUCTURA ŞI CONŢINUTUL FAZELOR DE PROIECTARE
PENTRU INSTALAŢIILE ELECTRICE ÎN CLĂDIRI
2.1 Tema de proiectare
2.1. Obiective de investiţii noi - Tema de proiectare, include precizarea clară a datelor
tehnice de proiectare ale investiţiei noi.
2.2 Obiective de investiţii existente - intervenţii la construcţii, inclusiv instalaţiile

aferente
Lucrările de intervenţii sunt lucrările la construcţii existente, inclusiv instalaţiile aferente,
asimilate obiectivelor de investiţii, care constau în: reparaţii capitale, transformări, modificări,
modernizări ale instalaţiilor electrice de electrice de iluminat/ asigurarea protecţiei,
automatizare/ supraveghere, consolidări, reabilitări structurale şi/sau termice, precum şi
lucrări de intervenţii pentru prevenirea sau înlăturarea efectelor produse de acţiuni accidentale
şi calamităţi naturale, efectuate în scopul asigurării cerinţelor esenţiale de calitate şi
funcţionale ale construcţiilor, potrivit destinaţiei lor.
2.3 Expertiza tehnică - este un studiu de specialitate sau o nota tehnică justificativă, în
baza unui raport de expertiză tehnică pentru lucrări de intervenţie la construcţii existente care
pot include si raportul de audit energetic pentru lucrări de intervenţie în vederea creşterii
performanţei energetice la clădiri, solicitate prin certificatul de urbansim.
2.3.1. Efectuarea expertizei tehnice a unei clădiri este reglementată, la data elaborării
Ghidului, prin prevederile prevăzute de Legea nr.10/1995 privind calitatea in construcţii, cu
modificările ulterioare şi de Regulamentul de verificare şi expertizare tehnică de calitate a
proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor, cu modificarea si completarea ulterioara
(cap. 3, art.15), aprobat cu H.G. nr. 925/1995, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 286
din 11/12/1995.
2.3.2. În baza art. 3.2.3.1. expertizarea tehnică de calitate a unei clădiri este o activitate
complexă care cuprinde, după caz, cercetări, experimentări sau încercări, studii, relevee,
analize si evaluări necesare pentru cunoaşterea stării tehnice a unei construcţii existente sau a
modului în care un proiect respectă cerinţele prevăzute de lege, în vederea fundamentării
măsurilor de intervenţie.
2.3.3. Această activitate se efectuează de către experţi tehnici de calitate, atestaţi, atunci
când o reglementare legală sau un organism cu atribuţii de control al statului în domeniul
calităţii construcţiilor prevede acest lucru sau când o situaţie deosebită o impune pentru:
a) rezolvarea unor situaţii care intervin la construcţiile existente:
- în cazul dezastrelor sau accidentelor datorate fenomenelor naturale, acţiunilor umane
sau activităţii
tehnologice;
- în vederea determinării, în orice stadiu, a stării tehnice a construcţiei pentru
evaluarea capacităţii ei de satisfacere a cerinţelor conform legii;
b) rezolvarea litigiilor privind calitatea tehnică a unor proiecte sau a execuţiei unor
lucrări de construcţii.
2.3.4. La proiectele care au la baza o expertiza tehnica, asa cum sunt cele de interventie
la constructii existente (proiecte de schimbare sau de consolidare a unor cladiri avariate de
cutremure sau de transformare a modului de utilizare al constructiei etc.), inainte de
prezentarea documentatiei pentru verificare, aceasta va trebui sa obtina acordul expertului
prin semnarea si stampilarea proiectului.
2.3.5. Expertul tehnic de calitate, atestat, va analiza, după caz:
-206-
- condiţiile de amplasament si de exploatare a construcţiei;
- starea construcţiei care se supune expertizei tehnice de calitate;
- documentele care au stat la baza realizării construcţiei in fazele de proiectare,
execuţie si exploatare;
- prevederile din reglementările tehnice care au stat la baza realizării construcţiei si
cele in vigoare la data efectuării expertizei tehnice de calitate.
2.3.6. Pe baza activităţii prevăzute la art. 3.2.3.2. şi 3.2.3.3., expertul tehnic atestat
elaborează raportul de expertiză tehnică de calitate cuprinzând soluţii şi măsuri care se impun
pentru fundamentarea tehnică si economica a deciziei de intervenţie ce se însuşeşte de către
proprietarii sau administratorii construcţiilor si, după caz, de către investitor. Expertul tehnic
de calitate atestat va semnala situaţiile în care, in urma intervenţiei sale, se impune verificarea
proiectului şi sub aspectul altor cerinţe decât cele la care se referă raportul de expertiza
tehnică de calitate întocmit.
2.3.7 Raportul de expertiză
Raportul de expertiză al unei clădiri/ instalaţii urmăreşte identificarea principalelor
deficienţe ale construcţiei şi ale instalaţiilor aferente acesteia care impun intervenţia şi
stabilirea, din punct de vedere tehnic şi economic a soluţiilor de reabilitare şi/sau
modernizare a construcţiei şi/ sau a instalaţiilor aferente.
2.3.8 Expertiza tehnică în conform art. 3.2.3.7, pentru instalatiile electrice în clădiri
identifică:
în vederea determinării, în orice stadiu, a stării tehnice a construcţiei pentru
evaluarea capacităţii ei de satisfacere a cerinţelor conform legii 10/95;
rezolvarea litigiilor privind calitatea tehnică a unor proiecte sau a execuţiei unor
lucrări de construcţii.
a. deficienţe datorate proiectării, execuţiei, exploatării instalaţiei curente; starea de

întreţinere/ degradare a instalaţiei electrice;
b. deficienţe ale structurii măştilor, nişelor, porţiunilor înglobate în elemente de

construcţii, a stării de funcţionare a aparatelor, deficienţe care impun demontări de
echipamente, demolări parţiale sau totale şi/sau reproiectarea obiectivelor sau ale
calităţii aparatelor, echipamentelor utilizate şi specifică repercursiunile degradării lor
asupra instalaţiei electrice în ansamblu;
c. intervenţii pentru modificarea şi corectarea regimului de funcţionare a instalaţiilor
electrice sau al altor categorii de instalaţii (termice, sanitare, ventilaţii, canalizare,
gaze) care presupun conexiuni electrice (instalaţii de acţionare, de măsură, control,
monitorizare, pază) în cazul extinderii numărului de consumatori, a echipamentelor
conectate sau a amplasării lor, ş.a.;
d. disfuncţii ale instalaţiei electrice, care necesită modificări/intervenţii în raport cu
schemele/ soluţia din proiectul iniţial, referitoare la:
receptorii de lumină, forţă şi curenţi slabi;
funcţionarea aparatelor de pe tablourile de siguranţă sau de pe tabloul bateriilor
de acumulatoare;
legăturile dintre tablourile generale şi tablourile secundare;
legăturile dintre tablourile generale şi grupurile electrogene;
instalaţia produce zgomot; ş.a.
2.3.3 In sensul de mai sus, raportul de expertiză tehnică, se completează şi cu:

a. analizarea documentaţiei tehnice a clădirii (sau completarea acesteia, după caz), şi
confruntarea instalaţiei de iluminat /protecţie în clădiri executate cu proiectul iniţial;
-207-
b. analiza stării actuale a construcţiei şi instalaţiilor aferente acesteia, constatată prin
vizitarea clădirii.
c. evaluarea stării actuale a clădirii şi a instalaţiilor, prin comparaţie cu soluţia de
proiect (conform cu cartea tehnica a clădirii).
d. analiza documentaţiei care a stat la baza execuţiei clădirii va fi completată cu un
releveu al zonelor cu degradări specifice (scurt circuite produse de igrasie, infiltraţii
de apă, condens, incendii, altele), precum şi cu un releveu al instalaţiilor de iluminat
/protecţie în clădiri în scopul evidenţierii modificărilor constatate asupra acestora.
2.3.4 Raportul de expertiză va cuprinde:
- un memoriu tehnic;
- relevee ale elementelor de inchidere, nişelor, încăperilor, acoperişului/ teraselor, etc.
cu degradările constatate în urma observaţiilor directe;
- secţiuni şi detalii cu marcarea degradărilor constatate;
- fotografii şi, opţional, alte tipuri de înregistrări video;
- date extrase din încercările de laborator (buletine de analiză, rapoarte de încercări).
2.3.6. Raportul de expertiză se va întocmi de către firme şi specialişti atestaţi în baza
cerinţelor prevăzute prin Regulamentul de verificare şi expertizare tehnică de calitate a
proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor, cu modificarea si completarea ulterioara.
Proiectul întocmit pe baza raportului de expertiză tehnică de calitate trebuie însusit de către
autorul acestuia, din punct de vedere al respectării soluţiilor si a măsurilor propuse (cap. 3,
art.20)
2.4 Evaluarea energetică

2.4.1. Evaluarea energetică a unei clădiri urmăreşte identificarea principalelor
caracteristici termice şi energetice ale construcţiei şi ale instalaţiilor aferente acesteia şi
stabilirea, din punct de vedere tehnic şi economic a soluţiilor de reabilitare şi/sau
modernizare energetică a construcţiei şi a instalaţiilor aferente acesteia, pe baza rezultatelor
obţinute din activitatea de analiză energetică a clădiri. Evaluarea energetică se efectuează
pentru clădiri existente în care se desfăşoară activităţi care necesită asigurarea unui anumit
grad de confort şi regim termic, în condiţii de consum redus de energie. Evaluarea energetică
apare necesar după caz, în etapa de investigare preliminară a clădirilor existente în vederea
realizării unor lucrări de intervenţii la construcţii, inclusiv instalaţiile aferente.
2.4.2. Evaluarea energetică a unei clădiri este reglementată, la data elaborării Ghidului,
prin prevederile:
Metodologiei de calcul al performanţei energetice a clădirilor, Partea a II-a –
Performanţa energetică a instalaţiilor din clădiri, indicativ Mc 001 / 2 – 2006. Cap.
II. 4 Calculul consumului de energie şi al eficienţei energetice a instalaţiilor de
iluminat.
Metodologiei de calcul al performanţei energetice a clădirilor, Partea a III-a –
Auditul şi certificatul de performanţă a clădirii, indicativ Mc 001 / 3 – 2006.
Legea 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor.
2.4.3. Realizarea evaluării energetice a unei clădiri presupune parcurgerea a trei etape:
1. Evaluarea performanţei energetice a clădirii în condiţii normale de utilizare, pe baza
caracteristicilor reale ale sistemului construcţie – instalaţii aferente (încălzire, preparare /
furnizare a apei calde de consum, ventilare, climatizare, iluminat artificial – cap.4).
2. Identificarea măsurilor de modernizare energetică şi analiza eficienţei economice a
acestora.
3. Întocmirea raportului de audit energetic.
-208-
2.4.4. Raportul de audit energetic, care se efectuează prin analizarea documentaţiei
tehnice a clădirii (sau completarea acesteia, după caz) şi prin analiza stării actuale a
construcţiei şi instalaţiilor aferente acesteia, constatată prin vizitarea clădirii.
2.4.5. Evaluarea stării actuale a clădirii şi a instalaţiilor, prin comparaţie cu soluţia de

proiect (conform cu cartea tehnica a clădirii). Analiza documentaţiei care a stat la baza
execuţiei clădirii va fi completată cu un releveu al zonelor cu degradări specifice, precum şi
cu un releveu al instalaţiilor în scopul evidenţierii modificărilor efectuate asupra acestora.
2.5. Studiul de prefezabilitate este documentaţia tehnico-economică prin care se

fundamentează necesitatea şi oportunitatea investiţiei pe bază de date tehnice şi
economice.
Conţinutul-cadru al studiului de prefezabilitate, pentru instalatiile de iluminat
/protecţie în clădiri în baza prevederilor HG 28/2008 cu completările ulterioare (Ord.
863/2008, din 02/07/2008), include:
2.5.1. Piese scrise
a. Date generale: denumirea obiectivului de investiţii; amplasamentul (judeţul,
localitatea, strada, numărul); titularul investiţiei; beneficiarul investiţiei; elaboratorul
studiului.
b. Necesitatea şi oportunitatea investiţiei
• necesitatea investiţiei:
• oportunitatea investiţiei.
c. Scenariile tehnico-economice prin care obiectivele proiectului de investiţii pot fi
atinse.
d. Date privind amplasamentul şi terenul pe care urmează să se amplaseze obiectivul de
investiţie. Aceste date cuprind:
- situaţia juridică privind proprietatea asupra terenului care urmează a fi ocupat;
- suprafaţa estimată a terenului, caracteristicile geofizice ale terenului, nivelul maxim
al
apelor freatice;
- studiile topografice preliminare;
- datele climatice ale zonei în care este situat amplasamentul.
e. Costul estimativ al investiţiei.
f. Cheltuieli pentru elaborarea documentaţiei tehnico-economice.
- cheltuieli pentru elaborarea documentaţiilor de proiectare (studiu de
prefezabilitate, studiu de fezabilitate, expertiză tehnică, proiect tehnic şi detalii de
execuţie), după caz;
- cheltuieli pentru activitatea de consultanţă şi asistenţă tehnică, cheltuieli pentru
obţinerea avizelor şi acordurilor de principiu;
g. Valoarea totală estimată a investiţiei.
h. Avize şi acorduri de principiu, după caz.
2.5.2. Piese desenate:
plan de amplasare în zonă (1:25.000 - 1:5.000);
plan general (1:2.000 - 1:500).
2.6. Studiul de fezabilitate este documentaţia tehnico-economică prin care se stabilesc

principalii indicatori tehnico-economici aferenţi obiectivului de investiţii pe baza necesităţii şi
oportunităţii realizării acestuia şi care cuprinde soluţiile funcţionale, tehnologice, constructive
şi economice ce urmează a fi supuse aprobării. Conţinutul-cadru al studiului de
-209-
fezabilitate, pentru instalatiile de iluminat /protecţie în clădiri în baza prevederilor HG
28/2008 cu completările ulterioare (Ord. 863/2008, din 02/07/2008), include:
2.6.1. Piese scrise
a. Datele generale sunt aceleaşi ca la studiul de prefezabilitate:
b. Informaţii generale privind proiectul:
situaţia actuală şi informaţii despre entitatea responsabilă cu implementarea
proiectului;
descrierea investiţiei:
• concluziile studiului de prefezabilitate;
• scenariile tehnico-economice prin care obiectivele proiectului de investiţii pot fi
atinse;
2.6.2. Studiul de fezabilitate cuprinde în plus faţă de studiul de prefezabilitate:
- caracteristicile principale ale construcţiilor din cadrul obiectivului de investiţii;
- categoria de importanţă şi caracteristicele constructive, numărul de niveluri şi
destinaţia
tuturor încăperilor, numărul total de consumatori, cerintele specifice pentru
asigurarea protecţiei instalaţiilor electrice;
- situaţia existentă a utilităţilor şi necesarul de utilităţi;
- soluţii tehnice de asigurare cu utilităţi;
- concluziile evaluării impactului asupra mediului;
- costurile estimative, valoarea totală, eşalonarea costurilor şi sursele de finanţare a
investiţiilor ale investiţiei.
2.6.3. Piese desenate:
plan de amplasare în zonă (1:25.000 - 1:5.000);
plan general (1:2.000 - 1:500);
planuri şi secţiuni generale de arhitectură, instalaţii, inclusiv planuri de coordonare a
tuturor specialităţilor ce concură la realizarea proiectului;
planuri speciale, profile longitudinale, profile transversale, după caz.
2.7 Proiectul tehnic pentru instalatii de iluminat /protecţie în clădiri

2.7.1 Proiectul tehnic general (P.Th.G), conform Ordin nr. 863/2008, pentru aprobarea
"Instrucţiunilor de aplicare a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 28/2008 privind
aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor
publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru
obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii", pentru toate categoriile de lucrări, verificat
potrivit prevederilor legale menţionate mai sus, reprezintă documentaţia ce conţine părţi scrise
şi desenate privind realizarea obiectivului de investiţii: execuţia lucrărilor, montajul
echipamentelor, utilajelor sau instalaţiilor tehnologice, acţiunile de asigurare şi certificare a
calităţii, acţiunile de punere în funcţiune şi teste, precum şi acţiunile de predare a obiectivului
de investiţii către beneficiar.
2.7.2 Proiectul tehnic pentru instalaţiile electrice în clădiri, specialitate în cadrul
unui proiect tehnic general sau proiect de sine stătător, trebuie să fie astfel elaborat încât să fie
clar, să asigure informaţiile tehnice complete privind viitoarea lucrare şi să răspundă
cerinţelor tehnice, economice şi tehnologice ale beneficiarului. De asemenea trebuie să
permită elaborarea detaliilor de execuţie în conformitate cu materialele şi tehnologia de
execuţie propusă, cu respectarea strictă a prevederilor proiectului tehnic, fără să fie necesară
suplimentarea cantităţilor de lucrări şi fără a se depăşi costul lucrării stabilit în faza de studiu
de fezabilitate/ documentaţie de avizare.
2.7.3 Proiectul tehnic pentru instalaţiile de iluminat /protecţie în clădiri se elaborează
pe baza studiului de fezabilitate/ documentaţiei de avizare, etapă în care s-au aprobat
-210-
indicatorii tehnico-economici, elementele şi soluţiile principale ale lucrării şi în care au fost
obţinute toate avizele şi acordurile de principiu, în conformitate cu prevederile legale.
2.7.4 Conţinutul-cadru obligatoriu pentru un proiect tehnic cu lucrări de instalaţii
electrice în clădiri (P.Th.) include:
2.7.4.a1. - elemente pentru prezentarea proiectului tehnic general pe specialităţi: în
această secţiune proiectul tehnic pentru instalaţiile electrice de iluminat /protecţie în clădiri
furnizează clar definite, elementele specifice pentru prezentarea proiectului tehnic general
pe specialităţi. Se includ informaţii privind amplasarea reţelelor electrice interioare şi a
echipamentelor, devieri necesare şi protejări de utilităţi afectate; căi de acces permanente,
reţele electrice exterioare, ş.a.
Informaţiile din această secţiune se includ în părţile scrise al unui proiect tehnic general la
cap. 2. Descrierea generală a lucrărilor, în care se fac referiri asupra următoarelor elemente:
amplasament, topografie, clima şi fenomenele naturale specifice zonei, geologia,
seismicitatea.
2.7.4.a2. - memoriul tehnic de specialitate: în această secţiune proiectul tehnic include
informaţii privind tipul clădirii, zonele din clădire in care se realizează intalaţii de iluminat,
modul de asigurarea protectiei, tipuri de aparate/ echipamente utilizate, parametrii de calcul
ai reţelei electrice interioare, branşamente, regimul de folosire al instalaţiei proiectate,
gradul de ocupare, gradul de protecţie, soluţia tehnică adoptată prin proiect. Anexa 3
conţine un model cadru pntru alcătuirea memoriul tehnic de specialitate pentru instalaţii
electrice.
2.7.4.a3. - caietele de sarcini pe categorii fac parte integrantă din proiectul tehnic şi
pot fi:
caiete de sarcini privind execuţia lucrărilor,
caiete de sarcini pentru furnizorii materialelor principale, semifabricate, utilaje,
echipamente tehnologice şi confecţii diverse
caiete de sarcini pentru recepţii, teste, probe, verificări şi puneri în funcţiune
caiete de sarcini pentru urmărirea în timp a construcţiei
caiete de sarcini pentru conţinutul cărţii tehnice.
Informaţiile conţinute în caietele de sarcini pe categorii:
reprezintă descrierea elementelor tehnice şi calitative menţionate în planşe;
prezintă informaţii, precizări şi prescripţii complementare planşelor;
reglementează nivelul de performanţă a lucrărilor de instalaţii, precum şi
cerinţele, condiţiile tehnice şi tehnologice, condiţiile de calitate pentru produsele
care urmează a fi încorporate în lucrare, testele, inclusiv cele tehnologice,
încercările, nivelurile de toleranţe şi altele de aceeaşi natură, care să garanteze
îndeplinirea exigenţelor de calitate şi performanţă solicitate.
împreună cu planşele, caietele de sarcini trebuie să fie astfel concepute încât, pe
baza lor, să se poată determina cantităţile de lucrări, costurile lucrărilor şi
utilajelor, forţa de muncă şi dotarea necesară execuţiei lucrărilor de instalaţii din
proiect.
2.7.4.a4. - detalii specifice de execuţie, secţiune dezvoltată conform cap.3.6
2.7.4.a5. - listele cu cantităţile de lucrări (antemăsurători): cuprind toate elementele
necesare cuantificării valorice a lucrărilor proiectului şi conţin centralizatoare ale
cheltuielilor, pe obiectiv, pe categorii de lucrări, pe obiecte; listele cu cantităţile de utilaje şi
echipamente tehnologice, inclusiv dotări; fişele tehnice ale utilajelor şi echipamentelor
tehnologice; listele cu cantităţi de lucrări pentru construcţii provizorii OS (organizare de
şantier).
-211-
2.7.4.a6. - graficul de realizare a proiectului tehnic pentru instalaţiile de canalizare a
apelor meteorice în clădiri, parte a graficului general de realizare a investiţiei publice, care
reprezintă eşalonarea fizică a lucrărilor de investiţii/intervenţii.
2.7.4.b Părţile desenate:
2.7.4.b1. - scheme funcţionale: branşamente, schemele generale de distribuţie, scheme
de protecţie; pentru centralele termice sau de ventilare/ climatizare din clădiri, scheme
electrice tehnologice de alimentare ventilatoare, filtre, baterii de răcire/ încălzire, agregate de
tratare a aerului, pompe de apă, centrale termice; schemele electrice de reglare a temperaturii/
umidităţii/ vitezei aerului, prin control al ambianţei sau prin recirculări sau de menţinere
constante a acestor parametri; schemele soluţiilor de automatizare aferente instalaţiilor de
încălzire, ventilare, climatizare, alimentare cu apă caldă, ş.a.); scheme de acţionare, de
comandă a echipamentelor;
2.7.4.b2.- planurile instalaţiei, cu amplasare tablouri electrice, circuite/corpuri
instalatii iluminat, circuite forţă/ prize, amplasarea/ alimentarea echipamentelor, circuit priză
de pamânt cu legare reţele metalice de conducte interioare de apă, încălzire, gaze naturale;
planuri de amplasare a aparatelor şi a echipamentelor de deservire;
2.7.4.b3.- planul reţelelor exterioare / interioare de alimentare cu energie electrică,
puncte exterioare de branşament, racorduri electrice la panouri.
2.7.4.b4.- planşe privind construcţii subterane implicate în instalaţiile electrice de
iluminat, asigurarea protecţiei, alimentare, comandă, acţionare instalaţii ventilare/ climatizare,
cuprinzând amplasarea lor, secţiuni, profiluri longitudinale/ transversale, dimensiuni, cote de
nivel, protecţii şi izolaţii hidrofuge, protecţii împotriva agresivităţii solului, a coroziunii şi
altele asemenea;
2.7.5. Planşele din această secţiune pot fi incluse şi în părţile desenate ale unui proiect
tehnic general, în capitolele:
2.7.5.1 Planşe generale, informative de ansamblu şi cuprind încadrarea în zonă;
2.7.5.2 Planşe de structură, care definesc şi explicitează pentru fiecare obiect alcătuirea
şi execuţia structurii de rezistenţă, cu toate caracteristicile acesteia, şi cuprind:
• planurile infrastructurii şi secţiunile caracteristice cotate; racordarea rampelor sau a
pantelor pentru clădirile subterane; ieşirile în căile de circulaţie adiacente parcajelor subterane
din clădiri;
• planurile suprastructurii şi secţiunile caracteristice cotate;
2.7.5.3 Planşe de instalaţii, care definesc şi explicitează pentru fiecare obiect
amplasarea, alcătuirea şi execuţia instalaţiilor, inclusiv cote, dimensiuni, toleranţe şi
altele asemenea.
2.7.5.4 Planşe de utilaje şi echipamente tehnologice
Vor cuprinde, în principal, planşele principale de tehnologie şi montaj, secţiuni,
vederi, detalii, inclusiv cote, dimensiuni, toleranţe, detalii montaj şi anume:
• planşe de ansamblu;
• scheme ale fluxului tehnologic;
• scheme cinematice, cu indicarea principalilor parametri;
• scheme ale instalaţiilor hidraulice, pneumatice, electrice, de automatizare,
comunicaţii, reţele de combustibil, apă, iluminat şi altele asemenea, precum şi ale
instalaţiilor tehnologice;
• planşe de montaj, cu indicarea geometriilor, dimensiunilor de amplasare,
prestaţiilor, sarcinilor şi a altor informaţii de aceeaşi natură, inclusiv a schemelor
tehnologice de montaj;
• diagrame, nomograme, calcule inginereşti, tehnologice şi de montaj, inclusiv
materialul grafic necesar punerii în funcţiune şi exploatării;
-212-
• liste cu utilaje şi echipamente din componenţa planşelor tehnologice, inclusiv fişe
cuprinzând parametrii, performanţele şi caracteristicile acestora.
2.7.6. Notă:
La elaborarea proiectelor materialele, confecţiile, utilajele tehnologice şi
echipamentele vor fi definite prin parametri, performanţe şi caracteristici.
Este interzis a se face referiri sau trimiteri la mărci de fabrică, producători ori
comercianţi sau la alte asemenea recomandări ori precizări care să indice preferinţe
sau să restrângă concurenţa.
Caracteristicile tehnice şi parametrii funcţionali vor fi prezentaţi în cadrul unor
limite (pe cât posibil) rezultate din breviarele de calcul şi nu vor fi date în mod
determinist, în scopul de a favoriza un anumit furnizor (producător sau
comerciant).
2.7.7 Detalii de execuţie

2.7.7.1 Detaliile de execuţie se elaborează pe baza proiectului tehnic avizat de beneficiar,
după stabilirea executantului şi a furnizorilor (producătorilor) echipamentelor şi materialelor
de instalaţii, în urma licitaţiei de execuţie.
2.7.7.2 Detaliile de execuţie pentru instalaţii electrice de iluminat /protecţie trebuie să
conţină următoarele documentaţii:
a) Părţile scrise:
- borderou şi foaie cu responsabilităţi (lista de semnături);
- memoriu tehnic;
- instrucţiuni de exploatare şi de reglare;
- graficul cu fazele determinante pentru controlul calităţii execuţiei;
- graficul de realizare a lucrărilor.
b) Părţile desenate:
- schemele funcţionale şi planurile instalaţiilor precizate la pct. 3.4.4.b1-b4.
- detalii de execuţie pentru elementele instalaţiilor de mai sus (suporţi, pozarea
aparaturii de măsură şi control etc.).
2.7.7.3. Proiectul de execuţie al instalaţiei de electrice de iluminat /protecţie, (proiectul
tehnic, detaliile de execuţie, dispoziţiile de şantier) se cuprind în Cartea tehnică a construcţiei,
deţinută de proprietar.
2.8 Cerinte normative privind verificarea proiectelor pentru instalaţii electrice de

iluminat /protecţie
2.8.1 Documentaţiile tehnice (D.T.), precum şi proiectele tehnice (P.Th.) pentru instalaţii
electrice de iluminat /protecţie în clădiri care dezvoltă documentaţiile tehnice, cu
respectarea condiţiilor impuse prin autorizaţia de construire, precum şi prin avizele, acordurile
şi actul administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului, se elaborează
exclusiv de proiectanţi cu pregătire în domeniul instalaţiilor pentru constucţii (ingineri,
subingineri, tehnicieni), constituiţi în acest scop în colective tehnice de specialitate şi se
semnează, în condiţiile legii, numai de cadre tehnice cu pregătire superioară în domeniul
ingineriei instalaţiilor.
Este interzisă semnarea proiectelor tehnice (P.Th.) pentru execuţia lucrărilor, precum şi a
documentaţiilor tehnice (D.T.) de către persoane care nu au absolvit, cu diplomă recunoscută
de statul român, instituţii de învăţământ superior de specialitate în domeniul ingineriei
instalaţiilor ori care nu au drept de semnătură în condiţiile legii, sub sancţiunea legii penale.
2.8.2 Prevederile legale în vigoare privind calitatea în construcţii, verificarea şi
expertizarea tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor precum şi
-213-
atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii, în vigoare la data
eleborării ghidului de bună practică, prevăd:
a. verificarea tehnică a proiectelor trebuie asigurată de către specialişti atestaţi pentru
specialităţile instalaţii Is, It, Ig şi Ie, pentru toate domeniile si toate cerinţele esenţiale de
calitate (definite in Legea 10/95, cu modificările ulterioare).
b. documentaţiile tehnice precum şi proiectele tehnice, care dezvoltă documentaţiile
tehnice, în condiţiile legii, verificate pentru cerinţele de calitate numai către specialiştii
verificatori de proiecte atestaţi, au obligaţia de a face dovada efectuării verificării.
2.9 Cartea construcţiei

2.9.1 Proiectul tehnic al instalaţiilor de iluminat /protecţie (inclusiv detaliile de execuţie,
dispoziţiile de şantier) se cuprinde în Cartea tehnică a construcţiei, deţinută de proprietar.
2.9.2 Cartea construcţiei este pusă la dispoziţia beneficiarului prin grija căruia se
completează cu toate lucrările care se fac pe parcursul funcţionării construcţiei şi a
instalaţiilor aferente.
2.9.3 Cartea construcţiei conţine toate procesele verbale pentru lucrări ascunse, inclusiv
procese verbale de probe ale instalaţiilor pe etape;
2.9.4 În cazul lucrărilor de reabilitare sau de modernizare a construcţiilor şi a instalaţiilor
aferente, în cazul în care nu există cartea construcţiei, se face obligatoriu releveul
construcţiilor şi a instalaţiilor aferente.
Notă: Importanţa existenţei cărţii construcţiei, apare cu precădere în etapa de
investigare preliminară a clădirilor în vederea realizării unei evaluări energetice, care se
efectuează prin analizarea documentaţiei tehnice a clădirii (sau completarea acesteia, după
caz) şi prin analiza stării actuale a construcţiei şi instalaţiilor aferente acesteia, constatată prin
vizitarea clădirii.
Exemplu: analiza cărţii tehnice a clădirii, respectiv a documentaţiei care a stat la baza
execuţiei clădirii şi instalaţiilor aferente şi care trebuie să cuprindă cel puţin:
partiurile de arhitectură ale fiecărui nivel;
dimensiunile geometrice ale elementelor de construcţii (fundaţii, pereţi, stâlpi, grinzi,
buiandrugi, plăci, elementele şarpantei);
dimensiunile golurilor din pereţi, distanţa dintre goluri, înălţimea parapeţilor;
structura anvelopei clădirii;
tipul de uşi şi ferestre;
alcătuirea şi materialele care compun elementele de închidere exterioară sau de
separare între spaţii cu diverse regimuri de temperatură;
planuri şi scheme ale instalaţiilor electrice (iluminat/protecţie), de încălzire,
ventilare, climatizare, preparare a apei calde de consum. În cazul când documentaţia
de bază lipseşte, se execută un releveu al clădirii, evidenţiindu-se toate elementele
enumerate mai sus.
2.9.5 Prescripţiile proiectantului privind exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor
electrice (iluminat/protecţie) includ:
lista prescripţiilor de bază aferente exploatării;
modificările admise ale proiectului iniţial;
procesele verbale de constatare şi remediere a deficienţelor apărute după recepţia
lucrărilor;
jurnalul evenimentelor;
procese verbale de predare-primire în cazul schimbăii proprietarului;
referatele şi concluziile încercărilor speciale;
registrul de exploatare.
-214-
ANEXA 3. MEMORIU TEHNIC DE SPECIALITATE INSTALAŢII ELECTRICE
PARTEA SCRISA
INSTALAŢII ELECTRICE
1. Date generale:
- denumirea obiectivului de investiţii;
- amplasamentul (judeţul, localitatea, adresa poştală şi/sau alte date de identificare);
- titularul investiţiei;
- beneficiarul investiţiei;
- elaboratorul proiectului.
2. Descrierea generală a lucrărilor

2.1. În cadrul secţiunii "Descrierea lucrărilor" care fac obiectul proiectului tehnic se vor face
referiri asupra următoarelor elemente:
a) amplasamentul;
b) topografia;
c) clima şi fenomenele naturale specifice zonei;
d) geologia, seismicitatea;
e) prezentarea proiectului -specialitatea instalatii electrice;
f) devierile şi protejările de utilităţi afectate;
g) sursele de apă, energie electrică, gaze, telefon şi altele asemenea pentru lucrări definitive
şi provizorii;
h) căile de acces permanente, căile de comunicaţii şi altele asemenea;
i) trasarea lucrărilor;
j) antemăsurătoarea;
2.2. Memoriu tehnic de specialitate

2.2.1. Caracteristicile electrice ale obiectivului:
- Putere instalată: Pi = ......kw;
- Putere maximă absorbită: Ps =........... kw;
- Tensiunea de utilizare Un = 3 x 380 V.c.a.
- Frecvenţa reţelei de alimentare Fu = 50 ± 0,2 Hz;
- Factor de putere cos φ = 0,92 (neutral);
- Caracterisica retelei electrice în punctul de delimitare cu furnizorul ( TT ; TN, etc)
- Durata max. a întreruperii cu energie electrică, de la sistemul de alimentare extern,
conf. caracteristicilor consumatorului şi a soluţiei de alimentare obţinute prin
avizul de racordare
- Clasificarea receptorilor din punct de vedere a cerinţelor privind gradul de
asigurare a continuităţii în alimentare, pe baza căreia va rezulta necesitatea
prevederii şi structura sistemului intern de alimentare.
- Tipuri de instalaţii funcţionale : ascensor de persoane şi / sau de marfă, staţie de
pompe şi vane de incendiu, etc.
2.2.2. Caracteristicile clădirii :

- clasa de importanţă a clădirii, conform P 118;
- categoria de importanţă, conform Legii 10;
- Riscul de incendiu şi Gradul de rezistenţă la foc şi zonarea spaţiilor, pe baza
materialelor din care este realizată construcţia şi a materialelor ce se stochează,
-215-
depozitează sau se manipulează, etc, conform P 118, pe baza căreia se va concepe
sistemul de detecţie şi alarmare la incendiu, conform I18/2.
- Categorii şi clase de influenţe externe, conform I 7, Anexa 2;
- Natura activităţilor ce se vor desfăşura în spaţiile construite;
- Existenţa, sau nu, a zonelor cu risc de explozie determinat de amestecuri explozive
de gaze sau praf combustibil, conform NP 099 /2005
2.2.3. Dotari si solutii tehnice care asigura cerintele de calitate prevăzute de lege
cu respectarea reglementărilor tehnice în vigoare
Documentaţia întocmită, pe seama TEMEI DE PROIECTARE, asigură îndeplinirea
cerinţelor esenţiale de calitate în conformitate cu Legea 10/95, modificată prin Legea nr.123,
din 5 mai 2007, în conformitate cu cerinţele esenţiale, specifice categoriei de importanţă a
obiectivului, respectiv:
a) rezistenţă mecanică şi stabilitate
b) securitate la incendiu;
c) igienă, sănătate şi mediu;
d) siguranţă în exploatare;
e) protecţie împotriva zgomotului;
f) economie de energie şi izolare termică,
dupa cum urmeaza:
(se vor prezenta mai multe variante de solutii, dintre cele posibil de adoptat)
A). REZISTENŢĂ MECANICĂ ŞI STABILITATE

Instalaţiile electrice s-au conceput şi se vor realiza cu echipamente adecvate
Categoriilor şi claselor de influenţe externe şi cu certificat de conformitate, conform Legii
608/ 2001
Deoarece zona seismică este.... transformatoarele de forţă din PT se vor amplasa şi
asigura pentru evitarea deplasărilor, cu soluţiile prezentate în planşa E ...
Tablourile electrice se vor amplasa în spaţii şi poziţii care, pe de o parte nu vor afecta
structura de rezistenţă a clădirii, iar pe de altă parte le vor proteja împotriva acţiunii agenţilor
chimici sau de mediu, aşa cum rezultă din planşele E....E.. ....şi detaliile de execuţie din
planşele E......
Traseele circuitelor şi coloanelor electrice, pe de o parte, nu vor afecta structura de
rezistenţă a clădirii, iar pe de altă parte, nu vor determina solicitarea lor la tasarea diferenţială
a construcţiei sau terenului, aşa cum rezultă din planşele E....E.. ....şi detaliile de execuţie din
planşele E......
B). SECURITATE LA INCENDIU

Pentru asigurarea acestei cerinţe, corespunzător categoriei de importanţă a clădirii şi în
conformitate cu reglementările tehnice, s-au prevăzut următoarele dotări :
1.SISTEM DE PROTECŢIE LA INCENDIU format din:
1.1 Staţie de pompe şi vane de incendiu.
Alimentarea acesteia cu energie electrică se va asigura astfel :
a).- pe o singură cale, respectiv de la:
- un post de transformare, sau,
- reţeaua de joasă tensiune a furnizorului prin firida de branşament, sau
- de la tabloul general al distribuţiei al clădirii care îndeplineste condiţiile din NP-
I7art. 7.5.2.).
Alimentarea pe o singură cale, pentru varianta de mai sus, s-a adoptat deoarece:
- conform normativului I.9, nu se prevede pompe de incendiu de rezervă , sau
-216-
- pompe de incendiu de rezervă nu este echipată cu dispozitive de siguranţă la foc la care este
obligatorie asigurarea sursei de alimentare de rezervă, sau
- conform normativului I.9, nu sunt prevăzute instalaţii automate de stingere (sprinklere,
drencere, apă pulverizată) dar se prevăd pompe de incendiu de rezervă şi soluţii de asigurare
în primele 10 min. de la darea semnalului de alarmă a unui debit redus de apă (conf. STAS
1478), până la punerea în funcţiune a unor mijloace neelectrice de alimentare cum sunt de
exemplu: moto-pompe, pompe cu abur etc., sau
- conform normativului I.9, se prevăd pompe de incendiu de rezervă şi fac parte din
următoarele categorii de clădiri:
• blocurile de locuinţe cu înălţimea de cel mult 45 m (măsurată de la nivelul terenului
accesibil autospecialelor de intervenţie până la pardoseala ultimului cat folosibil), sau,
• clădirile pentru birouri care nu sunt înalte sau foarte înalte (cel mult 28 m măsuraţi ca
la alineatul precedent), dacă densitatea sarcinii termice este sub 420 MJ/m2, sau,
• clădirile de gradul I şi II de rezistenţă la foc pentru cinematografe, cluburi, discoteci şi
săli polivalente (fără scenă amenajată), săli de întruniri, de gimnastică şi de sport cu o
capacitate mai mică de 400 locuri, sau
-vanele de incendiu sunt acţionate electric şi pot fi manevrate direct de către personalul
de serviciu în mai puţin de 5 min. de la darea semnalului de alarmă din cadrul
obiectivelor de mai sus.
b). S-a adoptat alimentarea dublă deoarece :
-este prevăzută pompă de rezervă activă, sau
-sunt instalaţii automate de stingere cu apă, sau
-alte dispozitive de siguranţă la foc cu dublă alimentare.
Sursa de alimentare de bază se va asigura : conform punctului a) iar cea de
rezervă va fi:
- altă sursă de energie electrică (transformator sau generator pentru alimentarea
receptorilor vitali), astfel încât nefuncţionarea uneia să nu afecteze şi pe cealaltă, sau
- grup electrogen de intervenţie ( care va alimenta numai serviciile de securitate) cu
intrare automată în funcţiune la căderea sursei de bază.
Trecerea de pe alimentarea de bază pe cea de rezervă la nefuncţionarea sursei de bază
se va face automat.
Tabloul electric al staţiei pompelor şi electrovanelor de incendiu şi a altor dispozitive
de securitate la incendiu s-au alimentat din tabloul general deoarece este amplasat astfel
încât funcţionarea lui nu este periclitată în caz de incendiu în clădirea respectivă sau ,
Tabloul electric este amplasat în exteriorul clădirii respective, în construcţie
independentă, de gradul I, sau II, de rezistenţă la foc sau,
Tabloul electric este amplasat interiorul clădirii, în încăpere cu acces uşor din
exterior.
Încăperea tabloului general este separată de restul clădirii prin elemente de separare
din materiale incombustibile de clasa CA1 (C0) (pereţi şi planşee cu rezistenţă la foc de
minimum 1,5 ore). Separarea faţă de încăperile din categoria BE3a (A şi BE3b (B) se
realizează prin pereţi antiex şi goluri de comunicare funcţională protejate cu încăperi tampon
antiex.
Traseul căilor de alimentare ale tabloului de distribuţie al staţiilor pompelor, electrovanelor
de incendiu şi ale instalaţiei de ventilare pentru evacuarea fumului, conform planului E… sunt
ferite de pericol de incendiu, respectiv este amplasat:
- la cel puţin 10 m faţă de construcţii de gradul I, II şi III de rezistenţă la foc (P 118), la cel
puţin 20 m faţă de cele de gradul IV şi V de rezistenţă la foc precum şi faţă de depozite
deschise de materiale combustibile şi la o distanţă cel puţin egală cu de 1,5 ori înălţimea
-217-
suportului liniei aeriene, dar la cel puţin 15 m faţă de clădirile din categoria BE3a (A) sau
BE3b (B).
Cele două căi de alimentare s-au dispun pe trasee separate, astfel încât avarierea unei
căi să nu poată provoca întreruperea în alimentare cu energie electrică a celeilalte căi.
În exterior, deoarece traseul uneia dintre căile de alimentare este aerian, traseul celei
de a doua căi se va executa subteran, în condiţiile prevăzute de normativul NTE 007/08. În
interior traseul acestor căi nu va trece prin încăperi de categoria BE3a (A), BE3b (B), BE2 (C)
sau AE5 (PC).
Tabloul electric aferent staţiei pompelor de incendiu, al electrovanelor de incendiu şi
al sistemului de evacuare mecanică a fumului, se prezintă în planşa E….din care rezultă că se
racordează înaintea întreruptorului general, iar intreruptorul de pe coloana ce le alimentează:
- se prevede cu blocare sigilată care să nu permită întreruperea alimentării decât în
caz de strictă necesítate sau,
- .nu se prevede cu blocare sigilată deoarece întreruptorul este amplasatîntr-o
încăpere unde au acces numai persoane autorizate sau
- caz coloanele se racordează la barele generale deoarece tabloul general de
distribuţie are două bare distincte recordate la două transformatoare care se pot
rezerva reciproc.
Din tabloul staţiei pompelor de incendiu se alimentaeaza numai receptorii care
contribuie diret şi indirect la interveţia de stingere a incendiilor (pompele de incendiu,
electrovanele de incendiu, sistemele pentru desfumare, instalaţia de automatizare pentru
stingerea incendiilor, instalaţia pentru iluminat normal şi de siguranţă a staţiei pompelor de
incendiu, sursa de rezervă, pompa de epuismente care evită pericolul inundării pompelor de
incendiu etc.).
Pornirea pompelor de incendiu este automată, de către Centrala de supravegere
incendiu deoarece:
- nu va exista personal calificat pentru punerea lor în funcţiune în timp útil sau,
- sunt prevazute instalaţii speciale de stingere (sprinklere, drencere, apă pulverizată).
Intrarea automată în funcţiune a pompelor se va semnaliza optic şi acustic, cu
posibilitatea opririi manuale a semnalizării acustice. Semnalizarea optică se opreşte automat
odată cu oprirea tuturor pompelor de incendiu. Instalaţiile de alimentare se prevăd şi cu
posibilităţi de acţionare manuală.
Oprirea pompelor de incendiu se va face numai manual.
Comanda manuală de acţionare a pompelor şi electrovanelor se asigură prin butoane
amplasate atât în încăperea pompelor şi electrovanelor de incendiu cât şi de la distanţă din….
însă oprirea manuală se face numai din staţia pompelor de incendiu.
Schema de comandă a pompei (pompelor) de rezervă asigură pornirea automată a
acesteia :
- la dispariţia tensiunii de alimentare a pompei (pompelor) aflate în funcţiune;
- la oprirea pompei (pompelor) în funcţiune prin declanşarea protecţiei termice sau
electromagnetice;
- atunci când pompa (pompele) aflate în funcţiune nu asigură presiunea necesară.
Grupul electrogen pentru alimentarea de rezervă se instalează în :

- clădirea independentă, de gradul II sau III de rezistenţă la foc şi este prevăzută cu goluri de
evacuare a gazelor de ardere, respectiv este cea prezentată în planşa E… sau,
- în clădirea……care este de pericol de incendiu BE2 (C), BE1a (D), BE1b (E) sau alipite de
acestea.
-218-
1.2. Sistem de iluminat de siguranţă, care cuprinde următoarele categorii ( după
caz):
a) de evacuare şi pentru marcarea hidranţilor interiori de incendiu.
b) pentru intervenţii la spatiile tehnice;
c) pentru circulaţie;
d) împotriva panicii;
e) de veghe.
Alimentarea acestora se asigura, conform schemei din plansa E...,
Varianta I - din tablou propriu astfel încat asigură cerintele impuse de NP I7, cu privire la
durata trecerii pe sursa de securitate.
Varianta II, din circuitele de iluminat normal deoarece se folosesc corpuri de iluminat cu
acumulator inclus si dispozitiv de trecere automata pe sursa inclusa.
1.3. Centrala pentru detectare, semnalizare si alarmare incendiu.

Aceasta se amplaseaza în spatiul indicat în plannul din plansa E.., care are
personal permanent de supraveghere. A fost alimentata din calea de baza, prin coloana
proprie, racordata în tabloul electric general, înaintea intrerupatorului general. Sursa
inclusă este dimensionata pentru durata normata de 48 ore şi apoi asigură necesarul de
putere pentru semnalizarea unei alarme pe durata a 30 de minute.
Centrala pentru detectare, semnalizare si alarmare incendiu va asigura şi :
a-Comanda sistemului de evacuare a fumului, astfel :
- automat, prin detectoare de fum plasate în compartimentele din clădiri, expuse riscului de
incendiu, stabilite de către proiectantul general, sau,
- manual, prin butoane de la distanţă, în cazul existenţei unui post central de comandă şi
control pentru apărare împotriva incendiilor.
b-comanda dispozitivele pentru acţionarea cortinelor de siguranţă din clădirile
Staţia de pompare, centrala de semnalizare a incendiilor şi zonele în care se află

elemente de prevenire şi stingere a incendiilor la care trebuie acţionat precum şi grupurile
electrogene vor fi prevăzute cu instalaţie de iluminat de siguranţă pentru intervenţie..
1.4. Ascensoare de interventie in caz de incendiu.

Deoarece obiectivul are regim ne inaltime care nu impune echiparea cu ascensoare de
interventie la incendiu acestea nu s-au prevazut.
Toti receptorii aferenţi acestei cerinţe esentiale obligatorii vor fi alimentati de la
sistemul de alimentare cu energie electrică pentru servicii de securitate.
Sistemul de alimentare electrică pentru serviciile de securitate este constituit din:
- Sursa de baza, prevăzută în Avizul de racordare;
- Sursa de securitate pentru alimentarea serviciilor de securitate, respectiv,
- surse de alimentare neântreruptibilă (UPS), sau,
- grup electrogen.
Acesta a fost prevăzut pentru alimentarea receptorilor tehnologici, dar poate prelua şi
alimentarea
serviciilor de securitate . Aceasta soluţie se aplica prin încadrea în schemă, aşa cum rezultă
din planşa E.. astfel încât alimentarea instalaţiilor de securitate nu este, prin aceasta,
perturbată respectiv, un defect într-un circuit utilizat pentru alte scopuri decât serviciile de
securitate, nu trebuie să conducă la întreruperea nici unui circuit care alimentează serviciile de
securitate, sau,
Sursa electrică de securitate este un grup de intervenţie, folosit numai pentru
alimentarea serviciilor de securitate
-219-
Deoarece sunt două surse diferite, un defect produs pe circuitul unei surse nu va afecta
protecţia împotriva şocurilor electrice şi funcţionarea corectă a circuitului celeilalte surse.
Acesta se asigură deoarece conductorul de protecţie, PE, este racordat la conductoarele de
protecţie ale ambelor surse.
2. Criteriul de performanţă : evitarea riscului de izbucnire a unui incendiu s-au

producere a unei explozii, a impus prevederea următoarelor dotări şi măsuri:
2.1 Instalaţie de paratrăsnet pentru protecţia la supratensiuni atmosferice

directe.
În conformitate cu prevederile I-20, a rezultat necesitatea realizării instalaţiei de
paratrăsnet exterioară IPTE şi interioară IPTI. IPTE, realizată cu PDA (sau: dispozitiv de
captare tijă, reţea de captare) corespunzător nivelului de protecţie…. La bara de egalizare a
potenţialelor s-au legat toate elementele metalice aflate în contact cu solul, inclusiv
conductoarele electrice active, prin intermediul eclatoarelor adecvate. Încadrarea construcţiei
în volumul protejat şi elementele componente ale IPT exterioară şi interioară se prezintă în
planşa E….
2.2. Sistem de protecţie la spratensiuni atmosferice transmise prin reţea şi de
comutaţie.
Var I - Protecţia la aceste solicitări nu s-a prevăzut deorece sunt îndeplinite cerinţele
NP-I7:
Var II - realizat cu aparate de protecţie la supratensiuni, prevăzute în schemele electrice
din planşele E……astfel:
- tip B, pentru branşament aerian montat în firida de branşament;
- tip C, monte în tablourile electrice;
- tip D, pentru protecţia receptorului final, respectiv a echipamentelor informatice,
care se montează în prize sau pe receptorul electric.
2.3. Adaptarea echipamentului electric la Ariile periculoase determinate de
atmosferă explozivă gazoasă sau cu praf combustibil.
Prin tema de proiectare s-au stabilit tipul de zonă şi dimensiunile acestora, cu arii
periculoase cu
atmosferă gazoasă, conform planurilor E…, respectiv, cu atmosferă de praf combustibil,
conform planurilor E….
În aceste zone s-a avitat montarea de componente ale instalaţiilor electrice.
În zonele în care acest deziderat nu s-a putut aplica, s-a preconizat a se folosi NUMAI
APARATURĂ electrică cu tip de protecţie antiexplozivă, corespunzătoare zonelor stabilite.
2.4. Adaptarea instalaţiei electrice la gradul de rezistenţă la foc al elementelor de

construcţie
Pentru ca, componentele instalaţiilor electrice să Nu determine risc de incendiu,
acestea nu se vor monta pe suporturi combustibile.
Pentru cazurile în care acest deziderat nu se poate asigura s-au luat următoarele
măsuri:
- Strat de tencuială;
- Cabluri cu rezistenţă mărită la propagarea focului;
- cabluri cu execuţie grea;
2.5. Pentru limitarea incendiilor de origine internă a instalaţiilor electrice s-a

asigurat prorecţia automată la scurtcircuit pentru fiecare circuit şi coloană, cu aparate de
protecţie cu capacitate de rupere adecvată
-220-
Capacitate de rupere a întrerupătoarelor automate, menţionată în Breviarul de calcul este
superioară valorii curenţilor de scurtcircuit maximi pe care va trebui să-i deconecteze,
rezultat din notele de calcul.
C). IGIENĂ, SĂNĂTATE ŞI MEDIU

1.Sistem de iluminat normal interior.
Nivelele de iluminare s-au adoptat in funcţie de natura activităţii ce se desfăşoară
în fiecare incintă, recomandate în NP 061. Dimensionarea sistemelor de iluminat
aferente fiecărei incinte s-a efectuat în concordanţă cu prevederile NP 061.
Pentru spaţiile în care s-a impus redarea corectă a culorilor se vor folosi surse cu
indice de culoare adecvat, indicate atât pe planuri cât şi în antemăsurători.
Sistemele de iluminat din încăperile în care se impune un anumit tip de repartiţie a
fluxului luminos în spaţiu, corpurile de iluminat se vor monta adecvat, aşa cum rezultă din
detaliile de execuţie din planşa E…..
2. Sistem de iluminat exterior
Acest tip de sistem de iluminat, pe seama cerinţelor din Tema de proiectare s-a
prevăzut pe aleele pietonale şi căile de circulaţie rutieră marcate pe planurile E….
Calculul fotometric al sistemului de iluminat, aferent fiecărei incinte iluminate, s-a
efectuat în conformitate cu NP-062 2002.
D). SIGURANŢA ÎN EXPLOATARE

1. Sistem de iluminat de siguranţă pentru continuarea lucrului
Pe seama specificului construcţiei şi a naturii activităţilor ce se desfăşoară, conform
NP-I 7 se impune prevederea sistemului de iluminat de siguranţă pentru continuarea lucrului;
Calculul fotometric al sistemelor de iluminat, aferent fiecărei incinte, s-a efectuat în
conformitate cu NP-061.
2. Sistem de protecţie la şoc electric, bazat pe întreruperea alimentării, corespunzător

Retelei TN , deoarece sursa este cu punctul neutru distribuit, respectiv schema TN-C, până
la originea instalaţiei electrice de utilizare a consumatorului. În conformitate cu cerinţele
NP-I7, deoarece contrucţia este nouă, se va realiza conductor principal de egalizare a
potenţialelor la care se leagă :
- conductorul principal de protecţie (PE sau PEN) ;
- conductele metalice de apă;
- conducte metalice de gaze;
- coloanele metalice de încălzire;
- elementele metalice ale construcţiei.
La rândul său conductorul principal de egalizare a potenţialelor- se leagă la priza de
pământ realizată ca priză de fundaţie, iar dacă aceasta nu are rezistenţa necesară (4Ω) se va
realiza şi o altă priză.
Pentru creşterea siguranţei Sistemului de protecţie la şoc electric se vor aplica şi
următoarele măsuri suplimentare, conform NP-I7:
a) - legarea repetată la priza de pământ a acestuia. Aceste legături se efectuiază în
fiecare tablou electric, în care această operaţie este posibilă;
b) - din punctul în care nu se mai poate realiza legarea la pământ, conductorul PE se
execută din cupru.
-221-
Deoarece s-a considerat, pe de o parte, că numai prin legarea la neutru nu este sigură
acţionarea aparatelor de protecţie ale reţelei (PACD), iar pe de altă parte există echipamente
cu funcţionare continuă nesupravegheată, s-a adoptat ca mijloc complementar protecţia
automată cu DDR.
Deoarece consumatorul are şi receptori pentru care protecţia la şoc electric nu se
poate asigura cu soluţiile de mai sus, s-au adoptat următoarele mijloace de protecţie respectiv
:
1.Instalaţia din subsolul tehnic al clădirii s-a alimentat prin TFJP;
2. Instalaţia de redresare s-a alimentat prin transformator de separare.
Varianta I Circuitul separat nu are nici un punct comun cu alt circuit şi nici un punct
legat la pământ, se pozează în tub separat (sau să fie executat cu cablu distinct) şi este asigurat
cu o protecţie proprie la suprasarcini;
Deoarece circuitul alimentează un singur aparat carcasa sa nu va fi legată la un
conductor de protecţie.
Varianta II Deoarece circuitul alimentează mai mulţi receptori carcasele acestora nu
vor fi legate nici la pământ nici la carcasele altui circuit, însă carcasele receptorilor se leagă
între ele prin conductoare de protectie PE, aceste conductoare nu vor fi legate la pământ, la
alte conductoare de protecţie, la carcasele altor circuite sau la elemente conductoare;
- prizele sunt cu contact de protecţie şi la acestea se leagă conductoarele de protectie PE; la
cablurile flexibile, aceste conductoare vor fi cuprinse în cablu;
- se prevede un dispozitiv de protecţie care să semnalizeze primul defect de izolaţie la masă şi
care să deconecteze în maximum 5 s. din momentul apariţiei celui de al doilea defect de
izolaţie la altă masă.
3. Pentru limitarea zonei afectate de un eventual defect s-a realizat Sistemul de
protecţie la suprasolicitări termice determinate de curenţi de suprasarcină şi
scurtcircuit. Acesta s-a realizat cu întrerupătoare automate, dimensionate conform NP-I7 şi
pentru care se asigură şi acţionare selectivă.
Caracteristicile acestora sunt menţionate în schemele electrice.
Conductoarele circuitelor şi coloanelor schemei electrice, fie se vor poza în tuburi sau se
vor realiza cu cabluri, adecvate categoriilor de medii normale, cu risc de incendiu sau zonelor
cu pericol de explozie. Aceste caracteristici sunt prezentate pe planuri şi pe schemele
electrice.
Capacitate de rupere a întrerupătoarelor automate, menţionată în Breviarul de calcul este
superioară valorii curenţilor de scurtcircuit maxim pe care va trebui să-i deconecteze, rezultat
din notele de calcul.
4. Sistem de asigurare a alimentării cu energie electrică.

Deoarece consumatorul are şi receptori VITALI de categoria 0 (I) s-a impus prevederea
şi a unui sistem intern de surse electrice, conform PE 124/1995.
Acesta s-a realizat cu un grup electrogen de putere P......, rezultată din breviarul de
calcul şi determinată pe seama grupării receptorilor pe tipul de sursă de la care este alimentat
în regim de indisponibilitate a căii de alimentare de bază, a căilor suplimentare (sistemul
extern de alimentare).
Var I : Grupul electrogen este prevăzut cu dipozitive de pornire automată în, xx secunde,
durată impusă de .........;
Var II Grupul electrogen va fi pornit manual în max 15 min.
Receptorii vitali sunt alimentati separat, din tabloul electric TR vitali.
Alimentarea receptorilor care nu acceptă întreruperea alimentării se va asigura si de la

sursă de alimentare neântreruptibilă (UPS), funcţionând în regim tampon ( permanent).
-222-
Bateria de acumulatori s-a dimensionat pentru a asigura alimentarea cel puţin până la intrarea
grupului electrogen în regim normal.
Schema electrică, din planşa E.. este concepută astfel încât să permită gruparea
receptorilor pe sursele sistemului de alimentare, inclusiv să permită deconectarea automată a
receptorilor normali, la trecerea pe grupul electrogen.
Schema electrică de distribuţie asigură alimentarea, din tablouri separate, a receptorilor
trifazaţi de putere şi a celor de iluminat şi prize.
5. Instalaţia de legare la pământ.

Varianta 1. În faza de execuţie se va realiza priza de fundaţie conform prevederilor NP
I7
Această priză va fi folosită ca priză unică şi ca urmare, la verificare, la faza determinată
prevăzută
în Programul de control a calităţii lucrărilor executate pe şantier, va trebui să aibă rezistenţa
de max. 1 ohm. În caz contrar se va dimensiona şi o priză suplimentară. Aceasta se va
amplasa la minim 1 m de fundaţia clădirii.
Var 2. Se va realiza o priză de pământ artificială. Electrozii acesteia se vor plasa,
pe cât posibil, pe un contur închis.
La această priză se va lega, conform schemei din planşa E...., prin piese de separaţie:
- Bara principală de echipotenţializare,
- Coborârile instalaţiei de paratrăsnet.
E) PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ZGOMOTULUI

Aparatelor electrice cu care se realizează instalaţiile electrice vor fi astfel alese încât
nivelul de zgomot echivalent datorat surselor de zgomot din instslaţiile electrice să nu
depăşească cu mai mult de 5 db nivelul de zgomot echivalent din încăpere când aceste
instalaţii nu sunt în funcţiune.
Soluţiile de prindere ale aparatelor electrice pe elementale de construcţie să amortizeze
zgomotele şi vibraţiile.
F). ECONOMIE DE ENERGIE ŞI IZOLARE TERMICĂ

În conformitate cu Cerinţa Esenţială Economia de energie, sursele electrice de lumină
vor fi, în toate cazurile în care alte cerinţe nu le acceptă, cu descărcări în gaze sau vapori
metalici.
Reducerea pierderilor de putere s-a realizat prin:
a- reducerea pierderilor de putere determinate de nesimetria sarcinii s-a realizat prin
echilibrarea puterii instalate pe fiecare fază şi separarea receptorilor monofazaţi de
iluminat şi prize de cei trifazaţi şi alimentarea lor prin scheme separate şi grupate pe
secţii distincte ale tabloului general;
b- reducerea influenţei receptorilor deformatori prin indepărtarea electrică a acestora,
c- ameliorarea factorului de putere.
d- reducerea duratei de funcţionare pe sursa de alimentare neântreruptibilă (UPS), în
regim de dublă conversie.
-223-
Anexa III.1. CONŢINUTUL CAIETULUI DE SARCINI PENTRU EXECUŢIA

LUCRĂRILOR ÎN CADRUL UNUI PROIECT TEHNIC DE INSTALAŢII
ELECTRICE
In baza recomandărilor Ord. 863/2008 şi a normativului GP 090-2003 - Ghid privind

elaborarea caietelor de sarcini pentru execuţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii. Caietul IV:
Instalaţii interioare, conţinutul obligatoriu, după caz, al caietului de sarcini pentru execuţia
lucrărilor întocmit în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii electrice, include:
1. – Obiectul lucrării, baza de proiectare şi limita de proiect.

Se indică: obiectul lucrării care constă în realizarea unei instalaţii electrice interioare
într-o clădire nouă sau într-o clădire existentă la care se aduc îmbunătăţiri
constructive, amenajări, modernizări sau schimbare de destinaţie. Se indică
beneficiarul lucrării, denumirea, adresa; date despre construcţie (număr de niveluri,
încăperi, elemente de închidere interioare, exterioare, suprafeţe vitrate, categorie de
importanţă, ş.a.); cerinţele de calitate la care se cere verificarea.
2. baza de proiectare pentru soluţiile de dimensionare a instalaţiilor electrice
interioare, reprezentând datele de temă, concretizate în tema de proiectare sau dintr-o
fază anterioară a proiectului (studiu de prefezabilitate/ fezabilitate), destinaţia
clădirii, zona de risc seismic, zona climatică, planurile de arhitectură şi construcţii
care definesc clădirile la care se execută instalaţiile electrice, date furnizate de
producătorii de materiale, echipamente şi aparatură, date privind sursa de alimentare
electrică cu parametri caracteristici.
3. soluţiile de asigurare a cerinţelor de calitate justificate în memoriu pentru:
- sistemele de iluminat: iluminat normal/ siguranţă etc.;
- schema electrică de distribuţie pentru fiecare categorie de receptori:
- sisteme de protecţie: la şoc electric; la supratensiuni atmosferice directe, sau
transmise prin reţea şi de comutaţie, etc.
- serviciile de securitate.
4. Cerinţele esenţiale de calitate ale instalaţiei electrice în conformitate cu Legea

10/1995, care trebuiesc prezentate in caietul de sarcini pentru execuţie astfel:
Pentru cerinţa esenţiala: Rezistenţă şi stabilitate - se indică referinţe privind:
- rezistenţa mecanică a elementelor componente ale instalaţiei electrice
proiectate (materiale folosite să fie omologate, în acord cu cerinţele din
standardele europene armonizate pentru aceste produse, legături în cleme şi
legături în doze bine strânse;
- rezistenţa la eforturi care apar în timpul exploatării (şocuri mecanice, termice
de exploatare, tasări ale elementelor de construcţie sau ale terenului etc.);
- rezistenţa şi stabilitate la solicitări seismice a utilajelor şi a elementelor
componente ale instalaţiei electrice (protecţia antiseismică asigurată prin
proiect);
- rezistenţa suprafeţelor elementelor componente ale instalaţiei electrice (priză
de pământ, tablouri electrice, aparate montate aparent, echipamente) la
solicitarea/ coroziunea datorată agenţilor chimici şi atmosferici agresivi, unde
este cazul;
-224-
Pentru cerinţa esenţială: Securitate la incendiu - se indică referinţe privind:
- comportarea la foc (clasa de reacţie la foc şi/sau limita de rezistenţă la foc a
elementelor componente ale instalaţiei electrice (cabluri, conductoare,
conducte de protecţie, aparate, echipamente);
- soluţia adoptată în proiect pentru eliminarea riscului de incendiu şi de
propagare a acestuia, prin modul de amplasare/ protecţie a elementelor
componente ale instalaţiei electrice;
- soluţia adoptată în proiect pentru eliminarea propagării fumului şi gazelor
fierbinţi în căile de evacuare ale clădirilor, etajate şi în spaţiile mari
necompartimentate în caz de incendiu.
- eliminarea pericolului de explozie: instalaţiile electrice în mediul exterior se
vor realiza conform normativului D17 şi P004.
Pentru cerinţa esenţială: Igiena, sănătate şi mediu - se indică referinţe privind:

- asigurarea condiţiilor igienico-sanitare în încăperi, a calităţii aerului sau a
regimului termic sunt influenţate indirect, în măsura in care specificul
instalaţiei electrice deserveşte echipamentele specializate implicate direct
(centrale termice, centrale de ventilare/ climatizare) prin soluţia adoptată în
proiect;
- in cazul instalaţiilor de iluminat se indică referinţe privind asigurarea unui
nivel corespunzător de iluminare, în conformitate cu cerinţele impuse prin
reglementările tehnice în vigoare (ex. Normativ pentru proiectarea şi executarea
sistemelor de iluminat artificial din clădiri, indicativ NP-061-02.)
Pentru cerinţa esenţială: Siguranţa în exploatare - se indică referinţe privind:

- gradul de asigurare a consumatorului împotriva întreruperilor accidentale a
furnizării energiei electrice (surse de rezervă - grupuri electrogene şi UPS );
- protecţia utilizatorilor contra leziunilor prin contact cu suprafeţele accesibile
ale elementelor instalaţiei electrice (rănire, ardere, electrocutare) prin
utilizarea materialelor specifice de protecţie (covoare de cauciuc, mănuşi şi
cizme electroizolante);
- securitatea instalaţiei electrice şi a încăperilor cu aparatură electrică
împotriva intruziunii oamenilor neavizaţi şi animalelor;
- asigurarea protecţiei la şoc electric.
Pentru cerinţa esenţială: Protecţia împotriva zgomotului - se indică referinţe privind:

Această cerinţă nu este influenţată în cazul instalaţiilor electrice de iluminat.
- respectarea nivelului de zgomot admis în spaţiile tehnice (motoare,
ventilatoare, ventilo convectoare din centrale de ventilare ale clădirilor);
- indicaţii privind nivelul de zgomot al echipamentelor dinamice (ventilatoare,
pompe de circulaţie) unde există instalaţii de ventilare/ climatizare sau
centrale termice.
- prevederea materialelor pentru atenuarea zgomotului.
Pentru cerinţa esenţiala: Economie de energie şi izolare termică - se indică referinţe
privind:
- consumuri minime de energie în exploatare ale dispozitivelor, aparatelor,
echipamentelor; dacă nu este posibilă minimizarea lor, cel puţin se va declara
consumul real.
-225-
- consumuri minime de energie prin programul de funcţionare al instalaţiei
electrice şi al instalaţiilor conexe deservite; contorizare, gestionare tehnică a
clădirii;
- consum raţional de energie pentru iluminat prin asigurarea unui nivel
corespunzător iluminare şi confort vizual, în conformitate cu cerinţele impuse
prin reglementările tehnice în vigoare (Normativ pentru proiectarea şi
executarea sistemelor de iluminat artificial din clădiri, indicativ NP-061-02).
- îmbunătăţirea factorului de putere.
La cerinţele esenţiale se poate adăuga si o cerinţa specifică:

Durabilitatea şi fiabilitatea instalaţiei - se indică referinţe privind:
- calitatea materialelor omologate din alcătuirea elementelor componente ale
instalaţiei electrice proiectate (conductoare şi cabluri electrice, tuburi de protecţie,
aparate, echipamente, materiale mărunte, suporţi de fixare, ş.a.) prin menţionarea
caracteristicilor fizico-mecanice, chimice, aspect, declarate de producător prin
documentele de atestare şi introducere pe piaţă ale produselor;
- calitatea şi fiabilitatea, aparatelor şi echipamentelor (dispozitive de conectare-
deconectare şi/sau comutare, corpuri de iluminat, prefabricate – tablouri
electrice, ş.a.) de asemenea omologate din componenţa instalaţiei electrice,
prin menţionarea caracteristicilor tehnologice furnizate de producător prin
documentele de atestare şi introducere pe piaţă ale produselor;
Notă:
- In România, membră UE, documentele de atestare şi introducere pe piaţă ale
produselor, sunt fie declaraţiile de conformitate ale produselor în acord cu
standardele armonizate de produse fie agrementul tehnic.
- Materialele şi echipamentele acceptate în soluţia proiectată vor fi numai cele
care îndeplinesc aceste două condiţii.
5. Documentaţii complementare caietului de sarcini:

- ordinea şi condiţiile tehnice de execuţie a lucrărilor de instalaţii electrice proiectate
cu instrucţiuni de montaj pentru materiale, elementele componente prefabricate,
echipamente;
- programul de urmărire al calităţii execuţiei; fazele determinante ale lucrării;
- verificarea execuţiei pe şantier, probe, teste;
- achiziţia, depozitarea şi transportul materialelor şi echipamentelor;
- prevederi privind condiţiile de recepţie lucrărilor executate;
- măsuri pentru asigurarea sănătăţii si securităţii muncii;
- măsuri pentru prevenirea şi stingerea incendiilor pe durata execuţiei lucrărilor de
instalaţii electrice;
- Breviarul de calcul, care reprezintă o parte scrisă în care sunt expuse sumar noţiuni,
date, etc. din domeniul tipului de instalaţie electrică proiectată, care reprezintă documentele
justificative pentru dimensionarea elementelor instalaţiilor de iluminat şi asigurarea
protecţiei în clădiri. Se elaborează pentru fiecare tip de instalaţie în parte. Breviarele de
calcul, prezentate sintetic, vor preciza şi ipotezele de calcul: destinaţia şi categoria de
importanţă a clădirii (risc de incendiu, risc seismic, zona climatică şi categoria de mediu,
temperatura maximă în încăperi), parametrii de calcul pentru alimentare cu energie
electrică, racorduri de branşament, distribuţie generală/ secundară (tablouri şi circuite
electrice) grad de protecţie, iluminat (metoda aplicată, nivel de iluminare recomandat,
corpuri de iluminat - parametri nominali), sisteme de protecţie (scheme, alegere aparate,
-226-
parametri nominali), consumul de energie al sistemului ş.a.) precum şi tipurile de
programe de calcul utilizate;
- piese desenate, cu nominalizarea planşelor, a elementelor de închidere opace şi
vitrate care guvernează lucrarea;
- avize de specialitate
măsurarea şi decontarea lucrărilor
prevederi privind urmărirea comportării în timp a lucrării
instrucţiuni de exploatare
reglementări privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare/ condiţionare
(standardele, normativele şi alte prescripţii, care trebuie respectate la materiale, utilaje,
confecţii, execuţie, montaj, probe, teste, verificări).
-227-
Anexa III.2. CONŢINUTUL CAIETULUI DE SARCINI PENTRU PENTRU

FURNIZORI DE MATERIALE, APARATE, ECHIPAMENTE
TEHNOLOGICE PENTRU ACHIZIŢIA LOR ÎN CADRUL UNUI PROIECT
TEHNIC DE INSTALAŢII ELECTRICE
III.2.1 Caietele de sarcini pentru furnizori de materiale, aparate, echipamente

tehnologice şi confecţii diverse, în vederea achiziţiei lor în cadrul unui proiect tehnic
de instalaţiilor electrice, trebuie să conţină obligatoriu:
1. Denumirea produsului: material, semifabricat, aparat, echipament tehnologic sau

confecţii diverse (metalice, cu materiale compozite, din materiale termoplastice
etc.)
2. Domeniul de utilizare:
3. Necesitatea produsului:
4. Descrierea produsului: alcătuit din aparate/ echipamente individuale; componenţă
echipament; schemă bloc cu module principale/ auxiliare;
5. Caracteristici tehnice minime solicitate pentru eligibilitatea ofertei pentru
achiziţie (exemple generale):
5.1 - pentru materiale mărunte, semifabricate sau confecţii diverse se indică:
La conducte/ tuburi şi ţevi de protecţie, doze, cleme de legătură, coturi,
manşoane, etrieri, scoabe de fixare, dibluri, cârlige, bandă de izolat, suruburi
autofiletante, ipsos, mortar, confecţionate din diferite materiale (metalice,
plastice, PVC si fibra de sticla, etc.): tipul, standardul de fabricaţie, grosimea
pereţilor, protecţii anticorozive, comportarea la foc şi la agenţi agresivi;
La conductoare/ cabluri de energie electrică şi semnalizare, definite după caz
prin: tip, (standard de fabricaţie), tensiune/ frecventă nominale, material
conductor, tip şi culoare de izolaţie; temperaturi – maximă admisibilă la
suprafaţa conductorului, ambianţă minimă de serviciu; secţiune şi număr
conductori faze/ nul, izolaţie, manta, rezistenţă de izolaţie şi pentru toate
tensiunile de încercare normate; comportarea la foc;
La corpuri de iluminat echipate cu tipuri de lămpi, definite după caz prin:
tensiune/ frecvenţă nominale, grad de protecţie, clasă de izolare electrică;
putere electrică, factor de putere, energie de şoc, balast, temperaturi de
culoare, comportarea la foc standard de produs, condiţii de verificare, ş.a.
La întrerupătoare şi comutatoare: modul de montaj, formă, dimensiuni, culoare,
tip acţionare, curent şi tensiune nominale, comportarea la foc;
La prize şi fişe: tip, standard de produs, număr poli, grad de protecţie, modul
de montaj, curent şi tensiune nominale, contact de protecţie, comportarea la
foc, ş.a. ;
La electrozi pentru instalaţia de legare la pământ: material electrozi, platbandă,
dimensiuni (diametru, grosime, lăţime), protecţie anticorozivă.
5.2 - pentru aparate, echipamente tehnologice se indică:
La tablouri electrice de distribuţie de joasă tensiune: dimensiuni de gabarit,
echipate cu tip de întreruptoare, separatoare, grad de protecţie, comportarea
la foc, standard de produs, condiţii de verificare;
pentru echipamentele tehnologice din componenţa instalaţiilor de încălzire sau
ventilare–climatizare (filtre, ventilatoare, ventiloconvectoare, centrale termice,
baterii de răcire/ încălzire, pompe de (re)circulare) caracterizate prin tip, mod
de montare şi parametri electrici - puterea min./ max. a motorului şi turaţia,
-228-
protectie antiexplozie, puterea max. instalată/ absorbită, acţionare manuală/
automată, echipate cu controlere (integrate) de temperatură/ umiditate,
tensiune de alimentare, condiţii de verificare, durata de viaţă, fiabilitatea.
5.3 - pentru aparate de măsură, control şi reglare:
- din componenţa sistemelor de gestionare energetică a clădirii;
- din componenţa sistemelor de iluminat interior/ exterior,
domeniu de măsurare al parametrilor temperatură/ umiditate/ presiune/ viteza
aerului; dotarea sau nu cu sonde externe de măsură sau variante cu senzori
interni de temperatură şi presiune incorporaţi, indicatoare luminoase, mod de
afişare al rezultatelor (analogic, digital) şi precizie; timer electronic pentru
ciclurile de funcţionare, cu reglare manuală/ automată a intervalelor
prescrise, memorie internă, soft pentru parametrizare aparat, descărcare,
arhivare şi vizualizarea datelor măsurate, cablu pentru transfer de date către
PC, interfaţă serială RS 232, porturi electronice pentru conexiuni opţionale
etc.; condiţii de verificare, durata de viaţă, fiabilitatea.
6. Condiţii de livrare (exemplu: la sediul beneficiarului/ investitorului, executantului,
în maxim 30 zile lucrătoare de la semnarea contractului, cu mijloacele de transport
ale furnizorului).
7. Recepţia cantitativă şi calitativă – condiţii (exemple)
7.1. Recepţia cantitativă se va face la data livrării şi va consta din:
verificarea cantitativă a furniturii conform contractului;
verificarea concordanţei certificatului de origine a produsului şi a termenului
de garanţie.
7.2. Recepţia calitativă se face în termen de maxim n zile lucrătoare de la data
recepţiei cantitative. Recepţia calitativă va consta din:
instalarea echipamentului de către furnizor pentru testare;
testarea şi verificarea condiţiilor tehnice specificate de fabricant;
încheierea procesului verbal de recepţie.
Beneficiarul îşi rezervă dreptul de a verifica şi testa produsul în prezenţa
personalului de specialitate pus la dispoziţie de furnizor, fără ca acesta să antreneze
cheltuieli suplimentare pentru achizitor.
Nu se admit neconcordanţe între produsul livrat şi specificaţiile tehnice din caietul
de sarcini ale proiectantului/ contractului de achiziţie. Existenţa unor asemenea
neconcordanţe atrage după sine rezilierea contractului de către furnizor.
Constatarea de deficienţe în funcţionarea produsului atrage după sine înlocuirea lui
de către furnizor în termen de 10 zile de la constatare, iar în cazul în care furnizorul se
dovedeşte incapabil să îndeplinească această obligaţie se va proceda, de asemenea, la
rezilierea contractului.
Recepţia cantitativă şi calitativă va fi atestată printr-un proces de recepţie întocmit
şi semnat de părţi cu acest prilej.
8. Condiţii de garanţie/ service din partea producătorului/ furnizorului pentru
produs
Exemple:
8.1 - Garanţia producătorului pentru produsul nou; condiţia sa nu fie un produs
demo sau refuzat de către alt beneficiar sau reconstruit (refurbishment).
8.2 - Furnizorul se obligă să asigure garanţie precum şi întreţinerea echipamentului
pe perioada garanţiei. El este, de asemenea, obligat să asigure servicii sigure şi permanente,
cu timp de răspuns la sesizare de maxim n ore la sediul beneficiarului şi m ore pentru
remedierea sau înlocuirea echipamentului defect în timpul reparaţiei, pe perioada garanţiei.
-229-
8.3 – Furnizorul/ producătorul se obligă să asigure service, piese de schimb şi
consumabile în perioada post garanţie pe durata de viaţă declarată a echipamentului.
9. Preţ
9.1 - Preţurile vor fi specificate conform prevederilor prezentate în instrucţiunile
privind întocmirea ofertelor pentru achiziţii de produse/ echipamente.
9.2 - Preţurile vor include şi contravaloarea documentaţiei de exploatare şi utilizarea
echipamentelor editate în limba română; în caz contrar se recomandă limba engleză sau
franceză.
10. Modalităţi de finanţare/ plată

10.1 - Sursele de finanţare ale contractelor de achiziţii, în baza Proiectelor tehnice de
execuţie;
10.2 - Plata efectuată de beneficiar în termene fixate, de la data recepţiei cantitative şi
calitative a materialelor, echipamentelor – pe baza procesului verbal de recepţie.
11. Alte condiţii
11.1 - Furnizorul face dovada obligatorie a certificării calităţii activităţii prestate (a
producţiei la producător, a distribuţiei la importator/ distribuitor autorizat al producătorului)
în acord cu cerinţele standardelor internaţional/ european de calitate EN/ ISO 9001/ 2008.
12. Structurarea ofertei tehnice a furnizorului/ producătorului
Oferta tehnica pentru achiziţie va conţine structurat tabelar sau pe capitole, răspunsuri
punct cu punct pentru fiecare dintre specificaţiile caietului de sarcini al aparatelor/
echipamentelor tehnologice, confecţiilor, materialelor.
III.2.2 Caietele de sarcini pentru verificări, inspecţii, încercări, recepţii a

instalaţiilor electrice
In baza prevederilor din cap. III.1 – 4 şi NP I7, cap. 8 -9, privind execuţia, punerea în
funcţie, recepţia, întreţinerea şi exploatarea instalaţiilor electrice din clădiri, caietele de
sarcini specifice acestor categorii de lucrări, vor conţine, după caz, toate cerinţele privind:
III.2.2.1 - Fazele execuţiei lucrărilor
Recepţia materialelor si echipamentelor:
- Se vor întocmi procese verbale de verificarea calităţii materialelor si
echipamentelor la fiecare data când sunt recepţionate, pentru a fi montate.
- Calitatea materialelor si echipamentelor trebuie sa corespundă normelor în
vigoare, specificaţiilor prevăzute de proiectant si a cerinţelor suplimentare ale
beneficiarului stabilite înaintea procurării, si sa fie însoţite de documente
obligatorii privind normele de calitate in construcţii, adică certificate de
calitate, conformitate, buletine de testare după caz, agremente tehnice, avize de
import, manual de instalare si operare originale si in limba romana.
- Responsabili cu verificarea si semnatarii proceselor verbale vor fi
reprezentanţi ai beneficiarului si după caz funcţie de tipul produsului
(material/echipament) reprezentanţii montatorilor sau ai furnizorilor.
III.2.2.2 - Finalizarea instalării circuitelor şi montajului aparatelor/

echipamentelor electrice de joasă tensiune
Se vor întocmi procese verbale de verificarea calităţii montajului echipamentelor in
vederea respectării condiţiilor de montaj pentru asigurarea garanţiei, posibilităţii de
efectuare a probelor si a respectării normelor in vigoare.
-230-
Responsabili cu verificarea si semnatarii proceselor verbale vor fi reprezentanţi ai
beneficiarului, ai montatorilor si ai furnizorilor. După caz, se poate chema si proiectantul
înaintea efectuării probelor.
III.2.2.3 - verificări iniţiale, inspecţii, încercări, verificări periodice
Se prevăd după caz, funcţie de complexitatea instalaţiei proiectate si a regimului de
funcţionare, verificări iniţiale (în timpul montării şi la finalizarea construcţiei unei instalaţii
electrice noi sau finalizarea unei extinderi sau a unei modificări a unei instalaţii existente
înainte de a fi puse în funcţiune de către utilizator) inspecţii, încercări şi încercări
funcţionale, verificări, periodice, după punerea în funcţiune (prevederi în cap. III.1-4).
III.2.2.4 - Recepţia lucrărilor
In concordanta cu HGR 273/1994 si in conformitate cu FIDIC “Condiţiile
contractului pentru construcţii” lucrările de recepţie vor fi realizate de beneficiar după ce
toate condiţiile contractuale privind recepţia au fost îndeplinite.
Execuţia lucrărilor prevăzute in aceasta documentaţie se va face numai după
elaborarea fazei “Detalii de execuţie”.
Încercările se vor efectua după programul de faze determinante.
Încercările de funcţionare a instalaţiilor electrice se vor efectua după criteriile
antreprizei si vor fi consemnate in fisele de rezultate standardizate stabilite la început si
transmise beneficiarului, pe măsura ce lucrările avansează.
Aceste documente vor fi compilate si validate de către antrepriza si/sau de
beneficiari si vor constitui dosarul de punere in funcţionare a instalaţiilor.
La finalizarea lucrărilor, un dosar in 3 exemplare care au servit la execuţie, validate
de către beneficiarul si aduse la zi pe măsura avansului realizat, va constitui dosarul
definitiv.
In localul tehnic, o schema generala in suport plastic, a instalaţiilor, va trebui sa fie afişata
înainte de începerea operaţiunilor de recepţie.
Instalaţiile vor fi finalizate prin realizarea procedurilor de verificare si probare in
vederea recepţiei.
Aceste operaţiuni se vor executa conform prevederilor din normativele I 7-2010; C 56-
02.
Recepţia lucrărilor se va realiza in doua etape (conform HG nr. 273/1994 – Regulament de
receptie a lucrărilor de construcţii si instalaţii aferente acestora):
recepţia la terminarea lucrărilor;
recepţia finală la expirarea perioadei de garanţie.
Investitorul va întocmi conform HG 273/1994 înainte de recepţia finală, Cartea
tehnică a construcţiei, care se va păstra de proprietar.
Orice modificare fata de proiect, fără acordul prealabil al proiectantului, se face pe
răspunderea exclusiva a executantului (părţilor implicate).
III.2.2.5 - Instruire personal

Instruire după caz, pentru personalul beneficiarului, de cel puţin n zile lucrătoare
(nr. persoane ale utilizatorului) la sediul beneficiarului.
Se vor instrui prevederile normelor PSI şi de asigurare a sănătăţii si securităţii
muncii.
III.2.3 Caietele de sarcini pentru urmărirea comportării în timp a instalaţiilor

electrice
III.2.3.1 In baza prevederilor din capitolul III, urmărirea comportării în exploatare a
instalaţiilor electrice din clădiri se efectuează pe toată durata lor de viaţă. Proiectantul
-231-
stabileşte modul adecvat de exploatare a instalaţiei prin recomandările precizate în
documentaţia tehnică elaborată în:
a. caietele de sarcini pe pentru urmărirea comportării în timp a instalaţiei electrice şi
a clădirii, care includ, prevederi esenţiale, rezultate din analiza cerinţelor de calitate ale
funcţionării instalaţiei proiectate şi a spaţiului deservit, în conformitate cu Legea 10/1995 cu
modificările ulterioare
b. proiecte de urmărire în timp a comportării echipamentelor, instalaţiilor electrice şi
clădirilor pe care le deservesc.
III.2.3.2 Proiectele de urmărire în exploatare a comportării echipamentelor,
instalaţiilor de electrice în ansamblu şi clădirilor pe care le deservesc, vor ţine seama de
precizările criteriale din reglementările tehnice:
a. Regulamentul privind urmărirea comportării în exploatare, intervenţiile în timp şi
postutilizarea construcţiilor, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 766/1997
b. Normativul privind urmărirea comportării în timp a construcţiilor, indicativ P 130-
1999.
c. Metodologie privind programul de urmărire în timp a comportării construcţiilor din
punct de vedere al cerinţelor funcţionale – indicativ MP 031-2003 şi Normativ P 130-
99.
III.2.3.3 Aceste criterii includ:
- urmărirea în timp a comportării instalaţiei/ clădirii deservite pe criteriul duratei de
viaţă;
- urmărirea în timp a comportării instalaţiei/ clădirii deservite pe criteriul cerinţelor
de calitate ale spaţiului/ microclimatului (vizual/ termic, electric) realizat;
- urmărirea în timp a comportării construcţiilor pe criteriul performanţelor
elementelor materiale, la subsisteme de lucrări dintre care specific instalaţilor
electrice sunt:
subsistemul de închidere (anvelopa în contextul corelării suprafeţelor
vitrate, a iluminatului natural şi a instalaţiei de iluminat artificial);
subsistemul de compartimente (încăperi, destinaţii, cerinţe realizate);
subsistemul lucrărilor subterane de izolare, asanare, protecţie.
- urmărirea în timp a comportării construcţiilor pe criteriul agenţilor agresivi care
acţionează asupra diferitelor elemente componente ale instalaţei/ spaţiului
deservit.
III.2.3.4 În baza MP 031-03, responsabilitatea privind elaborarea programelor de
urmărire în timp a comportării construcţiilor, o deţine proiectantul construcţiei sau a
instalaţiei iar responsabilitatea privind activitatea de urmărire a comportării construcţiilor o
deţine proprietarul/ investitorul sau, prin contract utilizatorul instalaţiei/construcţiei.
III.2.3.5 Proiectele de urmărire în exploatare a comportării aparatelor/ echipamentelor
şi instalaţiilor electrice în ansamblu şi clădirilor pe care le deservesc, se adresează:
tuturor firmelor furnizoare/ producătoare, privind verificarea menţinerii în timp
a caracteristicilor declarate ale unui produs/ procedeu/ echipament component,
din instalaţiile electrice proiectate;
executantului instalaţiei;
organismelor de control de stat din construcţii.
-232-
Anexa III.3. DOCUMENTE EUROPENE/ NAŢIONALE DE EVALUARE
TEHNICA PENTRU PRODUSE, ECHIPAMENTE SPECIFICE SAU
PROCEDEE DE VENTILARE MECANICĂ/ CLIMATIZARE A
CLĂDIRILOR. CERINŢE LEGISLATIVE ARMONIZATE.
III.3.1 Procedurile prevăzute prin Directiva 89/106/CEE, cu modificările ulterioare

prin Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului, publicat in
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, de stabilire a unor condiţii armonizate pentru
comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a
Consiliului (perioadă de tranziţie pană în 2013), privesc furnizorii/ producătorii materialelor/
echipamentelor pentru instalaţii şi construcţii, care au obligaţia în baza HG. nr. 622/2004, să
deţină declaraţii de performanţă pentru produsele introduse pe piaţă, cu evaluarea
performanţei privind caracteristicile esenţiale ale produselor pentru construcţii:
a. care nu sunt acoperite de un standard armonizat; se poate solicita:
evaluarea tehnică europeană a produselor lor pe baza ghidurilor de evaluare
tehnică europeană (EOTA) stabilite în temeiul Directivei 89/106/CEE.
evaluarea tehnică naţională a produselor lor pe baza ghidurilor naţionale de
evaluare tehnică (GAT) şi a documentelor tehnice româneşti, stabilite de asemenea
în temeiul Directivei 89/106/CEE.
b. care nu sunt acoperite integral de un standard armonizat şi este necesar să deţină şi
o evaluare tehnică europeană/ naţională, solicitată în aceleaşi condiţii de la pct. a.
c. care sunt acoperite de un standard armonizat şi deţine anexa ZA cu prescripţiile
pentru realizarea marcajului CE.
III.3.2 Declaraţia de performanţă: în baza art. 4.4.1, când un produs pentru construcţii
face obiectul unui standard armonizat sau este conform cu o evaluare tehnică
europeană care a fost eliberată pentru acesta, producătorul/ furnizorul întocmeşte o
declaraţie de performanţă în momentul în care este introdus pe piaţă.
III.3.3 In baza art. 4.4.1, în temeiul Directivei 89/106/CEE şi al Regulamentul (UE) nr.
305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului, sunt definite următoarele
documente:
specificaţii tehnice armonizate, care înseamnă standarde armonizate şi documente
de evaluare europene;
standard armonizat, care înseamnă un standard adoptat de unul dintre
organismele europene de standardizare. Standardele armonizate definesc
metodele şi criteriile de evaluare a performanţei produselor pentru construcţii
privind caracteristicile lor esențiale.
document de evaluare european, care înseamnă un document adoptat de către
organizaţia OET-urilor în scopul întocmirii de evaluări tehnice europene;
evaluare tehnică europeană, care înseamnă evaluarea documentată a
performanţelor unui produs pentru construcţii, performanţa declarată, pe niveluri
sau clase, sau într-o descriere, a acelor caracteristici esenţiale ale acestuia, privind
utilizarea preconizată declarată, detaliile tehnice necesare pentru punerea în
operă, şi verificarea constanţei performanţei.
documentaţie tehnică specifică, care înseamnă o documentaţie care demonstrează
că metodele din cadrul sistemului aplicabil de evaluare şi de verificare a
constanţei performanţei au fost înlocuite cu alte metode, cu condiţia ca rezultatele
obţinute prin metodele respective să fie echivalente cu cele obţinute prin
metodele de încercare prevăzute de standardul armonizat corespunzător;
-233-
III.3.4 Agrementul tehnic

III.3.4.1 Agrementul tehnic european (ATE), este prevăzut de HG. nr. 622/2004
privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii.
III.3.4.2 Acordarea agrementului tehnic în construcţii (AT), prevăzut de Legea

nr.10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare şi de Regulamentul
privind agrementul tehnic pentru produse, procedee şi echipamente noi în construcţii, cuprins
în anexa nr.5 a Hotărârii Guvernului nr.766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind
calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, considerat ca agrement tehnic naţional.
III.3.4.3 Agrementele tehnice în construcţii se elaborează în conformitate cu „Procedura
de agrement tehnic pentru produse, procedee si echipamente noi în construcţii” – P.A.T. 1-
2004, la cererea unui solicitant care poate fi:
a) pentru produse sau echipamente, producătorul sau reprezentantului autorizat al
acestuia în România, sau un alt distribuitor care deţine acordul producătorului;
b) deţinătorul procedeului sau cel care îl foloseşte pe baza licenţei, în cazul
procedeelor noi în construcţii.
III.3.4.4 Prevederile acestei proceduri sunt obligatorii în conformitate cu Legea 10/1995,
pentru toţi agenţii economici şi factorii implicaţi în fabricarea, furnizarea şi utilizarea de noi
produse, procedee şi echipamente pentru construcţii, realizate în ţară, sau procurate din
import.
III.3.4.5 Proiectele de agremente tehnice elaborate numai de către organisme abilitate
pentru elaborarea de agremente tehnice, sub coordonarea Consiliului Tehnic Permanent
pentru Construcţii, CTPC, sunt supuse avizării CTPC. Elaboratorul agrementului tehnic
răspunde de exactitatea datelor înscrise în AT şi de evaluarea bazată pe examinări, calcule,
încercări, aprecieri care au fundamentat aceste date. În cazul efectuării de încercări, un
eşantion reprezentativ se va păstra depozitat de către elaboratorul agrementului pe o perioadă
conform legislaţiei în vigoare.
III.3.4.6 În cazul avizării favorabile fără condiţii, comisia propune CTPC eliberarea
Avizului Tehnic.
III.3.4.7 Titularul unui Agrement tehnic în construcţii, prezintă în continuare, în activitatea
de import-export, licitaţii sau punere în operă a produselor, procedeelor sau echipamentelor
pentru construcţii, Agrementul tehnic însoţit de Avizul Tehnic al comisiei CTPC.
III.3.4.8 Durata de valabilitate a unui AT este în general de 3 ani. Există posibilitatea
prelungirii valabilităţii, extinderii sau modificării acestuia la cererea titularului de AT, care
face dovada evaluării comportării în timp/ exploatare a produsului/ echipamentului.
III.3.4.9 Durata de valabilitate a unui AT poate fi extinsă la 5 ani în cazul produselor,
procedeelor sau echipamentelor:
a) care nu implică riscuri;
b) care necesită o perioadă mai lungă pentru confirmarea aptitudinii de utilizare;
c) în cazul prelungirii valabilităţii AT, când produsul/procedeul/echipamentul este
verificat în timp.
III.3.4.10 Agrementul tehnic (AT) va fi alcătuit din:
a) agrementul tehnic propriu-zis;
b) dosarul tehnic, care face parte integrantă din agrementul tehnic.
III.3.4.11 AT propriu-zis cuprinde:
a. descrierea succintă a produsului, procedeului sau echipamentului şi inscripţia de
identificare.
b. domeniul şi condiţiile de utilizare acceptate, cu raportare la reglementările
tehnice în vigoare.
-234-
c. aprecieri cu privire la produs, procedeu sau echipament exprimând:
aptitudinea de exploatare, cu indicarea privind nivelul de calitate;
durabilitatea produsului cu menţionarea dacă aceasta a putut fi apreciată prin
comparaţie cu produse similare sau nu a putut fi apreciată, în care caz
produsul trebuie recomandat pentru experimentare, precum şi condiţiile de
întreţinere care se impun;
parametrii indicaţi de producător cu privire la fabricaţie, controlul producţiei
şi punerea în operă;
d. condiţii de concepţie;
e. condiţii de fabricare;
f. condiţii de livrare;
g. condiţii de punere în operă;
h. alte condiţii prevăzute în ghidurile tehnice pentru AT în construcţii;
i. concluzii cu privire la:
aprecierea globală a calităţilor de utilizare în domeniul prevăzut, care nu
poate fi decât FAVORABILĂ (în caz contrar nu se eliberează AT).
durata de valabilitate a AT.
III.3.4.12 Dosarul tehnic preliminar trebuie întocmit de către solicitant şi va cuprinde în
principal, în funcţie de etapa solicitării:
a. cererea pentru AT;
b. acordul producătorului privind comercializarea produsului de către solicitant, în
cazul în care solicitantul este altul decât reprezentantul său autorizat; Acordul
producătorului trebuie să conţină menţiunea expresă cu referire la solicitant „este
abilitat pentru a comercializa produsele noastre în România”, precum şi data
emiterii.
c. descrierea produsului, procedeului sau echipamentului (în limba română); va urmări
prezentarea tuturor caracteristicilor sale tehnice şi a modului de realizare a
lucrărilor, pentru care acesta este destinat, precum şi domeniul şi condiţiile de
utilizare.
Descrierea trebuie să permită identificarea clară a produsului, procedeului sau
echipamentului, cuprinzând în acest scop:
prezentarea materialelor utilizate cu indicarea caracteristicilor şi performanţelor
reprezentative;
descrierea fluxului tehnologic de fabricaţie, pornind de la materiile prime
componente, cu precizarea planului de control a calităţii;
precizarea caracteristicilor şi performanţelor produsului final;
prezentarea elementelor/subansamblurilor de construcţie, la care se preconizează
utilizarea produsului/echipamentului, specificându-se tehnologia de execuţie,
utilajele necesare, condiţiile de calitate aferente, reglementările tehnice româneşti
ce trebuiesc respectate.
descrierea modului de punere în operă a elementelor/ansamblurilor de construcţii,
menţionându-se utilajele, elementele de inventar, măsurile de protecţia muncii,
metodele şi aparatura de control a calităţii.
planuri de ansamblu, de detaliu sau prospecte.
d. pentru produsele provenite din import, lista utilizărilor anterioare semnificative

(cu indicarea anului în care s-a aplicat); Lista utilizărilor anterioare semnificative
în ţara de origine a produsului sau în alte ţări va cuprinde specificarea clară a
locurilor unde produsul, procedeul sau echipamentul a fost utilizat, destinaţia avută,
precum şi datele necesare localizării lui (identitatea utilizatorului), după caz.
-235-
e. documentele tehnice de referinţă, care fac parte din dosarul tehnic preliminar şi
trebuie să cuprindă de regulă:
documente care conţin dovezi privind performanţele declarate, care sunt
demonstrabile, şi/sau elemente de convingere pentru acele performanţe care
rămân subiect de apreciere.
rapoarte de încercare pe eşantioane reprezentative, ca urmare a încercărilor
efectuate în laborator/”in situ” de către laboratoare acreditate (autorizate) în ţară,
sau acreditate naţional în ţara de origine;
date rezultate din analizele efectuate asupra comportării în timp a produsului /
echipamentului, în condiţii de exploatare (pentru prelungirea AT);
date referitoare la documentele tehnice existente (reglementări tehnice, caiete de
sarcini, etc.) aferente pentru părţile tradiţionale ale sistemului constructiv la care
se aplică produsul, procedeul sau echipamentul, precum şi AT eliberat pentru
produse, procedee sau echipamente din aceeaşi familie;
aprecieri bazate pe observarea comportării în exploatare a lucrărilor realizate cu
produse, procedee sau echipamente similare;
rezultatele unor studii analitice şi calcule efectuate pe baza măsurătorilor
experimentale;
caiete de sarcini pentru fabricaţie şi/sau punere în operă impuse deţinătorilor de
licenţe, precum şi modalităţile de control a aplicării lor.
f. informaţii privind stadiul de implementare a sistemului de management al calităţii
(SMC) şi/sau a sistemului de control al producţiei la producător;
g. avize tehnice la zi obţinute în alte ţări sau reglementări tehnice naţionale în baza
cărora produsul respectiv este fabricat şi utilizat în ţara de origine;
h. agremente tehnice anterioare (în cazul solicitărilor de prelungire);
i. procesul verbal de omologare internă pentru produsele fabricate în România.
j. avize în conformitate cu reglementările în vigoare (după caz).
Dosarul tehnic preliminar face parte integrantă din dosarul tehnic al AT.
III.3.4.13 Dosarul tehnic aferent AT va fi format din dosarul tehnic preliminar
întocmit de solicitant la începerea lucrării, completat cu raportul grupei specializate, cu
rezultatele verificărilor făcute în timpul analizării obiectului AT, şi va cuprinde:
a) descrierea detaliată a produsului, procedeului sau echipamentului la care se
referă;
b) rezultatele încercărilor efectuate, care susţin aprecierile cuprinse în AT;
c) interpretările şi aprecierile privind aptitudinea de utilizare, durabilitatea etc.
d) interpretările rezultatelor la încercări;
e) referinţe asupra modului de utilizare a produsului, procedeului sau
echipamentului;
f) extras din procesul verbal al şedinţei de deliberare din cadrul grupei specializate.
III.3.4.14 Datele precizate în caietul de sarcini al proiectului de execuţie trebuie sa

fie aceleaşi cu cele din agrementul tehnic al materialului/ echipamentului
achiziţionat;
III.3.4.15 În România, în conformitate cu Directiva 89/106/CEE, privind armonizarea

legilor, reglementărilor tehnice şi a prevederilor administrative ale Statelor Membre,
referitoare la produse pentru construcţii, cu Ordonanţa nr. 20 /18.08.2010 privind stabilirea
unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislaţiei Uniunii Europene care armonizează
condiţiile de comercializare a produselor şi cu Hotărârea Guvernului nr. 622/ 2004 cu
modificările şi completările ulterioare privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a
-236-
produselor pentru construcţii, declară pe proprie răspundere (Anexa III.4), că a fost efectuată
atestarea conformităţii produselor furnizate pentru utilizarea prevăzută în agrementul tehnic şi
că acestea pot fi puse în operă conform instrucţiunilor de utilizare, conţinute în documentaţia
produsului. Conformitatea este demonstrată având ca referinţă Agrementul tehnic însoţit de
Avizul Tehnic al comisiei CTPC (în termen de valabilitate).
III.3.5 Certificatul de produs, in cazul produselor cu marcaj CE.
III.3.5.1 Atunci când un produs care este utilizat pentru lucrările de instalaţii
electrice din clădiri, face obiectul unui standard armonizat, poate fi achiziţionat numai dacă
este însoţit de declaraţia de conformitate (Anexa III.5).
III.3.5.2 Prin întocmirea declaraţiei de conformitate producătorul/ furnizorul de

specialitate îşi asumă responsabilitatea pentru conformitatea produsului cu cerinţele
prevăzute în standardul armonizat de produs (specificaţie tehnică) şi a marcajului CE.
III.3.5.3 Datele precizate în caietul de sarcini al proiectului de execuţie trebuie sa

fie aceleaşi cu cele din declaraţia de conformitate a materialului/ echipamentului
achiziţionat;
III.3.5.4 În lipsa unor indicii obiective în acest sens, nu se recomandă includerea

produsului/ echipamentului în proiectul tehnic.
III.3.5.5 Marcajul CE se aplică pe acele produse pentru construcţii pentru care

fabricantul a întocmit o declaraţie de performanţă în conformitate cu cerinţele precizate prin
standardul de produs.
-237-
Anexa III.4
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE
Producător şi Reprezentantul său autorizat
Codul de referinţă al produsului dat de producător
În conformitate cu Directiva 89/106/CEE – privind armonizarea legilor,

reglementărilor tehnice şi a prevederilor administrative ale Statelor Membre, referitoare la
produse pentru construcţii, cu Ordonanţa nr. 20 /18.08.2010 privind stabilirea unor măsuri
pentru aplicarea unitară a legislaţiei Uniunii Europene care armonizează condiţiile de
comercializare a produselor şi cu Hotărârea Guvernului nr. 622/ 2004 cu modificările şi
completările ulterioare privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor
pentru construcţii, declară pe proprie răspundere, că a fost efectuată
atestarea conformităţii produselor …………… pentru utilizarea prevăzută în agrementul
tehnic şi că acestea pot fi puse în operă conform instrucţiunilor de utilizare, conţinute în
documentaţia produsului.
Conformitatea este demonstrată având ca referinţă:

Agrementul tehnic nr. ………………………
Performanţele produsului:
Standardul Prevederile din Valori
Caracteristici
de încercări standard declarate
Determinări pe probe ……………………………..
Determinări pe probe ………………………………
1.1 Denumirea şi descrierea produsului

1.2 - Denumirea şi adresa organismului notificat pentru atestarea conformităţii – nu este
cazul
1.3 – Numărul certificatului -
1.4 - Denumirea şi adresa laboratorului notificat
1.5 - Denumirea şi adresa laboratoarelor care au efectuat încercările
Producător şi Reprezentantul său autorizat
Semnătura Semnătura
Nume: Nume:
Funcţie: Funcţie:
Data: Data:
-238-
Anexa III.5 Anexa nr.2 la Decizia nr. 15/22.01.2007
Model Declaraţie de conformitate
CE - DECLARAŢIE DE CONFORMITATE
Producător sau reprezentantul său autorizat

Producator Reprezentant autorizat
Codul de referinţă al
produsului dat de
producător
În conformitate cu Directiva 89/106/CEE – privind armonizarea legilor, reglementărilor tehnice şi a

prevederilor administrative ale Statelor Membre, referitoare la produse pentru construcţii, cu Ordonanţa Nr. 20 din
18.08.2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislaţiei Uniunii Europene care armonizează
condiţiile de comercializare a produselor şi cu Hotărârea Guvernului nr. 622/2004 cu modificările şi completările
ulterioare privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, declară pe proprie
răspundere că a fost efectuată atestarea conformităţii produsului(produselor) .........................................
..................................................................................................................................................... pentru utilizarea
prevăzută.................................................................................... ...................şi că acesta(acestea) poate(pot) fi
pus(e) în operă conform instrucţiunilor de utilizare conţinute în documentaţia produsului.
Conformitatea este demonstrată având ca referinţă:
(SR) EN ............
(SR) EN ............
(SR) EN ............
Performanţele produsului:
Caracteristici Standardul de încercări Prevederile din standard Valori declarate
- Denumirea şi descrierea produsului;

- Denumirea şi adresa organismului notificat pentru atestarea conformităţii (dacă este cazul);
- Numărul certificatului (dacă este cazul);
- Denumirea,adresa laboratorului notificat si numarul de identificare la Comisia Europeana (dacă este cazul);
-Denumirea şi adresa laboratorului care a efectuat încercările;
Producător sau reprezentantul său autorizat

Semnătura
Nume
Funcţie
Data:

Ghid Instalatii Electrice Rev001 PDF

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid Instalatii Electrice Rev001 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BENEFICIAR EXECUTANT

Ministerul Dezvoltării Regionale Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Construcţii,

Contract nr. 511 din data 14.06.2011

Subcontract nr. 511-a din data 14.06.2011

Ghid de bună practică pentru proiectarea

Exemplar pentru trimiterea în anchetă

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE ÎN CONSTRUCŢII,

UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” IAŞI –

prof.dr.ing. Cătălin Daniel GĂLĂŢANU

ing. Ioan TANASĂ

1 Obiect şi domeniu de aplicare ................................................................................................. 1

GHID DE BUNĂ PRACTICĂ PENTRU

1 OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE

1.1 Ghidul de bună practică pentru proiectarea instalaţiilor electrice de iluminat

1.2 Prevederile Ghidul de bună practică se aplică pentru:

1.3 Ghidul de bună practică, a fost elaborat în concordanţă cu Normativul privind

c. detalierea modului de calcul şi de dimensionare a sistemelor de iluminat / protecţie în

1.4 Prin aplicarea regulilor de bună practică în proiectarea, execuţia şi urmărirea în

În conformitate cu prevederile NP I7:

sistemele de protecţie pentru asigurarea cerinţei esenţiale siguranţa în exploatare

1.5 Pentru abordarea aspectelor tehnice de:

Notă: Coordonarea proiectelor de instalaţii electrice în clădiri, până la finalizarea

1.6 Ghidul de bună practică specifică cerinţele pentru proiectarea sistemelor de

Notă: - iluminat exterior şi instalaţiile situate în exteriorul clădirii consumatorului se

1.7. Prezentul Ghid de bună practică nu tratează proiectarea şi executarea

2. REFERINŢE NORMATIVE PENTRU PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA

Documentele de referinţă legislative şi tehnice pentru proiectarea, executarea şi

3. DOCUMENTAŢIA TEHNICO-ECONOMICĂ PENTRU PROIECTAREA

Conţinutul - cadru al documentaţiilor tehnico-economice aferente investiţiilor

Proiectarea instalaţiilor de iluminat interior/ exterior şi protecţie în clădiri, parte a

Anexa 2, sunt prezentate structura şi conţinutul fazelor de proiectare pentru instalaţiile

4. DATE DE IEŞIRE PENTRU DOCUMENTAŢIA DE ACHIZIŢIE

a) Parametri tehnici şi funcţionali

Aceste capitole conţin în principal rezultatul dimensionării inginereşti (Parametrii

4.a) Parametri tehnici şi funcţionali

4.b) Specificaţii de performanţă şi condiţii privind siguranţa în exploatare

4.c) Condiţii privind conformitatea cu standarde relevante

SR EN 61643 – 11 - Descărcătoare de joasă tensiune. Partea 11:

SR EN 50164-1 - Componente de protecţie împotriva trăsnetului

SR EN ISO 2082 - Acoperiri metalice şi alte acoperiri anorganice.

4.d) Condiţii de garanţie şi post garanţie

4.e) Alte condiţii cu caracter tehnic

PARTEA I-A – REGULI DE BUNA PRACTICĂ PENTRU PROIECTAREA

iluminarea, E [lx]: raportul dintre fluxul luminos dΦ incident pe un element de suprafaţă

iluminare menţinută, Em [lx]: valoare sub care iluminarea medie pe suprafaţa

iluminare medie Emed [lx]: iluminare medie pe o suprafaţă;

indice global de evaluare a orbirii, UGR: valoarea indicelui de evaluare a orbirii

indicatorul numeric al iluminatului, LENI [kW/m2/an]: reprezintă raportul dintre energia

orbire directă: orbire produsă de obiecte luminoase situate în câmpul vizual, de

puterea electrică a corpului de iluminat, Pi [W]: reprezentată de puterea consumată de

timp de funcţionare, to [h]: numărul de ore de funcţionare a corpului de iluminat. Acest

timp standard anual, ty [h]: durata unui an standard - 8760 h;

timp efectiv de utilizare, tn [h]: timpul de utilizare a sistemului de iluminat;

Sistemul de iluminat (artificial) normal aferent unui obiectiv trebuie să asigure

1.1. ETAPA DE PREDIMENSIONARE

Metoda factorului de utilizare.

hu (su) plan util

Calculul suprafeţei utile:

(Catalog ELBA 2011)

Factorul de mentinere MF (∆).

1.2. Exemple de calcul

Destinatie: Laborator de cercetare

Destinatie: Sală de conferinţă

Destinatie: Spaţiu comercial mic