STUDIU DE CAZ

Disciplina: Orientări în psihoterapia sistemică de familie

Coordonator: Conf. Univ. Dr. Alina- Oana Morar Zamoșteanu
Masterand: Ionică Mioara- Adriana

1
GENOGRAMA:

Karol și Bogdan- căsătoriți cu soții mai mari, ca vârstă, decât ei.

Adrian- a fost implicat în două relații, ambele cu fete mai mari ca vârstă decât el

Timea și Cosmin- ambii reprezentanți ca primul născut al familiei- suferă de o boală

genetică

2
ANAMNEZA

Compoziția familiei:
Tata- Bogdan 50 ani
Mama- Corina 52 ani
Copiii: Cosmin 28 ani, Adrian 22 ani, Ștefan 17 ani și Alexandru 15 ani

Problemele prezentate:
Părinții sunt îngrijorați din cauza celui de- al treilea copil, Ștefan, care de
aproximativ 3 ani a început să fie foarte retras, foarte puțin comunicativ, să lipsească
de la școală și să prezinte o lipsă de interes față de viață foarte marcată, simptome ce
s- au agravat tot mai mult pe parcursul acestor ani.
Corina și Bogdan se cunosc încă din liceu (au frecventat același liceu) și au format
un cuplu în primii ani de facultate. Bogdan este director de vânzări, destul de puțin
implicat în educația copiilor. Este o fire sarcastică, îi place să critice ce i se pare ca nu
este bine și consideră că el este cel care asigură bunăstarea materială a familiei și că
mama trebuie să se ocupe de educația copiilor. Corina este casnică- a renunțat la
servici după nașterea primului copil care are sindrom Down. Din acel moment a redus
foarte mult comunicarea cu prietenii și spune că ar fi putut realiza mult mai mult în
viață dacă nu ar fi făcut pasul de a renunța la servici și a reduce socializarea, lucruri
pentru care îl învinovățește pe Bogdan.
Frații:- primul frate, Cosmin, s- a născut cu sindrom Down și el este personajul
“tolerat” din familie, cel căruia i se permite să facă aproape orice vrea, pentru că
oricum nu știe ce face
- al doilea frate, Adrian, 22 ani, este student și are deja și un servici în domeniul
IT. A fost implicat în relații amoroase de două ori, de fiecare dată cu fete mai mari
decât el ca vârstă. Are performanțe foarte bune atât la școală, cât și la servici. El este
“rebelul” familiei
- Ștefan, 17 ani, elev în clasa a X-a, al treilea copil din patru
- ultimul frate, Alexandru, cel mai mic, este deosebit de calm, ascultător,
sârguincios, cu rezultate școlare foarte bune și cu performanțe sportive ridicate,
practicând baschet de performanță. El este “fata” din casă.

3
 Ștefan a fost de mic un copil isteț și inteligent, cu rezultate foarte bune la învățătură
până în clasa a șasea. De mic a fost o fire mai comodă, chiar leneș, dar inteligența l- a
ajutat să ascundă acest lucru în societate

TABLOUL CLINIC

Încă de la început aflăm că subsistemul conjugal a fost, practic, exclus din

structura familiei încă de la nașterea primului copil, născut cu sindrom Down. Ștefan
a dormit și el, de mic, în pat cu mama sa și a continuat acest lucru până la vârsta de 13
ani, din motiv că “este băiatul mamei”- ei îi era drag să doarmă cu el și îi era milă să îl
alunge din pat, iar lui îi era comod așa. Familia deține o casă mare, cu suficiente
camere și paturi încât separarea să se fi putut face în orice moment.
La vârsta de 12 ani se înscrie la antrenamente de baschet, împreună cu fratele sau
mai mic. Inițial, amândoi au rezultate bune, iar familia este foarte bucuroasă de
realizarile lor, în special de ale lui Ștefan care începe să își iasă din zona de comfort,
de comoditate, de lene și să devină mai activ și mai organizat.
Problemele încep să apară odată cu mergerea în primul cantonament, când Ștefan se
confruntă cu situația de a dormi singur în pat, în aceeași cameră cu mai mulți colegi.
Începe să se simtă anxios și îi cheamă pe părinți să vină să îl ia acasă, însă acest lucru
nu se întâmplă. Mama ar ceda rugăminților lui Ștefan, dar tata nu este de acord. (ia
naștere coaliția Ștefan- mama). De asemeni, Ștefan se simte frustrat că fratele lui, deși
este mai mic, nu se confruntă cu aceleași sentimente, ba chiar este foarte bine integrat
în colectiv și în programul impus. Ștefan se simte chiar trădat de către fratele lui care
face coaliție cu tata- dacă îl ia acasă pe unul, va trebui să îi ia pe amândoi și să invoce
un motiv de problemă în familie pentru a nu desconspira în fața colegilor slăbiciunea
lui Ștefan. În acest fel, se ajunge la o noua tulburare a structurii familiei, prin ruperea
subsistemului fraternal. În același timp, fiind mereu în prezența atâtor persoane,
Ștefan nu își poate exterioriza sentimentele. Începe să se simtă tot mai lipsit de
energie, “lipsit de chef” și încă din acest prim cantonament începe să se vadă o
pierdere de interes pentru antrenamente.
După întoarcerea acasă, continuă să îi scadă tot mai mult interesul pentru sport și, în
același timp, se simte vinovat că nu îi mai poate bucura pe părinți, lucru care îl face să
se simtă și mai trist, și mai lipsit de motivație. În acest moment, tatăl realizează

4
atașamentul păgubos pe care Ștefan îl are față de mama sa și ia decizia ca ei să se
separe cu dormitul, iar Ștefan ajunge să doarmă în aceeași cameră cu… fratele mai
mic. Acest lucru îl afectează pe Ștefan din două direcții- în primul rând că este separat
de mama lui și simte că pierde toată siguranța pe care o avea și, în al doile rând, că
este pus să doarmă cu fratele mai mic față de care deja nutrea sentimente de invidie.
Ștefan începe să lipsească de la scoală, motivând că nu se fac orele respective și nu
își face temele spunând acasă că nu are. Nu iese din casă decât dacă merge undeva cu
familia, în rest preferă să stea acasă, de obicei în preajma mamei, dar cufundat în
mediul virtul (al jocurilor) pe tabletă.

Conceptele teoretice- întalnite în acest caz ar fi:

Teoria sistemelor:
Părinții, implicit mama, îi aduc tot mai multe acuzații, dar și comparații, atât cu
Adrian care “uite ce multe face și le face bine”, cât si cu fratele mai mic, care “el cum
poate?” Începe să apară o distanțare între Ștefan și frați: pe fratele mai mare (cel cu
sindrom Down), Ștefan îl respinge tot mai mult, începând să se simtă rușinat de
prezența lui. Pe Adrian îl evită deoarece acesta, datorită unui simț “părintesc”, în
calitate de frate mai mare “apt”, consideră că este de datoria lui să “îl învețe” pe
Ștefan, însă o face în același spirit critic și sarcastic al tatălui. Față de Alexandru,
începe să simtă o invidie și o gelozie foarte mari, care se amplifică de fiecare dată
când este comparat cu acesta. În plus, îl deranjează foarte tare atitudinea “protectoare”
pe care Alexandru încearcă să o manifeste față de Ștefan atunci când sunt îmreună în
colectivitatea de prieteni. Sistemul ierarhic este total bulversat în mintea lui Ștefan:
“de ce Adrian se poartă de parcă ar fi tata și de ce Alexandru mi- a furat locul și se
poarte de parcă el ar fi frate mai mare decat mine?”
Singura care îl mai apară uneori este mama, dar consideră că nici ea nu îl înțelege
deoarece ea motivează: “lasați baiatul în pace! Așa este el și punct.” El nu mai simte
că mama ar încerca să îl înțeleagă și să îl ajute, ci doar că îl încadrează ca și pe fratele
cel mare și bolnav, într -o categorie “fără rezolvare”, iar ea considera că nu este
nevoie să facă mai mult penru că ”viața este o junglă și supraviețuiește cine poate„
Ștefan formează, totuși, o alianță cu mama, împotriva tatălui, cu scopul de a avea
liniște, de a nu mai fi bătut la cap de către acesta și pentru ”a fi lăsat în pace”

5
Teoria comportamentelor:
Ștefan începe să se confrunte cu stări de depresie, de anxietate și de narcisism,
petrecând ore întregi în oglindă, aranjându- și părul, care “seamănă cu al mamei”.
Stările de depresie se instalează datorită faptului că Ștefan se simte tot mai singur și
neînțeles. Faptul că Alexandru este o fire foarte sociabilă și este foarte apreciat în
cercul de prieteni, l- a facut pe Ștefan să se retragă din acel cerc pentru a nu lăsa ca și
prietenii/ colegii/ coechipierii lor sa observe, prin comparație cu Alexandru, cât de
“praf” este el. De asemeni, comportamentul sarcastic și batjocoritor al tatălui, îl face
să fie tot mai interiorizat și să pozeze în rolul de ”așa vreau eu să fiu”.

Ca și reprezentare a rolurilor în familie: tatăl își îndeplinește foarte bine rolul de cap
de familie care asigură necesarul material cât și luarea deciziilor majore, dar mai puțin
reprezentate sunt rolurile de tată și de soț, pe care le cam neglijează. În plus, manifestă
un spirit de superioritate copleșitor datorită “supremației” financiare pe care o deține
și toți membrii familiei se simt a fi la “cheremul” lui pentru a primi bani. El nu
înțelege ce nu le este lor bine, că doar el le dă bani. Corina, mama, își îndeplinește
rolul de mamă cât poate ea de bine, dar mai puțin pe cel de soție- consideră, de
exemplu, că dacă soțul nu este mulțumim de mâncarea gătită, poate să își comande ce
vrea (că doar are bani) sau, poate să- și caute pe alta.
Credința acestei familii este că: oamenii puternici nu- și arată slăbiciunile, nu se
vulnerabilizează în fata celorlalți, nu- și cer iertare niciodată, nu se lasă pradă
emoțiilor care, din punctul lor de vedere, sunt o dovadă de slăbiciune.

Din istoricul lui Bogdan reținem faptul că este fratele mai mic al unei familii cu 2
copii, sora cea mare fiind, însă foarte bolnavă și primind toată atenția părinților și
foarte mulți bani, atât pentru tratamente cât și pentru cheltuielile familiale pe care nu
le- ar fi putut asigura ea din cauza bolii. Deși provine dintr-o familie înstărită, Bogdan
a simțit nevoia de a lucra de foarte tânăr (încă din liceu), deoarece a vrut să îi arate
tatălui că se poate descurca și singur și că, de fapt, nici nu are nevoie să aștepte mila
lui, acesta fiind un om aspru și oarecum zgârcit. Mama îi mai dădea bani pe ascuns,
dar nu considera că este la fel de mult ajutat ca și sora lui. Din cauza faptului că sora
necesita de multe ori prezența ambilor părinti, Bogdan rămânea singur acasă, sau era
trimis în tabere pentru ca părinții să nu mai aibe responsabilitatea lui, măcar pentru

6
câteva zile. Mereu s- a confruntat cu teama de singurătate și prezintă și acum o
anxietate marcată atunci când pleacă în delegații.

Corina, mama, fiica cea mare a unei familii cu doua fete, a avut o mamă autoritară,
care era capul executiv al familiei și în concepția căreia, bărbatul este un rău necesar.
Corina a moștenit neîncrederea în bărbati, în faptul că aceștia ar putea fi fideli și se
simte foarte frustrată de faptul că “soarta a obligat-o să nu mai lucreze”, să rămână
acasă și să stea la “mâna soțului” care are banii și controlul.

Familia extinsă constă din bunica paternă, care locuiește singură și la care Bogdan
merge destul de des pentru că “așa cum gătește mama, nu gătește nimeni” și bunica
maternă care locuiește împreună cu familia, datorită condiției de sănătate precară (se
confruntă cu o paralizie)- chiar dacă este imobilizată și depinde în totalitate de
ajutorul familiei, continuă să își manifeste firea autoritară și poruncitoare asupra
tuturor membrilor familiei.

Revenind la situația lui Ștefan, observăm că el se confruntă cu:

- anxietate- frica de a se face de râs, lucru care ar încălca principiile familiei.
- depresie- se simte neînteles și dacă nimeni nu îl înțelege, este clar că nimeni nu îl
poate ajuta
- narcisismul- este preocuparea în care el se refulează, el însuși fiind singurul care
înțelege care este problema și singurul căruia merită să îi (âși) acorde o atenție
deosebită.
- lipsa motivației pentru școală și sport- ce rost are să- și mai bată capul cu ele, dacă
nimeni nu observă că și el este bun, el fiind detronat inclusiv de fratele mai mic (aici
regăsim inversarea rolurilor de putere)
Putem să ne ducem cu gândul că Ștefan a dezvoltat o dependență nesănătoasă față
de prezența mamei și o fire feminină în ceea ce privește modul și timpul de acordare a
atenției față de propriul corp. (din punct de vedere sexual, el este atras de fete).

Ipoteze circulare pe care le putem regăsi în acest caz:

- acest comportament anxios- depresiv al lui Ștefan este rezultatul dinamicii familiei
și este întreținut de modul în care familia răspunde la acest comportament.

7
- răspunsul familiei la comportamentul lui Ștefan îl aruncă pe acesta în mijlocul unui
cerc vicios
- familia poate fi implicată în schimbarea comportamentului lui Ștefan prin
intermediul terapiei strategice de familie și prin schimbarea dinamicilor negative
- în familie se regăsește o permanentă dispută pentru putere și control, iar simptomele
lui Ștefan reprezintă modul prin care el reușeste să le obțină

PROPUNERE DE ABORDARE TERAPEUTICĂ

Direcția terapeutică ar putea viza:

- clarificarea rolurilor și a relațiilor dintre membrii familiei pentru a identifica
dinamica negativă care întreține starea de boală a lui Ștefan. Restabilirea
subsistemelor și a granițelor acestora, precum și reorganizarea ierarhică- Bogdan să își
asume rolul de tată, iar Corina pe cel de mamă, dar și ierarhia între frați: Cosmin să
redevină prezent- existent ca și membru al familiei, ca și frate mai mare, Adrian să
redevină frate și nu tată, iar Alexandru să coboare pe treapta fratelui mai mic.
- lucrul cu familia pentru a înțelege modul în care reacțiile lor la comportamentul
lui Ștefan îl întăresc și îl perpetuează
- lucrul cu familia pentru a identifica și schimba modurile negative de interacțiune
și pentru a- și îmbunătății relațiile și dinamica familiei în ansamblu
- lucru cu familia pentru a dezvolta strategii de susținere a lui Ștefan și pentru a- l
încuraja să- și reia comportamentul natural, sănătos
- lucru cu fiecare membru al familiei pentru a aborda problemele personale care
pot contribui la dinamica negativă și la perpetuarea problemelor lui Ștefan
- încurajarea comunicării între membrii familiei care, în prezent este aproape
inexistentă, transformând familia într-o familie neimplicată
- încurajarea familiei să renunțe la disputele privind controlul și puterea
Scopul acestor direcții de intervenție este acela de a ajuta familia să înțeleagă și să
schimbe dinamica negativă care întreține tulburările anxios- depresive și de
comportament ale lui Ștefan, precum și de a susține membrii familiei în dezvoltarea
unui comportament sănătos și a unei relații pozitive, armonioase între ei.