Chihuahua

este o rasă de câine, originară din statul mexican omonim, care a

cunoscut în ultimul timp o răspândire rapidă printre iubitorii de animale.
Câinele Chihuahua este temperamental, loial, însă nu este deloc potrivit
pentru familiile care au copii mici.
Este unul dintre cei mai mici câini din lume (ca dimensiuni).

Are capul rotund, urechile ascutițe și ridicate. Măsoară între 15 și 38 de cm,

în funcție de puritatea rasei. Cântărește între 1 și 3 kg. Poate avea blana
scurtă (netedă) sau lungă (mătăsoasă). Culorile pot varia: negru, alb, alb
cu negru, maroniu, cafeniu, roșcat și o multitudine de combinații. Chiar
dacă este un câine foarte activ, Chihuahua este predispus la obezitate,
dacă nu este hrănit conform nevoilor sale.
Standardele de rasă pentru acest câine nu specifică în general o înălțime,
doar o greutate și o descriere a proporțiilor lor generale. În general,
înălțimea variază între 15 și 23 cm[2], cu toate acestea, unii câini cresc până
la 30 până la 38 cm. Atât standardele rasei britanice, cât și cele americane
afirmă că un Chihuahua nu trebuie să cântărească mai mult de 2,7 kg
pentru conformare.[2]
Cu toate acestea, standardul britanic mai precizează că este de preferat o
greutate de 1,8–2,7 kg. O clauză care spunea „dacă doi câini sunt la fel de
buni ca tip, se preferă cel mai mic” a fost eliminată în 2009.[3] Standardul
Fédération Cynologique Internationale solicită câini în mod ideal între 1,5 și
3,0 kg, deși cei mai mici sunt acceptați în ringul de expunere.[4]

Chihuahua este un câine mic, energic, protector și teritorial. Nu sunt

potriviți în familiile unde există copii mici, deoarece pot fi agresivi și se
enervează foarte ușor. Dacă e scăpat de sub control, poate fi distructiv
pentru stăpân. Nu e potrivit în locuințele unde sunt crescute și alte animale,
în special alte rase de câini. Trebuie dresați și ținuți sub control; în caz
contrar pot dezvolta sindromul câinelui mic. Acestea sunt ideale pentru
viața de apartament, deoarece acestea se pot bucura de și petrece timpul
de joc în interior.
Silueta delicată a acestui câine se identifică foarte clar printre vestigiile
arheologice conservate de pe vremea culturilor precolumbiene ce au
evoluat pe teritoriul actual al statului Mexic. Se opinează că descind din
câinii de talie mică denumiți Techichi, crescuți preponderent de tolteci. Și
aztecii i-au îndrăgit, ba chiar se pare că le-au atribuit un rol în viața lor
religioasă (așa cum o sugerează statuetele și osemintele descoperite la
Piramida din Cholula). O legendă spune că acești câini mici erau destinați
să conducă sufletele celor decedați pe tărâmul umbrelor. Poartă numele
statului mexican pe teritoriul căruia a fost identificat de cuceritorii veniți din
Spania. AKC a adoptat oficial rasa încă din anul 1904.
Blana lor trebuie periată doar ocazional, nu năpârlesc prea consistent. Se
recomandă folosirea picăturilor pentru ochi, ca să se evite formarea
"dârelor de lacrimi". Sunt mofturoși în ceea ce privește hrana și stăpânii
cad repede în capcana unui răsfăț exagerat. Greutatea corporală trebuie
atent monitorizată, orice scădere fiind potențial periculoasă. Se întâmplă
destul de des ca acești câini să nu schimbe complet dentiția de lapte și va
fi necesar să intervină un medic veterinar pentru a se evita complicațiile.
Sunt singura rasă canină la care puii se nasc cu moleră, acea porțiune
moale din construcția craniului (ca la bebelușii umani). Sunt predispuși atât
la hipo, cât și la hiperglicemie. Pot deveni destul de ușor obezi. Alte boli:
afecțiuni oculare, tremur muscular, diabet. Sunt, dincolo de aparențe,
destul de rezistenți și, cu o bună hrănire și îngrijire pot atinge vârste foarte
înaintate.