Poluarea

•Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu

materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții
sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul
în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului
înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale, cum ar fi
erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante
provine din activitățile umane.

•Există două categorii de poluanți:

-Poluanții biodegradabili sunt substanțe, cum ar fi cele
conținute în apa menajeră, care se descompun rapid prin unele
procese naturale. Acești poluanți devin o problemă când se
acumulează mai rapid decât pot să se descompună.
-Poluanții nedegradabili sunt substanțe care nu se
descompun, sau se descompun foarte lent, în mediul natural.
Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să
se îndepărteze acești poluanți din mediu. Compușii
nedegradabili cum ar fi diclor-difenil-tricloretanul, dioxinele,
bifenilii policlorurați (BPC) și materialele radioactive pot să
ajungă la nivele periculoase de acumulare și pot să urce în lanțul
trofic prin intermediul animalelor. De exemplu, moleculele
compușilor toxici pot să se depună pe suprafața plantelor
acvatice fără să distrugă acele plante.

Poluarea Apei Poluarea Aerului Poluarea Solului

•Poluarea în România:

În perioada 2008 - 2012, aproximativ 300 de instalații din România au

avut dreptul să emită un total de 379,7 milioane de tone de emisii de
gaze cu efect de seră, respectiv 75,9 milioane tone anual. România are
un disponibil minim pentru comercializarea AAU-urilor (Assigned
Amount Units - Unități ale Cantității Atribuite) de 60 milioane tone CO2
echivalent, anual, în perioada 2008-2012, pentru care ar putea încasa
până la 2 miliarde euro (1 miliard de euro după alte estimări).În anul
2010, statul român acorda în mod gratuit aceste certificate pentru 219
companii poluatoare de pe teritoriul țării, în majoritatea lor cu capital
de stat. Scopul era de a ajuta acești poluatori să investească în
ecologizare.

•Combaterea poluării:

Din cauza poluării mediului înconjurător, de la jumătatea secolului XX,

multe națiuni au instituit legi cuprinzătoare proiectate pentru a repara
distrugerile anterioare ale poluării necontrolate și pentru a preveni
viitoarele contaminări ale mediului. În Statele Unite a fost adoptată
„Legea pentru Aer Curat” (Clean Air Act - 1970) prin care se impunea
reducerea semnificativă a anumitor tipuri de poluare ale aerului, cum ar
fi emisiile de dioxid de sulf. „Legea pentru Apa Curată” (Clean Water
Act - 1977) și „Legea pentru Apă Potabilă Nepericuloasă” (Safe Drinking
Water Act - 1974) au stabilit norme pentru deversarea poluanților în
ape și standarde pentru calitatea apei potabile. „Legea pentru Controlul
Substanțelor Toxice” (Toxic Substance Control Act - 1976) și „Legea
pentru Conservarea și Recuperarea Resurselor” (Resource Conservation
and Recovery Act - 1976) au fost promulgate pentru a supraveghea și
controla deșeurile periculoase. După 1980 au fost create programe care
alocau fonduri pentru curățarea celor mai contaminate terenuri de
depozitare a deșeurilor. Aceste legi, precum și alte câteva legi federale
sau statale, au ajutat la limitarea poluării, dar progresele au fost lente și
au rămas multe probleme nerezolvate cu privire la zonele cu
contaminări severe, din cauza lipsei fondurilor pentru curățare și din
cauza problemelor ivite în aplicarea legilor.