Isaac Newton

Sir. Isaac Newton este considerat unul dintre cei mai mari oameni de știință ai omenirii. Născut pe
25 decembrie 1642/ 4 ianuarie 1643 în satul Woolsthope, din Lincolnshire, Newton nu a fost un copil-
minune, dar din fericire, încurajat de unul dintre profesori, și-a continuat studiile.

Astfel a intrat la Universitatea Cambridge în 1661, pentru că în 1669 să fie ales membru al
Colegiului Trinity. În 1665 și-a luat licența și și-a propus să continue studiile pentru a obține
doctoratul. Dar, din cauza unei epidemii de ciumă, universitatea a fost închisă. Newton însuși
mărturisea: ,, Eram atunci la apogeul capacităților mele de gândire și studiu în matematica abstractă
și filosofia naturală, un apogeu pe care pe atunci nu l-am mai atins niciodată. „

În acest timp, a pus bazele faimosului său tratat: ,, Philosophie Naturalis Principia Mathematica” (~
Principiile matematice ale filosofiei naturale~), care a fost publicat în cele din urma în 1687.

Pe măsură ce teoriile și tratatele sale începeau sa fie acceptate pe continent și în special după
1714, Newton a devenit unul dintre cei mai respectabili oameni de știință din Europa. Newton și-a
petrecut ultimul deceniu perfecționându-și tratatele sale anterioare și arătându-se de critici.

Acesta era un om modest și cu gusturi simple, detestând criticile, fiind dur cu dușmanii și generos
cu prietenii. În guvern și în Societatea Regală și-a demonstrat calitățile de administrator. Nu s-a
căsătorit niciodată și a trăit o viață modestă, stingându-se din viață în 1727, la vârsta de 85 de ani.

Newton este considerat părintele fizicii moderne, realizările sale în domeniul investigației
experimentale, fiind o inovație, ca și cele din domeniul matematicii. Cu același interes și cu aceeași
originalitate, Newton s-a implicat și în chimie, istorie și chiar teologie.

Newton a început să dezvolte calculul în 1666, dar nu a ajuns niciodată să publice în acea perioadă.
A intrat într-o dispută cu Gottfried Leibniz, despre cine a inventat calculul. Aceștia, în prezent, împart
creditul de dezvoltare a calculului integral. Newton a demonstrat teorema binomială, metoda lui
Newton de aproximare a rădăcinilor constantei.

LEGILE LUI NEWTON

•Principiul I al mecanicii

Orice corp își menține starea de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă atât timp cât asupra sa
nu acționează alte forțe sau suma forțelor care acționează asupra sa este nulă.

• Principiul al II-lea al mecanicii

Modificarea cantității de mișcare a unui corp este direct proporțională cu forța aplicată și are loc
pe direcția pe care acționează forța. Prin cantitate de mișcare Newton înțelegea ceea ce astăzi numim
impuls, adică mărimea vectorială egală cu produsul dintre masă și vectorul viteză.

• Principiul al III-lea al mecanicii

Când un corp acționează asupra altui corp cu o forță (numită forță de acțiune), cel de-al doilea corp
acționează și el asupra primului cu o forță (numită forță de reacțiune) de aceeași mărime și de
aceeași direcție, dar de sens contrar.