Borza Diana

I
Isaac Newton
 Borza Diana

1. Aspecte generale cu privire la cine a fost Isaac Newton

2. Copilaria lui Newton
3. Viaţa sa ca şi student
4. Viaţa sadupă perioada studenţiei
5. Contribuţia lui în fizică:-teoria gravitaţională
-forţa:forţa elastică, momentul forţei, forţa
de frecare, greutatea, presiunea, cele trei legi ale dinamicii
- în optică:inelele lui Newton, discul lui
Newton,telescopul lui Newton
6. Contribuţia lui în matematică:-binomul lui Newton
-conceptul de limită
-conceptul de derivată
-conceptul de integrală
7. Contribuţia în filozofie
8. Religia
9. Alte preocupări

II
Isaac Newton
 Borza Diana

Am ales aceasta tema deoarece Isaac Newton este un

fizician deosebit şi care mi-a atras asupra sa prin legile şi
descoperirile sale dosebite. El este un om de ştiinţa
cunoscut in toata lumea, fiind pomenit de fiecare dată
când este vorba de forţă, momentul forţei, legile
referitoare la mecanică şi celelalte experimente ale sale.
Newton nu o are tocmai o copilarie fericită deoarece tatăl
său moare înainte de naşterea sa, iar mama îl lasă în grija
bunicii, la o varstă foarte fragedă, de doar trei ani, pentru
a se putea recasători. Acesta incepe să citească şi să facă
însemnari pe marginea unor carţi scrise de personalitaţi
ştinţifice, manifestă apoi şi interese pentru matematică şi
pentru fenomenele cereşti.
Acest referat este dedicate celor pasionaţi de ştiinţă, în
special de fizică, dar şi celor care vor să se documenteze
în legătură cu viaţa acestui mare fizician.

III
Isaac Newton
 Borza Diana

1.Aspecte generale Acesta se naşte in 25 decembrie 1642, cu

toate că în Anglia data sa de naştere a fost
Isaac Newton este o personalitate
înregistrată pe 6
remarcabilă din istoria ştiinţei occidentale.
Chiar şi in ziua de azi, dupa trei sute de ani ,
se bucura de un prestigiu deosebit în cadrul
comunitaţii ştinţifice . Când acesta s-a născut
fizica era de neînţeles, dar dupa moartea lui
se ştia ca are la bază legi matematice foarte
precis exprimate. Revoluţia ştinţifică era în
plină desfaşurare cand s-a născut, el pune
apoi fundamentul alocând cele trei legi
fundamentale ale dinamicii şi legea
gravitației. Acesta a avut o contribuție și in
politică , însă foarte redusă .
Pe plan familial, nu este prea interesat,
dar prezintă Camerei heraldice un arbore
genealogic, până la John Newton,tatăl stră-
străbunicului său, după ce a devenit “Sir
Issac”.Un alt detaliu semnificativ al vieţii
sale a fost că nu a avut prieteni apropiaţi de
vârsta sa. Click aici şi
s deschide o
Înregistrare
cu cine a
fost Isaac

ianuarie 1643 . Se naşte in

Biografie Lincolnshire(Woolsthorpe)
2.Copilăria lui Newton
IV
Isaac Newton

în Anglia. Înainte de naşterea sa tatăl său a
murit,
acesta a fost un mic proprietar de pamământ.
La o vărstă fragedă, de doar trei ani, est
lăsat in grija bunicii, ca mama sa să se
casătorească cu preotul Barnabas Smith care
dorea o soţie fără copii . După aceste
exeperienţe nefericite din viaţa sa, putem să
înţelegem şi accesele de furie violentă pe
care le va manifesta mai târziu.
În 1656, când avea 15 ani, mama l-a luat
la ea fiindcă putea să îi fie de mare ajutor în
gospodărie, unde stă doi ani. Prietena sa cu
miss Storey, tovaraşa de joacă din copilarie,
s-a menţinut până la sfârşitul vieţii.
O urmă importantă asupra educaţiei sale
a lasat-o şcoala din Grantham,unde a stat în
jur de 5 ani şi unde a învăţat matematica,
limba latină şi teoloogia, şi care au fost
indispensabile pentru studiul universitar. De
când a fost copil era interesat de domeniul
mecanicii, cu ajutorul căruia a confecţionat
jucarii mecanice, nefiind interesat de
meseria tatălui său de fermier.
3.Viaţa sa ca şi student
Isaac Barrow(1630-1667) a fost primul
profesor a lui Newton şi care a ocupat
Isaac Newton
Borza Diana
catedra Lucas, mai târziu acesta devenind şi
prietenul său. În anul 1661 merge la
Isaac Newton
Colegiul Trinty din Cambridge. Isaac lua
parte în perioada studenţiei la chefuri, unde
principala lui ocupaţi a fost să joace cărţi.
După un timp începe să citească şi să facă
însemnari din Francis Bacon, Rene
Descartes şi alte lucrări ale altor
personalitaţi ştinţifice. El este pasionat de
matmatică si fenomenele cerşti. Unul dintre
motourile sale a fost : “Amicus Plato amicus
Aristotelesmagis amica veritas”, care
înseamnă “Platon şi Aristotel sânt prietenii
mei. Dar cel mai bun prieten îmi este
Adevărul.”.
Pe plan financiar nu avea obiceiul de a
cheltui, cele mai semnificative sume le-a dat
pe carţi. După ce a ajuns menbru al
colegiului caştiga în jur de 200-250 delire pe
an (o sumă semnificativă pentru vremea în
care traia şi cu care puteai trăi uşor.
Newton a fost bursier al colegiului în anul
1664, iar în aprilie 1665 şi-a luat licenţa.
După ce în anul 1665 vine epidemia de
ciumă, colegiul se închide, el se întoarce la
mama sa, deoarece era singură după ce a
murit şi cel de al doilea soţ al ei, şi studiază
matematica şi fizolofia. Aici el s-a simţit plin
de energie şi cu mintea limpede, putând să
V

mediteze la cele învăţate şi la viitoarele
invenţii.
Semnătura
lui Isaac
Newton
4.Viaţa sa după perioada studenţiei
În 1667 devine membru al Universitaţii
Cambrige.
Îi ia locul lui Isaac Barrow, ca profesor de
matematică, după ce acesta îşi dă demisia
pentru a se dedica religiei, în anul 1669.
Acest post îl obliga pe Newton să ţină câte un
curs annual, dar îl scuteşte de a lucra ca
preparator. Prima temă a prelegerilor a fost
aleasă din domeniul lucrării sale în domniul
opticii. În 1672 este ales membru al
Societaţii Regale, datorită primului
telescopul construit de el.
“Principia” a fost pubicată în anul 1687
de către Edmond Halley, rprezentând un
mare triumf şi marcând apogeul carierei
tinţifice a lui Newton, marcând totodată şi un
Isaac Newton
Borza Diana
punct culminant al revoluţiei ştinţifice.
Dobândeşte o mare notorietate şi devine un
simbol viu al noii ştiinţe, după care urmeayă
o evoluţie contradictorie. Începând cu anul
1689, când se terminase Revoluţia Engleză, a
avut o careră scurtă.În 1696 a fost desemnat
custode al Monetării Regale, devenind
directorul acesteia.A fost ales preşedinte al
Societaţii Rgale în anul 1703, păstrând
postul până la moarte.
Triumful ştiinţific a lui Newton în ultimele
decenii se împletea într-un anumit grad cu o
bunăstare exterioară: onorurile palatului,
respectul discipolilor, îngrijire bună acasă.
Nepoata sa se recasătoreşte cu Condwitt şi
locuieşte alături de Newton. Bătrâneţea sa a
fost linişnită, fară nici o boală. La vârsta de
80 de ani descoperă că suferă de o afecţiune
serioasă a vezicii, însoţită de o litiază. Chiar
dacă a deţinut o funcţie înaltă, chiar şi în
ultimele zile din viaţa sa a ramas la fel de
modest şi în relatia cu oameni şi în
îmbrăcăminte.
Contemporani au mărturisit că Newton
avea o statură sub-mijlocie,îndesat şi cu o
privire pătrunzătoare, acestea fiind
demonstrate de portretele sale în ulei. Acesta
a avut toată viaţa un păr des şi frumos, de
un alb splendid odată ce a îmbătrânit. Purta
VI
 Borza Diana
părul legat în coadă cu o fundă. El îşi ajuta mișcarea planetelor, căile cometelor și
cu plăcere prietenii şi rudele. Dupăce moare, fluxurile oceanelor. El a cercetat deosebirile
lasă o moştenire de 32 000 de lire sterline. razelor luminoase și diferitele culori care
Abia în anul 1725 starea sa de sănătate s-a apar în legătură cu acesta, ceea ce nu bănuia
înrăutăţit, reuşind cu toate acestea să nimeni înaintea lui. Interpret sârguincios,
prezideze şedinţa solemnă a Societaţii înțelept și corect al naturii, al antichității și
Regale, ţinută cu ocazia venirii abatelui al Sfintei Scripturi, el a afirmat prin filozofia
Alary, precptorul lui Ludovic al-XV-lea. sa măreția Dumnezeului atotputernic, iar
După 1725 Newton şi-a încetat serviciul la prin caracterul său exprima simplitatea
Monetărie, predând toate funcţiile lui evanghelică. Să se bucure muritorii, că a
Condwitt, soţul nepoatei sale.Este mutat la existat o asemenea podoabă a speciei umane.
Kensington, în data de 28 februarie 1727 Născut la 25 decembrie 1642, decedat la 20
prezintă, la Londra, şedinţei Societăţii martie 1727”.
Regale. În data de 4 martie, a aceluiaşi an a
avut o criză de litiază. La data de 18 martie
Newton a mai reuşit să mai citească ziarele
şi a avut o conversaţie cu doctorul său şi cu
Condwitt.
În noaptea de 20 spre 21 martie, la vârsta
de 84 de ani, acesta moare. Trupul său este
dus la Londra şi înmormântat în cadrul unei
ceremonii solemne la Westminster, iar după
patru ani rudele sale ridică la mormantul său
un monument cu chipul lui, decorat cu
embleme şi simboluri. Inscrispţia funerară
de pe mormântul său conţine următorul text:
„Aici se odihnește Sir Isaac Newton, nobil,
care cu o rațiune aproape divină a
demonstrat cel dintâi, cu făclia matematicii, Mormântul lui Isaac
Newton
VII
Isaac Newton
 Borza Diana
privire la gravitaţie nu spuneau nimic despre
natură sau cauza fenomnului, acceptând
10%

ideea că gravitaţia poate fi descrisă pe cale

4 10%

forţă matematică. Cu timpul, experimentul şi

30% optica
3
legile dinamicii
filozofie
religie
observaţia au devenit stâlpii activtăţii
2 20%

30%
ştinţifice.Oamnii de ştiinţă nu mai credeau în
1

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
vechii dascăli, cum este Aristotel, şi au
început să işi facă propriile teorii.
Înregistrează fenomenele în termni valorici,
Cotribuţii semnificative în
aceste ştiinţe ca unităţi de masă, volum sau
tmperatură.Instrumentele necesare acestor
4.Contribuţia lui în fizică
cercetări sunt răspândite în marile oraşe.

“Principia” lui Newton a fost cea mai Toate descoperirile din acea perioadă au

importantă lucrare ştiinţifică din cea de a alcătuit baza progreselor teoretice de la

doua jumătate a secolului al-XVI- sfârțitul secolului al-XIX-lea și începutul

lea.Adevenit, ulterior, fundamentul fizicii secolului al-XX-lea în domeniul fizicii și

pentru următorii 200 de ani, constituind şi chimiei.

baza metodologiei ştinţifice.Newton şi-a

fundamentat teoriile pe cercetarea atentă a
fenomenelor naturale.În mod practic, ştiinţa
nu operează strict în conformitate cu
metodologia ştinţifică.Descoperirile cele mai
importante ale lui Newton au fost mai mult
produsel intuiţiei, pe care le-a demonstrat cu
ajutorul experimntlor, raţionamentelor şi
matematicii.
Fiecare fenomen natural putea fi explicat
în cele din urmă prin legi matematice,
susţinea Newton. Legile formulate de el cu
Teoria gravitaţională
Primul care a demonstrat că atât căderea
obiectelor de pe Pământ cât și mișcarea de
rotație a Lunii în jurul Pământului, dar și
mișcarea de rotație a planetelor în jurul
Soarelui , chiar și traiectoriile cometelor,
sunt guvernate de aceeași lege: legea
gravitației universale, a fost Isaac Newton.
În anul 1684 primeşt vizita marelui
astronom Edmond Halley cu care discută o

VIII
Isaac Newton
 Borza Diana
problemă de actualitate în acel moment, încercat acest lucru, iar ecuaţia lui Newton,
problema mişcării plantelor. Cei doi plecă de ne ajută să înţelegem de ce se intâmplă acest
la descoperira lui Kepler, conform căreia a lucru :
stabilit că orbitele sunt de fapt eliptice dar a Gm1 m2
F= 2
=m1 a1
creyut că mişcarea planetelor este dictată de r
F- forţa gravitaţională dintre două puncte
către o “forţă divină” emanată de la
m1- masa primului obiect
Soare.Studiind mișcarea ciuculară îşi
m2- masa celui de al doilea obiect
aminteşte despre căderea mărului din pom,
r- distanţa dintre obiecte
din anul 1666, realizând că forța care
G- constanta universală a gravitaţiei
acționează asupra unui corp care se rotește
-adică masa m1va accelera la acceleraţia a1,
este invers proporțională cu pătratul
sub forţa de gravitaţie
distanței dintre acesta şi punctul în jurul
2
A=π r
căruia se rotește, teorie sugerată de Robert
În anul 1684 revine asupra problemelor
Hooke, dar care nu a putut să-şi argumentez
prezentate mai sus şi publică “De motus
afirmaţiea. După ce aplică acest principiu
corporum”, după câţiva ani formulază cele
sistemelui Pământ-Lună şi celorlalte planete
trei legi ale dinamicii şi legea
înţelege că mişcarea Lunii poate fi văzută ca
gravitaţiei.Potrivit legii newtoniene a
rezultatul a două componente: tentaţia de
gravitaţiei: “forţa gravitaţională dintre două
cădere pe Pământ şi tentaţia de a se deplasa
corpuri este proporţională cu produsul
în linie dreaptă, ambele mişcări fiind
maselor şi invers proporţională cupătratul
simultane. Traiectoriacurbată este
distanţei dintrecorpurile respective”.
consecinţa atracţiei gravitaţionale exercitate
Newton susţinea că “fiecare obiect din
de Pământ asupra Lunii.
Univers atrage orice alt obiect cu o
Newton nu a fost singurul cu contribuţii
forțăîndreptată de-a lungul liniei centrelor
semnificative a gravitaţiei, înainte de el
celor două obiecte, proporțională cu
Galileo Galilei a corectat concepţia comform
produsul maselor lor și invers proporțională
căreia obiectele cu mase diferite cad cu
cu pătratul distanței dintre cele două
viteze diferite, a lui Aristotel. Aristotel s-a
obiecte.“ Legea gravitaţiei a publicat-o in
bayat doar pe logică pe când Galilo a şi
“Principia Mathematica” astfel:
IX
Isaac Newton
 Borza Diana
Gm1 m2
F= 2
r Forţa
Forţa este o mărime fizică vectorială care
F- reprezintă forţa gravitaţională dintre măsoară interacţiunea, are simbolul F, iar
două obiecte unitatea de măsură a forţei în Sistemul
G- reprezintă constanta universală a Internaţional este un Newton, cu simbolul N,
gravitaţiei şi care reprezintă forţa care aplicată unui
m1– reprezintă masa primului obiect corp cu masa de 1 kilogram îi imprimă o
m2– reprezintă masa celui d al doilea obiect acceleraţie de 1m/s 2: ¿ F> ¿SI =N ¿ .
r- reprezintă distanţa dintre cele două
obiecte
Newton a numit această lege, legea
universală deoarece se aplică la toate
obiectele. Forţa elastică
Forţa elastic apareîntr-un corp elastic
supusdeformarii, are simbolulFe ,unitaea de
masurăeste un Newton, cu simbolul N /m şi
formula:
F e =k ∆ l

G=g m
k- este constanta elastică
∆l- este deformarea elastic

Atracţia orcăror doua corpuri din m- masa

univers g- acceleraţia gravitaţională
Acceleraţia gravitaţională are simbolul g,
unitatea de măsură este Newton pe kilogram
N
şi are simbolul unităţii de măsură , are
kg
N
valoarea de 9 , 8 .
kg
X
Isaac Newton
 Borza Diana

arcul

Aşa acţionează
forţa elastică
asupra unui arc
care are la capăt
un obiect greu

obiectul

Momentul unei forţe în raport cu un

Momentul forţei
punct
Momenul fortei este o mărime fizică
vectorială ce exprimă cantitativ efectul de
rotaţie al unei forte asupra unui corp, are
Forţa de frecare
simbolul ⃗ м sau ⃗м O, unitata de măsură a
momentului forţei este un Newton-metru, cu Forţa de frecare este o mărime vectorială
simbolul Nm şi reprezintă forţa de 1 Newton care apare la suprafaţa de contact dintre
aplicată unui suport perpendicular p o axă şi
două corpuri şi depinde de suprafaţa de
aflat la o distanţă de 1 metru de acea axă.
Formula momentului forţei este: contact şi greutatea corpului, are simbolul ⃗
Ff
⃗
М =r⃑ × ⃗
F , unitatea de măsură este Newton, simbolul
⃗
м -est emomentul forţei
N, şi are formula:
r⃗ – este vectorul de poziţie al punctului de ⃗
F f =μ × G=μ ×m × g
aplicaţie al forţei
μ- coeficientul de frecare
⃗
F – este punctul de aplicaţie al forţei care
G- greutatea
acţionează asupra corpului
m- masa corpului
g- acceleraţia gravitaţională

Aşa acţionează forţa de frecare

asupra unui obiect tras în dreapta
XI
şi(sau) stânga
Isaac Newton
 Borza Diana

origine

Forţa de frecare care

acţionează în partea dreaptă Direcţi
e:
vertical

Sensul:d
e sus în
jos

Aşa acţionează
greutatea
Forţa de frecare care
obiectu acţionează în partea
dreaptă Presiunea
Greutatea
Greutatea sau forţa gravitatională este
Presiunea este mărimea fizică egală cu
mărimea fizică vectorială, este forta cu care
raportul dintre mărimea forţei de apăsare
corpurile sunt atrase de Pământşi care
normal şi aria suprafeţei, are simbolul p, are
măsoară interacţiunea, are simbolul G,
N
unitatea de masură a greutăţii este Newton, unitatea de măsură 2
=Pa , 1Pa este unitate
m
simbolul N: ¿ G>¿ SI =N ¿ şi formula: de măsură pentru presiune dacă pe o
G=m× g suprafaţă de 1 m2 acţionează o forţă de 1N .
m- masa corpului Formula presiunii este:
g- acceleraţia gravitaţională F
p=
S
F- este mărimea forţei
S- este aria suprafaţei

XII
Isaac Newton
 Borza Diana
multiplicate cu acceleraţia,⃗
F =m ⃗a.Acesta
este Principiul forţei.
3.Când un cor pacţionează asupra altui
corp cu o forţă, cel de al doilea corp
acţionează şi el asupr primului cu o forţă de
aceeaşi mărime şi aceeaşi intensitate, dar de
sens contrar. Acesta este Principiul acţiunii
şi reacţiunii.

Mărimea Simbolul Unitatea de

fizică măsură
Forţa F Newton
Forţaelas Newton
Fe
tică
Momentul Newton-
Aşa acţionează presiunea asupra unui forţei м metru
manual
Forţa de Newton
Ff
Cele trei legi ale dinamicii frecare
Greutatea G Newton
Presiunea Newtonpemet
1.Un corp aflat în mişcare se deplasează P
rupătrat
cu o viteză constantă atâta timp cât asupra Acceleraţi Newton pe
a Kilogram
lui nu acţionază nici o forţă. Un corp aflat în
Gravitaţi g
repaus rămâne în aceeaşi stare dacă asupra o-
lui nu se exercită nicio forţă. Aceata este nală

legea inerţiei.
În optică
2.Acceleraţia unui obiect este direct
proporţională cu forţa care acţionează
Inelele lui Newton
asupra sa şi invers proportională cu masa
Daca pe o lama transparentă cu feţele
obiectului. Acesta se poate exprima printr-o
plan - paralele cade un fascicul de radiaţii
ecuaţie în care forţa este echivalentă masei
monocromatice, se constată că o parte vor fi
XIII
Isaac Newton

reflectate, iar o parte refractate. Intrucât
undele incident sunt paralele şi undele
reflectate vor fi paralele.
Mersul razelor printr-o lamă cu feţ
plan -paralele, apoi printr-o lentilă
convergentă
S- sursa de lumină (fascicul de radiaţii
monocromatice)
h- grosimea lamei
L- lentil convergentă (aşezată pentru a
obţine interferenţa)
În planul focal al lentilei convergente L se
vorobţine franje de interferenţă. Se observă
din figură că între unda reflectată in A pe
prima faţă şi unda reflectată in B pe faţa a
doua, apare o diferenţă de drum optic.
Întrucât sursele se gasesc la infinit, undele ce
cad pe lama vor avea aceeaşi înclinaţie,
adică vor avea aceeaşi diferenţă de fază.
Isaac Newton
Borza Diana
Franjele de maxim si minim corespund unei
aceeaşi înclinări a direcţiilor de propagare a
razelo faţă de feţele lamei, de aceea se
numesc franje de egală înclinare.Franjele
apar sub forma unor cercuri concentrice
intunecate şi luminate ce alternează între ele,
in planul focal al lentilei, observăm că se
face în lumină albă, în locul inelelor
întunecate şi luminate ce alternează între ele,
se obţin unele ce conţin culorile spectrului.
Dacă lama este groasă nu obţinem franje de
interferentă.
La Newton frajele au aceeaşi grosime,
deoarece a folosit lame subţiri de grosime
variabilă, aşa cum sunt prezentate în figura
următoare:
Mersul razelor prin două lame de
sticlă cu unghi între ele, realizând o
pană de aer, apoi printr-o lentilă
convergentă
Pentru fiecare grosime a lamei
corespunzătoare se obţine o franja de
interferenţă. Franjele sunt localizate pe
XIV

feţele penei sau in spaţiu cu ajutorul unei
lentil convergente L.
Dar la inelele, Newton, are alizat frejele
ca o pană de aer de limitată de o placă cu
feţele plan-paralele şi o lentilă plan convexă
aşezată pe ea, aşa cum sunt prezentate în
imagine:
Borza Diana
lui demonstrăm că suprapunerea tuturor
culorilor din spectru reconstituie lumina
albă. Înainte de asta el a descoperit că
lumina, traversând o prismă de secţiune
triunghiulară, se descompune în diferite
culori, pe care le-a denumit spectru.
Culorile spectrale sunt aşezate pe discul
lui Newton astfel încât, la rotaţia rapidă a
acestuia, apare alb dacă reflectă în procente
egale radiaţiile roşii, verzi si albastre. Discul
ste format din culorile:

galben portocaliu roşu violet albastru verde

Putem să demonstrăm acest lucru prin

ataşara unui disc colorat confecţionat din
hârtie la un mini-ventilator pus în mişcare de
rotaţie de un motor alimentat cu curent
Inelele lui
Newton
Discul lui Newton

Discul lui Newton este o placă circular

împărțită în șapte sectoare colorate,
reproducând culorile spectrului solar și care,
prin rotire rapidă, devine albă. Cu ajutorul
Discul lui Newton pe un suport cu
XV
motor
Isaac Newton
 Borza Diana
electric.

Sursa de
lumină

Telescopul lui Newton

Olandezul Hans Hippershey descoperă în
Imagine
anul 1608 că un obiect distant apare mult
intermediară
mai apropiat dacă este privit printr-o lentilă ocular
concave şi o lentil convexă, ţinută în faţa ei, obiecti

apoi montându-le într-un tub a obţinut Este un ansamblu care înbunătăţeşte

microscopul. Mai târziu, Galileo Galilei şi-a percepţia vizuală asupra obictelor de
construit propriul telescop care marea dimension imici sau obictelor îndepărtate.
imaginea de 20 de ori şi cu care a observant Microscopul dă o imagine virtuală.
planetele. Telescopul lui Galilei funcţiona Telescopul este alcătuit din:
prin refractarea luminii, pe care din cauza
aberaţiei cromatice s-a produs o imagine
colorată, nedorită în jurul imagiinii.
Newton, în anul 1660, a proiectat un
microscop în care o oglindă plată reflect
lumina într-o lentilă convexă aflată în
ochean şi montată pe latura tubului
principal. Acest microscop este folosit pentru
Mersul razelor într-un
astronomii amatori.
microscop
XVI
Isaac Newton
 Borza Diana
Conceptul de limită a apărut în secolul al-
obiectiv
VII-lea şi al-VIII-lea când Newton l-a folosit
pentru a define conceptul de limită, cu toate că
tub
a definiţia de limită a fost formulate de Karl

ocular
Weierstrass. Evoluţia fenomenelor exprimată
cantitativ implică vidnşiera unor creşteri sau

prismă descreşteri, care aparţin unor valori numerice,

între care se şi desfăşoară, şi unor continuităţi
diagonală sau discontinuităţi. Reprezentarea grafică a
aspectelor calitative şi cantitative, necesită
cunoaştrea funcţiilor continue şi funcţiilor
6.Contribuţia în matematică derivabile. Limita unui şir :
Binomul lui Newton
-fie x1 , x2 , … este un şir de numere reale, prin
Binomul lui Newton reprezintă denumirea
definiţie L este limita şirului şi se scrie:
pentru ridicarea la o putere naturală a unui
binom. Formulele binomului pentru sumă şi lim x n=L
n→∞
diferenţă:
n Conceptul de derivată şi cel de integrală
( x + y ) =∑ C kn × x n−k × y k
n

k=0
Conceptul de drivată şi conceptual de
n
( x− y ) =∑ (−1 ) ×C kn × x n−k × y k
n k
integral, au fost inventate, în acelaşi timp, de
k=0
către Isaac Newton şi matematicianul german
În anul 1665, Isaac Newton, a generalizat
Gottfried Wilhelm von Leibniz. Cei doi au ajuns
formula şi pentru numerele reale. Suma se
la înţelgerea abordării ambelor concept şi
transformă în serie infinită. Dacă x şi y sunt
noţiuni, mai târziu cei doi le explică şi
numer reale cu propritatea |x|>| y| , formula
celorlalţi ce au inventat.
este:

∞ Derivata uni funcţii este unul dintre

r ( r−1 ) x−2 2 r ( r −1 )( r −2 ) r−3 3
( x + y ) =∑ C x
r k r −k k r r −1
y = x +r x y+ x y+ x y +⋯ .
k=o
n
2! conceptele
3! fundamentale de analiză
matematică. Dacă se modifică argumentul
Conceptul de limită
derivata unei funcții într-un punct semnifică
XVII
Isaac Newton

rata cu care se modifică valoarea funcţiei.
Derivata reprezintă rata de variaţie. Funcţiile
nu au devată în punctele în care au o tangentă
vertical, ci în punctele de discontinuitate şi în
punctele de întoarcere.
Limita raportului varia țiilor (diferențelor):
∆y
.
∆x
Borza Diana
experimentală, a unei calităţi încă nu constitue
baza necesară generalizării. Experienţa oferă
suportul obiectiv al generalizării inductive.
Experienţa activă, dci, şi nu observaţia pasivă.
Newton consideră că în acest fel au fost
descoperite imprenetrabilitatea, forţele
impulsive ale corpurilor, legile mişcării şi
gravitaţiei.

La Leibniz derivata lui y în raport cu x este: Inducţia, deducţia, verificarea experimentală

dy sunt etapele demersului ştiinţific în concepţia
.
dx
lui Newton. Datele experimentale constituie
Definiția formală a operaţiei matematici punctual de plecare, dar şi punctual final al
f ( x+ h )−f ( x ) demersului.
asupra funcţiilor este: .
h
În cartea sa “Newtonian Studies”, Al. Koyré
se ocupă, într-un studio amplu, de această
7.Contribuţia lui Newton în filozofie problemă. Confruntând diferitel ediţii ale
“Principiilor matematice ale filoozofiei
Existau în fizica secolului al-XVII-lea două
natural”, el pune în evidenţă o schimbare a
orintări: cea panmatematistă, a lui Galilei şi
sensului în care Newton folosea termnul de
Descartes, şi cea empiristă sau, mai degrabă,
“ipoteză”. Astfel în prima ediţie a
experimentală, repreyentată de Boyle, Hooke
“Principiilor”, Newton dădea cuvântului
etc. Prima orientare se definea prin deducţia
“ipoteză” sensul său traditional de supoziţie
îndrăzneaţă, ca de-a doua prin inducţia
fundamentală în cadrul unei teorii. Treptat,
prudntă. Newton a realizat sinteza acestor
însă, el a abandonat acest sens, ajungând în
orientări. În timp ce Newton matematizează
cele din urmă să-l folosească cu sensul de
realul. Galilei verifică matematica.
“aserţiune gratuită, nedemonstrabilă şi
Newton totodată conştinţa epistemological a extraştinţifică”. Treptat Newton ajunge să
noutăţii demersului rational pe care îl desemneze prin termenul ipoteză orice aserţiune
înfăptuia. Newton spune că repetarea, care nu este dedusă din fnomene. Dacă însă
XVIII
Isaac Newton
 Borza Diana
termenul ipoteză este luat în snsul de supoziţie
fundamentală în cadrul unei teorii, sau de enunţ
plauzibil, dar nu singur şi urmând a fi ulterior
supus verificării, atunci, fireşte, însăşi opera
ştinţifică a lui Newton este plină de ipoteze.
Gravitaţia universal trece şi ea în rândul
ipotezelor.

Newton spune că nu numai că perfecţiunea

lumii implică admiterea unei divinităţi, ci şi că
această intervenţie este mereu prezentă pntru a
susţine lumea în perfecţiunea ei. Lucrările “The
Chronology of Ancient Kingdoms Amended” și
“Observations Upon the Prophecies of Daniel
and the Apocalypse of St. John” au fost publicat
după moarta sa.

Poza cu o carte de filozofie, în care este

prezent şi Newton

8.Religia

Newton era un teolog erudite şi un om

profund religios. În 1703 nepotul lui, John
Locke spunea că nu era doar un savant
remarcabil, nici ralizările matematicii, ci şi
Cartea d fizică în car apare o poză cu datorită religiei. Acestea avea cunoştinţe vaste
„Philosophia naturalis principia în Sfânta Scriptură, bucurându-se de
mathematica”
celebritate, ca teolog, în cercurile mai largi.

9. Alte preocupări
XIX
Isaac Newton
 Borza Diana
Newton avea talente şi la desen, acestea moarta sa a la sat o adevărată comoară de
regăsindu-se în desenele, portretele cercetări în domniul alchimiei, în opoziţie cu
conducătorilor şcolii din Grantham, şi aflate pe descoperirile sale în fizică, ceea ce i-a
pereţii camera sale din casa farmacistului. nedumerit pe oamenii de ştiinţă şi pe istorici.
Tabloul regelui Carol I n poat duc cu gândul la
Contribuţiile lui Newton
sentimentele politice regaliste în epoca lui
Cormwell. În casa farmacistului se împrietenşte
cu Miss Story, pe care o crştea farmacistul,
pritenie care după părerile biologilor s-a 10%
fizică
15%
transformat într-o poveste de dragoste.
Ajungând să fi vorba dspre căsătorie, dar 50%
alchimie
Newton renunţă la ea doarece se hotărăşte
25%
pntru cariera unversitară. matematică

De-a lungul veiţii a avut dispute cu filozofie

personalităţi de talia lui Leibniz şi Hooke. La

Cuprins:

Biografie

Isaac Newton
Contribuţia în fizică XX
 Borza Diana

Bibliografie:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limit%C4%83_%28matematic%C4%83%29

http://ro.wikipedia.org/wiki/Isaac_Newton

http://ro.wikipedia.org/wiki/Derivat%C4%83

“100 cei mai mari savanţi ai lumii” , de John Simmons, editura Lidersi şi
editura Cartea pentru toţi

“Fizică- manual pentru clasa a noua”, de Cleopatra Cherbanovschi şi Nicolae

Cherbanovschi, editura Niculescu 2014

“Fizică- manual pentru clasa a şaptea”, de Andrei Petrescu, Adriana Ghiţă şi

Mircea Fronescu, editura All Educational 2003

http://ro.wikipedia.org/wiki/Momentul_for%C8%9Bei

http://www.sfetcu.com/despre-legea-gravitatiei-universale-a-lui-newton/

http://www.referatele.com/referate/fizica/online2/TEORIA-
GRAVITATIONALA-A-LUI-NEWTON-referatele-com.php

“Istoria filozofiei modrne si contemporan”,editura Academiei Republicii

Socialiste România

http://fpce7.fizica.unibuc.ro/handsonunivers/Abstract.asp?ID=483555379
http://ro.wikipedia.org/wiki/Derivat%C4%83 h
http://www.ipedia.ro/isaac-newton-398/
ttp://ro.swewe.net/word_show.htm/?34975_1&Inelele_lui_Newton

Despre mine:
XXI
Isaac Newton
 Borza Diana

Mă numesc Borza Diana, învăţ la LiceulTeoretic ”MihaiVeliciu “ din

Chişineu-Criş, judeţul Arad.
În timpul liber obişnuiesc să ascult muzică, să citesc, să stau pe
facebook, sa mă joc pe telefon şi să mă plimb. Îmi place să joc baschet,
şi pizza.

XXII
Isaac Newton