Cu rom o picătură ori un strop.

Paradisul ~ Tudor
Ziceai în gând şi, tăvi, nu mai ţin minte,
Arghezi Veneau pe fugă cu plăcinte,
-„Grădina se chemase Paradis şi
Frigări cu pui intrau pe uşi
Rai.
Aduse de băieţi şi de păpuşi.
Acolo totdeauna-i mai,
Oftează Eva a pustiu,
Peştii ieşeau, să întrebaţi pe tata,
Când povesteşte, mai târziu,
Din iazuri, la dorinţă, copţi de-a gata,
Copiilor ţinuţi în poală
Şi alegeai, pe sus, orice friptură,
De câte ori îi culcă şi îi spală,
Şi se prăjea prin aer, pân’ la gură.
Acolo anul ţine, fără greş,
Orice ai fi vrut şi jinduit
De la caise până la cireşi,
Era de ajuns să fi râvnit.
De la cireşe până la caise.
Tata mişca numai sprânceana
De două luni e anul pare-mi-se,
Şi vinul alerga cu damigeana.
Ba, mi se pare, nici de-atât.
Nu-i viscol, ger şi timp urât,
Aşa era în Paradis. Păcat
Doar poame bune, cu toptanul.
Că l-am pierdut şi nu am ascultat!”.
Cât e grădina şi cât ţine anul.

qqqqqqqqqq
Un râu de miere şi un râu de lapte
Se-mpreunau în miazănoapte.
Şi am văzut şi altceva:
Bomboane-n flori şi gârle de cafea.
Zahăr movili şi cornuri mari cu mac,
Stafide, nuci cu cozonac.

Puneai o chiflă şi ieşeau o mie,

Crescute câte cinci pe-o farfurie,
Cu frişcă şi muiate în sirop,