La Tara piticilor – text
,
Intr-o zi, pe inserat.
Ce sa vezi? Ne-am
apucat.
Doi parinti si doi copii.
Din Cartea cu jucarii,
Sa mintim, sa povestim
Ce-am stiut si ce nu
stim,
Pentru alti copii, mai
mici,
Nici chiar mici detot,
dar nici
Mari, ca de insuratoare,
Si facuram si-o
prinsoare.
Cine poate seri mai iute
Stihuri vreo cateva sute,
Si ne-am asternut pe
scris.
Ochii ni s-au cam
inchis.
Mana ne-a cam amortit
Si-a iesit ce a iesit.
Am citit in adunare
Ce scrisese fiecare.
Si din toate, vrea, nu
vrea,
S-a ales povestea mea.
Ramasagul fu: «Se
poate
Seri si pe nerasuflate?»
Vorba e c-am castigat
Si-n sfarsit, am rasuflat.,
Partea mea. intr-adevar.
Am avut un sfert de mar,
Impartind un mar
cretesc;
Nu cumva ca sa jignesc
Pe tovarasii de coate.
Mancand sferturile
toate. Schituri şi chinovii,
toate,
Domnule, care citesti Printre frunze aruncate
Multe altele povesti. Fac din codru o cetate.
Mai frumoase si mai Zvonurile cercetate
scrise, S-au vădit adevărate.
N-o sa-ti placa, pare-mi- Ca şi vrabia, lăstunii
se. N-aduc vorbele
Te-ai deprins cu stih minciunii,
bogat, Că sînt cei mai serioşi
Cu care te-am invatat. Din scatii şi din
Nu ma osandi, vai mie! botgroşi,
C-am cazut in saracie. Agăţaţi de iedere,
Şi cei mai de-ncredere.
E nevoie sa-ti explic:
Esti prea mare. Înmulţindu-se piticii,
Fa-te mic. Şi gîngavii şi pelticii,
Uita regula o dala I-a primit şi Dumnezeu,
Si, cu cartea dezvatata. Care, dintr-un curcubeu,
Mergi nitel de-a busile. Îi scrutează cu ochianul
Poti inchide usile, Toată ziua şi tot anul.
De ti-e teama si rusine Neputînd să îl mînie
Sa te faci de ras ca S-au făcut piticărie,
mine. Şi cu sfîntu-i ajutor
Iesi din dogma si, tiptil. Au ajuns cît un popor.
Fa-te la citit copil.
Asta, Domnule Confrate, Dar prea mici pentru
Da alean si sanatate. război
Eu, cum vezi. incet, Şi buni doar de tărăboi,
incet, Ne-ndrăznind să
M-am facut analfabet." asuprească
În pădurea cu furnici Altă viţă menească
E-o cetate de pitici. Şi, ca nu cumva să piară
Au adus lăstunii ştire Îmbucaţi de niscai fiară,
Că-i un fel de mînăstire Şi-au făcut şi ei o ţară.
Şi că n-ar fi numai una. Sfat ţinură zile şase,
Mult mai multe vede După naţii, după case.
luna, Căci piticii-s multe
Mînăstiri de rugăciune, neamuri,
Cînd răsare şi apune. Cînd corcite, cînd
pestriţe
Şi cu graiuri după spiţe. Nu-l doreşte să În cîte două şi trei,
slăbească, Orişice vîrf de bucată
Cum se scrie pe curat, Bucălat ca o păpuşe, Vrînd să fie lumea toată.
Neamul s-a organizat… Cu bărbia peste guşe. Şi orice ţipenie
Mare căpetenie.
Căutînd întîi ce fel S-au dat Sfintelor Partea vrînd să fie-
Să aleagă de model Scripturi ntreag,
Dintre sutele de state Cîteva întorsături. Părţile nu se-nţeleg.
Cunscute şi umblate, S-a mai pus şi s-a mai
Au luat pildă să trăiască scos Dar bătînd un vînt odată
Pravila călugărească. Ce fusese de prisos, Răscoli pădurea toată
Mai schimbînd pe ici, Şi păstrîndu-se-n sfîrşit Şi din pricinile fricii
colèa, Ce era mai chibzuit, S-au strîns iarăşi toţi
Unde nu se potrivea, Între sfintele mirene piticii.
Amînînd postul cel mare A fost pusă Sfînta Lene. Fiştecare vizunie
Pentru viaţa viitoare, Uite,-s neamuri de pitici Are hram şi stăreţie,
Micşorînd în călindare Din mai mici în tot mai Şi prin scorburi şi prin
Zilele prea lucrătoare mici foi
Şi-nmulţindu-le pe cele Şi cu fel de fel de feţe, Stau piticii cîte doi,
Scrise roşu dintre ele, Albe, negre, linse, creţe, Cîte trei sau mulţi detot
S-a-ntocmit, aşa, un Şi cu vorbe că nu poţi Şi se-nghesuie cum pot.
plan Să te prea-nţelegi cu Mînăstirile mai mari
Că o zi a fost un an. toţi. Au chiliile-n stejari,
Nouă, zece pe o cracă,
– “Săptămînile-s prea Cu o vorbă-n două guri O biserică şi-o toacă.
lungi Ori mă lauzi, ori mă- Dintr-un bob de ghindă-
La duminici să ajungi”, njuri. nchis
Zise marele-nvăţat Vorba-i ca ulceaua S-a-ntocmit un paraclis.
Care lua parte la sfat. goală, Şi doi popi cît gămălia
– “Da, e drept, i s-a Te cîştigă şi te-nşeală, Cîntă-n ìson psaltichia,
răspuns, Şi te spurcă şi te spală. Pe cînd schivnicul din
Una nu e de ajuns, Iei cu ea, ca din hîrdău, strană
Şapte e mai bine, că… Tocmai din sufletul tău, Doarme dus, chitit în
Decît o duminică.” Şi-s în pricinile toate blană.
Şi soborul soroci Două feluri de dreptate. Dau tămîie cu căţuia
O duminică pe zi. Legămîntul şi minciuna Pentru toată cetăţuia
Un pitic – s-a legiuit – Sînt de-o teapă şi totuna Ispitită de pierzanii,
Să stea mai mult aţipit. Şi nu ştii adevărat Bătînd cruci, puind
Avînd dreptul să se Ce-ai minţit şi ce-ai metanii,
culce, jurat. Se hrănesc cu ce te miri
Orice zi fiind de dulce, E un soi de făcătură Şi mai mult cu nori
Ziua, noaptea, cît mai Să se-ntindă prin subţiri.
des. ruptură Strîng în cîte o găoace
Şi să doarmă mai ales, Şi a fost un soi de lege Rouă nouă subt capace :
Că nici Pronia cerească Ce-i legat să se dezlege, Doniţi, putini,
Fieştecare crîmpei boloboace,
Şi în ele, ca-n copaie, Cuibăriţi colèa prin Fac prea multe nebunii,
Sîmbetele fac şi baie, nuci, Că se-mbie, că se joacă
Ziua marelui răsfăţ. Cît priveşte dulcele Scoborînd tîrîş pe cracă.
Ai albine : mulge-le ! Unul ţine predică,
Pregătiţi pentru ospăţ, Dintr-un fagure de Altu-i pune piedică.
Le ajunge o măslină miere Unora le vine placul
Şi-o măsură de făină Ies în scoici vreo trei Să se dea de-a
Cîtă-ncape-n degetar, ciubere. berbeleacul,
De la Paşti la Făurar. Să nu uit să mai însemn Şi din leagăne, din vînt,
Să frămînţi şi să tot faci Că un ţoi de untdelemn Dau cu burta de pămînt.
Àrtose şi cozonaci ! Ţine, cum sînt rosturile Se amestecă, de mici,
Dintr-o scorbură de Pentru toate posturile. Cu gîngănii şi furnici,
cracă În cel mai înalt molit Şi se-ntrec în izmeneală.
Vine laptele de vacă. E-un pitic mitropolit. Uneori, mai din
Nu-i mai mare de atît, greşeală,
Vaca n-a intrat detot : De la poale pîn’ la gît ; Te ia cioara-n cioc, şi
Pînă-n coarne, pîn’ la De o şchioapă mijlocie, cracul
bot, Pot să dau şi chezăşie. Ţi-l apucă pitpalacul.
Mi se pare că-i pestriţă Stă într-un pahar Dau cu tifla, se îngînă,
Şi-ai jura că-i veveriţă, rotund, Se stropesc lîngă fîntînă
Pentru că la vaci şi boi Pe un jilţ lăsat la fund, Sau se fluieră, se-
Coada nu prea stă Spilcuit ca o mireasă, nfruntă,
vîlvoi. Şi paharul stă pe masă, Zbiară-n chiote de
Ouă ? Ai prin meri şi Tuturora să se-arate nuntă.
pruni. În palatul din cetate. Ori, ca nişte blestemaţi,
Dai o raită şi aduni Din molift, în lumea- Se bat seara cu scuipaţi.
Şi te-ntorci cu o căciulă. ntreagă, Se buşesc, se iau de
Marfa-i bună şi destulă. El şi leagă şi dezleagă. brîu,
Mii şi sute de găini Mitra de mărgăritar Larma zburdă fără frîu,
Ouă mult pentru Iese-afară din pahar, Baba-oarba, leapşă,
creştini, Şi de-acolo, plin de har, ţurcă.
Trei pe zi ori cîte două, Cu o rază, Bărbile li se încurcă,
După regula mai nouă. Vede şi supraveghează. Şi de-a capra, la tot
Numai că găinile El e tuturora tată. pasul,
Ce-şi aleg tulpinile Vorba-i este ascultată, Nimeresc şi-n pomi cu
Şi pun cuib în frunza Şi porunca lui temută, nasul.
deasă Ori grăită, ori tăcută. Şi cum cad cu miile,
Nu sînt cele de acasă. E de-ajuns că dă din Mai deşi ca scrumbiile,
Sînt şi ele tot cu cioc, pleoape Înţelege orişicine
Dar nu stau prea mult Şi îngheaţă şapte ape. Ce greu liniştea se ţine
peloc, A făcut un semn cumva, Într-un hohot şi-un
Şi aş face o prinsoare Sau din ochi sau din dezmăţ,
Că sînt vrăbii, cît se giubea, Fără bici şi fără băţ.
pare, Şi-amuţi posomorît Stareţul prea supărat
Piţigoi, sticleţi ori cuci Codru-nalt numaidecît. Cîteodată s-a-ncruntat,
Căci piticii-n sihăstrii Şi deşi-i sînt fraţii dragi,
Îi mai pişcă la nădragi. Feţelor judecătoare Zise Tit şi s-a jurat. –
Pe piticul mai borţos Care caută lumină, Totuş, nu ştiu cine,-
Ţi l-a-ntors cu faţa-n jos Să le spuie : “Nu-s de ncalte,
Şi-l măsoară pe spinare, vină” Mi-a furat pe celelalte.”
Undeva, să am iertare. Şi că sticla era plină Tiron îşi pitea odată
Cîte unu-i pipăit Cu spirt bun de Şi-n papuci cîte-o
Cu gîrbaciul despletit, tescovină. bucată,
Iară altul, slut şi cîrn, – “Vă întreb acum Şi de zahăr cît mîncase
Cu mătură, sau cu tîrn, frumos, – Pe furiş, se îngrăşase.
Sau cu znopul de urzici Zise trist şi proestos, – Scuturîndu-i casa, tinda,
Pielea grasă i-o băşici. Ce pedeapsă se cuvine, Cosma i-a furat oglinda
Sau îl ţii în colivie Să se vindece mai bine, Marelui mitropolit,
Agăţat la stăreţie. Unui frate mincinos ?” Foarfeca de potrivit
Şi-o grămadă
Ca să daţi îndreptăţire Şi să mai cutez să spun De borcane cu pomadă.
Stareţului scos din fire, Că Nichifor bea tutun ? O avea
Să vă povestesc ce fac Şi că are şi-o lulea, Spînzurată de curea
Fraţii răi, cu comanac : Pe la sîn, pe undeva ? Şi se mai uita în ea,
Iov primise-nsărcinare Şi-un amnar Cum îi sta cînd
Să dea-n mînă o Cu brăcinar ? poruncea
scrisoare Nimeni însă, la dovadă, Şi cînd binecuvînta,
Stareţului dintr-un plop, Nu-i mai iute de Zvelt şi sprinten pe
Arhiereu sau protopop ; tăgadă ; tîrlig,
Unui stareţ mai din vale Împrejurul gurii, barba Cu trei degete cîrlig.
De dudul sfinţiei-sale. I-a îngălbenit ca iarba. Alifiile străbune,
Un răvaş de episcope A răspuns că la mijlòc Mă gîndesc, cu
Se pune-n sticlă cu dop, E că suflă noaptea-n foc plecăciune,
Tainele sfîntului clir Înfundat. – “Fire-ai să Că-i slujeau de-ntins şi
Cerînd plicuri de fii ! tras
clondir. Deştele ţi-s stacojii”. Cutele de pe la nas,
Însă Iov, ca să – “Am umblat cu un Că înaltul-prea-sfinţit
cunoască, chibrit,– Cam era niţel zbîrcit,
Scoase dopul lung de Răspundea, – şi le-am Însă foarte îngrijit,
iască pîrlit.” Mirosind, ca o duduie,
Şi ştafeta, şi-a citit. – “Ori că-mi pute mie, A căpşuni şi a gutuie.
Ca pe un nefericit, or’ că Vroia Cosma să se vadă
Duhul Rău l-a ispitit Puţi matale a mahorcă.” De-i frumos şi el o dată.
Şi-a pierdut prin frunză, El răspuns da orişicui Şi-a ciuntit cîte o aţă
bietul, Că aşa e suflul lui. Din zulufi şi din
Astupuşul şi biletul, mustaţă,
Şi i-a dat vlădichii-n Tit fu prins în buzunar Căci, nu-i fie de deochi,
poală, Cu-o bucată de zahar. Îi da barba pînă-n ochi.
Pe la toacă, sticla goală. – “Nu minţi, că e-n Trecînd jos de
De isprava neiertată zadar !” cingătoare,
A fost tras la judecată – “Nu pricep şi sînt Unghiile la picioare
Şi avu neobrăzare, mirat,- Cum se taie a uitat.
Foarfeca l-a înţepat.
S-a rănit şi a ţipat,
Şi sărind pe un călcîi
S-a dat el de gol întîi.
Rele, mari, necugetate
Sînt asemenea păcate,
Şi piticii s-au jurat
Să nu cadă-ntru păcat.
Cresc cît vor, şi nu-i
nimica,
Barba, unghiile, chica,
Dar opresc blesteme
grele
Să le ciopîrţeşti pre ele.
Mai ales atunci cînd n-
ai
Nici-un foarfec să le tai.
Judecata, într-un glas,
L-a legat, l-a-ntins şi
ras.
Toate faptele acestea
Nu cinstesc prea mult
povestea,
Că piticii nu-s buni toţi,
Şi-ntre ei mai sînt şi
hoţi.
Cîte unii-ntr-o ureche
Nu-s pitici din vremea
veche.
Pripăşiţi de joi, de
vineri,
Unii sînt prea cruzi şi
tineri.
Nici n-au nouăzeci de
ani,
Încă pui, încă juncani.
De-abia pe la două sute,
Cînd bărbia face cute
Şi sînt plini ca nişte saci,
Graşi ca nişte cozonaci,
Falnici ca nişte bureţi,
Poţi să zici că sînt
băieţi,
Şi de nu s-ar fi jurat, Să mă gîdil la cucui,
Că-s flăcăi de însurat. Şi pe urmă o să spui ;
Să mă scarpin după
Să nu-l uit de zugrăvit ceafă.
Pe sfîntul mitropolit. Nu spui bine, nu-mi dai
Părul lui, cu valuri creţe leafă.
Pînă-n şold, e-o Vezi, căţelul ştie bine.
frumuseţe, Că a fost la drum cu
Pieptănat de o răgace mine,
Cu un spic, după ce M-a păzit şi ajutat.
coace, Am mîncat şi am răbdat
Ori de mei, ori de Şi-am dus greul
săcară, împreună,
Pus de-o parte de cu Pe timp bun şi pe
vară. furtună,
De-àltfel, gîzele din Ghemuiţi într-un culcuş,
iarbă Cum dormim de-atunci
Poartă grije mult de şi-acuş.
barbă. E pitic şi el, dar treaz,
Barba Marelui Pitic Fără frică şi viteaz.
Trasă-i ca din borangic Fără el, jur pe ce am,
Şi-i îmbracă pieptu-n Nu mai ştiu ce mă
zale făceam.
Cu odajdia ei moale. Mă mînca vreun
Dumnezeu cel crocodel,
nepătruns, Vrun păianjen, fără el,
Dîndu-i tron înalt, l-a Iar cucuiele dentăi,
uns. Cu vîrf bont şi vînătăi,
L-a-ntărit cu un hrisov, Îşi aduc mai bine-
Scris cu slove de aminte,
ceaslov, Fără snoave şi cuvinte,
În cerescul lui cerdac, Ce-am făcut şi ce-am
Pe o coaje de copac. umblat
I l-a scris cu vorbe-ncete Pînă ce le-am căpătat.
Şi strivite cu pecete.
Uite, te-aş putea-
Poate-acum ai vrea să ndrepta,
ştii Însă doar pe dumneata,
În ce-anume sihăstrii Şi sînt foarte-ncredinţat
Şi anume cam pe unde Că odată îndreptat
Mînăstirea se ascunde ; N-ai să dai învăţătură
Din pădurea cu pitici, Orişicui şi mură-n gură.
Nu o prea zăresc de- Prin urmare,
aici. În pădurea ceea mare
Să mai laşi întîi, niţel, Iarna-i cald, vara
Să-l întreb şi pe căţel, răcoare.
Fagii sînt atît de nalţi Calea, timpul, nu cumva
Cum n-au fost şi nu-s Ca s-ajungi pe drum, Să te sperii ce-n răspăr
ceilalţi, mai uite, Merge vremea-ntr-
Şi podesc o bagdadie Rupi cinci tălpi şi trei adevăr.
Peste-ntreaga-mpărăţie. căpute, Ai să dai de-o mare,
Codru-nchis, ca-ntr-o Dar ajungi neapărat Fără pod şi trecătoare,
odaie, Într-o zi la scăpătat, De un vînt în curmeziş,
Nu-l ajunge pic de Însetat şi nemîncat. De cenuşe, de prundiş,
ploaie. Pîntecul, lipit de spate, Pe alocuri, cîmpul gol
Am iernat şi am căscat Ţi-a scăzut la jumătate. E de clei şi de nămol.
Numai pe pămînt uscat. Iei în tolba din spinare, Nici nu simţi ce fel şi
Că de-ar fi noroi, ca-n Răzimată-n cingătoare, unde
lume, Straie, pîine, brînză, Talpa stă să se
Nu le-ar mai păsa de nuci, scufunde,
glume Dar mai trebui’ s-o şi Şi, sorbit încet în prund,
Cuvioşilor din schit, duci. Mîlul te trage la fund.
Ci s-ar fi-ndeletnicit, Chibzuit şi gospodar, Am găsit, muncită-n
Toată ziua, toată viaţă, Eu mi-am luat şi un glod,
Cum se crapă măgar, O mulţime de norod,
dimineaţa, Cugetînd ca prin păşuni Răstignită-n huma
Să-şi radă pingelele, Să ajung în şase luni. moale,
Să-şi spele obielele Dar păşune şi livezi Neputînd să se mai
Şi să-şi frece cioarecii, Nicăierea nu le vezi scoale,
Alergînd ca şoarecii ; Şi-ar fi fost ca, la Şi la fiece-ncercare
Că venind, din măgar, Încleştată şi mai tare.
întîmplare, Să înham şi un hambar, Ţara, după cum vedem,
Marele la cercetare, Ca să aivă ce mînca O-mpresoară un
Din mai-marii, cel mai Pe drum şi domnia-sa. blestèm,
mare, N-am ajuns să fac nimic Şi nămolurile scad,
Cum îi zic piticii, (Cu măgarul, vreau să Uneori, pînă la Iad.
“Tata”, zic). Broaştele, cît nişte vite,
Să-i vadă curaţi şi gata. Un măgar, părerea mea, Dau din coarne şi
La drum lung e o belea. copite.
Pe cărări şi pe şosea, Trebuise să-i arăt Drăgălaşii, mititeii
Unde-ai fi, unde-ai De-ntors şi calea- Mormoloci, sînt ca
călca, ndărăt. purceii.
La-ntuneric, la lumină, Drumul meu ducea de- Dar un bivol şchiop,
Umbli ca pe rogojină, acasă corcit,
Şi ţi-e dulce la picioare Pe din dos, pe lîngă Două nopţi m-a fugărit.
Toată ţara umblătoare, casă. Ducă-se şi să se ducă,
Pardosită cu covoare Întîi o apuci aşa, Poate-a fost vre o
Şi cu preşi Patru poştii şi ceva, nălucă
Subt copacii mari şi Şi o iei pe lîngă dîmb, Neagră, şi se vede
deşi. Unde-l taie podul treaba,
Zic şi temnicerii că strîmb. Că am alergat degeaba.
Eşti ca în biserică. Nu lua ceas, nu măsura A venit încoa şi-un ţap,
Să mă bat cu el în cap.
Nu cred rău c-a vrut să- Însă fie cum o fi,
mi facă. Poate că m-aş răzgîndi.
Îi ardea şi lui de joacă. Ce să cauţi, tu, voinic,
Dar de teamă de cucuie Negreşit, dar încă mic,
M-am făcut să-l văd că Să iei drumul prin
nu e. pustii,
Un ţînţar cît un erete Cu strigoi şi cu stafii,
Mut şi el de furcă-mi Să te-ncurci pe unde ies,
dete. Din bîrloagele de şes,
Muştele erau cu barbă. Soiurile de jivine
M-am lovit de-o vacă Care m-au pîndit pe
oarbă, mine ?
M-am împidicat de-o Eu mai bine ţi-aş fi dat,
sfoară Răzgîndindu-mă, un
Cu trei capete şi-o sfat.
ghiară. Ia întinde-te colea,
Pe un puf de canapea,
Namile, dihănii multe, Să auzi povestea mea.
Cît de lungi, pe-atît de Căci de-aceea sînt
slute, poveşti,
Mişunau necunoscute. Ca să nu te osteneşti
Un păianjen cît un om Decît cel puţin să caşti
Avea ramuri mari, de Seara, de Crăciun şi
pom ; Paşti,
Aţa lui, din nod în nod, Şi s-asculţi, pe adormite,
Se-ntindea cît un năvod. Lucruri nemaipomenite.
Peştele din apă, parcă,
Era, Doamne ! cît o Cît priveşte sfînta
barcă slujbă,
Şi ieşea din rîu la soare. E mai mare ava Cujbă
Am văzut o lipitoare
Şi mai neagră şi mai
mare.
Ce ciudat e, poţi să zici,
Ca o ţară de pitici
Să înceapă, la doi paşi,
C-un ţinut de uriaşi !
Într-un basm de mai
tîrziu
Mi-am şi pus de gînd să
scriu
Cum se cheamă fiecare
Lighioană şi-arătare.
Că e bine să le-nveţi
Să le spui şi la băieţi.