Ce-or fi mancat, ce nu vor fi mancat,

Păcatul - Tudor Arghezi

Destul ca au cazut in greu pacat.
Ba de abia atunci, mi se pare,
Pomul pe care Domnul il oprise
Li s-a deschis mai bine pofta de mancare
Facea de toate, si caise,
Si-au invatat la Raiul din padure
Smochine, chitre, pere moi si prune,
De-abia sa sara legea si sa fure.
Cari de cari mai grase si mai bune,
Castan cu fel de fel de craci,
Cu flori, miresme si murmure. Caci
In Paradis se imbinau deodata
Tot bunatati din lumea toata.

Sa nu te-ndemne gandul: „Ia si papa!”.

Sa nu iti lase gura apa
Si sa mai tii porunca minte
A sfantului si bunului Parinte?
Inger sa fii, si tot si-ar fi dat branci
Inima – vai – sa rupi si sa mananci,
Necum sa fii baiat si fata,
La pomul care da si ciocolata.

Ei se uitau la poame, iar pe

Copac se-ncolacise ispititorul sarpe
Si ochii lui de mata, aurii,
Ii impingeau sa guste pe copii,
Care dadeau copacului tarcoale,
Macar din portocale;
Ca se cojesc, mai mare dragul,
Nejerpelite cu briceagul.